30.11.06Pe la 11.00 am ajuns la Usha la restaurant. Aici ne-am intalnit cu Armando (un american care sta pe aici de vreo 23 de ani). Ne-a povestit putin despre el, i-am spus si noi putin despre noi. In jur de 13.30 am plecat la templu.Era o mare zi din timpul festivalului: trasul carelor. Carele erau imense. Erau vreo 4 care, cel mai mare era dedicat lui Shiva, apoi altul lui Parvati si mai erai inca doua, cred. Era foarte multa lume, agitatie, galagie, zgomot, atmosfera era cam ca la noi de revelion: pocnitori, tipaitori, goarne si gornite si tot asa. Am razbit prin multime si ne-am instalat pe un acoperis sa vedem toata actiunea de sus. Inspirata alegere, ca altfel ne striveau acolo jos. Indienii prefera sa stea jos. Considera actiunea sacra si ficare vrea sa participe cat de putin la trasul carelor. Eram in fata celui mai mare car. Era cam ca un templu, asa de ornat si de mare. Avea rori uriase si pe jos erau asezate doua lanturi si mai uriase. Pe o parte trageau femeile, pe celalalta barbatii. Pe laga lanturi trebuiau sa stea doi oameni, unul de o parte si unul de cealalta. Dar, cum fiecare voia sa atinga macar putin lantul erau 20 de oameni si nu doi. Va inchipuiti ce aglomeratie, ce inghesuiala. La un timp, veneau cei din fortele de ordine si ii aranjau, adica ii dadeau la o parte pe cei in plus: tregeau de ei, de haime, ii impingeau, si ei nimic. Atunci le dadeau cu bastoanele in cap, dadeau cu bastoanele in ei si numai asa renuntau. Ma uitam la reactiile oamenilor. Mai mult se inghesuiau barbatii, femeile stateau ceva mai linistite. Am fost surprinsa ca nimeni nu se supara, nu se certau, chiar si cei ce luau bastoanele pe cocoasa. Inainte de a porni carele se spargeau de roati (care erau metalice) nuci de cocos. In sfarsit au pornit carele, nu inainte ca multimea sa ovationeze. In spatele carului erau niste oameni care intonau o muzica, destul de ritmata la instrumente metalice, mai mult pentru a tine ritmul. Era si o ambulanta. Oamenii erau in delir. Am inteles ca toata actiunea dura 12 ore, pana cand ajungeau undeva prin alta parte a templului.Dupa ce carul a trecut de noi si atmosfera s-a mai linistit am coborat de pe acoperis si ne-am indreptat spre locul de regrupare: restaurantul lui Usha (Usha este o indianca care a avut o viziune cu Aurobindo, dupa care a deschis restaurantul. S-a maritat cu un neamt cu care are doi copii). Dupa ce am mai stat pe acolo un pic s-a mers la templu, apoi pe seara, [e la 18.30 la ashram la Ramana pentru bajanuri, care s-au terminat pe la 19.15. Apoi iarasi regruparea la Usha, intalnirea cu Stefano, ceilalti: Shiva si Armando au fost cu noi aproape toata ziua. S-a facut iarasi tarziu si ne-am dus la camere.Atat pentru azi. Va las, va multumesc pentru timpul acordat, va doresc toate cele bune, nu inainte de a ma inchina Dumnezeului fiecaruia din voi!Cu respect, si mult drag,Free Woman