In Baalbek am stat la un hotel situat intr-un imobil foarte vechi ( avea 150 de ani) si hotelul era dintre cele care acum 30 de ani erau in topul hotelurilor din lume…dar de 30 de ani nu s-a mai investit nimic in el; totusi mobila, baile, camerele, balcoanele pastrau cate ceva din grandoarea acestor timpuri de 5 stele; am avut o camera imensa , si dimineata m-am sculat imaginandu-ma acum 30 de ani intr-un hotel de 5 stele comandand micul dejun in camera…dar doar mi-am imaginat pentru ca micul dejun la hotel costa 5 dolari si eu langa hotel am mancat cu 2 dolari mancare cu siguranta mai proaspata si mai buna.

Am luat un microbuz (2 dolari) cu destinatia Beirut si dupa o ora si jumatate intram intr-un oras care mi-a luat glasul…unul din cele mai cosmopolite si mai luxoase orase pe care le-am vazut in ultimii ani; dar asta a insemnat si pretul hotelului mare si in general toate preturile adaptate luxului si opulentei in care se scalda orasul. Ca sa aveti o idee despre preturi , toate sunt duble fata de Siria si Iordania; nu am gasit hotel sub 50 de dolari ( este adevarat ca nici n-am avut timp si chef sa caut si am vrut o clasa mai superioara pentru ca eram obosit si vroiam sa ma odihnesc confortabil ultimele 3 zile ale turului – si mai vroiam si in inima orasului sa-i simt pulsul) .

Beirutul, capitala Libanului, este port la Marea Mediteraneana, in centrul orasului avand faleze inalte( care reprezinta o prelungire a muntilor Liban in apele marii) iar plaja orasului - precum si multe cluburi private -se afla in partea de sud .

Cu 20 de ani in urma Beirutul era supranumit “Parisul Orientului Mijlociu” iar astazi libanezii fac eforturi (care se vad si dau roade ) sa aduca orasul la stralucirea lui din trecut; aproape 20 de ani de razboaie civile au adus Beirutul la stadiu de oras-ruina, insa in ultimii ani orasul  renaste.

 Turistii ajunsi in Beirut au un soc : distrugerile, reconstructia care este in toi pe toate planurile , luxul exorbitant, suprapopularea, haosul , localnicii prietenosi care vorbesc fluent franceza, bulevarde imense care rivalizeaza cu Champs Elysee-ul Parisului, masini scumpe si luxuase la tot pasul, case traditionale cu gradini ingrijite dar care sunt inconjurate de cladiri “zgarie nori” cu arhitectura mega-futurista, vanzatori ambulanti trecand prin fata magazinelor celor mai de renume firme din industria modei, militari la tot pasul cu arme in mana pe langa care trec cele mai frumoase, senzuale, aranjate si moderne  femei din Orientul Mijlociu,  toate aceste contraste  amestecate dau un farmec aparte si o unicitate misterioasei capitale.

Primele imagini care iti sar in ochi cand ajungi in Beirut sunt cladirile bombardate si  ciuruite de bombe si gloante si te intrebi de ce nu sunt reparate , daramate sau reconstruite; se pare ca intentionat sunt lasate in aceasta stare pentru a aminti tuturor atrocitatile razboaielor din trecut. Cea mai mare  si inalta cladire-ruina este fostul hotel “Hollyday-Inn”( se vede cum a fost bombardat si distrus partial ), care se afla in centru, inconjurat de cladiri de birouri, apartamente rezidentiale, hoteluri , centre comerciale, toate fiind construite sau renovate recent si de un lux debordant.

Beirutul este format din cateva zeci de cartiere si eu am ales un hotel situat in zona traditionala , pe o artera comerciala plina de magazine micute si unde nu este atat de aglomerat ca si in centru civic ; cartierul ( ca si artera comerciala principala ) se numeste Hamra si este preferatul turistilor care vor sa simta adevarata viata a Beirutului dar vor si o zona linistita fara preturi  exorbitante . in acest cartier hotelurile sunt micute, nu exista cladiri inalte, casele sunt cu gradina, magazinele sunt gen buticuri si este la jumatatea distantei intre centru comercial, faleza si plaja - in 10-20 de minute esti in orice loc . Pentru mine este o placere mult mai mare sa cutreier magazinele micute si intime ale localnicilor decat mall-urile si magazinele firmelor cu renume mondial din centru- ceea ce am si facut umbland dupa chilipiruri si reduceri de 50-70 %( erau ultimele zile si trebuia sa cumpar cadouri). Daca vizitati Beirutul , cartierul si strada  Hamra nu trebuie sa le ratati.

