Nu stiu cu ce sa incep, sa va spun ce am uitat sa va povestesc ieri( despre Districtul Six din Cape Town si a lui istorie), sau sa incep direct cu ziua de azi, o zi superba , intr-un oras superb, intr-o tara superba…
O sa incep direct cu ziua de azi pentru ca a fost o zi deosebita , o zi plina si cred ca o sa ma prinda dimineata si tot nu o sa pot sa acopar totul.
Ziua a inceput la ora 00.00 … deci , putin dupa miezul noptii dupa ce am postat pe internet m-am alatura Danei in pat( care dormea de mult facand insolatie in cursul zilei) si in cateva minute am intrat si eu in lumea lui Mos Ene…dar, Lacrima , a mai ramas sa se bucure de atmosfera de petrecere de pe strazi ( cred ca v-am spus ca stam pe strada principala din oras, strada plina cu baruri, cluburi, discoteci si fiind vineri spre sambata totul era ca de Revelion) si s-a intors mai tarziu in camera ei care este alaturata camerei noastre; ca sa scurtez povestirea , a fost deranjata de cativa turisti beti care se aflau in hostel si a trebuit sa schimbe camera , fiind mutata intr-o alta . Unul din cei doi angajati ai hostelului era beat si a trebuit sa duca multe lupte de lamurire sa-l convinga pe cel de-al doilea sa-i schimbe camera in care nu se putea odihni; v-am spus despre ea ca are mult bun simt ( oameni ca ea, din pacate sunt pe cale de disparitie) si nu a vrut sa ne scoale sa o ajutam ( noi nu am auzit nimic dormind bustean) preferand sa-si rezolve singura problema. Dimineata nu ne venea sa credem ce s-a intamplat si cum de noi n-am auzit scandalul care a fost putin dupa miezul noptii. Abia dimineata am intervenit eu, am chemat proprietarul hostelului si l-am amenintat ca o sa chem presa , politia si asistenta din partea ambasadei pentru hartuire la adresa prietenei mele; s-a speriat atat de tare incat a dat toata lumea afara din receptie si ne-a oferit 2 noptii cazare gratuita ( plus zeci de scuze si parere de rau) numai sa nu mai facem scandal si sa nu mergem mai departe…oricum Lacrima nu vroia sa faca nimanui nici un rau , dar totul s-a intors incat a facut numai bine…eu si cu Dana ne-am trezit cu o noapte cazare gratuita iar Lacriama cu doua…pentru ea a fost o mica compensatie fata de ce a patit( sper sa uite la fel de repede cum am uitat eu ziua antecedenta) , iar pentru noi ceva in plus deoarece nu suferisem deloc.
Dimineata am ridicat “Toate panzele sus”…la ora 9 dimineata eram in masina inchiriata si ne uitam pe harta zonei sa vedem ce traseu alegem spre Capul Bunei Sperante. Trebuie sa stiti ca daca veniti vreodata in Africa de Sud( neorganizat, adica nu prin agentie cu grup) trebuie sa inchiriati neaparat masina deoarece altfel sunteti blocati in oras cu putine sanse sa vizitati locurile mai indepartate dar care sunt minuni ale tarii.
La fel ca in Thailanda , Australia, Noua Zeelanda ( unde am inchiriat recent masini), volanul este pe dreapta si primele cateva minute era sa fac pe mine de frica …iar in acele prime minute am mai avut “norocul” sa intalnesc si cateva ronduri si intersectii…dar cu totul in viata te obisnuiesti ( stiti zicala, “tot ce nu te omoara , te intareste”) si dupa cele cateva minute zburam pe sosele si depaseam de parca m-as fi nascut conducand cu volanul pe dreapta…
A fost mai usor decat ma asteptam sa iesim din oras si am inceput sa ne oprim in fiecare satuc si localitate intalnita dupa iesirea din marele oras deoarece in fiecare vedeam ceva frumos si vroiam sa facem poze sau sa admiram. Voi face o paranteza si trebuie sa va scriu ce mi-am amintit azi cand am descoperit frumusetea imprejurimilor ...am un vechi prieten (turist cu acte in regula- adica om care a colindat toate continentele-), care acum cativa ani intrebandu-l care a fost cea mai frumoasa tara vizitata a raspuns fara ezitare “Africa de Sud”…salutari domnule Ludu din frumoasa tara nominalizata !...iar acum cateva zile o cunostinta care traieste de 15 ani in Africa de Sud mi-a scris cam asa pe mail : “ si dupa 15 ani nu mai contenim sa ne bucuram, fel de mult ca la inceput, de frumusetea si splendoarea acestor meleaguri”…abia astept sa va intalnesc !...
