miercuri, mai 09, 2007

Se gandeste cineva la altceva decat la khmerii rosii si regimul sangeros al lui Pol Poth cand aude de Cambodgia??....Da!....toti cei care au fost aici!..
Dupa o calatorie de 6 ore cu un autocar cambodgian ( subliniez cambodgian) am ajuns intr-un oras plin de turisti, plin de hoteluri, restaurante , magazine, magazinase si parca nu era Cambodgia. Orasul se numeste Siem Reap si este poarta de intrare , si totodata si locul de cazare , a turistilor care vor sa viziteze una din adevaratele minuni ale lumii, complexul de temple Angkor ,care cred ca este cea mai mare constructie religioasa de pe planeta (cred ca se bate pe primul loc cu complexul de la Bagan).Complexul de temple nefiind deloc mediatizat nu este cunoscut in lume ca o destinatie de vizitat si numai aceia care au fost aici stiu ce comoara a umanitatii zace aici. In ultimul timp ,se pare datorita deschiderii de care au dat dovada autoritatile cambodgiene, iar tara a devenit sigura, Cambodgia ,si in special complexul Angkor incepe sa fie vizitat de cati mai multi turisti care cu totii sunt uimiti de ce minune se afla aici.
Imi va fi greu sa descriu ce am vazut astazi si cu siguranta va fi un mare test de maiestrie sa scriu despre ce am vazut in acest paradis; dar….nu pot decat sa incerc si… sa pun suflet!...si nu uitati : telefoanele pe “silent”, lasati-va pe spate, relaxati-va si am pornim :
Drumul de la Phnom Penh la Siem Reap a fost un drum relativ bun ca sosea dar aglomerat din cauza miilor de autovehicole de toate felurile care circula pe drumurile cambodgiene si care abia se taraie. Daca pana acum recordul de pasageri care erau pe o motocicleta era detinut de India, se pare ca de acum ‘coroana” merge im Cambodgia; si este valabil si pentru alte tipuri de vehicole care nu va imaginati cata marfa, animale, oameni pot sa care. Este o placere sa te uiti pe strada sa vezi cum pe un motor se afla toata familia, plus cel putin un animal , iar fiecare membrul al familiei tine vreun televizor,calculator, plase, sticle, si in spate, motocicleta mai trag si un carucior in care se afla vreo butelie sau mobila sau orice altceva ; toate aceste vehicole ‘dotate’ fac ca circulatia sa se desfasoare cu dificultate (am copiat expresia de la politia romana) si un drum de 200-300 de km. sa fie parcurs in 6 ore, 6 ore in care nu vezi decat saracie, oameni care locuiesc in case , nu se pot numi case ci cocioabe,cu o camera, din lemn inaltate pe piloni pentru a nu fi inundate in sezonul ploios,fara nici o facilitate moderna, si cu acoperis din frunze de palmier.Oamenii si animalele la fel de slabe ca in India si se vede ca ambele categorii indura lipsuri mari.Pamantul este spre rosu ,fiind bogat in fier si de aceea este semiarid, napadit de insecte si face imposibila cultivarea cerealelor; doar palmieri si cocotieri la tot pasul; buni si ei, tin de umbra! Majoritatea caselor au sapata in fata o groapa( mare ,cat un lac) in care in sezonul ploios se acumuleaza apa si au rezerva pt animale in sezonul secetos. Este curios de vazut contrastul izbitor intre extremele drumului, cele doua orase care sunt oaze de bogatie, si intre ele… “drumul oaselor” unde saracia atinge cote de neimaginat. De cateva ori am oprit pentru a merge la toaleta si din senin au aparut cersetorii care daca faceai greseala sa dai cuiva ceva nu mai scapai de restul ,si te urmau si in incinta toaletei; marea majoritate nespalati si cu hainele neschimbate de ani buni. Dar cosmarul vizual a durat pana in Siem Reap unde alta lume ne astepta, o lume care pregateste intrarea in paradis. Majoritatea locuitorilor din oras traiesc de pe urma turismului si automat au invatat limba engleza, limba folosita de cam toti turistii, dar atentie, sunt destui care vorbesc si alte limbi internationale( din pacate esperanto nu cred) si ce m-a mirat destui care vorbesc …japoneza si chineza. Trebuie sa stiti ca in special japonezii (dar si chinezii vin din urma puternic) calatoresc mult si sunt considerati “turisti buni” , adica care nu se zgarcesc sa “arunce” cu banii. Langa mine in autocar a stat un japonez tanar care calatorea ca mine singur si nu l-am ratat , stand de vorba destul de mult; Japonezii peste tot in lume au locurile lor, hotelurile unde stau, restaurantele unde mananca si merg mult pe