Draga Costin,Nu ti-am mai scris din data de 01.12.06. Am fost foarte ocupata cu locuinta aici: pana am gasit, pana am cumparat toate cele necesare, si toate astea printre picaturi, pt. ca am vrut sa particip cat de cat si la festivalul de aici: Katikai DeepamAcum suntem in 06.12.06 si este sfarsitul oficial al excursiei.Ce am facut intre timp? Dupa tragerea carelor, urmatoarea zi, deci pe 01.12.06 am avut pauza. Mai toata lumea s-a odihnit, fiecare in felul lui. Spre seara unii au fost la ashram.Pe 02.12.06 ne-am intalnit toate fetele si am mers pe munte. In sfarsit, dupa atata timp, de fapt toata excursia am asteptat sa merg pe Arunachala. Sunt mai multe drumuri de acces, dar noi am fost prin ashram. Cu toate ca nu aveam autorizatie, am profitat de sarbatoare (probabil erau mai multi care nu aveau autorizatie), dar ne-am si interesat la Usha, si ma mers asa. Nici la 10-20 m dupa ce am iesit pe poarta ashramului spre munte s-a rupt legatura cu galagia si agitatia strazii. Deodata am intrat intr-o mare (sa nu zic ocean) de liniste, pace si armonie. Toate fetele au sesizat asta si peste catva timp de mers toate ne simteam extraordinar de linistite, odihnite, energizate; oboseala parca disparuse din noi cu totul. Pe drum am intalnit oameni care urcau sau coborau si pe toti ii percepeam la fel de linistiti. Aici mai toti oamenii pastreaza linistea, se vorbeste incet, pt. ca Ramana, in timp ce facea inconjurul muntelui, in timp ce mergea la piatra lui favorita sau pana la locurile in care a trait mai multi ani (pestera lui) prefera linistea. Vegetatia este placuta, nu prea bogata, un fel de padura mai rara presarata cu stanci golase, stanci parca puse acolo, parca stateau sa cada. Drumul este intretinut de cei din ashram si pe marginea cararii sunt plantate flori si chiar mici copacei, aranjate pietre ca bordura prin unele locuri, totul este curat. Un baiat ne-a aratat in drum lemon grass, iarba care miroase ca lamaia, din care se face extract pt. aroma (uleiuri, ceai, parfumuri, etc). Am facut tot drumul poze. Cateodata galagia orasului, care se auzea undeva in departare disparea cu totul, cateodata aparea, in functie de cum mergea cararea. Ne-am oprit la o piatra inainte de ashramul de sus, de unde se vedea foarte frumos orasul. Acolo ii placea lui Ramana sa stea. Bineinteles am facut obisnuitele poze, am stat un pic acolo si am plecat la ashram, care era la vreo 5 minute sau mai putin de acel loc. In ashram, de fapt o casa mica a locuit Ramana o perioada. Am ajuns la timp (la 17.00 inchidea si noi am ajuns pe la 16.00), am intrat acolo, am stat si noi acolo, fiecare incercand sa se conecteze la vibratiile de acolo. Dupa aceea ne-am dus la pestera unde a stat Ramana, dar pe aceea am gasit-o inchisa. Ne-a placut, am fost multumite pentru inca o realizare pentru fiecare in parte.Cam atat pentru ziua de 02.12.06.03.12.06Cele mai importante evenimente: inconjurul muntelui si aprinderea focului pe Arunachala, seara la ora 18.00. De dimineata am facut inconjurul muntelui. Ne-am adunat numai 4 fete, am intrat pe drumul prin ashram si, spre norocul nostru un nene ne-a indrumat sa facem rondul(noi voiam sa urcam sus, dar el ne-a spus ca in acea zi de luna plina mai important este rondul) pe care il facea Ramana, ferit de agitatia strazii.Pe strada ce face inconjurul muntelui deja de dimineata devreme mergeau puhoaie de oameni. Toti mergeau intr-un sens, al acelor de ceasornic in jurul muntelui. In mod normal rondul se face de 3 ori, un rond avand cca 14km, dar cei mai multi faceau rondul numai o data. Acest drum pe care am intrat noi, era paralel cu cel al orasului, dar era prin padure si erau foarte putini oameni pe acolo. Am