Nakuru-Kenya
Curios , dimineata, dupa un somn de doar cateva ore , m-am sculat total odihnit si cu pofta de a nu ramane nimic “necucerit” din prea putin cunoscuta Africa de Est( am dormit putin dar profund ,ca de altfel in toate noptiile din ultimele tururi).
Micul dejun , consistent , si apoi ne-am prezentat la autogara din localitate pentru a lua busul spre Kampala care trebuia (sa vina de la Nairobi) sa plece intre ora 9 si 10. M-am gandit eu ca fiind in Africa nu se va respecta orarul si bineanteles ,Africa” nu a vrut sa ma dezamageasca si sa-mi contrazica gandurile si a intarziat vreo 2 ore asa ca am plecat putin dupa ora 11. Busul foarte confortabil, scaunele erau largi , comparabile cu un fotoliu ( erau doar 3 pe un rand) , aer conditionat ,televizor,si o curatenie “luna” ; dar toate au fost uitate in clipa in care am plecat si motorul facea un zgomot de nesuportat in momentul cand soferul accelera. Silviu ,care m-a uimit cat se pricepe la motoare, ne-a spus ca are defect sistemul inter-cooler ( habar n-am ce este aia !) si de acolo vine zgomotul infernal iar in curand motorul va ceda….Imaginati-va ca dupa cateva ore de cosmar datorita zgomotului ne rugam noi sa cedeze pt ca nu mai suportam si am fi preferat sa asteptam ore intregi venirea altui bus decat sa mai induram alte cateva ore in care ne gandeam ca o sa asurzim. Probabil ca impreuna cu toti calatorii atat de tare ne-am rugat ca la un moment dat busul a derapat ( v-am mai spus in Africa sunt putine drumuri astfaltate, majoritatea fiind piatra sau pamant) pe pamantul alunecos si a intrat in santul de pe marginea drumului, blocand toata soseau pe ambele sensuri( s-a intors de-a curmezisul drumului cu fata in sant). Afara ploua , pamantul alunecos, soferul fara experienta si am stat 2 ore pana am scos busul din sant ; am spus ‘l-am scos” , pentru ca noi 4 am avut un rol mare in reusita actiunii, deoarece negri nu se implicau si nu-si bateau capul pentru a gasi solutii . Si poate nu ne implicam nici noi daca un localnic nu ne spunea ca daca nu ajunge pana la ora 18.30 in frontiera , aceasta se inchide si trebuie sa stam pana dimineata cand se redeschide. Deci i-am organizat pe toti negri care stateau si se uitau in jurul busului si i-am pus sa impinga , Alin si Silviu ii explicau soferului cum si cand sa accelereze,iar eu am trimis femeile si copii in spatele busului ca sa-l echilibram si nu a trecut mult si l-am scos din sant. Iarasi cosmarul zgomotului a inceput dar parca mai bine in zgomot cateva ore decat o noapte intreaga asteptand in bus. Am ajuns dupa ora de inchidere dar am trecut frontiera dupa ce foarte usor si rapid am luat vizele pentru Uganda : eram singurii albi din tot busul si nu cred ca am mai vazut mai mult de 2-3 in toata frontiera. Va dati seama ca toti se uitau la noi ca la “felul 14”.. .!
Cand am cumparat biletele , am luat la o linie de lux, “Royal” , si ne-au spus ca pranzul este inclus in pret, deci nu ne-am luat nimic de mancare. Oricum pranzul reprezenta un pachetel micut care s-a dat numai calatorilor care s-au urcat la Nairobi si noi tot drumul am asteptam sa opreasca undeva sa mancam; ne-a fost rusine sa intrebam cand, ce si unde mancam …..seara tarziu am adus eu discutia si am aflat ca pachetelele noastre nu mai erau si ca nu mai oprim nicaieri….dupa ce ca aproape nici nu mai auzeam din cauza zgomotului care parca era din ce in ce mai mare, aveam intarziere mare si ajungeam dupa ora 2 noaptea la Kigali, ne era foame de nici nu mai vedeam , nici nu mai gaseam nimic de cumparat fiind seara tarziu….; intr-un sfarsit ,la un bar de pe drum am gasit cateva chifle de paine si le-am mancat cu atata pofta de parca cine stie ce specialitati erau.
Norocul meu a fost ca am intrat in vorba cu toti negri din jurul meu si mare parte din timp am conversat cu ei despre cele doua tari: Kenya , cu kenieni, si Uganda cu ugandezi.
Extraordinari de cumsecade, deschisi, comunicativi, prietenosi si plini de viata( tot timpul zambeau si-si aratau podoaba dentara de care mereu ma mir cat poate fi alba) sunt kenyenii si ugandezii cu care am vorbit si la un moment un ugandez care locuia in Kampara s-a oferit sa sune el si sa ne gaseasca locuri de cazare deoarece ajungeam in jur de 2 noaptea si era greu sa cautam prin oras un hotel. A reusit sa ne fac rezervarile si datorita lui la ora 2,30 noaptea ( sau dimineata !!??) eram in camerele de hotel, dar nu am stat mult acolo,ci doar ne-am aruncat bagajele si am iesit la discoteca!...in drum spre hotel am vazut un bar-discoteca , plin de oameni ( bineanteles numai negri) si am vrut sa vedem ce atmosfera este intr-o discoteca africana . Am uitat sa va spun ca si in Nakuru am fost intr-o discoteca dar fiind ora 10 ne-au spus ca este prea devreme si sa venim dupa ora 12 noaptea…he-he !, la ora aia eu sunt cu voi pe receptie incercand sa va aduc cu mine pe acest continent negru, iar ceilalti dorm bustean…asa ca s-a nimerit bine si am putut vedea si noi cat de “fierbinte” si cum se distreaza negri la discoteca . Nu am stat mai mult de 15 minute pentru ca ne-au asaltat negresele( nu va spun ca erau prostituate ca sa ne laudam si noi) si daca eu si cu Alin am scapat repede dandu-ne bodyguarzi lui Silviu , el a trebuit sa dea bani sa scape de o negresa care parca se lipise de el….in Uganda peste 30% din populatie are HIV si putini se aventureaza sexual in aceasta tara….plus ca niciunul din noi nu este genul!...
Am adormit dupa ora 3 obositi mai mult ca niciodata, eu suparat ca iar am ramas in urma cu blogul, si toti asteptand sa descoperim a doua zi , o tara putin cunoscuta, putin vizitata de turisti ,faimoasa mai mult prin aspecte negative, dar se pare cu oameni( si aici ma refer si la femei …: ) foarte primitori, veseli si fara sa le pese de saracia lucie in care traiesc.
Am adormit cu gandul la Kilimanjaro si la cele 6 zile pe care le vom petrece incercand sa-l cucerim ( nu ne gandeam ca in turul asta vom avea timp si de el )si concluzionand ca niciodata nu stii ce-ti aduce viitorul , iar viata este atat de imprevizibila incat poti sa te astepti la orice….oricand….oriunde…!!!