LAOS – sudul tarii…

Zona de sud a tarii este mai plata si fara munti maiestosi ca in nord , dar este mai deasa in paduri unde fauna si flora abunda peste tot ; sudul este renumit pentru natura mai bogata , pentru plantatiile de cafea si ceai,  pentru cascadele impresionante,  pentru insulele formate de “raul raurilor”- Mekong, pentru animalele salbatice existente aici si nu in ultimul rand pentru calmul si rabdarea localnicilor obisnuiti sa stea mai mereu pe “hold” ( pauza).

Orasul Pakse este capitala provinciei Champasak , un oras in care marea majoritate a turistilor se opresc pentru a face tururile cascadelor din jur , pentru a vizita sate ale diverselor triburi, sa viziteze unicul complex khmer din laos,   pentru a merge in excursii prin paduri si pesteri , sau unde vin si pleaca turisti spre ( sau dinspre ) cele “4000 de insule”…un fel de delta a Mekongului in Laos, aflata la frontiera cu Cambodgia .

Turistii calatori prin sudul Laosului  se opresc toti  in Pakse, unii isi “intind” tabara aici si de aici exploreaza zilnic atractiile sudului , altii sunt doar in tranzit spre nordul tarii ( venind dinspre Cambodgia si Thailanda ) sau in tranzit spre sud ( mergand in Cambodgia sau Thailanda)- ca noi.

Orasul nu are mare lucru de oferit, si prezenta turistilor se face simtita doar dimineata si seara  ( cand se imbarca sau debarca din autocarele care ii duc sau aduc  la obiectivele din imprejurimi) . E plin de hoteluri in centrul orasului , majoritatea turistilor mananca tot aici si tot in aceasta zona sunt si zecile de agentii care organizeaza tururi la obiectivele turistice.

Noi, ca de altfel multi turisti, am hotarat sa ramanem 3 zile aici, sa mergem zilnic undeva , dar sa ne intoarcem mereu “la baza”…eram plictisiti, obositi, satuli de autocare si nu mai vroiam sa ne mutam cu tot cu bagaje zilnic.

A fost o idee stralucita, ne-am odihnit ( fizic si psihic) si am si vizitat destul prin imprejurimi , bifand tot ce era mai interesant de vazut prin zona .

Primul obiectiv vizitat ( si unul dintre cele mai vizitate in Laos)  este complexul religios Khmer de la Wat Phu; este un mini Angkor Watt al Laosului  , a apartinut aceluiasi imperiu ( khmer) si arhitectura este mult similara cu cea de la Siam Reap ; totusi , cel mai indicat este sa-l vezi pe acesta inainte si apoi pe cel de la Siem Reap , in caz contrar te impresioneaza mai putin acesta (Angkor Watt-ul este magnific si imens) . Totusi, are ceva in plus fata de fratele mai mare din Cambodgia….inainte de a fi complex religios  khmer , complexul a fost templu hindus, si sunt cateva monumente  inchinate lui Shiva…impresionante sunt si  doua stanci in care sunt scruptate un elefant si un crocodil iar impreuna cu lacul din mijlocul complexului si copacii care strajuiesc ( si umbresc)  zona , totul pare rupt din cartea de istorie…un muzeu aflat langa complex-  in care sunt adunate toate statuile si alte obiecte gasite in timpul excavarii -intregeste  atmosfera mistica a locului .

Am remarcat numarul redus de turisti, organizarea perfecta a celor care intretin si administraza site-ul dar si ….cele 40 de grade de afara. Se pare ca locul i-a impresionat, si,  pe  cei de la UNESCO , pentru ca din anul 2001 este si acesta sub tutela organizatiei.

Dupa baia de transpiratie de la complex, am hotarat sa mergem pe insula Don Daeng, o insula formata de fluviul Mekong, in care se afla cateva sate si unde se spune ca, cresc  muuuulti  pomi cu fructe, mananci numai peste de la pescarii de acolo, si natura este virgina si luxurianta.

Am luat o barca cu motor ( de fapt o luntre in care nu trebuia nici sa respiri de frica) am ajuns pe insula , prima oprire a fost la un resort de 4 stele frantuzesc ( “la folie”), nu ne-a “placut” acolo ( nu au vrut sa ne lase la piscina hotelului ….si nici sa ne inchirieze biciclete) si am luat-o “la picior”prin satele localnicilor ; am vizitat o scoala, casele localnicilor , ne-am zambit si vorbit prin semne cu ei , am incercat sa facem baie… dar Mekongul este murdar si am abandonat , am incercat sa mergem pe nisip… dar parca era nisip de fiert cafea turceasca ( ne ardeau talpile)  si intr-un final am luat masa la un localnic din sat…nici gand de peste proaspat din Mekong( am mancat nelipsitul orez) …nici gand de fructe ( erau dar prin copaci si majoritatea necoapte) iar baia mult asteptata am facut-o seara la hotel.

Seara tot in oras am mancat ( cate 2 portii de persoana) si ne-am pregatit – culcandu-ne devreme-  de a doua zi cand programul este mult mai incarcat…