Totul in viata se intampla cu un motiv ! ….si credeti-ma ca este valabil…. remarcam nu dupa mult timp de ce a fost sa fie asa si nu cum am fi vrut noi sa fie la un moment dat si ne bucuram ca cineva acolo sus ne-a inchis usa pe care vroiam noi sa intram si ne-a deschis alta pe care noi nu o vazusem.
Asa s-a intamplat si cu noi acum!; in flacarile entuziasmului nostru debordant vroiam sa nu pierdem nici o zi fara sa vizitam cate ceva din aceasta imensa tara si nu ne-am gandit ca aveam la activ 7 zile pline care ar putea sa ne afecteze conditia fizica si sa ne trezim ca suntem invinsi de prea multe lucruri acumulate in prea putin timp; dar altcineva s-a gandit si ne-a pregatit o pauza de o zi in Buenos Aires : v-am spus deja, a trebuit sa ramanem o seara din nou in Buenos Aires pentru ca nu am mai gasit locuri la zborul catre Patagonia din aceiasi zi. Ne-am dat seama repede ca a fost spre binele nostru si dupa aceasta zi relaxanta ne-am simti iar “proaspeti” sa cucerim tinuturi noi. A fost si spre binele vostru pentru ca am putut sa scriu linistit despre Iguazu si sper sa mai prind zile de relaxare….
Dimineata , la prima ora, ne-am urcat in avion si am luat drumul misterioasei Patagonii.
Cateva cuvinte despre locurile pe care le voi descrie urmatoarele zile pentru a avea o idee despre istoria si geografia acestora. Tinutul Patagoniei reprezinta o treime din suprafata tarii invecinandu-se in nord cu pampasul care face legatura intre P. si Buenos Aires iar in sud fiind ultimul loc sudic populat de oameni ; dupa el urmeaza Antarctica care simt ca ma asteapta….
Patagonia a fost descoperita in anul 1520 de navigatorul portughez Magellan care a ramas in istorie prin descoperirea stramtorii care-I poarta si numele ; aceasta cale de acces intre Oceanul Pacific si cel Atlantic are 500 de kilometri si a reprezentat un punct de cotitura in istoria navigatiei mondiale .
Legenda spune ca in timpul vizitarii noilor tinuturi ( mai exact in apropierea actualului oras chilian Punta Arenas) , Magelan impreuna cu echipajul au intalnit un trib de bastinasi care erau atat de inalti incat ei le ajungeau doar pana la talie iar picioarele lor erau proportionale cu inaltimea ; i-au denumit “patagonas” adica “marile picioare”( “pata” in spaniola inseamna picior-am mai invatat un cuvant!). Dupa expeditia lui Magelan , Patagonia a devenit colonie spaniola si in anul 1881 a fost impartita intre Chile si Argentina dar frontierele celor doua tari au fost fixate definitiv in anul 1902 de catre regele Angliei din acea vreme.
Intinsa pe o suprafata de 1.5 milioane de km-patrati , Patagonia este foarte putin populata, avand una din cele mai mici densitati de pe glob si orasele in care sunt aglomerari urbane le poti numara pe degete, intre ele fiind stepa in est si impozantii munti Cordilieri in Vest, iar pe o suprafata impresionanta campuri de ghetari.
Atentie !, Patagonia nu este o destinatie pentru un concediu !....este un tinut rece din multe puncte de vedere si nu cred ca vreun cuplu si-o alege ca destinatie pentru luna de miere….este mai degraba o aventura de trait intr-o vacanta….se spune ca are “paye” adica “frumusete grandioasa” , dar trebuie sa ai rabdare sa o descoperi . Apoi te indragostesti iremediabil de aceste locuri si nu te gandesti decat cum sa revii mai repede in acest paradis natural.
Patagonia argentiniana detine jumatate din suprafata totala si este formata din 5 provincii dintre care cele mai cunoscute sunt Santa Cruz si Rio Negro. Exista 2 Patagonii din punct de vedere politic , si deasemenea aceste 2 sunt diferite si din punct de vedere climatic fiind despartite de bariera Anzilor Cordilieri: o clima umeda si racoroasa pe versantul pacific (unde se afla statul chilian) si o clima uscata si cu vanturi puternice pe versantul Atlantic ( unde ne aflam noi acum).
Patagonia argentiniana cu o populatie de numai 2 milioane de locuitori asigura Argentinei peste 75% din productia de petrol si recent s-au descoperit importante zacaminte de aur si hidrocarburi.
