Dupa 2 zile de “trait” prin Buenos Aires si vazut o particica mica din cat are el de oferit , am plecat ( cu regrete dar fiind convinsi ca vom reveni intr-o buna zi ) spre nord catre cea mai mare atractie turistica a Argentinei ,( dupa capitala ,din punct de vedere al numarului de turisti anual) parcul natural si cascada Iguazu. Am rezervat pe net biletele de avion, si ne-am hotarat sa platim toti de pe cardul lui Liu; am primit rezervarea ,dar plata a spus ca este in curs de procesare si mai dureaza. Nu mi s-a mai intamplat ca plata sa nu fie facuta on-line dar m-am gandit ca asa o fi pe la ei si totul este ok. , aveam rezervarile si am stat linistit. Duminica seara am intrat iar pe net si am primit un mesaj de la compania aeriana argentiniana in care ne spunea ca rezervarea noastra a fost anulata datorita lipsei banilor din contul lui Liu!....si se lauda ca are ultima generatie de card cu cip …..degeaba daca nu avea bani pe el….dar se intampla tuturor…Am hotarat sa mergem la aeroport ( spre disperarea lui Liu ca ne sculam la 5 dimineta ,ca nu mai avem bilete si mergem degeaba) si vedem noi acolo ; ma bazam pe rezervarea primita si ma faceam ca nu am primit mesajul ….si ma mai bazam si pe destin, daca este sa plecam vom pleca !....
Aeroportul national : ora 6 dimineta , coada mare la ghiseul companiei aeriene iar noi ingrijorati ca ne iau cei din fata locurile….dar “ce-I al tau e pus bine”…am ajuns la ghiseu si facandu-ne ca nu stim nimic am dat rezervarile; bineanteles ca ne-a spus ca nu mai sunt valabile pentru ca nu au fost platite si ….trebuie sa le platim acum…asta si vroiam!...si in cateva minute aveam biletele catre Iguazu.
Dupa o ora si jumatate de zbor lin am aterizat pe un aeroport din acelea mici de care v-am tot povestit eu, aeroporturi de provincie, si acolo am cautat o agentie de turism care sa ne faca programul de vizitare a cascadelor( pe langa cea mare si renumita sunt si altele care sunt la fel de impresionante) si a parcului natural care le imprejmuieste.Am rezervat si hotelul prin aceiasi agentie si am hotarat sa lasam bagajele in biroul agentiei , urmand sa le aduca cineva direct la hotel si noi impreuna cu ghidul am plecat sa vedem daca se justifica faima si renumele de “cea mai impresionanta cascada din lume”. Afara erau peste 35 de grade si o umiditate aproape insuportabila, abia asteptam sa ne bagam sub cascada sa ne racorim sau sa intram in jungla din jurul cascadelor.Am mers de la aeroport cu masina aproape 30 de minute pana la intrarea in parcul cascadelor unde ne astepta ghidul oficial ( o ghida de fapt, Suzana, de nationalitate ceha dar care nu stia limba deoarece bunicii ei emigrasera aici acum multi ani) . O engleza de “balta” care ne-a obligat si pe noi sa “intram in balta” ( daca nu foloseam cuvinte simple nu intelegea) dar ce trebuia sa spuna ,o spunea bine( probabil ca-si invatate lectia); daca ieseam din “tiparul” excursiei si o intrebam altceva trebuia sa ne ajutam de cunostintele noastre de spaniola….dar a fost o ghida de treaba si in final a fost totul O.K.
Primul tur l-am facut sa vedem “vedeta” cascadelor, cea mai mare si cea mai indepartata ; am luat un trenulet micut , foarte dragut , fara ferestre si care mergea foarte incet si dupa cativa kilometri am ajuns aproape de locul de cadere; am mai mers aproape un kilometru pe jos , din ce in ce se auzea mai tare vuietul cascadei, si apoi….liniste !...am ramas fara grai !....ca la dentist !...o mare de apa care cade si formeaza o imagine de paradis!....”raiul pe pamant”-cum se spune…. cascada nu este atat de mare ca inaltime sau ca debit ( 80 de metri si 10.000 metri cubi pe secunda) dar este intinsa ca lungime, formand un arc de cerc foarte intins….impresionant !...
