SABAIDEE ! …este salutul ,in sfarsit invatat, din Laos ; cu acest cuvant smulgi mereu zambete de la localnici…din pacate toata conversatia cu ei se opreste aici…prea putin stiu cateva cuvinte in engleza …iar cei care inteleg si vorbesc ( chiar si cateva cuvinte) , lucreaza in industria turistica sau…nu i-am intalnit noi.

 “Bolaven Plateau”-  zona din jurul orasului Pakse in care se afla cele mai frumoase cascade din Laos, zona in care creste una din cele mai scumpe cafele din lume , o zona pe care am explorat-o intr-o zi intreaga si care ne-a convins ca natura a facut minuni in Laos.

Dimineata la prima ora am plecat cu un microbus, impreuna cu alti 4 turisti spre Platoul “Bolaven”( sau botezat de mine “platoul Bolovan”. Prima oprire am facut-o la o plantatie de cafea si ceai…desi mai vazusem asa ceva, totusi aici am aflat pentru prima oara ca exista si ceai alb si ceai rosu …care este din aceiasi planta cu ceaiul negru si verde – eu stiam doar de ceaiul verde si negru …am gustat si din cel alb si din cel rosu si au gust diferit ; cel alb are putina culoare, iar cel rosu este mai aromat ( si bineinteles de culoare rosie) . Tot aici am vazut pentru prima oara, in acelasi loc arbori de cafea “Arabica“ care cresc langa cafeaua “Robusta” – nu sunt arbori la fel si  de obicei cresc in locuri total diferite. Cafeaua din Laos este renumita in lume ( nu sunt bautor de cafea deci nu stiam) , peste 90% din productie este exportata , si aici , pe zeci de hectare o sa gasesti paduri intregi de arbori de cafea ; exista cateva fabrici imense de cafea care o prelucreaza ( usuca, prajeste, ambaleaza)  dar noi am vizitat o plantatie mica( si de ceai si de cafea) unde un localnic si-a cumparat un mic cuptor, cateva utilaje de prelucrare si vinde cafeaua si ceaiul produse in serie mica  turistilor carora le explica ( si arata) procesul intreg .   A fost interesant , si  chiar si eu ,care mai vazusem, am avut de invatat lucruri noi .

Dupa plantatie a urmat  cea mai inalta cascada din Laos ( 120 de metri) , o priveliste impresionanta , dar din pacate cascada este la mare departare de locul  din care o vedeam…nu ai acces direct langa ea deoarece terenul este inaccesibil turistilor ( cred ca si alpinistii experimentati cu greu ajung in apropierea ei); sunt de fapt 2 cascade gemene,  una langa cealalta , dar chiar cu “zgomot dublu”  nu se auzea , din locul unde eram , “zumzetul” apei in cadere de la 120 de metri.

A urmat o vizita interesanta la cateva triburi minoritare  din zona – Alak, Nge si Ka Tu ; sunt triburi care au obiceiuri diferite de ale laosienilor, traiesc in sate izolate si traditiile lor sunt ciudate : de exemplu, in timpul vietii, ei isi construiesc propriul cosciug, il tin pe terasa de sub casa ( casele sunt pe piloni si sub casa , intre piloni, este o terasa in care petrec marea majoritatea a zilei; cosciugul este facut din lemn de esenta tare , sculptat cu mare grija iar viitorul locatar mereu il curata si are grija de el . Alt obicei interesant este ca lor le place sa locuiasca impreuna…ok, am zis , ce e rau in asta ? …impreuna toata familia…iar toata familia inseamna 50- 60 de membrii…intr-o casa …nu mai mare decat un apartament de 2-3 camere !...si asta nu ca  faca economie la ceva …pur si simplu se simt bine impreuna ! Probabil dorm unii peste altii…si probabil de aceea fac atat de multi copii.

Cel mai mult te impresioneaza intr-un sat de localnici laosieni ( deci si aici la aceste triburi) naturaletea, fericirea, frumusetea si gingasia acestor “pui de oameni”…sunt fantastici copiii astia mici !....sunt fantastici in intreaga lume ! uitandu-te la ei  , examinandu-i iti dai seama ca ei sunt etalonul  puritatii si naturaletii; cele mai multe poze le-am facut lor : jucandu-se - nu va dati seama ce imaginatie bogata aveu, se jucau cu orice- , zambindu-ne – mereu cand ii salutam , ne raspundeau cu zambetul pana la urechi, fumand- da, fumau imitandu-i pe adulti din mini-pipe cu tutun facut din ierburi, sau facand diverse treburi gospodaresti- cei mai mari. Cu imaginea acestor copii ( si in general a tuturor copiilor intalniti) vom ramane mult timp si probabil amintind de Laos, ne vom aminti automat de copii. La plecarea din sat am cumparat un Jack-fruit, l-am impartit cu tot minibus-ul , iar resturile le-am dat purcelusilor care misunau pe la piciorele noastre si unei bufnite mari care era , probabil , mascota satului; era saraca orbita de soarele zilei si nu cred ca vedea ceva  – mi-am adus aminte de o zicala care era sub imaginea unei bufnite: “no matter how you look , important is what you see”-  nu este important cum arati, ci ce poti vedea”…

Am parasit satul avand  sute de ochi atintiti asupra noastra , si bucurandu-ne ca nu am fost nici o clipa hartuiti sa le dam bani- probabil nu ne vedeau ca un sac cu banii, cum din pacate se intampla, mereu, in locurile turistice.

O noua cascada-Tad Lor, mai larga dar mai putin spectaculoasa-aici ne-am plimbat in jurul ei, se putea face si baie dar ( din motive de igiena) noi nu am facut , in schimb am mancat la un restaurant local; pentru prima oara in excursia asta am comandat mai putin decat am fi mancat, unul dintre motive fiind ca nu am avut incredere prea mare in restaurant- ne-am inselat !...mancarea a fost excelenta !

La masa am stat cu o fata de 20 de ani , din Elvetia , si cu 2 francezi , tata si fiu …persoane total diferite : baiat cel mic francez ( si el de vreo 30 ani) , un copil de “bani gata”, intretinut de tata pensionar era in contrast cu elvetianca , plecata de ceva timp de acasa, care isi castiga singura banii necesari si care avea o deschidere la minte mult mai mare decat a multor oameni maturi; a lucrat ca instructoare de scufundari in Filipine , a calatorit in intreaga America de Sud si Centrala, iar acum calatorea vreun an prin Asia…a zis ca nu are responsabilitati, nu are rate la casa , si “daca nu acum , cand ? “…cu experienta de viata, cu experienta in relatii umane , cu tot ce a invatat calatorind , cu siguranta ca va avea succes (pe toate planurile) in viata. Mi-as dori sa aud de cat mai multi romani care sa faca asta …cu siguranta acestia( cu experienta de viata castigata)  vor ajuta Romania sa creasca si sa fie un loc mai bun pe Pamant.

Inca o cascada vizitata, inca un sat traditional- unde se crosetau manual esarfe de diverse texturi, toate destinate turistilor-   si ziua s-a incheiat spre seara cand minibus-ul ne-a lasat la piata orasului sa mai “gustam” din atmosfera localnicilor si a orasului.

Seara , “eat, pay, sleep”…mancat, platit, somn…