referinte si la punct fix. Pe el l-a asteptat un localnic care o sa-I fie ghid 3 zile cat va sta el aici si cand am vazut ca vorbeste japoneza l-am intrebat unde a invatat si mi-a raspuns ca de 5 ani este ghid numai pentru japonezi care sunt foarte darnici si cu mult bun simt. Vizitand templele am observat diversi localnici care explicau in diverse limbi internationale si vorbeau destul de fluent. Cand am coborat din autocar m-au asaltat o groaza de localnici cu oferte de cazare , ghizi, taximetristi( aici taximetrul inseamna motor sau ricsa cu motor) si care mai de care sa-mi ofere ceva mai bun ( mic dejun gratuit, internet gratuit, transport gratuit, etc). E greu sa alegi si am mers pe noroc alegand totusi un tip mai tanar si care vorbea engleza acceptabil; m-am lasat pe mana lui cu hotelul si i-am spus ca il iau si ca ghid daca o sa-mi placa hotelul…dar era sa ma razgandasc cand am vazut ca are motocicleta. Mi-a fost jena sa-l refuz si m-am hotarat sa merg cu el pe motor dar in prealabil l-am avertizat ca daca merge repede ma dau jos si iau alt ghid…pana la urma a fost mai mult decat bine ca am reusit sa vedem astazi 3 temple( din cele 5 importante ) datorita rapiditatii motorului. Hotelul acceptabil pentru 8 dolari( erau si camere cu 3 dolari dar fara aer conditionat si apa calda) si situat chiar in centru. Internetul era gratuit, m-am bucurat, dar era un singur calculator si abia mergea si ala.
In 3 minute dupa ce m-am cazat calaream motorul si alergam spre temple pentru a ma bucura de frumusetea si misterul lor.
Fac o paranteza m-a intrebat cineva care este diferenta intre pagoda si templul; am omis sa va spun , pagodele sunt constructii intregi in care nu se poate intra iar templele sunt goale inauntru pentru a avea acces oamenii si a se ruga in liniste.
Nu stiu daca m-am facut inteles bine Angkor este complexul de temple unde nu exista altceva decat temple iar noaptea se inchide, iar Siem Reap este orasul de langa complex unde locuiesc,mananca, se distreaza, turistii, si acest oras s-a dezvoltat datorita exclusiv turismului.
In limba khmera ,Angkor inseamna “capitala” iar Cambodgia de astazi este urmasa Imperiului Khmer care a atins maxima inflorire intre secolele al IX- X-lea, fiind pentru 600 de ani centrul spiritual si economic al continentului asiatic.Actualele state, Vietnamul, Thailanda,Myanmar,Laosul ,faceau parte in perioada respectiva din maretul imperiul.Intemeietorul imperiului khmer a fost regele Jayavarman care a venit din insula Java (actuala Indonezia) si s-a proclamat rege-zeu.El si-a stabilit palatele regale in apropiere de complexul Angkor.In perioada domniei lui , s-a inceput constructia templelor din Angkor care erau din piatra si lemn, acesta din urma nerezistand in timp si ramanand doar piatra. Piatra pentru constructii ( si e vorba de mii de tone) a fost adusa printr-o ingenioasa retea de canale, care serveau si pentru irigarea campurilor de orez. Au fost construite bazine imense,care se mai vad si astazi, pentru a stoca apa in timpul celor cateva luni de seceta. Un lucru socant, la inceputul secolului al 13-lea in complexul Angkor traiau peste un 700.000 de khmeri si suma este fabuloasa tinind cont ca in perioada respectiva Parisul sau Londra aveau maxim 100.000.
In complex exista peste 100 de temple ( au fost peste 600 dar au fost distruse in timp) si nu cred ca este vreun turist dornic sa le vada pe toate , in primul rand ca se afla pe o suprafata de 2000 de hectare si apoi multe sunt micute si mai putin interesante( desi se spune ca sunt cateva chiar dragute pe malul raului). Sunt 5 temple mai mari si mai deosebite pe care nimeni nu are voie sa nu le vada daca vine pana aici.
Primul este Angkor-Vat, templul munte care te impresioneaza din indepartare prin maretia lui; se intinde pe o suprafata de 160 de hectare( 1 hectar= 10.000 metri patrati) dintre care jumatate este un bazin de apa folosit in timpul respectiv pentru mai multe scopuri .Regele Suryavarman al 2-lea a dedicat acest templul zeului Visnu.
