Sydney-ul a fost primul loc din Australia colonizat de britanici care au venit aici in anul 1788.
Dupa ultimele descoperire se pare ca primii oameni care au sosit in Australia au fost acum 50.000 de ani si proveneau din Asia de Sud- Est; acum 3000 de ani au populat teritoriul actual al Sydney-ului profitand de un cadru natural propice supravietuirii si s-au organizat in triburi compuse din grupuri de familii vorbind trei limbi principale. Englezii i-au numit aborigeni ,si datorita picturilor si sculpturilor gasite recent se poate spune ca au fost primii care au fabricat instrumente din piatra slefuita si deasemenea s-au gasit dovezi ca isi incinerau mortii si aveau credinta in ceva sfant. Cand britanicii au invadat insula in secolul al-18-lea, le-au distrus modul de viata si avand in vedere caracterul egalitar al structurii lor sociale , aborigenii au fost alungati , asasinati sau au murit datorita bolilor aduse din Europa , boli la care ei nu erau imuni. Spre sfarsitul secolului 18-lea , englezii au adus cu ei si infractorii periculosi care se aflau in inchisorile supraaglomerate din Marea Britanie si datorita acestora in scurt timp alcoolul a devenit principala moneda de schimb ( ce vremuri !!!...).
Am petrecut o zi intreaga in zona muntilor albastri , munti care se afla la 150 de kilometri de Sydney, si unde ai parte de o priveliste magnifica a unor muntisori( in Romania le-am numi dealuri) care sunt bine promovati , dar care cu siguranta ar fi eclipsati de orice munti din Romania. Se numesc “muntii albastri” datorita unor substante care se gasesc intr-un copac si care cand se evapora au culoarea albastru deschis. Faimoase sunt trei creste care ies in evidenta mai mult si se numesc : “Three Sisters”- “trei surori” ; “Babele” noastre ar fi mai renumite in lumea intrega daca ar fi promovate la nivelul celor din Australia.
Seara am asistat la un meci de hockey in care a jucat si prietenul nostru Ted si m-a surprins cat de multi australieni vin sa faca sport seara tarziu; probabil face parte tot din educatia pe care au primit-o de mici sa aiba grija de corpul lor… “men sana in corpore sana”- este mai adevarat ca niciodata !!
Maine plec spre Marea Bariera de Corali , o destinatie care nu era in programul meu dar care se pare ca este unica in lume si nu vreau sa ratez nimic "unic in lume" care se afla atat de aproape de mine...

