Ora 5.30 dimineata….daca veniti in Asia sa calatoriti, este ora ideala sa incepeti ziua…cea mai placuta atmosfera si nu este aglomerat( cu exceptia marilor orase).
Este o deosebire intre a calatori , vizita , mutandu-te dintr-un loc in altul, si a petrece un concediu intr-un loc unde sa te relaxezi si sa te odihnesti ; imi plac amandoua dar prefer actiunea data de calatorie. …si bineanteles cand vii intr-un concediu de odihna si relaxare nu te scoli la 5.30. Nu trebuie sa fim toti la fel pt ca nu ar mai fi diversitate pe Pamant si nu ne-am putea deosebi ; eu spre exemplu ma relaxez prin actiune, si starea de “leneveala ma oboseste….si sunt diferit fata de multi dintre voi….
Am plecat impreuna cu ghidul meu sa vedem faimosul templul Ta Phrom, care a fost descoperit nu cu multa vreme in urma ,in mijlocul padurii si care se lupta cu radacinile si tulpinile copacilor care au crescut peste ,sub,in el si deaceea este unul din templele cele mai spectaculoase . Nu cred ca mai exista asa ceva in lume, un templu care parca formeaza un corp comun cu natura care pare sa-l infranga; interventia omului a facut ca templul sa nu fie mai mult deteriorat de cresterea radacinilor si a tulpinilor unor copaci de aproape 1000 de ani vechime. Datorita acestei combinatii ai impresia ca este un corp viu ( de fapt copacii chiar sunt ,avand frunze de un verde cat se poate de stralucitor) si parca astepti sa spuna ceva si apoi sa se miste; mi se pare ca este divin.Foarte des cand vad ceva care ma emotioneaza simt nevoia sa ma pisc , sa vad daca este adevarat sau visez. Este impresionant!!...si repet unic!..
Am stat aproape o ora acolo si m-am bucuram de atmosfera placuta, de linistea padurii,de linistea data de lipsa japonezilor ( de fapt a turistilor , dar sunt atatia japonezi ca sunt un etalon ),si nu in ultimul rand de maiestatea templului.
Am mai vizitat cateva temple micute ,dar dragute, care fac parte din peisajul Angkorului si fara de care complexul nu ar mai fi ce este astazi: cel mai mare ansamblul religios de pe Pamant !!. Nu le-am tinut minte ( si chiar daca le tineam nu va intereseaz si oricum nu o sa retineti numele lor) ci doar m-am bucurat de existenta lor luandu-le asa cum sunt ele.
Daca vreodata ajungeti in Angkor trebuie sa le vedeti pe cele cinci mai senzationale si apoi sa vizitati si cateva mai micute sa aveti o impresie generala ( care oricum nu are cum sa fie decat peste ce va asteptati).
M-am intors la hotel unde am predat camera si am vrut sa-I platesc ghidului pentru serviciile lui asa cum ne-am inteles 15 dolari , dar a inceput sa comenteze ca a consumat mai multa benzina , ca a stat mai mult cu mine, ca m-a dus la mai multe temple decat se astepta, etc. , si m-am suparat vazand ce face banul din unii oameni : devin mai lacomi, nu se multumesc cu cat castiga ,si ar face ORICE sa castige mai mult.; pentru Cambodgia si pentru o zi jumatate, 15 dolari este prea mult dar nu am vrut la inceput sa negociez mai mult ( a pornit de la 20 si repede m-am oprit eu la 15) si iata ca am gresit ….data viitoare negociez la sange si apoi ii dau mai mult( dar nici atunci nu e bine ca nu-si face treaba cum trebuie si stie ca-I dai putin). L-am convins sa ia banii cand i-am spus ca-I dau doar 10 dolari pentru ca atat este normal si atat au dat si alti turisti (nu stiam cat au dat altii , dar am mers la “cacialma” ,ca la pocar).
