Trebuie sa va spun in primul rand unde suntem cazati acum si de unde va scriu: la Mossel Bay, o statiune pe coasta oceanului , stam intr-un vagon de dormit , la 10 de metri de plaja, cu geamul deschis, avem oceanul in fata ochilor iar valurile acestuia acompaniaza tastele laptopului in timp ce incerc sa va aduc aproape de Africa de Sud…sa fiu mai explicit, in fosta mare gara feroviara a statiunii , un intreprinzator destept si cu imaginatie a concesionat( sau inchiriat sau cumparat, mai putin conteaza) gara intreaga-www.santosexpress.co.za- , a adus un tren cu vagoane de dormit aici, l-a garat pe o linie secundara si a amenajat, in el si in jurul lui ,un complex format din camere de dormit(in fostele cusete de dormit), dusuri, toalete, un restaurant, sala de conferinta , toate la mai putin de 10 metri de plaja si 50 de metri de ocean…este o seara unica si suntem cu totii mandrii ca am avut inspiratia sa incercam acest loc…totul aici este ca intr-un vis: am mancat bine, este curat, liniste , plaja cu nisip fin , apa oceanului calda, putini turisti, un dormitor ieftin original ( 12 euro patul si o experienta inedita), , si mai presus de toate, pozitia este una de invidiat si pentru un hotel de 5 stele…rar gasesti asa un loc minunat !...
In fiecare zi Africa de Sud urca in clasament si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult acest tur( pe care din pacate l-am inceput cu stangul); este o tara intr-adevar frumoasa si care are ce oferi oricarui turist indiferent de experienta , mofturile, nivelul , pregatirea, asteptarile lui si nu cred ca exista turist sa plece de aici nemultumit de ce a vazut .
Am sa fiu scurt pentru ca azi am condus peste 700 de kilometri ( mai putin conteaza numarul kilometrilor ci mai degraba numeroasele locuri vizitate.) si vrau sa ma bucur cateva minute de peisajul si muzica valurilor inainte de a adormi .
Prima oprire am facut-o la adevaratul “cel mai sudic punct al continentului” care se afla mai la vest de Cape Town si nu este atat de faimos ca “Cape Of Good Hope”…se numeste “Cape Aqulhas” si in afara de un far si cateva pancarte nimic nu se aseamana cu “comercialitatea” “impostorului” pe care il stie o lume intrega.
Pentru aproape 200 de kilometri am condus pe celebra sosea “route 62”, o sosea care traverseaza un peisaj splendid , unde de o parte si de alta a ei am revazut nebunii babuini, caprioare, struti si cateva sate traditionale africane inconjurate de munti si paduri ireal de frumoase (ca sa ajungi pe aceasta trebuie sa iesi de pe autostrada N2 care merge direct spre vest , si sa treci printr-o trecatoare –“Tradouws Pas” unde intalnesti acelasi peisaj de vis “made in South Africa”)
Am mancat la “Still Bay” pe o plaja cum numai in reclame vezi ( sau pe cartile postale) si ne-am mirat de diferenta de temperatura intre apa oceanului din Cape Town si cea de aici care era chiar acceptabil de calda; intram in raza Oceanului Indian, un Ocean mai cald( si la propriu si la figurat) si unde este o placere sa faci baie. Pe frumoasa plaja de aici , printre putinii oameni erau 4 femei in varsta ( peste 60 de ani) care facusera surf si cand am ajuns noi schimbau experiente laudandu-se fiecare cu performantele lor pe placa… ne-au lasat fara cuvinte !...
Mi-a venit in minte un citat pe care l-am citit nu demult si care este mai mult decat adevarat : “Live is good, better if it’s lived”-viata este frumoasa ,mai bine daca ai trai-o …
Mi-as dori ca toata lumea sa ajunga sa inteleaga importanta trairii vietii la adevarata ei valoare si frumusete si cand veti ajunge sa gustati din minunatiile ei veti realiza ca este mult mai interesant sa zburati ca un vultur decat sa plutiti ca o pana…nu dau nimanui lectii de viata ci doar imi povestesc viata…iar replica multora dintre voi o cunosc : “ce-ti pasa tu ai bani, poti sa vorbesti asa! “…acum 15 ani nu aveam nimic material…dar aveam multe vise !...iar primele mele excursii prin Europa au fost facute cu 100 de dolari in buzunar, calatorind si dormind prin trenuri noaptea( vedeti de ce am acum nostalgia trenurilor?), vizitand ziua si mancand zilnic cate o conserva “pate de Sibiu”...si am mai avut un tata( caruia ii multumesc) care mi-a transmis acest virus al calatoriilor…dar eram , ca si acum. un vultur…
Vin iarasi cu replica lui Mel Gibson din “Braveheart” : “every one of us will die, but so few of us really live” -toti vom muri, dar putini dintre noi traim cu adevarat ! …nu vreti sa intrati in randul celor putini ?... ca si cele 4 femei …
Acum sunt deja vrajit de sunetul unic al valurilor oceanului si ma las purtat in lumea lui Mos Ene asteptand ca si dimineata sa ma scol pe aceleasi note muzicale…