In curtea scolii franceze din Sydney parea ca este cel mai mare parc de distractie din intreg orasul : toata gama de masinute si trenulete care se invart si rotesc, baloane, confeti, ateliere de pictat pe fata, de tatuat, tonete intregi cu mancare si bautura, plin de mese cu diverse jocuri, muzica live, actori care intretineau atmosfera si multe altele care sa distreze copiii si sa le faca o petrecere de neuitat. Am scris despre aceasta petrecere pentru a accentua cat de mare este grija scolii si a autoritatilor din Australia pentru bunastarea si fericirea copiilor pentru ca ei sunt viitorul si acest viitor va fi asa cum il pregatim noi acum.
Sydney este cel mai mare oras al Australiei, cel mai mare centrul economic al tarii, si vizitand centrul iti dai seama de ce este atat de renumit in intreaga lume; orasul a fost construit in jurul unui superb port natural , toata arhitectura metropolei este moderna , si toate cladirile, podurile, porturile navale,se incadreaza placut si practic in acest cadru creat de natura.
Sydney-ul are tot ce poate avea o capitala mondiala , mai putin acest statut; putin stiu ca , capitala Australiei este Cambera , oras care este eclipsat de faima celor 2 orase-mamut ale Australiei: Melbourn si Sydney.
Centrul orasul te vrajeste si intelegi de ce din ce in ce mai multa lume se muta din frumoasa Canada, din intinsa si diversa America, dn batrana Europa in indepartatul Sydney -nu este singurul motiv dar este probabil unul dintre ele…populatia orasului este multiculturala de la anglo-irlandezii majoritari pana la francezi, italieni, turci , americani, arabi, vietnamezi, indieni pana la cei care vin in ultimul timp masiv si de neoprit harnicii si proaspat imbogatitii chinezi.
Populatia Sydney-ul este de 4 milioane de locuitori si continua sa creasca pe masura ce imigratia este puternic incurajata de stat.
Portul este elementul simbolic al orasului si ii da un farmec aparte; mereu apa este elementul care aduce liniste si pace in suflet iar centrul orasului este inconjurat de apa. Pe una din zecile de terase din jurul unui port mai micut din centru( Portul Darling) ne-am oprit sa savuram superba combinatie dintre frumusetea naturala a portului si podul construit cu zeci de ani in urma, pod care mult timp a fost unicul in zona- am avut noroc si am asistat si la rotirea lui ( nici prietenii nostri nu stiau ca o bucata din el se roteste pentru a permite navelor mai mari sa treaca). N-am rezistat tentatiei si la restaurant am comandat carne de …cangur; am preferat sa comandam si sa mancam inainte de a-l vedea pentru ca probabil dupa,n-am mai fi suportat sa-i vedem carnea in farfurie la restaurant;
Plecand din “Darling Harbour” spre portul principal, “Sydney Harbour” , am trecut printr-un cartier de legenda “The Rocks” , un cartier vechi, sordid, supraaglomerat, si lovit cu multi ani in urma de ciuma; astazi este cel mai pitoresc loc din Sydney. De-a luungul strazii principale a cartierului se intinde o piata de week-end , cu toate prostioarele din lumea asta si norocul nostru a fost ca era pe sfarsite (iar noi grabiti) si n-am lasat pre multi bani acolo.
La capatul cartierului se afla un pod modern si imens din metal “Sydney Harbour Bridge” care este renumit in intreaga lume prin faptul ca ai acces, catarandu-te pana in varful lui, aceasta fiind una din atractiile de baza ale Sydney-ului. In orice carte despre ce sa faci in Sydney vei gasi aceasta escaladare pe locul 1. Capitalistul intreprinzator s-a gandit cum sa scoata cat mai multi bani de la turisti si a construit un drumulet pe deasupra podului , a asigurat toate conditiile pentru o catarare ( de fapt este doar o plimbare pe un drum in panta) sigura(iti leaga corpul cu un cablu de un fier) si face asta dimineata, la apus si seara in noapte( pentru a vedea luminile intregului Sydney). Pretul unui bilet este peste 100 de euro si parca nu merita sa dai atata pentru o priveliste de la 130 de metri.
Dupa pod , ajungi la “Circular Quay” , un cartier construit in jurul zonei Sidney Cove, un alt pol de atractie al orasului care pe vremuri era centrul maritim , iar astazi este un important centru de transport si divertisment. De aici am luat un feribot si timp de o ora ne-am plimbat pe apa admirand cladirile interesante ale metropolei.
Una din cladirile cu care lumea asociaza Sydney-ul , este Opera din Sydney, cladire emblematica a orasului si care a fost construita pe o peninsula , la extremitatea orientala a “Circular Quay. Constructia cladirii a inceput in anul 1959 si s-a terminat in anul 1973 , dupa multe amanari, schimb de ahitecti, constructori , discutii politice si multi bani investiti. Proiectul a fost conceput de un arhitect danez, Jorn Utzon, care in 1966 si-a dat demisia , proiectul fiind terminat de cativa arhitecti australieni. Jorn Utzon explica aceasta arhitectura ca fiind inspirata din aspectul unor frunze de palmieri, dar alti specialisti cred ca seamana mai degraba cu panzele unui vapor. Ca sa nu suparam pe nimeni , ambele variante sunt viabile, si trebuie subliniat ca nu exista film de prezentare a Australiei si a Sydney-ului fara sa apara “Opera” la inceput. Datorita stilului arhitectural modern, opera este imortalizata de zeci de mii de ori pe zi, imagini cu aceasta se gasesc pe tricouri, cani, vederi si majoritatea suvenirurilor o reproduc cu mai mult sau mai putin succes. Noi am ocolit cu feribotul si am pozat-o din mai multe parti si pot spune ca arata la fel de bine din orice pozitie.
Cine are timp mai mult de petrecut in metropola , nu trebuie sa piarda un spectacol in interiorul acesteia , mai ales un spectacol de opera…
Ar fi trebuit sa ramanem pana tarziu in noapte in centru orasului pentru a vedea locurile care isi continua viata ,”King Cross”, locuri in care nu se doarme nici noaptea , locuri in care se intalnesc in noapte homosexualii si lesbiencele( Sydney-ul este al doilea oras dupa San Francisco ca loc de intalnire al lor), locuri care sunt “perpetum vii”- , dar trebuia sa ne si culcam pentru a adoua zi plecam spre o alta destinatie renumita din jurul metropolei, Muntii Albastii .

