“Toate panzele sus !”....mai tineti minte romanul lui Paul Tudoran?, sau poate filmul care multora ne umplea diminetile de duminica?.... acolo pentru prima oara am auzit de Tara de Foc!, de Patagonia , de ghetarii spectaculosi de la capatul pamantului…
Cand vroiam ca cineva sa plece departe ,departe nu-I asa ca spuneam “fugi in Patagonia”?....si multi nici nu stiau unde este aceasta Patagonie, sau daca ea exista in realitate.
Nu , nici nu ma gandeam ca intr-o zi voi pleca sa descopar tinuturile misterioase din aceasta parte a globului atat de necunoscuta multora .
Nu-I asa ca multi dintre noi ne amuzam copios cand la ora de geografie profesoara ne intreba despre acel lac celebru din America de Sud si noi trebuia sa raspundem ( spre deliciul colegilor !) “lacul Titicaca” ? …sau nu va fascinau Anzii Cordilieri ( cu celebrul varf Aconcagua) ?....sau pampasul pe care fiecare si-l imagina asa cum credea el ….
Sunt printre numerosii oameni care sunt fascinati de locurile indepartate , de locurile mai putin atinse de turisti, mai putin accesibile tuturor ,si asa mi-a venit ideea cu sudul Americii de Sud ; a trebuit sa astept pana in noiembrie-decembrie pentru a prinde vara in emisfera sudica si a putea gusta din plin din farmecul acestui continent fascinant.
In primele zile voi calatori in Uruguay despre care in afara de capitala, limba vorbita si pozitia geografica nu stiu mai nimic ; si nici nu am vrut sa ma documentez foarte mult pentru a nu avea prejudecati si a descoperi totul “live”….sper sa nu scot si eu vreo perla ca un “celebru” turist american care fiind in vizita la castelul Windsor din Anglia ar fi exclamat: “ce frumos castel, pacat ca l-au construit atat de aproape de aeroport”!...!!!!....
Deci, nu stiu cat stau in Uruguay, habar nu am ce o sa vizitez , ce o sa fac ,si probabil ca asta este farmecul aventurii, cand nu-ti planifici nimic dinainte, lasi totul la mana destinului…stiu doar ca de acolo vom( cu doua zile inainte de plecare nici nu stiu cu exactitate cati plecam….hai Silviu nu ne lasa singuri !!) pleca spre Argentina !....ce frumos nume !!, mereu mi-a placut ce frumos suna si am asociat acest nume cu elegantul tango pe care mereu mi-a placut sa privesc cum il danseaza profesionistii, caci eu nici cu instructor privat nu am reusit sa-l invat…. Simpla pronuntare a numelui “Argentina “ provoaca emotii si duce cu gandul la aventuri in indepartata Patagonie; daca veti fi “langa “ mine urmatoarele 2 saptamani sper sa va relatez in direct din mijlocul ghetarilor in cel mai indepartat punct sudic al continentului sud-american….si sper din multe alte locuri prin Argentina….
Dupa Argentina …nu stiu !....stiu doar ca orasul de intoarcere ( orasul de imbarcare inapoi spre tara ) este Santiago de Chile, deci “trebuie “ sa vedem si Chile ….
Nu vreau sa o lungesc cu introducerea , voi lasa alt om mult mai cult si mai erudit sa faca o pledoarie a calatoriei, ci vreau doar sa reamintesc adresa mea de e-mail “ costinelstef@yahoo.com “ unde puteti sa ma intrebati orice doriti , puteti scrie orice sugestie sau recomandare si nu uitati dorinta si rugamintea mea: www.costinblog.blogspot.com ….recomandati tuturor prietenilor, colegilor, vecinilor, dusmanilor , tuturora , chiar daca credeti ca nu i-ar interesa, lasati-I pe ei sa decida daca ii intereseaza sau nu !...sunt cateva cazuri de colegi, vecini , prieteni ai prietenilor mei etc , carora le-au fost de folos informatiile din arhiva blogului meu in periplurile prin tarile vizitate si descrise de mine… si ce bine te simti cand poti sa ajuti pe cineva chiar cu o simpla informatie !!!....