Despre centrul civic si comercial pot sa va spun ca este unul din cele mai luxoase zone din lume, cu magazine de top, arhitectura moderna, cladiri construite din cele mai scumpe materiale de constructii, strazi si bulevarde pline de masini luxoase( cum nici in… Bucuresti …nu vezi), restaurante, terase, alei pietonale unde intalnesti milionarii lumii-oameni care de la departare emana aer de bogatie; nu e locul meu aici, dar sa vizitezi, sa te plimbi, sa te bucuri de frumusetea acestor locuri , sa privesti viata in aceste locuri “luxuriante”pentru un timp e chiar o placere. Aici am vazut mai multe Ferrari-uri,  Lamborghini-uri, Bentley-uri, decat am vazut in 39 de ani de viata ai mei… aici am vazut cele mai elegante femei, conducand si coborand din cele mai luxoase masini si care lasau in urma lor cel mai rafinat parfum … si mai lasau in urma lor pe langa priviri… si multe dorinte, mai ales din partea arabilor afemeiati…

Centru este inconjurat de cladiri de birouri si apartamente rezidentiale de lux (de altfel cuvantul de ordine in Beirut ar putea fi “lux-ul “) unde cand am intrebat cam cat costa un apartament mi s-a raspuns : “peste un milion…” !...iar daca este cu vederea la mare …”cateva milioane” !...iar cand am intrebat daca preturile nu au scazut datorita crizei mi s-a raspuns: “aici nu exista criza” !

In una din zile am fost la plaja libera care se afla la 30 de minute de centru orasului si unicul loc in care nu platesti – sunt destule cluburi cu plaja privata, cu piscine, umbrelute, baruri exotice, cu centre de practicarea sporturilor nautice, centre de relaxare-gen “spa” , dar in general sunt cu circuit inchis( sau apartin hotelurilor de 4-5 stele) iar cele care sunt cu intrare , intrarea este mai scumpa decat hotelul meu pe o noapte…fara ipocrizie as spune ca este mai original si mai fascinant timpul petrecut in mijlocul localnicilor de rand –aflati pe plaja publica- decat printre bogatani aroganti si nesociabili ( nu sunt o caracteristica a bogatanilor aceste doua atribute negative , dar acolo cam astfel de oameni gasesti)…sa nu se inteleaga gresit, admir oamenii bogati( probabil fac si eu parte din clasa lor) dar nu sunt de acord cu unele obiceiuri ale lor: hotel-resort de 5 stele, nesociabilitatea lor, aroganta, superioritatea afisata ostentativ, aspectul fizicului lipsit de miscare si care se materializeaza printr-o burta dizgratioasa,  si multe altele care ma deranjeaza ; cu siguranta mai sunt si exceptii si nu as vrea sa jignesc pe nimeni –am cunoscuti si prieteni care fac parte din aceasta categorie si ii respect desi nu-I accept si inteleg…salutari tuturor cititorilor din aceasta  categorie  si o recomandare : incercati macar odata si altceva !!!...

In mijlocul localnicilor, pe plaja, m-am simtit in largul meu; am intrat in vorba, am povestit, m-am imprietenit cu cativa si acolo am aflat cele mai multe informatii despre Beirut si Liban in general; acolo am descoperit oameni deschisi, prietenosi, curiosi ,din toate mediile sociale. Nici un ghid turistic nu-ti va da atatea informatii reale despre o tara  ca si localnicii care se deschid in fata unui turist vorbaret si dornic sa asculte.

Un vanzator, un agent de paza( libanez care lucra in Emirate), un arhitect, un consultant financiar, si inca cativa( care nu mi-au spus ce lucreaza dar unii dintre ei cu siguranta erau cu studii superioare sau dintr-o clasa sociala mai inalta pentru ca vorbeau o engleza fluenta) au fost partenerii mei de discutii o zi intreaga ( cand discutia se incingea , o stingeam cu o baie in apa calda a Mediteranei). Am conversat cu ei din toate sferele de activitate, politica , economie, locurile lor de munca, vacante, destinatii turistice , femei, copii, sistemul social al Libanului, si multe altele mai mult sau mai putin importante; interesant este ca am vorbit numai cu barbati, femeile fiind mai retrase si parca ferindu-se sa se bage in vorba cand vorbea sotul sau vreun barbat.