Aeroportul din Sydney, ora 6 dimineata (ora locala)…sculandu-ma de pe scaunul incomod al avionului ,invat din nou sa merg…formalitatile de intrare in tara sunt rapide , nu ne intreaba de vize( eram un pic ingrijorati pentru ca nu stiam daca am aplicat pentru categoria de viza pentru care aveam nevoie) ci ne intreaba doar cat stam si ce avem de gand sa facem in Australia...raspunsul dat de noi “turism”, este suficient si fara alte intrebari, zambind ni se ureaza un calduros “bine ati venit” si un sincer “sa va bucurati de Australia”…”asa vom face”-i-am raspuns…si chiar avem de gand sa o facem...
In legatura cu viza pentru Australia trebuie sa aplici pe internet, trimiti aplicarea la ministerul lor de imigrare, si , surprinzator, primesti raspunzul in 5 secunde…nu stiu care este criteriul de selectie dar asta ne-a ingrijorat crezand ca n-am aplicat noi cum trebuie…am intalnit 2 doamne mai in varsta care au asteptat cateva zile , timp in care au trebuit sa mai raspunda la cateva intrebari, dar se pare ca in general dureaza doar cateva secunde; cea mai rapida viza obtinuta de mine vreodata !
Prietena mea din Sydney m-a rugat sa-I aduc niste salam de Sibiu, branza de burduf, palinca , iar eu am “supralicitat” aducand o plasa imensa de mancare si bautura; problema mare la intrare in Australia este ca daca te prinde ca introduci mancare , pe langa amenda de 6000 de dolari te baga si in carantina si asta iti creaza numai probleme; peste tot in aeroport vezi avertizmente pentru a declara mancarea adusa sau risti carantina si o uriasa amenda…nu putem sa arunc mancarea stiind si ca i-as bucura papilele gustative cu “bucate traditionale” din tara de bastina si am riscat nedeclarand nimic…dupa ce am trecut de ofiterul de vama , la iesire era sa fac infart…trebuia sa trecem print-un aparat cu raze care verifica fiecare bagaj , si in spatele lui era un vames care desfacea bagajele suspecte…am crezut ca mi s-a infundat si ma gandeam cum s-o scot , cum sa actionez- sa ma fac ca nu inteleg engleza, sa ma fac ca am uitat ca am mancare, sa fac pe prostul ca n-am stiut ??...eram in pericol !!...
Vi s-a intamplat vreodata cand sunteti (sau credeti ca sunteti) la un capat de drum sa intervina ceva si sa intoarca situatia 180 de grade?…cu siguranta nu mi s-a intamplat doar mie!...pare ciudat dar stand la rand sa ne controleze bagajele, langa noi a venit un vames care verificandu-ne pasapoartele si declaratiile de intrare ne-a solicitat sa-l urmam…era clar, i-am parut speriati si probabil suspecti si trebuia sa ne controleze amanuntit…situatia se agrava!!...am ajuns la o masa speciala pentru verificari si ne-a spus sa punem bagajele pe ea…gata, chiar si eu piredusem orice speranta ca mai puteam scapa; a inceput sa ne puna intrebari despre noi, cu ce ne ocupam , ce vrem sa facem in Australia, cat stam , unde vom dormi si mi-a solicitat chiar si o carte de vizita cu firma mea; dandu-I cartea de vizita i-am spus ca pe tot parcursul sejurului meu in Australia voi scrie despre tara lui, ca am sute de cititori si curand voi publica a doua carte cu jurnale de calatorie; vazandu-l interesat am inceput sa-I povestesc despre calatoriile mele precedente , despre succesul primei carti, despre