N-am gasit nici un defect zonelor pe care le-am vizitat azi si pot spune ca am inceput sa traim toti trei o poveste …o poveste frumoasa care a avut o introducere timida in Cape Town , dar azi s-a transformat intr-o poveste de basm in zona din sudul orasului…
Imi este greu sa va povestesc despre fiecare loc in care ne-am oprit , dar nu stiu cum sa fac selectia…
Kalk Bay- o localitate minion cu cateva case dragute si micute ( dar toate cu niste gradini la fel de frumoase ca a mamei mele pe timp de vara) , cu o plaja intima, curata si avand un nisip incredibil de alb, cu multe buticuri si magazinase dragute, cateva magazine de antichitati in care zambeam aducandu-ne aminte de trecut, si nu in ultimul rand cu restaurante datorita carora nu am putut sa plecam de aici nemancati…bineanteles am ales peste proaspat ( adus cu cateva minute inainte de negrii pescari).
Alt loc care nu trebuie ratat este “Simon’s Town” , un oras la fel de curat si frumos in care atractia majora o reprezinta rezervatia de pinguini africani langa care poti trai momente unice urmarindu-le comportamentul in libertate si invatand de la pinguinii-masculi tandretea oferita de acestia femelelor-pereche…ce frumoase perechi formeaza ei , doi cate doi si cat de fideli isi sunt reciproc…
Am intrat in rezervatia naturala a “Capului Bunei Sperante” platind 7 euro si in cateva minute eram pe alta planeta…vegetatie pitica , flori viu colorate- multe din ele necunoscute, printre flori pareau aruncate stanci golase si colorate , un cer senin si ireal de albastru iar Soarele parca ardea mai puternic ca ieri ( ieri pentru prima oara in viata m-am ars pe maini, de la coate in jos-probabil de la Soare asociat cu vantul puternic).
Prima vizita am facut-o la “Cape Point” – locul unde se spune ca se afla cel mai sudic punct al continentului african ( in realitate acesta este in dreptul altui Cap care se afla 100 de kilometri mai la est ) si unde am vizitat cele doua faruri faimoase care dirijau , respectiv dirijeaza ,circulatia vaselor in zona; farul cel vechi a fost inlocuit in anul 1916 (dupa zeci de ani de functionare) datorita unui naufragiu care a avut loc cu cativa ani in urma , fiind la cateva sute de metri departare de tarm si nefiind vizibil pe timp de ceata si vreme rea.
Cape Point este punctul in care se intersecteaza cele doua mari oceane ale Pamantului , Oceanul Atlantic si Oceanul Indian si este zona cu cel mai pur aer de pe intreg continentul “negru” deoarece curentii oceanici “spala” tot aerul poluat al Africii(mare parte creat de oameni).
La mai putin de un kilometru de “Cape Point” se afla “Cape of Good Hope” ( Capul Bunei Sperante), un simbol al continentului si care suna la fel de frumos si in engleza si in romana.