Pe parcursul descrierii acestei misterioase tari , voi imparti cu voi lucrurile interesante aflate de la acesti minunati oameni simpli si  prietenosi. Inainte de a trece mai departe voi incerca sa fac un rezumat al istoriei acestei tari pentru ca , cunoscand-o veti intelege mai usor multe aspecte care la prima vedere par ilogice.

Teritoriul Libanului de astazi este cunoscut in antichitate sub numele de Fenicia si a fost de-a lungul secolelor sub stapanire egipteana, asiriana, persana, romana(anul 63 inainte de Cristos), bizantina( 395 dupa Cristos) ,araba(anul 636),cruciata( sec 11-13), otomana (1516-1918) iar  din anul 1920 este unit cu Siria si regiunea este administrata de Franta pana in anul 1941 cand este proclamat stat independent . Desi Libanul a fost islamizat, populatia tari este formata in mod aproape egal de crestini si musulmani. In anul 1943 se formeaza un pact national care prevede o proportie fixa de reprezentare in parlament,( la 6 crestini revenind 5 musulmani), seful statului sa fie crestin, prim-ministru musulman sunnit si presedintele Parlamentului musulman siit; acest pact a fost secretul succesului economiei Libanului , care a devenit o Elvetie a Orientului Mijlociu fiind cea mai prospera tara din zona .

 Datorita conflictelor arabo-israeliene a avut loc o masiva afluenta de refugiati palestinieni plecati (sau alungati) din Israel si care stabilindu-se in Liban au destabilizat echilibrul format ; in anul 1975 au izbucnit la Beirut   lupte sangeroase intre crestini si musulmani, care in urmatoarele luni se raspandesc pe intreg teritoriul tarii producand peste 200.00 de morti , sute de mii de raniti, refugiati si distrugeri in valoare de peste 20 de miliarde dolari; de aici incepe renumitul razboi civil din Liban care va tine pana in anul 1990 , iar intre acesti ani aici s-a aflat cel mai fierbinte  si complex focar de conflict din Orientul Mijlociu. Toate gruparile teroriste aveau centre de antrenament pe teritoriul Libanului ; israelieni, sirieni, americani, francezi ,englezi, serviciile secrete ale unor cunoscute tari, oficiali ONU, toti isi aveau reprezentanti in Liban in aceea perioada. Timp de ani de zile Beirutul a fost impartit de “Linia Verde” (Green Line), in doua zone: o enclava in est pentru crestini iar in partea de vest erau musulmanii.

In anul 1990 tara era o ruina…peste un  milion de libanezi au emigrat in toate colturile lumii…

Armata siriana intervine in Liban si preia puterea printr-un tratat de securitate libanezo-sirian si urmeaza cativa ani de liniste relativa , timp in care au loc alegeri democratice; in anul 1998 este ales un presedinte al tarii si economia si viata politica reintra in normal dar sub ocuparea armatei siriene. In anul 2000 , prim-ministru al Libanului redevine Rafik al Hariri , care militeaza pentru retragerea armatei siriene din Liban; au loc conflicte de strada declansate de studentii libanezi impotriva armatei siriene iar in anul 2004 o rezolutie a Consiliului de Securitate cere Siriei sa-si retraga armata de pe teritoriul Libanului. In anul 2005 este asasinat la Beirut , Rafik al Hariri , iar Siria este suspecta de implicarea in acest atentat ; intr-un final , in anul 2006 , armata siriana se retrage definitiv din Liban , dar in vara anului 2008 mai au loc cateva conflicte armate intre libanezii pro-sirieni si libanezii contra-sirieni.