frumusetea calatoriilor ca “vagabond “ si multe alte lucruri mai mult sau mai putin interesante despre mine( nici eu nu mai stiu ce i-am povestit, important este ca l-am vrajit)…nu se mai satura ascultandu-ma si simteam ca l-am cucerit…nu m-am oprit din povestit decat cand m-a intrebat el daca am cumva mancare in bagaj …simteam ca m-a intrebat doar formal si ca nu o sa ma verifice si cu cel mai calm zambet posibil i-am spus ca nu !, nu am decat ciocolata…m-a intrebat inca odata “doar ciocolata?” , da, i-am raspuns sigur…cateva fractiuni de secunda( enorme pentru mine) si au urmat cele mai calduroase( cel putin mi s-a parut) urari pe care le-am auzit vreodata : “sa aveti zile frumoase in Australia si sa scrieti frumos despre aceasta”…asa voi face pentru ca Dumnezeu este cu mine si aici !!!...
Nu exista alta cale sa evit aparatul decat prin acest filtru uman si cred ca numai o mana divina a facut sa ne cheme tocmai pe noi si astfel am trecut pe langa masina ,iesind, fara sa fim X-radiati , afara…pare fantastic si cand scriu pare ireal dar totul este adevarat si n-am avut curajul sa-I spun prietenei mele deoarece credeam ca n-o sa ma creada si nu vroiam s-o fac sa se simta vinovata.
Nu ni se mai poate intampla nimic rau , il avem pe Dumnezeu langa noi , si plini de optimism am inceput ziua uitand parca ca n-am dormit de 48 de ore ; eram foarte obositi dar trebuia sa rezistam pana seara pentru a intra si a ne obisnui rapid cu noul fus orar; era greu sa stam o zi intreaga trezi si sa nu dormim nici o clipa dar trebuia!...
Am facut rapid un dus ( fara el cred ca nu am mai fi putut supravietui psihic si chiar fizic –simteam ca miroseam a tone de transpiratie) si imediat am plecat la plaja. Prietenii nostri locuiesc in Maroubra , un cartier select al Sydney-ului , aproape de o plaja superba cu un nisip fin ca faina si unde sunt valuri ca-n filme; acum inteleg de ce sunt atat de multi surferi in Australia, este pacat sa nu practici acest sport cand ai toate conditiile naturale tot timpul anului . Am luat micul dejun pe cea mai frumoasa terasa din zona , privind valurile uriase ale oceanului si surferii incapatanati care cazand de sute de ori o iau de la capat pana reusesc sa mearga pe si sub val cum numai in reclame vezi ; sunt sute, incepand de la profesionisti pana la incepatori , stau ca boabele ciorchinelui pe valurile interminabile si curios este ca nu se lovesc deloc intre ei; cand vine un vas urias care ii acopera pe toti ai senzatia ca nu mai apar la suprafata dar dupa cateva secunde sunt toti iar pregatiti sa se ia la intrecere cu urmatorul ( nicaieri nu am vazut valuri mai frumoase si mai ideale pentru surferi ca aici ).
La ora 10 soarele deja stralucea cu putere si pe plaja vedeai din ce in ce mai putini oameni stand sa se bronzeze; ,majoritatea sunt in apa , pe valuri, sub valuri sau se chinuie sa se urce pe surf si sa foloseasca puterea valului.
Prietenii nostri au doi copii mici( Erika si Alex ) elevi la o scoala franceza din zona si s-a nimerit sa aiba chiar astazi o mare petrecere la aceea scoala . Ne-am bucurat ca avem ocazia sa vedem cum arata o petrecere intr-o scoala din Sydney…dar acum trebuia sa dorm ca n-am dormit de peste 60 de ore…pe curand!..