Am luat bilet la un autocar spre P.P. si mi-am lasat o marja de siguranta de 2 ore pentru ca am auzit ca foarte des autocarele au probleme tehnice si intarzie; avionul era seara la 9 din P.P. Si acum ultima aventura: a plecat autocarul si dupa nici o ora, pana la roata!. Ne-a scos pe toti afara ( de fapt in autocar se facuse sauna,daca nu merge aerul conditionat) si la inceput m-am bucurat cand am vazut ca ne mai miscam si noi ; cosmarul soferului incepuse: nu putea sa desfaca prezoanele de la roti sa schimbe roata si saracul dupa o ora de chin in soare la 40 de grade a zis ca nu mai poate…. si s-a dus sa se….odihneasca. Au trecut deja 2 ore si noi nu aveam nici roata desfacuta , dar sa o si schimbam!; m-am linistit cand am auzit ca urmatorul autocar( pleaca la interval de ore) trebuia sa vina si cred ca m-ar fi luat si pe mine mai ales ca eram singurul care avea avion…ceilalti asteptau calmi probabil stiind ca e ceva normal si mai dureaza. Dar ,surpriza,neplacuta, vine soferul si spune ca si celalalt autocar are probleme la motor si este oprit nu la mare distanta de noi….am intrat in panica si l-am pus sa sune sa vada daca ne trimite vreun autocar sau incerc sa iau altceva. Vorbea cu dispeceratul dar nimic concret , sa vada , nu stiu daca au , daca trimit ,etc. si atunci m-am hotarat sa fac autostopul ( mai aveam timp dar nu stiam cat dureaza). Din putinele masini care treceau , mai putine opreau si nu erau decat localnici care mergeau cativa zeci de kilometri. Este adevarat ca au oprit si cateva ricse-bicicleta, cateva motoare si ne-au zis ca stiu ei un hotel in apropiere ieftin…. pana maine cand vine autocarul!; eram hotarat ca urmatorul care opreste sa-I propun sa ma duca ( chiar daca nu are drum ) pana la P.P. si sa-I platesc oricat imi cere….dar veneau din ce in ce mai putini si nu oprea nimeni!!....Dezastru !...intrasem in ultimele minute!...trebuia sa gasesc ceva rapid, ca daca oprea vreun camion ,nu aveam nicio sansa. Ma si gandeam deja la consecinte : vreo 3,4,5 zile pierdute pana gaseam avion din Bangkok ( avionul din Phnom-Pehn la Bangkok nu era o problema) si ceva bani pt avion, cazare, etc, dar ma gandeam mai mult la nervii care cu siguranta o sa apara zilele urmatoare asteptand! Nu stiu daca voua vi s-a intamplat vreodata in viata ca atunci cand ajungi intr-o situatie extrema si foarte nefavorabila , cand simti ca ai ajuns la capatul ‘negru’ , dintr-o data sa apara ceva in ultimul moment si situatia sa se schimbe 180 de grade si sa te puna pe drumul cel bun ( am mai patit!). S-a intamplat si acum !!...a oprit o masina , pot spune de lux, care unde credeti ca mergea!...Da!, la aeroport!....mergand repede m-am gandit ca stiu ei ce stiu in legatura cu timpul( inca imi era frica ca nu mai ajungem) si am stat cuminte in spate fara sa scot un cuvant. Degeaba as fi scos ca nu vorbeau o boaba engleza, si noroc cu un calator-localnic care i-a intrebat daca ma pot lua pana la aeroport ca am avion, si m-a bagat el in masina. Am ajuns , chiar mai devreme, si pot spune ca mult mai confortabil , mai rapid si fara sa mi se lipeasca fundul de scaunul inconfortabil al autocarului( chiar daca avea aer-conditionat, nu facea fata,si tot era cald de transpirai si te lipeai de scaunele din material sintetic), sau sa ma doara spatele.Pot sa afirm ca a fost mai bine pentru mine,dar n-as vrea sa trec prin cele cateva ore de stres. Cineva acolo sus cu siguranta ma iubeste ,si ne iubeste pe toti !, trebuie sa ai incredere ca face numai ce este cel mai bine pentru noi toti!...chiar daca sunt momente cand crezi ca altcumva ar fi fost mai bine pentru tine…
Am predat bagajul de cala si se pare ca nu mai trebuie sa-l ridic decat la Bucuresti(daca ajunge) ; cea de la ghiseul m-a intrebat daca stiu ce cod are aeroportul din Bucuresti???....a cautat ea ce a cautat si se pare ca a gasit BBU…eu parca nu asa stiam….parca era ceva cu OTP….dar o sa vedem cine a avut dreptate!...ma rog ca ea!...