Neoficial, pe plaja, am aflat ca libanezii aflati la putere in timpul ocupatiei siriene si care au beneficiat de avantaje de toate felurile, au intra in conflict cu noii oameni ai puterii care au luptat impotriva sirienilor, si de aici pana la un conflict armat nu a mai fost drum lung intr-o tara in care aproape fiecare locuitor are acasa o arma. Imi aduc aminte ca acum un an vedeam la televizor conflictul armat din Beirut si nu intelegeam ce se intampla acolo ,de ce se bat iar intre ei…am renuntat sa inteleg , visand ca intr-o zi sa ascult la ei acasa ce s-a intamplat…Tot neoficial am aflat ca Rafik Al Hariri era unul din cei mai bogati libanezi, avere facuta dupa razboiul civil cand el a fost responsabil cu strangerea molozului rezultat din cladirile daramate si a facut acest serviciu  cerand sa-I dea lui locul unde va depozita acest moloz; a strans tot molozul si l-a aranjat in mare in continuarea tarmului formand astfel kilometri patrati de uscat; a devenit proprietar pe acest teren “la mare” si l-a vandut rezultand un profit imens. Tot localnicii mi-au povestit ca era un om iubit de libanezi, cu suflet mare, ajuta pe toata lumea si desi avea o garda de corp similara cu a presedintelui Statelor Unite , teroristi au reusit sa-I arunce in aer masina blindata si sa-l asasineze. Chiar in centrul Beirutului este un loc de pomenire cu poza lui si a celor care au murit pe langa el si unde localnicii pun mereu flori proaspete.

Numarul turistilor din Liban, a inceput sa creasca iar din anul 2009  , dar mai dureaza pana va ajunge la 3 milioane anual cat era inainte de razboiul civil; turistii inca se tem sa viziteze aceasta tara care pana acum cativa ani era sinonima cu razboiul civil dar nu-si dau seama ce pierd

Consultantul financiar pe care l-am intalnit pe plaja lucreaza pentru reprezentanta firmei Toyota din Liban si el m-a lamurit de ce in Liban nu este criza si libanezii nu simt criza mondiala . Libanul are o populatie de 4 milioane de locuitori ( dintre acestia Beirutul are peste un milion) dar in afara tarii traiesc mai multi libanezi decat in Liban si majoritatea investesc bani in tara pentru ca intr-o zi se gandesc ca se vor intoarce; pretul terenurilor este in crestere, cererea pentru locuinte  noi, moderne si de lux este imensa , in Liban intra zilnic valuta( diaspora libaneza se pare ca face afaceri prospere) , si astfel localnicii si companiile care activeaza aici se imbogatesc. Libanul este singura tara din lume unde Toyota a avut o crestere a vanzarilor de masini in anul 2009. Dar bogatia atrage si altceva: un fenomen care apare in tarile care se dezvolta rapid si unde miroase a bogatie: “prostitutia”…din pacate romanii sunt cunoscuti in Liban datorita …romancelor…este adevarat ca au faima de fete frumoase dar… si “usoare”…eu nu am intalnit prostituate romance dar nici nu am iesit dupa ora 23 din hotel sa ma plimb pe strazile luxuase sau sa intru in cluburi si baruri , si trebuie sa-I cred pe localnici care m-au asigurat ca prostituatele romance sunt in top 3 dupa araboaice (marocane) si rusoaice.

Trebuie sa va povestesc ce am patit in ultima zi ca este tare haios:

Avionul meu era la ora 4 dimineata si nu am mai luat camera pentru noapte respectiva , planificandu-mi sa scot bagajul de dimineata la receptie , ziua sa ma plimb prin Beirut si spre seara sa vin in holul hotelului si sa scriu pana la ora 12 noaptea cand sa plec la aeroport; la ora 10 seara m-am intors din ultima plimbare pe faleza orasului si m-am asezat in holul hotelului incepand sa scriu …la ora 11 au inceput sa coboare din lift , rand pe rand, femei imbracate in mini, machiate strident, cu tocuri, mestecand guma, mirosind a parfum dur si nu trebuia sa fii specialist sa-ti dai seama ca sunt “de productie”…ma uitam la ele si cateva chiar mi-au facut cu ochiul si mi-au zambit- toate vorbeau araba(si aratau a araboaice-probabil erau din Maroc) …la ora 11,30 in holul hotelului erau peste 20…au aparut 3 microbuze si in cateva minute toate erau imbarcate si plecate…probabil spre locurile “de munca”… totul atat de “pe fata” , fara ascunzisuri, si fara teama …din cate am inteles prostitutia nu este legala dar este tolerata…