caldura mare , oameni draguti , prietenii nostri sunt mai mult decat primitori si ne simtim deja ca acasa...am fost deja la plaja ....este ca in filme, cu surferi peste tot...pana acum Australia imi place !!!...in curand despre Sydney...  

Datorii, somerii, rate neplatite, falimente, dezastre financiare, demisii(sau demiteri…), salarii platite cu intarziere (sau micsorate), oameni suparati, oameni care se plang, oameni ingrijorati de viitor…si multe altele, din pacate numai de rau…toate se leaga de…CRIZA !!!...in ultimele luni numai de asta auzi!!!...si nimeni n-o vorbeste bine pe aceasta “Scorpie” care aduce nenorocire…Dar oare nu are nimic pozitiv aceasta Criza???...cu siguranta da !!!...

A rasarit firul ierbii, a dat urzica (cat iubesc mancarea de urzici, singura mancare pe care n-o gasesti in nici un restaurant, si , nu de neglijat in vremuri de criza, trebuie  doar s-o culegi, gratis , de pe camp), s-a marit ziua, soarele este mai puternic, se incalzeste atmosfera, se planteaza pomi, flori, se face curatenia de primavara…parca totul revine la viata…si noi toti nu avem de ce sa vorbim decat de …Criza!!!, da , ca sa ne enervam si sa nu mai dormim noaptea…  Am uitat sa ne bucuram de lucrurile frumoase ale vietii, sa apreciem frumosul, sa ne oprim pentru cateva minute sa bucuram ochii si sufletul cu minunatiile create de natura, de om , de Dumnezeu, sa ascultam o muzica buna, sa vedem un film , o piesa de teatru..si multe alte lucruri am uitat sa le facem pentru ca este…criza…asa motivam!!!...Poate de aceea este criza , nu???...nu uitati, nimic nu se intampla fara motiv in viata !

Am citit undeva ca in America s-a facut un experiment foarte interesant( inainte de “Marea Criza” ) care are un mesaj ingrijorator; intr-o statie de metrou aflata in centrul unui mare oras din  S.U.A, la o ora de trafic maxim, au pus un violonist sa cante timp de o ora; prin fata acestuia au trecut mii de oameni, timp in care acest artist canta arii de Bach …intr-o ora au oprit doar 6 oameni, alti 10 -15 au dat bani insa nu s-au oprit nicio clipa sa se bucure de acordurile minunate ale unei viori…unei viori Stradivarius…de 4 milioane de dolari…iar violonistul era Yoshua Bell ( nu stiu daca se scrie asa) , unul dintre cei mai mari violonisti contemporani ai lumii !!!....acesta a strins intr-o ora 30 de dolari !!!…si a incantat urechile a 6 oameni….Acelasi artist cantase cu cateva zile in urma intr-un mare concert cu casele de bilete inchise( adica se epuizasera toate biletele) iar costul , mediu, al unui bilet era de …100 dolari !!!!...