Am uitat sa va spun ca in Siem-Reap toata lumea stie de Angelina Jolie si de fiul acesteia(parca il cheama Madox, dar nu sunt sigur), adoptat din Cambodgia si se spune ca vine destul de des aici avand o casa imensa ( de fapt nu casa este atat de imensa cat terenul pe care il are si pe care a dat o multime de bani sa se asigure ca nu mai are mine de pamant) in apropierea templelor cumparata pe vremea cand filma pentru Lara Croft-Tomb Raider. A declarat de multe ori ca vrea ca fiul ei nascut in Cambodgia sa stie limba natala si sa nu uite ce stramosi de seama a avut.
Sa va spun ce am vazut ieri intr-un magazin de articole funerare ( nu frecventez asemenea magazine dar mi-a sarit in ochi pentru ca era scos afara) : un cosciug ….de plastic!!!...cred ca pentru unii este mult mai ieftin si multi nu-si permit de lemn….daca ne gandim mai bine este mai usor, mai durabil, mai ieftin, si …refolosibil peste ani!...nu m-as mira sa revolutioneze lumea ,cosciugul de plastic. Chiar dupa revolutie am vrut sa-mi fac firma de servicii funerare( sa ofer totul de la cosciug, la gropari, slujba,haine, imbalsamari,transport,acte, pomeni-pentru ca omul sa nu mai trebuiasca sa piarda timp si nervi) cand am vazut la bunicul meu care a murit, ce alergatura si nervi sunt, dar numai ideea ca aveam de lucram cu mortii mi-a taiat tot elanul; de mers sigur mi-ar fi mers bine , atata timp cat aveam “materie prima” permanenta…. Am multe in cap care imi vin si as vrea sa le amintesc pe toate ( imi aduc aminte de lucruri pe care nu le-am spus din Myanmar, Vietnam) dar vreau sa trec sa fac o sinteza cat pot de scurta a khmerilor si a masacrelor produse de acestia si sa va povestesc un pic de Pol Pot si tragedia de proportii prin care a trecut Cambodgia in timpul acestui crud dictator. Sper sa pot sa fac un rezumat cat mai scurt, sa cuprinda toate lucrurile importante ,care ne vor ajuta sa intelegem mai bine experienta tragica traita de poporul cambogian.Desi cred ca sunteti tentati sa treceti peste aceasta istorie , va rog incercati , sper sa va prinda si sa cititi pana la capat ; daca am descoperit istoria indepartata de ce n-am descoperi-o si pe cea mai apropiata noua!?.
Pol Pot a fost unul dintre cei mai mari criminali ai umanitatii si cine a trait in perioada respectiva stie ca era sinonimul terorii si a mortii. S-a nascut in anul 1928 intr-o familie prospera de tarani ,care avea relatii importante la curtea regelui Monivong. Sora si verisoara lui erau concubine ale regelui ,iar fratele sau a fost un om de incredere in suita regala.
Si-a facut o parte din studii in capitala tarii ,Pnomh-Penh dupa care a plecat la Paris pentru a si le termina ; a revenit in tara in 1953 si a luptat impotriva francezilor in timpul razboiului din Indochina devenind membrul al partidului comunist condus de Ho Chi Min. Ca si toti dictatorii din istoria omenirii ,a urcat repede treptele puterii si a devenit curand secretarul partidului comunist din Cambodgia.