Am mai aflat ca cea mai mare contradictie la bogatia afisata in Beirut sunt taberele de refugiati palestinieni unde este o mizerie si o saracie de nedescris, unde oamenii traiesc ca animalele, si de unde teroristilor le este usor sa  recruteze noi adepti care ar face orice numai sa scape din acel iad; mi s-a recomandat sa nu incerc sa vizitez vreo tabara pentru ca este periculos dar ar fi o experienta pe care n-as uita-o niciodata si care se spune ca schimba pe oricine o vede…localnicii mi-au spus ca nu vei mai putea vreodata sa te plangi de viata pe care o duci sau sa fii nemultumit cu casa, masina, serviciu, salariu pe care le ai…

In centrul orasului se afla unul dintre putinele monumente istorice care au ramas in picioare dupa anii lungi de razboaie …ghiciti ce poate fi ?...  da, ca si in alte multe orase ale lumii atinse de-a lungul anilor de razboaie , locurile de cult sunt cele care raman cel mai mult in picioare; in Beirut ,Marea Moscheie (Djami al-Kebir) a fost cea care sute de ani a vindecat , spiritual, sufletele localnicilor fiind construita la inceput ca biserica Sfantul Ioan Botezatorul, apoi in anul 1291 a fost transformata in moscheie.

O cladire pe care nu ai cum sa o ratezi este “Blue Mosque” , o moscheie cu turnul albastru , noua, moderna si in care este ingropat Rafik Al Hariri si nu departe de aceasta se afla Piata Martirilor ( care a fost reconstruita fiind in intregime distrusa) unde poti admira statuia martirilor care deasemenea a supravietuit bombardamentelor.

Unul dintre cele mai placute locuri de promenada ale Beirutului este faleza inalta, locul de unde poti privi marea cu ale ei valuri care se sparg in peretii stancosi si inalti ai tarmului, locul in care te plimbi si admiri apusul , locul in care privesti si te bucuri de viata acestui oras trepidant si plin de farmec, locul in care iti cumperi ( de la zecii de vanzatori ambulanti) porumb fiert, castane, boabe uriase de fasole fiarta, dulciuri, inghetata si locul unde se termina pentru mine ziua…Tot aici se afla si faimoasa emblema a Beirutului , un monument natural numit “Stanca Porumbelului” .

Trebuie sa va povestesc cateva lucruri despre bucataria libaneza; cred ca nu exista oras mare in lumea asta care sa nu aiba , cel putin, vreun restaurant libanez… deci , cred ca este de la sine inteles ca in fiecare zi am mancat numai mancare traditionala. Bucataria libaneza seamana mult cu cea turca si araba dar are si influente europene (mai ales frantuzesti) intr-o combinatie simpla dar rafinata. Mancarea traditionala este “kibbe” , un amestec pe baza de carne tocata de miel, care poate fi consumat crud, fript sau copt ca umplutura. O masa mai contine “mezz” , o specialitate din spanac, piure de susan,  foi de vita de vie si carne ( neaparat de oaie, arabii nu manaca porc); pestele  alaturi de celelalte produse arabesti( hummus, etc) le gasesti la toate restaurantele si nu exista masa fara faimoasa si larg raspandita lipie libaneza. Ca desert , toate dulciurile sunt insiropate in suc extrem de dulce ceea ce face sa fie satioase si sa te saturi dupa prima bucata; baklavaua este pe toate drumurile( cred ca aceasta este de origine turca) iar majoritatea dulciurilor sunt preparate pe baza de alune, fistic nuci. O bautura delicioasa ( fara alcool) este “jellab” , preparata din struguri si  muguri de pin. Nu sunt bautor de cafea dar la numarul mare de cafenele pline din Beirut nu pot sa nu concluzionez ca este o cafea buna.

Libanul este tara musulmana in care vezi cei mai putini oameni imbracati in haine traditionale musulmane , iar in Beirut pot spune ca acestia sunt chiar o exceptie; foarte rar am vazut o femeie cu voal ci majoritatea femeilor se imbraca european, elegant , cu tocuri si  unele chiar cu fusta mini. Coranul stabileste unele reguli legate de imbracamintea unei femei dar aceste reguli au fost intrepretate in diferite culturi cu diferita strictete; controversatul voal , pe care femeile ar trebui sa-l poarte in public, isi are originea in Biblie, unde este mentionat ca obligatoriu de catre apostolul Pavel( ati vazut vreodata vreo calugarita crestina cu capul descoperit ?). Crestinii au fost cei care au ignorat aceasta regula prima oara si musulmanii care traiesc in societatile moderne au inceput sa o incalce si ei.