Voi incheia cu o “invitatie la viata” facuta de o figura romaneasca de valoare internationala , Mircea Eliade , din a carui scrieri am citit de curand, si vreau sa va marturisesc ca atat de emotionat am fost in timp ce citeam incat am hotarat sa citez pe blogul meu cateva pasaje care mi s-au parut memorabile; si nu pot sa comentez nimic la ele…..
“ O calatorie este , intotdeauna , o invitatie la gandire. Se gandeste mult mai viu, mai intens si mai spontan calatorind decat in cele mai concentrate ceasuri de biblioteca. Voiajul descopera antene noi spiritului de observatie, potenteaza interesul pentru lumea exterioara, usureaza reculegerea si anima viata interioara.
O calatorie deschide feresti pretutindeni si in afara si inlauntru tau…altfel cunosti oamenii calatorind si altfel ii cunosti in celelalte zile. Intalnirea oamenilor si peisagiilor straine te sileste sa gandesti proaspat, fara formule si judecati stereotipe. O calatorie stimuleaza toate facultatile interioare, te face mai atent la viata din jurul tau, mai generos, mai increzator in oameni. Nicaieri nu inveti sa cunosti mai adanc si mai limpede oamenii decat intr-o calatorie.
Calatoria te invita sa iesi din tine , te sileste chiar la aceasta si atunci fara indoiala ca privesti cu alti ochi viata din jurul tau si altfel intelegi oamenii.
Un calator este mai caritabil, mai generos, mai intelegator si in adancul lui, mai optimist decat un sedentar. Oamenii care calatoresc mult, sunt feriti de cele mai grave pacate ale civilizatiei noastre : dogmatismul, opacitatea, ingustimea. Numai calatorind mult –adica intilnind si cunoscind oameni pe care altminteri nu i-ai fi intilnit sau nu te-ar fi interesat niciodata- numai calatorind te poti debarasa de dogmatismul acela sterp, de rigurozitatea si siguranta oarba cu care judecai pana atunci lumea si oamenii.
Inveti calatorind , si inveti mult, numai daca renunti la ideile facute, la prejudecatile si superstitiile cu cari ai plecat. In acest caz ,calatoria este cea mai buna higiena mentala, fiind cea mai autentica primenire a sufletului. Stand pe loc , avand acelasi program , vazand aceiasi oameni, vazand aceleasi locuri, cetind aceleasi ziare –intelegerea se uzeaza, simpatia si curiozitatea se mediocrizeaza, spiritul critic se osifica. Incepi sa judeci lumea printr-un singur criteriu, sau incepi sa te dezinteresezi de ea si sa n-o mai judeci deloc. O calatorie promoveaza interesul intim pentru oameni si pentru cultura, reimprospateaza spiritul critic , potenteaza atentia la viata din jur. Si in cursul acestei bai spirituale , dogmele cad, prejudecatile dispar, siguranta de mai inainte-ca stii totul si intelegi tot, siguranta care conduce lent la moarte spirituala-incepe sa se clatine.Si te intorci cu o noua cunoastere , mai generala, mai vie si mai reala.
Un scriitor tinar se intreba: “ Cele mai active ceasuri interioare nu le-ati petrecut la o fereastra de tren ?” ; este intr-adevar o experienta aceasta concentrare fireasca si placuta pe care o capeti la o fereastra de tren.
Nu trebuie sa uitam ca exista si o foarte pretioasa calatorie : acea catre sufletul nostru , catre noi insine. Calatoria pe care o facem in singuratate……
Lucrurile acestea se pot verifica cetind cartile de calatorie, adevaratele carti de calatorie, scrise de obicei de oameni cari nu sunt scriitori. Descoperi in ele mai multa umanitate si mai dramatica viata decit in cele mai ilustre romane…..”