Acest experiment , care se poate spune ca a fost un experiment social, a demonstrat lumii intregi disponibilitatea oamenilor de a rupe din timpul vietii, de a-si permite cateva clipe pentru ei insisi , pentru a se bucura de un lucru placut,  pentru a darui sufletului cateva momente  de incantare, intr-un  cuvant  a se bucura de frumos. Suntem cu totii prinsi intr-o cursa de , cum zic americanii si suna dur, “ratrace”, intr-o cursa de sobolani care duce…spre nicaieri…nu ne mai putem desprinde din aceasta cursa a vietii care in loc sa ne duca spre bunastare, spre liniste sufleteasca , spre echilibrul ( care v-am spus ca pentru mine este secretul fericirii) , ne duce spre…da!, spre Criza!....

Am fost acum cateva saptamani la un seminar international bahai in Bucuresti , seminar care avea ca tema principala sursele si efectele crizei; printre invitati si vorbitori erau cateva personalitati importante ale vietii sociale si de afaceri din Romania( romani dar mai ales straini care lucreaza in Romania). La sfarsitul seminarului cu totii  au concluzionat ca aceasta criza este mai mult una spirituala si ca din multe puncte de vedere vom iesi din ea mai puternici si mai apropiati de Dumnezeu…si erau manageri si patroni de firme cu mii si sute de angajati…

Parerea mea este ca vom iesi cu totii sifonati , unii isi vor pierde locul de munca( nu-I nimic vor gasi altul mai bun) , altii vor castiga mai putin ( nu-I nimic vor invata ce este umilita si vor aprecia mai mult anumite lucruri), altii vor pierde masinile luate in leasing( nu-I nimic isi vor lua altele mai ieftine cu costuri de intretinere mici si cu consum mai mic), vor pierde case ( nu-I nimic , vor locui intr-un apartament ca pe vremea comunismului si nu vor mai incalzi degeaba o hardughie de casa in care stateau ei impreuna cu un copil-care oricum la 18 ani pleaca …), multi vor ceda nervos ( selectie naturala…), multi vor pierde averi considerabile (nu-I nimic in loc sa administrezi averi, vor avea timp de o piesa de teatru, de plimbari, calatorii) si lista poate continua. Dar cel mai important este sa nu ne pierdem bogatia cea mai de pret…se spune ca un om este bogat daca are 3 prieteni adevarati( ups!,acum  numarati, nu ?, da cu virgula, nu ?...1 virgula, 2 virgula…e greu sa ajungi la 3 nu ???)…si sunt convins ca vom iesi din criza cu mai multi prieteni pentru ca vom avea timp de ei si vom face deosebirea dintre prieteni si “prieteni adevarati”…

Criza va aprinde lumina vietii si vom vedea lucrurile cu adevarat minunate pe care in trecut le neglijam : un rasarit de soare, un apus de soare, zambetul unui copil, o poaie frumoasa de primavara ( ce frumos ploua acum cateva zile!…),  frumusetea florilor de camp , frumusetea naturii in general,plimbarile in natura, calatoriile (aici vroiam sa ajung !!), si nu in ultimul rand ne vom apropia mai mult de Dumnezeu pentru ca el nu ne va parasi niciodata.

Carcotasii imi vor da o replica dura dar la care ma astept : “tie iti convine , ai bani , te plimbi in diverse colturi ale lumii , vezi minunatii si ne dai noua lectii !!”…da , dar puteti sa calatoriti si pe Tampa sa vedeti Brasovul in toata splendoarea lui, puteti sa mergeti cu rucsacul prin Fagaras sau Piatra Craiului sa vedeti unii dintre cei mai frumosi munti din lume, puteti sa vizitati nordul Moldovei , Maramuresul , Delta Dunarii (un loc unic in lume), litoralul romanesc ( de la Navodari spre nord sunt cateva zone virgine de plaje unde crezi ca te afli pe alta lume), Lacul Sfanta Ana  cu cea mai pura apa din lume si exemplele pot continua cu locuri accesibile tuturor…Dar , cu telecomanda in mana , ascultand stiri despre unde a lovit mai tare criza , o sa uiti ca exista asemenea locuri care sa-ti incante sufletul , si ii vei invidia pe cei care se bucura de viata.

