joi, decembrie 07, 2006

Draga Costin,Nu ti-am mai scris din data de 01.12.06. Am fost foarte ocupata cu locuinta aici: pana am gasit, pana am cumparat toate cele necesare, si toate astea printre picaturi, pt. ca am vrut sa particip cat de cat si la festivalul de aici: Katikai DeepamAcum suntem in 06.12.06 si este sfarsitul oficial al excursiei.Ce am facut intre timp? Dupa tragerea carelor, urmatoarea zi, deci pe 01.12.06 am avut pauza. Mai toata lumea s-a odihnit, fiecare in felul lui. Spre seara unii au fost la ashram.Pe 02.12.06 ne-am intalnit toate fetele si am mers pe munte. In sfarsit, dupa atata timp, de fapt toata excursia am asteptat sa merg pe Arunachala. Sunt mai multe drumuri de acces, dar noi am fost prin ashram. Cu toate ca nu aveam autorizatie, am profitat de sarbatoare (probabil erau mai multi care nu aveau autorizatie), dar ne-am si interesat la Usha, si ma mers asa. Nici la 10-20 m dupa ce am iesit pe poarta ashramului spre munte s-a rupt legatura cu galagia si agitatia strazii. Deodata am intrat intr-o mare (sa nu zic ocean) de liniste, pace si armonie. Toate fetele au sesizat asta si peste catva timp de mers toate ne simteam extraordinar de linistite, odihnite, energizate; oboseala parca disparuse din noi cu totul. Pe drum am intalnit oameni care urcau sau coborau si pe toti ii percepeam la fel de linistiti. Aici mai toti oamenii pastreaza linistea, se vorbeste incet, pt. ca Ramana, in timp ce facea inconjurul muntelui, in timp ce mergea la piatra lui favorita sau pana la locurile in care a trait mai multi ani (pestera lui) prefera linistea. Vegetatia este placuta, nu prea bogata, un fel de padura mai rara presarata cu stanci golase, stanci parca puse acolo, parca stateau sa cada. Drumul este intretinut de cei din ashram si pe marginea cararii sunt plantate flori si chiar mici copacei, aranjate pietre ca bordura prin unele locuri, totul este curat. Un baiat ne-a aratat in drum lemon grass, iarba care miroase ca lamaia, din care se face extract pt. aroma (uleiuri, ceai, parfumuri, etc). Am facut tot drumul poze. Cateodata galagia orasului, care se auzea undeva in departare disparea cu totul, cateodata aparea, in functie de cum mergea cararea. Ne-am oprit la o piatra inainte de ashramul de sus, de unde se vedea foarte frumos orasul. Acolo ii placea lui Ramana sa stea. Bineinteles am facut obisnuitele poze, am stat un pic acolo si am plecat la ashram, care era la vreo 5 minute sau mai putin de acel loc. In ashram, de fapt o casa mica a locuit Ramana o perioada. Am ajuns la timp (la 17.00 inchidea si noi am ajuns pe la 16.00), am intrat acolo, am stat si noi acolo, fiecare incercand sa se conecteze la vibratiile de acolo. Dupa aceea ne-am dus la pestera unde a stat Ramana, dar pe aceea am gasit-o inchisa. Ne-a placut, am fost multumite pentru inca o realizare pentru fiecare in parte.Cam atat pentru ziua de 02.12.06.03.12.06Cele mai importante evenimente: inconjurul muntelui si aprinderea focului pe Arunachala, seara la ora 18.00. De dimineata am facut inconjurul muntelui. Ne-am adunat numai 4 fete, am intrat pe drumul prin ashram si, spre norocul nostru un nene ne-a indrumat sa facem rondul(noi voiam sa urcam sus, dar el ne-a spus ca in acea zi de luna plina mai important este rondul) pe care il facea Ramana, ferit de agitatia strazii.Pe strada ce face inconjurul muntelui deja de dimineata devreme mergeau puhoaie de oameni. Toti mergeau intr-un sens, al acelor de ceasornic in jurul muntelui. In mod normal rondul se face de 3 ori, un rond avand cca 14km, dar cei mai multi faceau rondul numai o data. Acest drum pe care am intrat noi, era paralel cu cel al orasului, dar era prin padure si erau foarte putini oameni pe acolo. Am putut sa ne bucuram din plin de linistea si pacea muntelui. Dupa ceva timp drumul se unea cu cel al orasului. Am intrat in raul de oameni si am mers cu ei. Tipete, galagie, agitatie, dar totusi se simtea in aer bucuria oamenilor pentru ceea ce faceau, se simtea legatura