La cateva minute de “Capul Bunei Sperante” , am trait aventuri care sunt greu de crezut si pe care nu le vom uita o viata… pe tot drumul sunt indicatoare cu atentionari “Atentie Babuini” (un soi de maimute agresive) si Lacrima se tot intreba de ce nu am intalnit nici macar una sa vedem cum arata si sa-I facem poze…exista o zicala care spune sa ai grija ce-ti doresti in viata ca s-ar putea sa se implineasca…si poate sa te prinda nepregatit …asa s-a intamplat si azi; pe drum am intalnit cativa membrii ai unei familii de babuini si fericiti am inceput sa le facem poze…incet, incet ne-am apropiat de ei admirand joaca puilor de maimute care ne fascina…am inceput sa deschidem geamurile masinii si sa le facem poze…ne mutam de pe o parte pe alta nestiind ce sa admiram mai intai: frumusetea si marimea masculului, femela cu puiul ei deasupra ( sau sub burta) sau puii jucausi …la un moment dat un pui a sarit pe parbrizul masinii si noi ne amuzam cat de aproape a venit…si dupa cateva clipe am auzit-o pe Lacrima(care statea pe bancheta din spate) disperata strigand : “este unul inauntrul !”…era un pui de maimuta care intrase in masina si cauta prin bagaje…cateva secunde nu ne venea sa credem…pe unde intrase…apoi un al doilea pui ne-a aratat… a intrat si el pe geamul deschis din spate…aveam doi pui de maimuta in masina care cautau prin bagajele noastre ceva de mancare…au gasit merele mele si bananele lui Lacrima si s-au asezat pe bancheta ( langa Lacrima)sa le manance…Dana ii spunea Lacrimei sa iasa afara , dar afara erau alte cateva maimute care inconjurasera masina si asteptau o usa deschisa( intre timp eu am inchis de la butonele soferului, geamul din spate pentru a nu mai intra alte “hoate”)…in timp ce scriu aceste randuri rad cu lacrimi aducandu-mi aminte de penibilul situatiei…Lacrima pe bancheta din spate langa cele doua maimutele , care se asezasera in fund si mancau linistite muscand din mere…iar masina inconjurata de mama-maimuta si fiorosul tata-maimuta care probabil erau ingrijorati de cei doi pui …am avut inspiratia sa fac cateva poze care cu siguranta ca vor ajunge celebre ...Dana a deschis putin geamul si le-a ademenit sa iasa aratandu-le o bucata de paine …imediat bucata de paine a fost smulsa de tata-maimuta care a aparut de jos sarind pe masina…am pornit masina , ne-am departat cativa zeci de metri de restul familiei si putand sa deschidem usa , cele doua maimutele au fost eliberate si au fugit… dar nu inainte de a lua toata mancarea din bagaje…au fugit cu toate plasele de mancare…Am ras ore intregi ( iar acum rad la fel de intens) de situatia creata si de cum stateau maimutele pe bancheta langa Lacrima…
Dupa cativa kilometri am intalnit struti in libertate , ne-am oprit , am iesit sa le facem poze ( Lacrima cu greu a fost convinsa sa iasa din masina) si i-am admirat de la o distanta de mai putin de 10 metri.
Drumul de intoarcere in Cape Town ( sub 80 de kilometri) a fost altul decat cel pe care venisem ( acum am ales coasta de vest) si l-am facut in mai mult de 4 ore oprind de nenumarate ori deoarece peisajul ne vraja din kilometru in kilometru si nu rezistam frumustii muntilor, a oceanului, a localitatilor , a plajelor, a caselor localnicilor, si totul ni se parea ca face ca povestea traita de noi sa fie din ce in ce mai frumoasa. Trecatoarea “Chapmans” este o sosea care este sapata in stanca, si se afla la cateva zeci de metri de mare , avand stanca deasupra care este imbracata in plasa impotriva caderii de pietre ; privelistea este magnifica si te lasa cu gura deschisa pentru mai mult timp…azi am ramas de multe ori cu ea deschisa, uitand si sa respiram…
Ultima oprire am facut-o in “Hout Bay” un loc la fel de frumos si primitor ca si precedentele unde am mancat la un restaurant din centrul orasului si chelnerul-negru care ne-a servit ne-a facut o bucurie ( si pentru noi a fost o surpriza placuta) , fugind dupa noi si aducandu-ne aparatul de filmat uitat pe scaun la restaurant…sa mai spuna cineva ceva rau de negrii…
Este tarziu in noapte, este sambata seara, afara orasul isi traieste intens viata de noapte (iarasi este “Revelion” pe strada , in fiecare bar , club si discoteca) si Lacrima a intrat in vorba cu niste italieni care au facut drumul invers cum vrem noi sa-l facem ( de la Johannesburg la Cape Town)…ei sunt la finalul turului si ne dau cateva sfaturi despre locurile pe care nu trebuie sa le ratam, ce ar trebui sa facem, ce sa NU facem si ,devenim amici in cele cateva ore petrecute impreuna…probabil ca nu ne vom mai revedea niciodata dar…”never say never”( niciodata nu spune niciodata); de asta imi plac mie locurile frecventate de “vagabonzi”…aici afli tot ce vrei despre tara respectiva, aici imparti experiente cu cei de pe aceiasi “lungime de unde” cu tine…aici incepe turismul salbatic si natural…