Am citit nu demult o statistica interesanta legata de numarul musulmanilor in intrega lume : mai mult de un sfert din populatia globului este de religie musulmana!....peste 1,6 miliarde !...iar crestini sunt 2,2 miliarde …si lucrul interesant este ca cei mai multi musulmani nu sunt localizati in Orientul Mijlociu si in nordul Africii cu s-ar banui, ci in Asia care are state cu cea mai numeroasa populatie musulmana. India , o tara majoritara hindusa , are cei mai multi musulmani din intrega lume, Indonezia , Pakistanul au zeci de milioane de musulmani, China are mai multi musulmani decat Siria iar  In Germania sunt mai multi decat in Liban; deasemenea o comunitate mare de musulmani se afla in Rusia , Statele Unite si chiar si in Israel . Este o idee total gresita ca arabii sunt musulmani iar musulmanii sunt arabi, iar aceasta statistica arata ca multi musulmani nu sunt si arabi…cel mai bun exemplu sunt iranienii ( persanii) care desi sunt musulmani nu sunt arabi... si sa nu uitam rata de crestere a populatiei musulmane din lume…

In Liban nu te plictisesti daca stai mai multe zile si chiar am fost surprins sa aud ca si iarna aceasta tara este vizitata , in special de practicantii sporturilor de iarna , care au cateva statiuni de ski situate in Muntii Libanului , statiuni de nivel european ( probabil nu la fel ca cele din Austria , dar pentru Orientul Mijlociu este o performanta).

Una din destinatiile turistice de top ale Libanului este pestera Jeita, locul de izvor al “Dog River” ( raul cainelui) si de unde se aprovizioneaza cu apa intreg Beirutul. In interiorul grotei se pot admira ( grota este luminata artificial) stancile, stalactitele si stalacmitele, care au niste culori bogate si formidabile; partea de jos a pesterii poate fi vizitata doar cu barca , dar cea de sus poate fi vizitata si pe jos calcand pe niste poduri construite din metal. Pestera este considerata una din cele mai frumoase din lume datorita bogatiei si varietatii de culori si a concurat pentru una din cele 7 minuni ale lumii moderne.

Alte puncte de interes din Liban ar fi Sidon (al treilea oras ca marime  si unul dintre orasele renumite ale lumii antice) , Tyrr- oras care apare si in scrierile lui Herodot, Beitelldidin unde se afla un palat construit in anul 1788 de catre Emirul Bashir al Shihab si care se afla intr-o stare foarte buna fiind foarte frumos si nu in ultimul rand controversatul Tripoli. Dintre toate acestea am preferat sa vizitez doar Tripoli, fiind cel mai misterios, iar celelalte vi le voi lasa voua sa-mi spuneti si mie ce am pierdut…

Intr-una din diminete am luat autobuzul si in 2 ore eram in centrul Tripoli-ului fiind fascinat de viata activa si diferita de cea a Beirutului.

Tripoli este un oras tipic arabesc , aglomerat, cu multe dughene in care se vand de toate, cu bucatarii ambulante, galagios si cu oameni curiosi si prietenosi care te privesc cu curiozitate si, probabil cu admiratie, deoarece ai refuzat sa dai crezare faimei de oras al razboiului; sunt putini turisti care se aventureaza in nordul tari, aici unde acum un an au inceput confruntarile intre gruparile pro si contra sirieni; totul a inceput de la joaca unor copii care s-au contrazis in idei depre ocupatia sirienilor, apoi au intervenit fratii mai mari ai acestora, apoi parintii si apoi…fiecare a scos arma de la cingatoare….acum este liniste…o liniste asigurata de militari inarmati pana-n dinti, cu tancuri pe strazi, cu cazemate formate din saci de nisip la colt de strada, cum numai in filme vezi; eu am ignorat aceasta imagine infricosetoare si m-am focalizat pe orasul propri-zis si a lui centru cu piata supra-aglomerata. Am avut norocul sa intalnesc un ghid localnic , care “agata” turistii pe strada si pentru cativa euro le arata partile interesante ale orasului si iti da explicatii in limba engleza . Omul-ghid apare si in cartea “Lonely Planet si acolo scrie ca ai noroc daca-l intalnesti pentru ca este o sansa sa descoperi orasul Tripoli. Foarte prietenos, vorbaret, si sociabil m-a condus timp de cateva ore prin toate obiectivele interesante ale centrului de la Marea si vechea Moscheie ( unde am si intrat) , la Citadela (castelul) de pe varful unui deal , de la magazinele-tarabe din centrul comercial (medievalul soug) la o fabrica de sapun din  ulei de masline, de la vechea baie turceasca ( acum transformata in muzeu) la cimitirul musulman din Tripoli, de la micile restaurante cu bucatarii in aceiasi incapere la cofetariile cu zeci de produse  de patiserie si dulciuri , de la fabricile de parfum la zona cu strazi inguste pietonale cu zeci de magazine unde vanzatorii isi striga in gura mare marfa de vanzare…