Ca si toate celelalte temple khmere si acesta are o semnificatie aparte: reprezinta o imagine in miniatura a universului. Sunt 5 turnuri care reprezinta varfurile muntelui Meru ,considerat de hindusi ca fiind centrul intregii lumi ( un fel de muntele Olimp).Angkorul a fost conceput ca un mausoleu al regelui Suryavarman( el a reunificat regatul khmer) si in mitologia hindusa , vestul este directia apusului si a mortii si de aceea templul a fost orientat spre vest .Unii astrologi cred ca templul are rolul unui urias calendar solar unde se regaseau solstitiile si echinoctiile . In fata templului se afla o sculptura lunga de 800 de metri , infatisindu-l pe sarpele mitic , Naga, pazitorul templului. Tot templul este acoperit de bazoreliefuri ( kilometrii intregi) si este ceva unic in lume cred. Sunt reprezentari ale lumii de dincolo , multe imagini din viata lui Visnu, multe batalii si scene din poemul epic Mahabharata ( nu stiu ce este dar cu siguranta ceva important din religia hindusa). Pe tot peretele sudic se afla o galerie care reprezinta pedepsele si recompensele pe care le ofera cele 37 de ceruri si cele 32 de iaduri ( de asta am mai auzit dar nu vreau sa va explic gresit asa ca o sa ma opresc aici).
Angkorul este singurul templul care nu a fost parasit niciodata si chiar in secolul 16 a fost restaurat de familia regala de pe timpul acela ; celelalte temple au fost inundate de vegetatia luxurianta care creste in aceasta zona, fiind redescoperite nu de mult timp de calatorii occidentali( francezii au fost cei care au facut cele mai multe descoperiri).
Angkorul a fost templul in care am stat cel mai mult(este cel mai bine conservat si nu vezi numai ruine ca si in celelalta) si am hotarat apoi sa ma grabesc prin urmatoarele ca nu am decat 2 zile la dispozitie.
Templul de la Bayon este vestit mai ales prin cele 13 turnuri cu niste capete enigmatice care din pacate nu mai sunt atat de bine conservate, ca dealtfel intreg templul, care pe interior este inchis pentru urmatorii 2 ani unde se fac lucrari de restaurare ( este un afis mare in care scrie ca banii provin de la guvernul japonez).
Urmatorul templul a fost Bantei Srei , care se mai numeste si templul roz datorita calcarului colorat din care este construit si care este ceva intr-adevar inedit.
Pot sa afirm ca nu degeaba templele de la Angkor au intrat recent in patrimoniul mondial al umanitatii si omenirea trebuie sa faca tot posibilul sa le conserve si de ce nu sa le restaureze.
Decaderea misterioasa a vastului imperiul , intins de la Marea Chinei de Est pana la granita cu India , a fost pusa pe seama unor factori naturali , vreun cutremur sau inundatii catastrofale si nu s-a elucidat nici pana astazi exact ce s-a intamplat in acele vremuri( unii pun pe seama supraaglomerarii urbane, neexistand un sistem de alimentare si canalizare a apei care sa deserveasca aproape 1.000.000 de locuitori ,la aceasta suma se pare ajungand populatia intr-un sfarsit) Angkor a fost cel mai mare oras din lumea preindustriala ( din acea perioada) , si apoi, subit a murit!...
Nu exista tara in Asia cu o istorie mai profunda si mai zbuciumata decat Cambodgia si daca v-am plictisit cu explicatii care nu v-au interesat imi cer scuze dar trebuia sa le dau pentru a intelege mai bine ce popor plin de istorie , cultura si traditii a trait pe acest teritoriul si ce stramosi de vaza au avut cambodgienii de astazi.
Ultimul templul vizitat a fost cel de pe muntele West Baray unde am urcat pe spatele unui elefant pentru a vedea panorama intregului complex si de unde se vede cel mai frumos apus de soare; templul in sine nu este senzational dar in schimb panorama te lasa cu gura deschisa si daca as fi prins si cerul senin cred ca si acum eram cu ea deschisa , dar am avut ghinion si am ratat “cel mai frumos apus “-data viitoare.
Maine dimineata voi vizita cele doua temple renumite si foarte deosebite care sunt sufocate de vegetatia crescuta in jurul lor si apoi voi pleca spre capitala P.P. cu acelasi mijloc de transport , autocarul cambodgian.
Telefoanele deschise, sculati-va si apucati-va de treaba, si pana maine aveti voie doar sa visati!...intr-o zi cu siguranta si visele voastre vor deveni realitate…TREBUIE DOAR SA NU INCETATI SA VISATI !!!...

1 Comments:

Blogger emese said...

pacat ca trebuie sa ma trezesc din visare frumoasa descriere chiar ca e din suflet BRAVO !
si cum a fost calare pe elefant?
mi-au placut mult si pozele atasate cele cu crocodilii sunt minunate
toate cele bune
te pup EME

10:59 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home