dintre ei pentru scopul comun pe care il aveau, acela de a primi binecuvantarea muntelui. Arunachala este locasul lui Shiva, este loc sacru si este considerat sfant tot ceea ce tine de munte. La un moment dat drumul ar fi trebuit sa se desprinda iarasi de cel al orasului, dar noi nu am observat(era prea mare aglomeratia), asa ca am continuat turul(cativa km) alaturi de oameni.A fost interesant, placut si altele.Seara, la ora 18.00 toata lumea s-a pregatit pentru aprinderea focului din varful muntelui. Unii oameni au urcat in cursul zilei acolo, sa participe direct la eveniment, ceilati s-au urcat pe acoperisuri sa vada aprinderea focului si sa arunce cu petarde, arfiticii, cam cum a fost in Delhi de Diwali, cam cum este la noi la Revelion. Toata ziua localnicii au facut curat, strazile luceau de curatenie, in fata casei fiecare isi face un desen, un fel de mandala, intr-o culoare (alb) sau 2 (alb si maroniu) si mai rar in mai multe culori. Apoi aprind candele (am vazut ca aprin 7 candele), le aseaza pe mandala aceea. Este foarte frumos. Toti s-au spalat, s-au gatit sa ii prinda evenimentul curati. Gazda noastra ne-a invitat la masa la ora 19.00. Ne-a fost jena sa o refuzam pt, ca ne mai invitase odata la un idli si a trebuit sa plecam in oras. Asa ca acum ne-am propus sa venim. Am fugit repede la supermarket sa cumparam o prajitura ceva si ne-am dus repede pe acoperis sa ne intalnim cu toti din grup. S-a filmat, s-au facut poze, a urmat rafala de articicii, petarde, bubuituri si tot asa, dupa care am fugit la masa la gazda. Sa iti povestesc cum a fost? Sa nu? Iarasi scriu prea mult, iarasi stau prea mult pe aici, pe la net...Hai ca iti spun altadata sa inchei cu excursia.04.12.06Practic nu s-a facut nimic, oamenii iarasi s-au odihnit. In oras oamenii mai faceau si azi inconjurul muntelui o data. A fost o neintelegere sau nu stiu ce, pe 3 sau 4 a fost luna plina. Noi nu am mai mers ca nu am stiut ca se mai merge.05.12.06Ne-am intalnit 5 fete si am fost la templu. Este un templu foarte mare, are 25 de acri, este dedicat lui Shiva si a fost contruit cam acum 1000 de ani. Este impresionant. Cred ca ai fost si tu Costin la templu cat ai stat aici. Nu povestesc mai multe despre templu: spun numai ca este aici, in templu un loc mai mult decat extraordinar, loc bun de stat, de meditat, dar toate astea le voi face dupa ce va trece agitatia de pe aici.Seara ne-am intalnit la Usha pentru a ne lua la revedere de la cei ce plecau a doua zi, unde am stat cam pana pe la 23.00.06.12.06Ultima zi oficiala a excursie. Unii au plecat de dimineata, altii mai pe la pranz, altii au ramas.La revedere, cu bine, drum bun pana acasa, sedere placuta celor ce au ramas!Tinem legatura! Au mai spus cativa ca vor trimite si ei impresiile lor, fiecare si-a mai tinut agende, si-a mai notat in carnetele. Fiecare a trait si simtit excursia in felul lui. M-am straduit sa redau evenimentele cat de cat si nu trairile mele, sau impresiile mele, am transmis totul cu mare repeziciune incercand sa lamuresc pe cei ce citesc macar despre locurile pe unde am trecut(traseul excursiei), chiar daca numai punctate, unele poate au fost de importanta majora, altele capitale.A fost un tur sacru al Indiei si asta spune tot!Va multumesc pentru atentia acordata si ma inclin cu respect si admiratie Dumnezeului vostru interior!Inca de la inceputul turului, acum si in viitor va doresc: IUBIRE si LUMINA!Free Woman

vineri, decembrie 01, 2006