Cascada cascadelor se numeste “Garganta del Diablo” ( gatul diavolului) si exista o legenda care spune ca, cu multi ani in urma in rau traia un zeu. Aborigenii ii ofereau drept sacrificiu in fiecare an cate o femeie, dar intr-un an un flacau curajos a rapit-o pe femeia condamnata si a salvat-o de la moarte spre disperarea zeului care razbunandu-se a separat raul formand o cascada. Privind in jos parca, parca, iti vine a crede legenda….
Pe o parte a raului( unde eram noi) se afla teritoriul Argentinei, iar pe cealalta sunt brazilienii( se poate usor ajunge in Brazilia si multi o fac ) ,dar care nu au o priveliste atat de fantastica si tocmai deaceea majoritatea turistilor prefera partea argentiniana( plus ca parcul natural se afla aici). Un pic mai sus spre nord se afla si Paraguayul, deci cascada se afla la granita celor 3 tari formand o regiune numita “Guaran” . Cascada se formeaza la confluenta a doua rauri mari: Iguazu si Parana iar dupa cadere se numeste tot Iguazu care in limba guarani inseamna “apa multa”.
Am facut sute de poze si parca nu mai vroiam sa plecam de acolo, dar ghida ne-a spus ca mai sunt multe de vazut si trebuie sa plecam.
Am plecat parca cu spatele intorcandu-ne mereu sa o mai vedem inca odata asa aproape si parca nu ne saturasem de ea. Am luat trenuletul inapoi iar imediat dupa am urmat un traseu turistic pentru a ajunge in punctele in care ai cea mai buna vizibilitate asupra cascadelor – spun cascadelor pentru ca sunt peste 200 de cascade mai mari sau mai mici toate formand un intreg pe o lungime de 3 kilometri. Exista un traseu numit “traseul superior” unde sunt cateva locuri la nivelul mediu de inaltime si ‘traseul inferior” la nivelul inferior de unde privesti cascada de jos –si de aici este la fel de fascinanta privelistea.
Apoi am traversat raul (partea inferioara, caci cea superioara nu cred ca are cineva curaj)cu o barcuta si am ajuns pe o insula superba (insula San Martin) unde se putea face baie in rau fiind amenajat un loc special; din pacate nu aveam costumul de baie la noi si priveam cu invidie cum turisti inspirati se racoreau in apa involburata dupa o cadere de 80 de metri. …si erau 35 de grade afara si umiditate maxima !!.....
Am urcat pe varful unui deal pe insula respectiva avand si deacolo privelisti nedescris de frumoase, si unde am intalnim o multime de soparle de diferite marimi- ghida ne-a avertizat ca este plin si de serpi si sa fim atenti…serpii nu-mi plac( dar mi-a placut carnea lor in Vietnam) asa ca am preferat sa plecam repede …
Cascada a fost descoperita in anul 1541 de catre Alvar Nunez de Vaca si la un moment dat si eu si Silviu ne gandeam cum o fi reactionat acest om cand a descoperit o asa minune ?....sa descoperi asa ceva fara sa stii dinainte este un soc !...poti sa-ti pierzi mintile!.
Jos se organizeaza plimbari cu salupa pana aproape de cascade ( sunt 2 cu volum mai mare de apa) si pentru 33 de dolari te plimba 10 minute . Am luat si noi bilete si trebuie sa va spun ca merita toti banii; daca ajungeti aici nu ratati dusul de sub cascade !...nu te baga chiar in dreptul caderii tonelor de apa dar si mai departe ajunge sa te ude “pana la chiloti” ; dar sa nu uitam ca sunt 35 de grade afara!!!....este o placere iar cel care conduce salupa o face cu o indemanare de mare maestru ( ca dealtfel si plimbarea pe rau cu viteza mare si cu schimbari de directie rapide). Salupa are 2 motoare foarte puternice ( 250 cai putere) pentru a invinge forta apei dupa cadere si cand scapa de curentul de langa cascada zboara pe rau in jos.Salupa ne-a lasat cativa kilometri in aval de unde plimbarea a continuat prin jungla unde am luat un camion ( da, ne-au urcat intr-un camion mare identic cu cel folosit de armata si aici am avut alta ghida care vorbea o engleza fluenta. Parcul national Iguazu are 55.000 de hectare si totul este o jungla in care cu siguranta nu ai mai iesi daca te-ar lasa acolo. Datorita climei subtropicale ,vegetatia este luxurianta , existand peste 2000 de specii de plante, 