Datorita bogatiilor sale , in Patagonia au investit numerosi oameni de afaceri din diferite sectoare , toti remarcand viitorul acestei regiuni putin cunoscuta omenirii, dar care ar putea fi o sursa enorma de castig. Au fost vanduti pana in prezent peste 300.000 de kilometri patrati ( mai mare decat suprafata Romaniei) si marea majoritate catre invesitori straini. Cel mai mare proprietar de terenuri din Patagonia este grupul italian “Benetton” care are peste 900.000 de hectare. Se spune ca pentru a-si construi fabricile de confectii din Patagonia a folosit practici incorecte si a expropriat multi indieni MapuChe pe care i-a prostit foarte usor acestia nestiind sa faca afaceri. Acum cativa ani au fost demonstratii mari impotriva grupului Benetton si a celor 4 frati actionari dar nu se stie ce s-a intamplat mai departe ( probabil, “cainii latra , caravana trece”). Pe langa cunoscutii Ted Turner, Joseph Lewis ( cel mai bogat din Anglia), multi altii au investit si mult mai multi le vor urma exemplu.
Dar problema nu este ca investesc- de multe ori e foarte bine-dar se intampla sa distruga habitatul unor specii de animale unice si plante , sa distruga ecosistemul zonei. Cele mai raspandite animale sunt puma ( nu am vazut nici una in realitate, poate am noroc-sau nenoroc!?-sa o intalnesc aici ), guanaco (un fel de lama) ,iepurii, sconcsii( astia nu vreau sa-I miros!) si vulpea braziliana iar ca pasari, colibri si papagalul verde cu coada lunga (descoperit de primii marinari veniti aici)…si sa nu uitam balene, foci, pinguini, pe care sper sa-i vad si sa ma si joc cu ei…
Foarte popular in zona este porumbelul antarctic si pe langa el sunt peste 200 de specii de pasari( multe migratoare).
Dar va mai povestesc ce am mai aflat despre Patagonia ca doar stau cateva zile pe aici….
…am aterizat in mijlocul stepei !!....in jurul mini-aeroportului (asta-I chiar cel mai mic aeroport vazut vreodata de mine) camp intreg de nimic ; de fapt stepa inseamna tufe pitice si iarba din loc in loc pe niste dealuri de inaltimi reduse. O singura sosea ingusta ( dar asfaltata) iese din aeroport si presupun ca-l leaga pe acesta de orasul din inima Patagoniei: El Calafate. Ne urcam intr-un autobuz local in care intra numai turistii “saraci” ca noi cu rucsace deoarece este cea mai ieftina modalitate de a ajunge in orasul aflat la 35 kilometri de aeroport.Aici am luat o “tapa” : taxiul era 15 dolari si biletul de autobuz 6 dolari de persoana….dar e mai bine asa …mai vorbim cu glob-troterii si mai aflam informatii interesante . Dupa nici 30 de minute ajungem intr-un sat ( ei il numesc oras) foarte dragut si cochet si avem noroc ca autobuzul ii duce pe toti la hotelurile lor si cu ocazia asta putem sa vizitam si noi orasul si sa vedem si la ce hotel se ne oprim. “Agatam” o gagica ( care calatoreste singura !...) , o spanioloaica din Barcelona ( A!, am uitat sa va spun , am intalnit multi turisti vorbitori de spaniola in turul nostru-probabil si noi a doua oara vom veni in America de Sud mai “scoliti” in limba lui Cervantes) si ne convinge ( sau ne convingem noi insine) sa mergem la un hostel ( un fel de hotel fara prea mari pretentii ) situat in centru unde este atmosfera specifica rucsangiilor . Liu se lasa cel mai greu de convins dar cedeaza si el pana la urma si incercam sa cerem camere. Ni se spune ca sunt locuri ,dar, separat in camere diferite, camere cu cate 4 paturi….Liu se albeste si-si ia rucacul sa plece…Da , nici eu nu mai sunt la varsta sa mai stau cu alti 3 cine stie ce turisti , de prin cine stie ce tara ( am facut-o ani intregi in toata Europa) dar imi era dor de atmosfera de la receptie, sala de mese,holuri, atmosfera unica pe care nu o vezi in nici un hotel cu stele !!... Cu regret ca am ratat o sansa sa mai fiu iarasi in mijlocul unor discutii despre experiente unice de calatorie pe care le-au trait unii si intr-o atmosfera de care-mi este dor, am plecat sa cautam “stelele”…
Le-am gasit usor ( nu sunt decat 2 dar este O.K.-acum stiu cum fac cu Liu , il duc intai la un hostel si apoi o sa I se para orice hotel, adevarat paradis), este tot in centru, si urmatoarele 3 nopti va fi gazda noastra.
Nu am stat prea mult prin camera si am plecat sa ne rezervam bilete pentru a doua zi dimineata la un celebrul ghetar “Moreno” , excursie care dureaza toata ziua si care trebuie rezervata cu o zi inainte; deasemenea sa si cautam bilete de plecare spre sudul statului Chilian si apoi spre capitala lui, Santiago de unde avem avionul de intoarcere spre casa….dar mai este mult pana atunci !!...ma mai suportati ?....daca da va spun maine ce am facut in excursia luata seara cu masinile de teren prin stepa !!....
Hasta la buena vista !.....