30.11.06Pe la 11.00 am ajuns la Usha la restaurant. Aici ne-am intalnit cu Armando (un american care sta pe aici de vreo 23 de ani). Ne-a povestit putin despre el, i-am spus si noi putin despre noi. In jur de 13.30 am plecat la templu.Era o mare zi din timpul festivalului: trasul carelor. Carele erau imense. Erau vreo 4 care, cel mai mare era dedicat lui Shiva, apoi altul lui Parvati si mai erai inca doua, cred. Era foarte multa lume, agitatie, galagie, zgomot, atmosfera era cam ca la noi de revelion: pocnitori, tipaitori, goarne si gornite si tot asa. Am razbit prin multime si ne-am instalat pe un acoperis sa vedem toata actiunea de sus. Inspirata alegere, ca altfel ne striveau acolo jos. Indienii prefera sa stea jos. Considera actiunea sacra si ficare vrea sa participe cat de putin la trasul carelor. Eram in fata celui mai mare car. Era cam ca un templu, asa de ornat si de mare. Avea rori uriase si pe jos erau asezate doua lanturi si mai uriase. Pe o parte trageau femeile, pe celalalta barbatii. Pe laga lanturi trebuiau sa stea doi oameni, unul de o parte si unul de cealalta. Dar, cum fiecare voia sa atinga macar putin lantul erau 20 de oameni si nu doi. Va inchipuiti ce aglomeratie, ce inghesuiala. La un timp, veneau cei din fortele de ordine si ii aranjau, adica ii dadeau la o parte pe cei in plus: tregeau de ei, de haime, ii impingeau, si ei nimic. Atunci le dadeau cu bastoanele in cap, dadeau cu bastoanele in ei si numai asa renuntau. Ma uitam la reactiile oamenilor. Mai mult se inghesuiau barbatii, femeile stateau ceva mai linistite. Am fost surprinsa ca nimeni nu se supara, nu se certau, chiar si cei ce luau bastoanele pe cocoasa. Inainte de a porni carele se spargeau de roati (care erau metalice) nuci de cocos. In sfarsit au pornit carele, nu inainte ca multimea sa ovationeze. In spatele carului erau niste oameni care intonau o muzica, destul de ritmata la instrumente metalice, mai mult pentru a tine ritmul. Era si o ambulanta. Oamenii erau in delir. Am inteles ca toata actiunea dura 12 ore, pana cand ajungeau undeva prin alta parte a templului.Dupa ce carul a trecut de noi si atmosfera s-a mai linistit am coborat de pe acoperis si ne-am indreptat spre locul de regrupare: restaurantul lui Usha (Usha este o indianca care a avut o viziune cu Aurobindo, dupa care a deschis restaurantul. S-a maritat cu un neamt cu care are doi copii). Dupa ce am mai stat pe acolo un pic s-a mers la templu, apoi pe seara, [e la 18.30 la ashram la Ramana pentru bajanuri, care s-au terminat pe la 19.15. Apoi iarasi regruparea la Usha, intalnirea cu Stefano, ceilalti: Shiva si Armando au fost cu noi aproape toata ziua. S-a facut iarasi tarziu si ne-am dus la camere.Atat pentru azi. Va las, va multumesc pentru timpul acordat, va doresc toate cele bune, nu inainte de a ma inchina Dumnezeului fiecaruia din voi!Cu respect, si mult drag,Free Woman
29.11.06Pe 28.11.06 ne-am cazat la Tirupati (cred ca anterior am gresit si am spus Tirumala). Aici gasesti cazare ceva mai convenabila decat in Tirumala(unde este renumitul templu Sri Venkateswara).Spre Tirumala nu ne-au lasat sa mergem cu autocarul nostru,se merge numai cu transport local. Asa ca "ne-am luat inima in dinti" si am pornit la drum cu autobuzul. Pentru mine era prima data cand mergeam cu autobuzul. Norocul nostru a fost ca nu era aglomerat, asa ca nu ne-am inghesuit si am mers destul de lejer, putin cam incet, dar lejer.De la Tirupati la Tirumala facem cam 22 km si drumul urca de pe la 300m la 970 m altitudine. Este un drum destul de abrupt cu multe curbe oarbe(agrafe), de aceea au facut numai un drum pentru urcare si altul pentru coborare. Se poate merge si pe jos, pentru ca sunt niste trepte. Nu stiu cate trepte sunt si cat s-ar face mergand pe jos. Aveam timpul destul de limitat pt. ca, in aceeasi zi trebuia sa ajungem si la Tiruvannamalai.Drumul spre Tirumala este curat, bine intretinut, in locurile deschise sunt plantate flori. Nu vezi nici o hartie sau altele nelalocul lor. Vedem pancarte pe care scrie: urinatul la loc deschis interzis, amenda 25 Rs. Ajati ne spune ca data trecuta, cand au fost el si Ajata le-a dat o lista cu diverse lucruri interzise pe munte si in Tirumala: alcool, carne, tutun, mestecat guma, scuipat, scrisul pe pietre si tot asa.In oras este destula aglomeratie. Dupa ce am reusit sa luam bilet mergem sa ne asezam la coada.