A inceput lupta prin organizarea in nordul tarii a unei miscari de rezistenta impotriva printului Sihanouk iar apoi a condus trupele Khmerilor rosii in timpul razboiului civil aparut imediat dupa aceea. A ajuns la putere in anul 1975 si a fost prim-ministrul Cambodgiei pana in perioada 1979. Datorita firii independente si a autoritatii absolute ,a inceput sa-si uite fostii sustinatori care l-au ajutat in timpul miscarilor de Gherila , intrand intr-un conflict deschis cu Vietnamul .Ca un adevarat dictator a vrut sa creeze o adevarata societate comunista si sa suprime orice opozitie,dar spre deosebire de alti dictatori, aceasta a facut-o cu o cruzime iesita din comun si o brutalitate inimaginabila.
Moartea violenta era ceva obisnuit in timpul regimului lui Pol Pot, ir khmerii rosii aveau o lozinca care te cutremura : “E de ajuns un milion de revolutionari pentru tara pe care o construim. De rest nu avem nevoie.Preferam sa ucidem 10 prieteni decat sa lasam un singur dusman in viata”-si asa au facut !!!!
Unele statistici arata ca au fost ucisi 3 milioane de cambodgieni in cei 4 ani de guvernare ai lui Pol Pot la o populatie de 6 milioane de locuitori, iar cele mai moderate statistici arata ca un sfert din populatia Cambodgiei a fost masacrata. Oricine era considerat un dusman al regimului trebuia eliminat. Nu existau procese, toti arestatii erau asasinati, si multi erau si torturati.O alta statistica cutremuratoare arata ca la sfarsitul guvernarii Pol-Pot ,45% dintre copiii cambodgieni erau orfani !!!....
Pol-Pot a fost un exemplul ideal al unui dictator din extrema cea mai negativa; nici pe vechii lui camarazi de arme nu s-a dat inapoi sa-I tortureze si execute,
In dese randuri declara ca statul cambodgian construieste socialismul fara nici un model.
In timpul regimului nu existau inchisori, tribunale, licee, universitati, distractii, sport,etc., nu exista nici un fel de justitie! Nici un fel de timpi morti nu erau acceptati intr-o zi de 24 de ore care se compunea din :12 ore de munca fizica,2 ore pentru masa,3 ore odihna, si 7 ore somn….erai intr-un adevarat lagar de concentrare!!!...si toata tara era asa!!..
Cand au preluat puterea, Khmerii rosii au abolit moneda si o consecinta a acestei actiuni a fost monopolul dolarului american, in putinele schimburi monetare care se mai faceau ilegal; dar daca erai prins, o “mierleai” direct!....Si astazi dolarul american este ca si o moneda oficiala, putind sa platesti si in moneda lor si cu dolari, si restul ti se da in ce moneda vrei , iar preturile sunt afisate in dolari.
Cativa supravietuitori care l-au cunoscut pe dictator inainte de a ajunge la putere, au spus despre el ca era un profesor sensibil si timid,indragostit de poezia franceza, si iubit de elevii sai, deasemenea un propagator captivant al ideilor revolutionare si odata ajuns la putere s-a transformat intr-un paranoic cu excese mai mult decat staliniste. O sa fac o paranteza si sa adaug ca asa este in viata: daca vrei sa aflii caracterul unui om , dai putere si imediat o sa-si dea ‘arama pe fata” !....
Minoritatile etnice si religiose aproape ca au disparut in timpul guvernarii lui Pol Pot: “nu exista decat o natie si o singura limba afirma el” si a pus in aplicare aceasta decizie care a devenit decret.!!!!. multe biserici ( inclusiv catedrala din capitala), multe moscheie au fost rase din temelii, templele din Angkor abandonate junglei ( din fericire nu le-a distrus!), calugarii, preotii exterminati.
Mii de cambodgieni au murit in tabere de munca, datorita bolilor provocate de munca epuizanta,a boliilor,a hranei insuficiente (hrana zilnica o constituia o supa –apa cald- cu patru linguri de orez).
