La ora 2 dupa-amiaza ( in toata viata mea de turist n-am dormit atat de tarziu) am plecat prin oras sa cautam un centru de informare turistica ( in general se afla in jurul centrului) unde sa ne interesam de obiectivele turistice din Santiago, eventual un tur al orasului.. Nu va imaginati cat de greu este sa nu vorbeasca nimeni nici o limba straina si deaceea cautam disperati centru de turism ,unde stiam cu siguranta ca ne putem intelege cu cineva mai mult decat cuvinte de politete sau fraze uzuale. Dupa multe abordari si intrebari adresate localnicilor intr-un final ne-au indrumat spre el ( prin semne) ,dar aici surpriza , era inchis duminica. Pana la urma am facut rost de o harta si am inceput sa descoperim centru pe cont propriu; un centru imens cu multe strazi pietonale , presarate cu o multime de magazine pe toate gusturile si buzunarele. Si parca copiind atmosfera din Buenos Aires , pe strazi era plin de artisti, care mai de care facand ce stiu mai bine pentru a cuceri bunavointa turistilor care apoi sa bage mana in buzunar…. O atmosfera tipic latina, vesela , fara rigiditate, si fara nici o urma de rusine ca sunt pe strazi si se “dau in spectacol’… Capitolul tarabe era prezent si el pe mijlocul strazilor, si sa nu uitam de “chinezisme”! ; astea au invadat lumea cu preturile lor ridicol de mici si de multe ori gasesti ‘prostioare’ tentante si de buna calitate( dar de cele mai multe ori mult prost gust si calitate indoielnica) . Printre lucrurile de provenienta asiatica erau si obiecte traditionale chiliene ( sau latin-americane) , care pareau lucrate manual si de calitate si la care te opreai sa le privesti si sa intrebi pretul.
Ne-am saturat repede de centru aglomerat ( era duminica si cred ca multi localnici iesisera “la un suc pe bulevard”) si am decis sa luam un taxi care sa ne faca un tur al orasului cu cele mai interesante puncte de interes, dar asta dupa ce mancam. Auzisem ca exista in centru orasului o piata de produse piscicole( Mercado Central ) unde pe langa produsele respective se afla multe restaurante specializate in peste si fructe de mare ; am gasit-o relativ repede , era o hala ,si intrand in ea am fost uimiti sa vedem un amestec de tarabe de vanzare a pestelui si a fructelor de mare ( cu mirosul specific) , impreuna cu o multitudine de restaurante de calitate superioara daca te uitai la dotari si curatenie ; si ce era interesant, pline de turisti care mancau , majoritatea produse pescaresti. Am inceput sa cautam un restaurant ( mergeam pe principiu unde este mai aglomerat este si bun deoarece stiu altii restaurantele unde se mananca bine) , si ne-am oprit la cel mai mare , situat chiar in centru halei si fiind si cel mai luxos si aglomerat. Majoritatea restaurantelor din America de Sud au angajat un “om de inaintare”, a carui rol este sa-I convinga pe turisti sa intre in acel restaurant( acestia trebuie sa fie foarte guralivi, sociabili,convingatori sa stie cuvinte din cat mai multe limbi straine , in general sa fie oameni placuti si haiosi). Chiar si in alte colturi ale lumii am vazut asemenea oameni si multi chiar intrebandu-me de unde sunt imi dadeau vreo replica care ma facea sa zambesc : “bukarest, Hagi-fotbal, Nadia Comaneci, sau alti ma intrebau cum se spune in romaneste “Hallo”- probabil nu avusesera multi clienti romani !....Dar , acum ,acest om scund de la restaurant dupa ce ne-a intrebat de unde suntem ne-a replicat cu un accent aproape romanesc “Bine ati venit”…am ramas perplexi, numai aici in Chile, la 12.000 de kilometri, nu ne asteptam sa gasim pe cineva care sa vorbeasca romaneste ( astia nu vorbeau nici limbile de circulatie internationala , dar sa avem pretentia la limba noastra ?!...) Am zambit bucurosi si ne asteptam ca vocabularul lui sa se opreasca la cele cateva cuvinte uzuale…dar , spre surprinderea noastra am inceput chiar sa conversam cu el in romaneste…o placere!...vorbea greoi dar intelegea aproape tot si putea chiar sa lege cuvintele destul de bine. L-am intrebat de unde a invatat si ne-a raspuns ca are cativa prieteni romani cu care vorbeste numai romaneste; era pasionat de limbi si stia sa converseze in multe limbi europene….cu cat stii mai multe limbi cu atat inveti mai usor altele noi! Bineanteles ca am ramas la restaurantul promovat de el si tot el ne-a recomandat ce sa mancam aici: fructe de mare ( cu siguranta proaspete- doar proveneau de la tarabele de langa si cred ca restaurantul nici nu statea cu ele pe stoc, cumparau cand comanda clientul), si la felul intai ( supa de fructe de mare) si la al doilea , amestec la gratar de fructe de mare. Ne-a picat cat se poate de bine , si desi am mancat mult si ne saturasem , datorita faptului ca este o mancare usoara nu ne-a fost rau de loc si am plecat fericiti mai departe pentru a descoperi orasul. Am luat un taxi care ne-a plimbat o ora de-a lungul si de-a latul orasului ( era duminica si nu era trafic pe strazi) si soferul ne si explica , in spaniola , cate ceva despre oras. Santiago nu are nimic special fata de o metropola-capitala de tara din America Latina, se vede ca este un oras nou fara monumente si “pietre” , seamana cu un oras european, cu cladiri moderne, zgarie-nori moderati, si destul de curat.Este un oras care a avut un booming impresionant in ultimii ani, dar mie mi s-a parut ca fiind un pic haotic, prea mult asemanator cu stilul european legat de dezvoltare( a copiat modernismul fara sa aiba o istorie a sa ). Ce ne-a impresionat a fost multitudinea de parcuri si multe zone verzi ingrijite ( probabil ca fiind iarna acum in Romania ducem lipsa de asta ,si aici ne incanta orice verdeata). Santiago are rata de criminalitate cea mai scazuta din toate capitalele sud-americane si nu am putut decat sa ne bucuram cand vedeam la fiecare colt de strada cativa politisti patruland iar multe motociclete si masini de politie erau si ele peste tot –probabil ca vor sa pastreze aceasta performanta de a fi pe locul intai…..
Dupa plimbarea cu taxiul ne-am intors in inima orasului, la kilometrul 0- “Plaza del Armes”-unde am mai pierdut cateva ore privind artisti traditionali, veniti probabil din provincie, si care interpretau diferite dansuri locale; ne-am uitat si la cativa clovni care distrau lumea ,nu intelegeam nici o iota sensul, dar auzind oamenii cum rad ne imaginam ca spun ceva haios.Am asistat si la un mars al indienilor “mapucho” care din cat am inteles noi cereau libertate politica si reprezentare in parlament ( aveau fizionomia intr-adevar tipic indiana , ca-n filmele cu Winetoo…). Tangoului din Buenos Aires i-am dus dorul pe strazi….
La ora 10 eram in camera pregatindu-ne sa dormind deoarece a doua zi vroiam sa vizitam Valparaiso, o statiune la malul oceanului, supranumita si “perla Pacificului” , unde vroiam sa facem si baie si sa stam un pic la plaje incarcandu-ne corpul cu caldura de care o sa cam ducem lipsa urmatoarele luni in Romania.