(aici sunt bilete variate: daca vrei sa stai mai putin la coada cumperi bilet mai scump - exista bilete de 1000 Rs, 100 Rs si 50 Rs). Ne-am cumparat bilete de 100 Rs si ne-am asezat la coada de 100 Rs. Mi se parea destul de caraghioasa treaba cu cozile diferite, dar am constatat, putin cu surprindere ca coada noastra mergea mult mai repede decat cea de 50 Rs. Cand ne-am asezat la coada ne-am asteptat sa stam cam 1.5 -2 ore, dar a mers mult mai repede. Si de data aceasta ingerul pazitor al grupului ne-a ajutat, ca peste tot si mai ales in locurile deosebite. Nu stiu daca v-am spus, undeva prin Cidambaram ne-au vazut in Sanctum Sanctorum o familie de indieni pe care i-am intalnit apoi la restaurant si dupa ce le-am spus pe unde am fost si pe unde mai mergem au spus ca suntem binecuvantati ca facem un asa tur, multi indieni neparmitandu-si sa mearga prin locurile atinse de grup.Sa revin: in timp ce stateam la coada, la o bucata de timp un om zicea ceva (ca un fel de mantra) si toti ceilalti ii raspundeau: Govinda (acesta este alt nume al lui Vishnu sau Venkateswara). Era o atmosfera frumoasa si ne-am alaturat si noi lor, strigand alaturi de ei: Govinda. Aici vezi multi oameni tunsi zero: femei, barbati si copii. In felul acesta isi arata piosenia fata de Vishnu, este tapasul lor. Aici vin oamenii si isi pun dorinte (tunsul parului fiind un fel de sacrificiu al lor pentru indeplinirea dorintei). Se zice ca cine isi pune o dorinta in fata zeului se va indeplini. In sfarsit am intrat in templu. Aici totul este din aur pe dinauntru si pe dinafara, nu numai acoperisul ca prin alte parti. Este cel mai renumit templu din sud, si cred ca si cel mai bogat. Oamenii atingeau peretii sau usile, apoi duceau mana la frunte si apoi la inima. Se sfinteau. Aveau un respect deosebit pentru acest loc, pentru Vishnu in primul rand. Cu cat ne-am apropiat de zeitate oamenii au devenit un pic nerabdatori si se cam impingeau, fiecare voia sa ajunga el primul, erau nerabdatori. In fata zeitatii, abia daca ai avut timp sa iti pui dorinta, nu stai nici 2 secunde ca sunt niste oameni care te trag afara, la propriu sun asta, daca stai acolo mai mult timp pur si simplu te scot afara. Ii inteleg pentru ca fiecare ar vrea sa stea acolo si in spate asteapta mii si mii de oameni. Iarasi am avut noroc si chiar cand eram in fata zeitatii (eram 3 oameni de-ai nostri: Ajati, eu si inca cineva-nu am retinut), toti trei am ridicat mainile impreunata deasupra capului, le-am tinut asa cateva secunde, apoi le-am dus spre inima. Activand in felul acesta chakrele superioare, fiind total deschis, lasi Divinitatea sa te binecuvanteze. Ne-au lasat ceva mai mult acolo si nu au indraznit sa ne traga de haine. Am iesit multumiti, fiecare radiind de bucurie.Cred ca nu trebuie sa va mai spun ca Brahma, Vishnu si Shiva sunt cele trei aspecte ale Divinitatii, trinitatea din crestinism(Tatal, Fiul si Duhul Sfant). Ne-am regrupat cu totii la iesirea din locul unde era zeitatea, cam cum ar fi altarul la noi. Deja oamenii erau mai linistiti. Am mers destul de lejer sa mergem sa luam Ladu, sau prasad (anafura sa zicem). Ne-au dat niste Ladu foarte mari si bune.Am plecat destul de in graba spre Tirupati, tot cu autobuzul, am luat masa la restaurant si am plecat spre Tiruvannamalai. Spre seara, pe la 9.30 am ajuns la hotelul din Tiru unde aveam camere rezervate.Cu surprindere, cel ce se ocupa de camere ne-a spus ca nu mai avem toate camerele pe perioada festivalului. Doua zile puteam sta, dar mai apoi se restrangeau locurile. Le-am luat asa si mai tarziu ne-am spus ca ne vom descurca noi cumva.Ne-am dus bagajele in camera si am fugit la Usha (un restaurant unde vin de obicei strainii, aici se gaseste mancare vestica). Ne-am intalnit cu vechii prieteni ai lui Ajati si Ajata: Shiva, Armando, Stefano si altii. Am stat putin de vorba cu ei si a ramas ca ne intalnim de dimineata (adica pe la 10-11, ca aici asa incepe programul in oras). Iarasi am ajuns in camere pe la 24 sau peste, nu inainte de a merge pe acoperis si admira muntele - Arunachala. Shiva (un tip din Zimbabwe) ne-a facut sa radem povestindu-ne despre India si indieni.