putut sa ne bucuram din plin de linistea si pacea muntelui. Dupa ceva timp drumul se unea cu cel al orasului. Am intrat in raul de oameni si am mers cu ei. Tipete, galagie, agitatie, dar totusi se simtea in aer bucuria oamenilor pentru ceea ce faceau, se simtea legatura dintre ei pentru scopul comun pe care il aveau, acela de a primi binecuvantarea muntelui. Arunachala este locasul lui Shiva, este loc sacru si este considerat sfant tot ceea ce tine de munte. La un moment dat drumul ar fi trebuit sa se desprinda iarasi de cel al orasului, dar noi nu am observat(era prea mare aglomeratia), asa ca am continuat turul(cativa km) alaturi de oameni.A fost interesant, placut si altele.Seara, la ora 18.00 toata lumea s-a pregatit pentru aprinderea focului din varful muntelui. Unii oameni au urcat in cursul zilei acolo, sa participe direct la eveniment, ceilati s-au urcat pe acoperisuri sa vada aprinderea focului si sa arunce cu petarde, arfiticii, cam cum a fost in Delhi de Diwali, cam cum este la noi la Revelion. Toata ziua localnicii au facut curat, strazile luceau de curatenie, in fata casei fiecare isi face un desen, un fel de mandala, intr-o culoare (alb) sau 2 (alb si maroniu) si mai rar in mai multe culori. Apoi aprind candele (am vazut ca aprin 7 candele), le aseaza pe mandala aceea. Este foarte frumos. Toti s-au spalat, s-au gatit sa ii prinda evenimentul curati. Gazda noastra ne-a invitat la masa la ora 19.00. Ne-a fost jena sa o refuzam pt, ca ne mai invitase odata la un idli si a trebuit sa plecam in oras. Asa ca acum ne-am propus sa venim. Am fugit repede la supermarket sa cumparam o prajitura ceva si ne-am dus repede pe acoperis sa ne intalnim cu toti din grup. S-a filmat, s-au facut poze, a urmat rafala de articicii, petarde, bubuituri si tot asa, dupa care am fugit la masa la gazda. Sa iti povestesc cum a fost? Sa nu? Iarasi scriu prea mult, iarasi stau prea mult pe aici, pe la net...Hai ca iti spun altadata sa inchei cu excursia.04.12.06Practic nu s-a facut nimic, oamenii iarasi s-au odihnit. In oras oamenii mai faceau si azi inconjurul muntelui o data. A fost o neintelegere sau nu stiu ce, pe 3 sau 4 a fost luna plina. Noi nu am mai mers ca nu am stiut ca se mai merge.05.12.06Ne-am intalnit 5 fete si am fost la templu. Este un templu foarte mare, are 25 de acri, este dedicat lui Shiva si a fost contruit cam acum 1000 de ani. Este impresionant. Cred ca ai fost si tu Costin la templu cat ai stat aici. Nu povestesc mai multe despre templu: spun numai ca este aici, in templu un loc mai mult decat extraordinar, loc bun de stat, de meditat, dar toate astea le voi face dupa ce va trece agitatia de pe aici.Seara ne-am intalnit la Usha pentru a ne lua la revedere de la cei ce plecau a doua zi, unde am stat cam pana pe la 23.00.06.12.06Ultima zi oficiala a excursie. Unii au plecat de dimineata, altii mai pe la pranz, altii au ramas.La revedere, cu bine, drum bun pana acasa, sedere placuta celor ce au ramas!Tinem legatura! Au mai spus cativa ca vor trimite si ei impresiile lor, fiecare si-a mai tinut agende, si-a mai notat in carnetele. Fiecare a trait si simtit excursia in felul lui. M-am straduit sa redau evenimentele cat de cat si nu trairile mele, sau impresiile mele, am transmis totul cu mare repeziciune incercand sa lamuresc pe cei ce citesc macar despre locurile pe unde am trecut(traseul excursiei), chiar daca numai punctate, unele poate au fost de importanta majora, altele capitale.A fost un tur sacru al Indiei si asta spune tot!Va multumesc pentru atentia acordata si ma inclin cu respect si admiratie Dumnezeului vostru interior!Inca de la inceputul turului, acum si in viitor va doresc: IUBIRE si LUMINA!Free Woman