Tripoli este impartit in doua parti, partea veche si parte noua dar eu nu am vizitat decat orasul vechi , cel nou spunandu-mi-se ca este la fel ca orice oras nou: banci, restaurante, birouri ,magazine…nimic traditional.

Peste tot unde mergeam localnicii ma intampinau cu urarea “you are welcome” ( bine ai venit) si atat de distractiv era cand le repetam eu pe araba “ahlan wa sahlan” … ramaneau fara glas si cu gura deschisa…se pare ca pronuntam corect ca dupa cateva clipe de nedumerire incepeau pe araba crezand ca le vorbesc limba..as fi vrut eu !... daca eram cu 20 de ani mai tanar ma apucam sa invat si araba…

In tot orasul nu am intalnit decat 2 turisti germani si o familie de turisti australieni de origine libaneza care revenisera in Liban pentru 2 saptamani si erau pentru prima oara in Tripoli; probabil frica si lipsa de informare turistica face ca numarul turistilor sa fie atat de mic intr-un oras atat de traditional.

Ghidul era casatorit cu o olandeza si timp de cateva luni pe an traia in Olanda alaturi de familie ( are 2 copii), iar vara venea in orasul natal si castiga bani ca ghid; un musulman-arab de nota 10 !

Am citit o rugaciune musulmana care mi-a placut foarte mult si terminand acest tur prin cele 3 tari islamice as vrea sa o impart cu voi ; iar daca vreodata veti calatori prin vreo tara islamica aduceti-va aminte de ea si rugati-va la Allah- Dumnezeul musulmanilor dar care este acelasi Dumnezeu pentru toti.

“In numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Indurator

  Lauda lui Allah, al lumii Stapanitor.

In ziua de Apoi Carmuitor,

Pe tine te cinstim , la tine cerem ajutor,

Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor,

Drumul celor cu care fost-ai tu Daruitor,

Nu al celor pe care te-ai maniat, nici cel Ratacitor.

Ultima zi in Beirut…m-am plimbat prin cartierele marginase ale capitalei, am vazut si viata reala a orasului, locuintele unde traiesc majoritatea localnicilor; am constatat ca si in Beirut sunt blocuri saracacioase , aglomerate, magazine de cartier simple , am vazut si masini mai vechi de 10, 20 de ani, oameni simpli care nu se imbraca dupa ultima moda, nu se parfumeaza cu parfumuri mai scumpe decat rata lor la casa…. dar am simtit peste tot mirosul de iasomie care nu lipseste din nici o gradina …si  nu costa nimic…la fel ca visele …

…din pacate visele sunt primele sacrificate in viata … majoritatea oamenilor renunta la vise mai usor decat la alte multe lucruri si nu realizeaza ca la intersectia dintre vise , ambitie, tenacitate si multa munca se afla… SUCCESUL !

NIMIC NU SE INTAMPLA DACA NU EXISTA MAI INTAI UN VIS !!...

Majoritatea firmelor mari si puternice, multe proiecte si realizari importante, multe lucruri marete, toate  au inceput de la un om care a avut un vis pe care si l-a realizat…

Iar eu, eu am avut un vis…sa calatoresc … de 3 ani il traiesc…apoi a urmat un altul….sa impart cu voi experientele mele…si pe acesta il traiesc…dar nu ma opresc aici pentru ca mai am si alte vise si …DACA AI UN VIS SI NU-L VEI URMA , VEI REGRETA FOARTE, FOARTE MULTA VREME!....