Punta del Este : statiune superba, hotel foarte bun, mancare delicioasa, vreme splendida , plaja curata , apa minunata, oameni deschisi si ospitalieri…..toate motivele sa mai ramanen cateva zile aici !...dar, am vazut ce era de vazut, am catalogat locul ( cu punctaj maxim ), si cu parere de rau am plecat sa descoperim si partea din interiorul tarii, partea mai putin turistica. Avem masina la dispozitie 2 zile si ne-am hotarat sa ne aventuram in interiorul tarii , spre locuri care banuiam ca nu vor fi atat de stralucitoare; trebuie sa vedem si cealalta fata a tarii….
Nu a trecut mult timp si parca am intrat intr-o alta tara : in primul rand soseaua noua si moderna de pe tarmul oceanului s-a transformat in sosea ingusta , veche si in multe locuri fara asfalt ( piatra compactata) , iar luxul statiunilor s-a transformat in ….nimic…da, mergeam kilometrii intregi si abia dadeam de cateva ferme de vaci si cai. Putinele cladiri intalnite ( majoritatea in interiorul fermelor) nu cred ca au mai trecut printr-o renovare de multi ani si nici gand sa fie decorate cu vreun aranjament floral sau vreo fantana arteziana in fata curtii.
Indicatoarele lipseau cu desavarsire si de cateva ori a trebuit sa dam cu banul pe ce strada sa o luam ; masinile sunt foarte rare pe sosele si cum nici oameni nu intalneam trebuia sa ne folosim instinctul pentru a nimeri directia potrivita .
Pe o lungime de 100 de kilometri am traversat doar 2 orasele( cam mult spus ) ,orasele la nivelul satelor noastre din Moldova si in care pur si simplu nu am avut ce face: centru era reprezentat de un parculet mic si cateva magazine. Intre cele doua orase am mers prin salbaticie mai mult de o ora , pe un drum pietruit ( norocul nostru ca nu erau masini sa ne umple de praf), cu sute de dealuri pe care le-am urcat si coborat si in care singurele fiinte vii pe care le-am intalnit au fost vacile , caii, si inca ceva ce n-am vazut in viata mea, o soparla lunga de 1 metru care statea pe sosea la soare si pe care am evitat-o in ultima clipa sa n-o calcam.
Relieful zonei –si cred al intregii tari- este format din campii si platouri inalte strajuite de coline ( altitudinea maxima este de 500 metri) acestea numindu-se “cuchilla”.Vegetatia predominanta este ierboasa si foarte rar am vazut paduri, iar padurile existente sunt formate din palcuri de copaci subtiri si inalti; probabil ca si asta a favorizat cresterea animalelor pe care le vezi pascand pe hectare intregi. Interesant este cum rezolva problema apei pentru animale print-o instalatie formata dintr-o moara de vant care angreneaza un sistem biela-manivela ( care transforma miscarea de rotatie intr-una sus-jos)-asemanator cismelelor din sate- care scot apa din puturi si o aduna intr-un bazin unde vin animalele si o beau. Am vazut o groaza de instalatii pe parcursul zilei si cred ca alta varianta nu ar exista pentru a asigura apa( nu poti sa tragi curent in mijlocul fiecarui teren de zeci de hectare) atator animale.
Nu vreau sa insist prea mult pe aceasta parte a tarii, desi exceptand partea litoralului, aceasta este imaginea adevarata a Uruguayului-pur si simplu vreau sa raman (ramaneti ) in memorie cu zona de coasta cu a ei statiuni de vis.
Daca va veti uita pe harta veti vedea ca Uruguay-ul este eclipsat ca marime de cele doua tari imense -Argentina si Brazilia- iar populatia lui este pe masura marimii : numai 3,5 milioane de locuitori dintre care marea majoritate locuieste pe tarmul oceanului; de fapt corect este sa spunem pe tarmul raului ( estuarului) “La Plata”. Am citit si mi s-a parut interesant ca peste un milion de uruguayeni traiesc in afara tarii - aproape o treime din populatia tarii !!! - ce ar fi daca 7 milioane de romani ar muncii in strainatate ?...
Istoria Uruguayului nu este lunga el fiind descoperit in anul 1516 de catre Juan Diaz de Solis si inclus in anul 1776 in componenta Viceregatului Rio de la Plata sub numele de “Banda Oriental”. In anul 1825 isi proclama independenta iar in prima jumatate a secolului 20 devine cel mai democratic stat latino-american cu un nivel de trai foarte ridicat- se mai numea si “Elvetia Americii”.In anii 50’-60’ datorita loviturilor de stat militare ,tara este destabilizata politic si trebuie sa treaca 12 ani pana sa revina la o guvernare civila. In anii 2000-2001 ,datorita deteriorarii situatiei economice in tarile vecine Argentina si Brazilia,somajul creste pana la 15% ,scade dramatic PIB-ul si din nou nivelul de viata scade desi reusise sa creasca dupa cei 12 ani de dictatura militara. Uruguayul nu are practic de loc resurse minerale sau zacaminte iar economia este realmente bazata pe servicii si agricultura . La o populatie de 3,5 milioane de locuitori are 11 milioane de de ovine si 13 milioane de bovine-aproape 9 animale pe cap de locuitor – una din cele mai ridicate medii pe plan mondial.
Apoape toata ziua ne-am plimbat cu masina pe intinsele campii si platouri si am hotarat sa oprim cateva ore intr-unul din cele 2 orase( cam mult spus dar sa fim igaduitori…) intalnite si sa mancam ceva : centrul Midas-ului( asa se numeste orasul) era format dintr-un parc micut inconjurat de cateva magazine micute si saracacioase; nici gand de vreun restaurant si am hotarat sa cumparam fructe de la o alimentara micuta si asta a fost toata mancarea noastra de pranz. Daca centrul era asa mic va imaginati ca orasul era format doar din case saracacioase dar foarte important era curatenia desavarsita care exista peste tot.
Am hotarat sa plecam spre Colonia del Sacramento, oras turistic de unde maine vom lua feribotul spre Argentina . In drum am mai trecut prin Montevideo unde maine va povestesc despre “razboiul” lui Silviu cu repararea camerei video.