Un alta decizie socanta pe care a luat-o Pol Pot a fost evacuarea orasului Phnom Penh; toti functionarii si ofiterii de cariera au fost exterminati si majoritatea populatiei a fost ruralizata ( decizia a fost luata si in alte orase ale tarii)si mutata in alte zone nepopulate.
Deportatii erau imbracati in haine albastre ( aduse din China) iar uniforma in timpul guvernarii Pol Pot era neagra; dealtfel ca si perioada in care a condus tara: NEAGRA !.
Putini cambodgieni au reusit sa fuga in Thailanda sau Vietnam ,dar aceia au fost ce mai fericiti.
In urma unei interventii vietnameze, in 1979, Pol Pot a fost eliminat de la putere,dar a continuat sa controleze importante zone rurale, iar gruparile khmerilor rosii au continuat lupta impotriva guvernelor care s-au succedat la putere in Cambodgia. Abia in 1999 ultimele grupari au capitulat ( dar incepand din 1995 cand au acceptat incheierea unui armistitiu efectivele lor au scazut)
Pol Pot a fost condamnat la moarte in absenta ,dar a murit in libertate in anul 1998.Ultima parte a vietii a trait in tabere improvizate din jungla , pe care le schimba deseori de frica ca vreun tovaras sa nu-l tradeza , si deseori isi executa bucatarii , pe care ii acuza ca vor sa-l otraveasca. Tipic pentru un dictator pana in ultima clipa de viata!. In ultimul interviu pe care l-a acordat Pol Pot a spus :” numai cateva mii de cambodgieni au murit, probabil ca urmare a unor greseli de aplicare a politicii noastre , care viza sa aduca belsug poporului”….fara cuvinte!!!....si cand am citit si cand am scris m-am cutremurat!, dar trebuie sa se stie asta pentru a fi un exemplu de neurmat in viitor!.
Lasand in urma pagina neagra a istorie nu prea indepartate a Cambodgiei si sa trecem la ceva mai placut si anume la “haleala” cea de toate zilele din aceasta tara.In Cambodgia se consuma multa carne: porc, pui, vita, mult peste care se prepara la aburi sau se inveleste in spanac de obicei cu sos de alune. Aici am invatat ca poti sa folosesti alunele in multe combinatii si o sa incerc sa aplic in Romania si sa pun alune pisate in cateva mancaruri. Foarte des se foloseste frunza de menta si deasemenea coriandrul. De la nici o masa nu lipseste orezul sub forma de boabe sau paste iar legumele sunt pregatite la vapori. La micul dejun cambodgienii mananca supa cu taitei de orez si lapte de cocos.Eu am mancat de cateva ori salata de papaya verde si mi-a placut la nebunie. Multe mancaruri efectiv nu stiam ce sunt dar nici nu eram curios sa le incerc; am vazut des la tarabe ca se vand paianjeni, si alte insecte la gratar ( foarte arse sa fie crocante) dar de acestea nu m-am atins fiindu-mi sila; probabil ca au inceput sa le manance pe vremea lui Pol Pot cand nu aveau alteva de mancare si s-au obisnuit cu ele….
Am uitat sa va spun ca la iesirea din tara trebuie sa se plateasca o taxa de 25 de dolari care se pare ca in Asia este o regula( nu inteleg de ce nu o baga in taxa vizei, dar…), si se pare ca tot o regula este ca, cu cat o tara este mai saraca cu atat taxa este mai mare!...ciudat!...
O sa inchei ziua amintind ca am vazut cele mai frumoase zambete de copii in Cambodgia: curate, calde aratandu-si dintii albi si parca traind fara teama ca ceva s-ar putea intampla, ceva ce s-a intamplat cu ceva timp in urma, si cu siguranta ei nici nu viseaza, si ceva ce nu trebuie sa se mai intample vreodata , undeva in lume!...depinde numai de noi!!!...
Urmeaza poze …multe!!, …si sper interesante, si un ultim comentariu in care va spun urmatoarea destinatie….asta ca sa aveti la ce visa!!!....