Am mai scris-o si o voi repeta !: nu exista noroc in viata !...Dumnezeu nu-mi da mie, sau i-a dat lui Tiriac mai mult noroc decat altui credincios !!!...norocul (si implicit ghinionul) este o consecinta a actiunilor noastre, a curajului de a te arunca in flacari( flacarile unui mediu de afaceri, a unei actiuni, a unei munci grele), a nu pierde nici un “tren” al vietii, a te prinde de orice oportunitate pe care ti-o ofera viata , a nu scapa nici o ocazie care de multe ori poate fi unica…Cunosc multe exemple de oameni care au renuntat la un serviciu caldut la o firma de stat si ipotecandu-si casa, masina s-au aruncat intr-o afacere care nu stiau ca va duce la ani de zile fara concediu, zile de munca cu peste 12 ore , stres,  pierderea sanatatii, etc…..acum unii dintre acestia sunt invidiati !...acei oameni au avut noroc ???...din pacate asa se spune!!!....

Am intrat in a doua zi de cand sunt in avion , ma doare fundul, mi-au intepenit toti muschii si abia astept sa ajung pe una din sutele de plaje ale Australiei sa ma bucur de ce ne-a lasat Dumnezeu pe pamant; este un drum lung pana in Australia (peste 30 de ore de zbor) si data viitoare il voi face pe bucati. Avionul a oprit pentru 2 ore in Singapore( pentru alimentare), am coborat in aeroport dar ar fi fost bine daca ramaneam aici macar o zi  …este un oras superb unde am petrecut cateva zile minunate anul trecut impreuna cu sotia.

In Sydney ma asteapta o veche cunostinta( o buna prietena de-a sorei mele) pe care nu am vazut-o de 20 de ani si pentru care am o stima deosebita.  Acum 21 de ani am stat la ea acasa in Bucuresti , pe perioada examenelor de admitere la facultate si mereu am spus ca ea, impreuna cu mama ei (o “Doamna” plina de bunatate, Dumnezeu s-o odihneasca!) mi-au purtat noroc sa intru printre primii la facultate ( de fapt am intrat al doilea , dar nu ma intebati al catelea am terminat…prietenii stiu de ce !!!). Oare o voi mai recunoaste ??...este pentru prima oara cand calatoresc si  ajung intr-un oras necunoscut si este cineva care va avea grija de noi , fara sa ne mai pese unde stam, ce vizitam, cu ce ajungem in centru!...nu mai este farmecul incertitudinii dar revine el peste 2 zile dupa ce parasim Sydney-ul.

Ne auzim din indepartatul Sydney( la fund simt cel mai mult cat de departe se afla de Romania) , cel mai mare oras al continentului Australia… 

Lustragiul si...criza financiara!
A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta… da, ati ghicit!… lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important - insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti, care l-a intrebat prietenos: - Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara? Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza! - Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu, un biet lustragiu! Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc! Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele… Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune… “Time is money!” A inceput sa socializeze mai putin cu acestia - criza e criza, nu mai e timp de smalltalk! Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii cei mai fideli, carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului, au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. “Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara…” Morala? O trageti… pardon, o traiti singuri!... Iata si un extras din newlstterul Sensart : Paul Lafargue scria despre criza inca de acum 128 de ani, in cartea sa Le droit a la paresse (Dreptul la lene). Este o carte scrisa in 1880 si e mai actuala ca oricand! Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele: 1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere “ideologic” de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni “motivati” care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere, caci astfel nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine… 2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam. 3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam - muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite. 4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpere – dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si… sa consumam mai mult! 5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor ! 6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari, caci cine intra in cercul lor iese greu. 7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica. Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment! E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Doar ca nu ar mai castiga atat de mult patronii…
Parca nu e absurd ce spune omul asta ??!!...si o spunea acum 128 de ani !!!!...
in curand vesti din indepartata Australie unde sper sa fie inca vara....lectura placuta urmatoarele 3 saptamani !