Inainte de a “intra” in Cambodgia inca cateva informatii utile despre Laos:

Am citit undeva ca Laos a fost cea mai bombardata tara din lume…da, in timpul razboiului din Vietnam- intre 1964 si 1973- americanii au lansat din avione peste 2 milioane de tone de bombe asupra acestei mici tari…un calcul rapid ar suna cam asa : o bomba la fiecare 8 minute, timp de 24 de ore pe zi , timp de 9 ani !....mai multe bombe decat s-au folosit in intreg al doilea razboi mondial intre toate tarile implicate in el !!!...si acum vine partea interesanta!:  Laosul nu a fost implicat , oficial, in acest razboi din Vietnam !!!...dar a primit mai multe bombe decat intreg Vietnamul ! O explicatie ar fi ca americanii , dupa ce bombardau Vietnamul , pentru a nu se intoarce la bazele de aterizare cu bombe, goleau “rezervoarele” in tara vecina – fara ca aceasta sa le fie inamic !

in Thailanda am aflat ca in Laos cel mai comun nume este “NOY” …am incercat de cateva ori sa vad daca este adevarat ( Dana , Laura si Paul erau disperati ca tot timpul ii intreb pe localnici daca ii cheama Noy…) dar abia la sfarsitul calatoriei am gasit un “Noy”…of , ce fericire ca am gasit si eu un Noy( se traduce prin “pui”sau “bebe”).

Am intalnit cativa localnici pe care i-am intrebat de ce sunt atat de multe masini scumpe aici – mi-au raspuns toti ca datorita vanzarii terenurilor ( multe catre companii si  straini )  , localnicii au facut rost de bani, si …au investit in masini…scumpe si pompoase …majoritatea masini mari de teren  !...va mai amintiti Romania  inainte de criza ? …

Si as vrea sa inchei cu Laos spunandu-va ca “se mananca bine” peste tot aici…prietenii stiu de ce  …J

Cambodgia :

Nu va voi povesti prea multe despre ea ( voi face un “copy-paste” cu ce am scris acum 8 ani) , dar cateva lucruri in plus ,- cu ce s-a schimbat- trebuie sa va spun.

Frontiera dintre Laos si Cambodgia , este o frontiera folosita mai mult de rucsangii, putini turisti trec prin ea si de aceea nu ai multe optiuni de transport de aici in Laos si Cambodgia ; exista o singura firma care transporta turistii, autocarul pleaca la ora 14 din frontiera si te duce pana la primul oras. Daca vrei sa mergi cu altceva in primul oras , e greu sa ajungi pentru ca nu circula vehicule pe aici- timp de 2 ore cat am asteptat in frontiera nu a trecut nici o masina. Deci, esti la mana unicei firme de transport ( care este mana in mana cu vamesii si politistii) , iar aceasta iti vinde si transportul din primul oras( Stung Treng)  pana in Siam Reap.

Pe o caldura de 40 de grade ( dar “real feel” – adica cat simti- era 45 de grade) am asteptat 2 ore , apoi cu un autocar vechi si rablagit ( si numai cu rucsangii in el) am ajuns dupa 30 de minute in Stung Treng , la sediul unicei companii care face acest drum – sediul era probabil la patron acasa pentru ca era intr-o curte private unde locuia o familie) ; inca doua  de asteptare  ( tot la 40 de grade) si au venit 3 minibusuri care sa preia cei 40 de turisti ; unul din minibusuri pleca in Phon Phaen , si 2 spre Siam Reap; bagajele noastre fiind ultimele, am ramas ultimii care sa se urce in microbuze…dar, nu mai era loc. Organizatorii au inghesuit pe banchetele de 3 locuri ale microbuzului , cate 4 turisti, dar au mai ramas pe afara 4 clienti ….noi patru !...oricum noi nu am fi acceptat sa calatorim 7 ore inghesuiti “ca sardelele”…microbuzele au plecat si noi am ramas in curte…singuri cu patronul…si fara sa avem nici macar o chitanta ca achitasem la frontiera cate 25 de dolari de fiecare – tipul de la frontiera a spus ca nu trebuie chitanta ca totul este aranjat . Se parea ca vom petrece noapte in acest oras micut si necunoscut si, ce era mai rau, a doua zi vom pleca tot in minibusuri identice si , probabil, tot la fel de inghesuiti; am inceput negocierile cu patronul, el vroia sa ne convinga sa ramanem peste noapte acolo , dar noi insistam sa plecam ….in final am mai platit 10 dolari si am avut un microbus doar pentru noi …si asa tot raul a fost spre bine, am calatorit mai confoortabil ca niciodata, si la ora 10 seara intram in Siam Reap. Pe drum soferul a mai luat niste autostopisti localnici, am fost de acord , dar cand un localnic a intrat in microbus cu gaini, am facut niste figuri de oameni suparati si soferul l-a dat jos …totusi , in final , totul a fost cum planuisem , am gasit un hotel ok, si toti eram fericiti.

Cambodgia, vazuta 6 ore pe drumul nou asfaltat pana la Siam Reap , era la fel ca acum 8 ani : saracie, masini putine, oameni simpli pe motoare si biciclete( poate mai multe motociclete ca acum 8 ani) si case saracacioase construite pe piloni.

Nici o schimbare…dar, intrand in Siam Reap, parca am intrat intr-o alta tara: un oras modern , cu multe cladiri luxoase, cu multe masini (mult mai noi), lumina multa  si cu un furnicar de oameni ; am intrat in centru si ne-am simtit ca in Las Vegas…sincer, centru orasului este un loc care rivalizeaza cu marile orase din lume…si ne aflam in una din cele mai sarace tari din lume.

Terase langa terase, restaurante de toate categoriile, magazine , o agitatie continua pana la miezul noptii , mii ( sau zeci de mii)  de turisti … toate in centru unui oras care parca a fost invadat de turisti; acum 8 ani aici erau cateva hoteluri si poate cateva sute de turisti …Of, ce mare schimbare !...in ritmul asta de crestere a numarului de turisti ( si implicit si a facilitatilor turistice) orasul va depasi marile metropole ale lumi .

Laura si Paul au inchiriat biciclete si in prima zi au vizitat deja mare parte din ansamblu Angor Wat, iar noi  ne-am relaxat ( masaj, papa, cumparaturi, plimbare) prin centrul acestui incredibil oras dezvoltat exclusiv datorita Angor Wat-ului.  

A doua zi dimineata , inainte de rasarit, am plecat spre temple pentru a ne delecta cu primele raze ale soarelui care cad pe Angor Wat, si apoi in lacul din fata acestuia ( reflectand in lac imaginea maretului temple) .

In cateva ore am vazut templele mai importante din ansamblu, ( eu le vazusem dar a fost o placere sa le revad) iar la ora 14 eram din nou prin centru orasului , “bifand” ultimele cumparaturi ( si cadouri) .

Maine inchid turul cu cateva comentarii si concluzii…