400 de specii de pasari ( am vazut si fotografiat cateva foarte interesante-rabdare vin si pozele!), precum si multe specii de animale( am vazut multe reptile); ghida ne-a spus ca este plin de maimute si pisici salbatice ,care pot fi periculoase pentru om dar noi nu am vazut nimic “live”-doar in poze !. Este un adevarat paradis pentru cei care studiaza pasarile, pentru biologi , de fapt pentru toti cei care iubesc natura. Dupa o ora prin jungla , cu explicatii despre fiecare specie de copac, planta, vietate, am ajuns din nou la intrarea in parcul Iguazu de unde ne-a preluat iar Suzana , dar numai pentru 5 minute pentru a ne preda apoi soferului care ne-a dus la hotelul din centrul orasului. Eram franti de oboseala, datorita, in primul rand, celor 6 kilometri parcursi in asa o caldura si umiditate si apoi datorita entuziasmului si satisfactiei de a vedea o asa minune a naturii. Este un spectacol al naturii care trebuie neaparat vizitat si care ne-a impresinat mult mai mult decat alte cascade faimoase vazute ( si eu si Silviu am vazut Niagara , dar amandoi am fost deacord ca aceasta este net superioara ca frumusete , frumusete data de multitudinea de cascade micute care o completeaza aproape de perfectiune si de vegetatia luxurianta care le asorteaza)…voi avea mult timp in memorie imaginea de vis a acestui loc de basm !!!!..... si cu siguranta ca imi voi pune pe ecranul calculatorului ( ca screen-saver) o poza cu cascada pentru a-mi aduce aminte ce frumoase locuri sunt in lumea asta….
Am ajuns la hotel si abia am reusit de oboseala sa ne bagam sub dus pentru a ne spala si nu in ultimul rand a ne racorii. Cateva ore, pana la lasarea intunericului, toti am intrat pe net si eu am raspuns nenumaratelor mail-uri primite ajungand in sfarsit la zi . Stiam ca in seara respectiva nu va exista nici o sansa sa scriu….abia asteptam sa pun capul pe perna si sa adorm cu imaginile cascadei in memorie….
Am plecat sa ne cumparam bilete de avion pentru a doua zi ( nu exista direct in Patagonia, trebuie sa treci prin Buenos Aires) si speram sa gasim o conexiune in aceiasi zi din Buenos Aires. Pe net nu am gasit deoarece nu se emit bilete decat cu minim 2 zile inainte iar la agentie ne-au spus ca nu mai au bilete decat pana la Buenos Aires, avioanele spre Patagonia erau pline urmatoarele 2 zile , deci urma sa ramanem 2 nopti in B.A.; am cumparat bilete pentru a doua zi dimineata pentru a nu le pierde si pe acestea urmand a incerca la alta agentie ( care vindea si pentru cel de-al doilea operator aerian din Argentina) sa gasim de la B.A. spre Patagonia( orice oras in Patagonia , pentru ca de acolo ne-am fi deplasat cu busul) ; sa plecam cu busul in Patagonia este o adevarata aventura pe care as fi facut-o ( si o fac multi) daca as fi avut 20 de ani-dureaza 40 de ore !
Stiti voi cum este cu Fortele Universului, si acestea ne-au ajutat, si la cealalta agentie am gasit (pentru urmatoarea zi-deci urma sa innoptam in B.A.) bilete la un zbor catre Patagonia.Daca am fi stiut din timp ca dureaza doar o zi sa vizitam cascada si parcul am fi plecat din B.A. dimineata, ne-am fi intors seara ( pentru cei care vor sa vina este de preferat deoarece nu ai nimic de facut seara in orasul Iguazu si oricum esti atat de obosit incat nu poti decat sa dormi) si am fi cumparat din timp bilete spre Patagonia castigand o zi. Dar orice rau este spre bine pentru ca mi-a dat mie posibilitatea sa scriu, fiindu-mi destul de greu sa scriu noaptea ; in Argentina noaptea pentru localnici si turisti tine atat de putin…
Am mancat la un restaurant in centru orasului Iguazu, toti gandindu-ne la cat de bine va fi cand vom fi intinsi si vom dormi pana dimineta. Desi eram obosit am preferat sa ma plimb ( singur ,Liu si Silviu n-au mai putut) cateva zeci de minute prin centrul orasului( iar am mancat mult si ma simt bine cand fac putina miscare dupa masa) unde erau foarte putini turisti si nici urma de atmosfera de Buenos Aires !...mi-e dor deja de el !...
Buenas noches, sau buenas dias ….