“DRAGOSTEA ESTE DUMNEZEU SI DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE”
BIBLIA ; IOAN 4:18
La ora 7 dimineata asteptam in port sa vina feribotul care sa ne duca la sute de kilometri departare pana pe insula Busuanga; ne uitam dupa un vas relativ mare deoarece este ceva distanta si este normal sa fie o barca mai stabila…dar aici sunt multe lucruri anormale si cand am intrebat unde este vasul pentru Busuanga ne-au aratat o barca normala ca aceea cu care mergeam la plimbare printre insule…ne-am ingrozit !...pe barca asta vom petrece noi 8 ore ?…oare ne da voie sa ne miscam sau se rastoarna daca te ridici in picioare ?
Eram 5 turisti dintre care un suedez cu prietena lui …ati ghicit ,filipineza, noi si inca o filipineza cu un copil- de maxim un an !!??. La urcarea pe barca era sa cad cu totul in apa - am cazut pana la jumatate si eram ud si murdar peste tot…dar o sa ma spale valurile care depaseau inaltimea barcii noastre...
In ciuda aparentelor a fost un drum usor si agreabil datorita climatului care era pe barca( cand esti pe mare si mergi este foarte placut sa stai pe punte ) si am ajuns in 7 ore in loc de 8 . Un lucru mi s-a parut tare haios : toaleta era compusa dintr-un paravan de 1 metru inaltime si tuturor(in special la femei ) celor care foloseau toaleta li se vedea fata daca te uitai in directia respectiva(noroc ca era pozitonata in partea din spate a barcii si toti aveau bunul simt de a se uita doar in fata cand mergea cineva la toaleta).
Iarasi faptul ca sunt sociabil si vorbaret ne-a ajutat deoarece imprietenindu-ne cu suedezul ( care era de 6 luni prin Filipine cu o filipineza tanara…), el ne-a recomandat un hotel tare placut si confortabil in Busuanga , chiar pe malul marii; si din nou cu vedere la mare si la ultimul etaj-minunata priveliste!!
Busuanga este insula-mama dintr-un arhipelag( zeci sau poate sute de insule) care se numeste Calamian si este faimos in lume datorita locurilor superbe de scufundari si a salbaticiei care inca exista pe majoritatea insulelor .
In anul 1944 peste 20 de nave de razboi japoneze s-au adapostit in jurul insulei Busuanga pentru a se ascunde de temuta aviatie americana; dar datorita informatorilor filipinezi , americani au aflat si au declansat un atac surpriza scufundand multe vase care reprezentau mandria flotei de razboi japoneze; toate aceste nave se afla acum pe fundul marii , reprezentand o atractie pentru scufundatorii din intreaga lume dornici de a se aventura si cerceta epave lungi de sute de metri. Majoritatea epavelor se afla intre 20 si 40 de metri adancime dar sunt si cateva la mica adancime –pentru scufundatorii-incepatori; chiar si cei care fac “snorkelling” pot sa le vada pe acestea de la suprafata apei.
Mi-as fi dorit foarte mult sa cutreier incaperile navelor ( in interiorul epavelor se afla cei mai frumosi pesti) dar nu am mai avut timp pentru scufundari deoarece aveam a doua zi avion spre Manila. Imi aduc aminte cand am facut cursul pentru avansati in Egipt am intrat intr-o epava si este o senzatie unica sa fii in interiorul ei; la inceput tremuri tot de frica deoarece este ceva nou si nu stii ce se poate intampla( iti circula prin minte tot felul de prostii) dar apoi te obisnuiesti cu atmosfera iar pestii din interior te fac sa uiti si nu te mai gandesti la problemele care s-ar putea intampla in interior. Am o poza din interiorul epavei stand pe o toaleta ... dar stateam numai pentru poza…
Hotelul in care stam este plin de scufundatori din intreaga lume si este intradevar o atmosfera placuta deoarece seara se strang toti la restaurantul hotelului ( care se afla pe o punte la marginea apei) si-si povestesc aventurile din ziua respectiva; este o lume a scufundatorilor plina de nebuni dar care te farmeca...
Orasul in sine nu este un oras deosebit si ce ne-a atras in mod special a fost piata de carne –in special fructele de mare- unde vin toti pescarii cu trofeele lor pentru a le valorifica; am vazut pentru prima oara in viata raci imensi de 40 de centimetri-vii-care daca iti prind un deget cred ca ti-l taie, calamari unici, sepie vie, languste gigantice, creveti de tot felul si multe ,multe alte vietati vii de mare; dar cele mai multe tarabe erau cu pesti de diferite forme si culori, de diferite marimi, majoritatea inca miscand. Preturile erau mici in comparatie cu cele de la restaurante dar aici erau la prima mana si pescarii localnici nu sunt afaceristi( probabil de aceea sunt atat de saraci-cred ca se multumesc cu ce au si sunt fericiti in lumea lor simpla).
Seara am stat pe acoperisul hotelului unde era mai placut decat in camera( fara aer conditionat era zapuseala iar cu aer conditionat nu-mi place) si am admirat orasul (mai bine l-as numi sat) din cel mai inalt loc( hotelul este cea mai inalta cladire din zona); Dana s-a culcat mai devreme dar eu am citit despre Filipine , despre istoria poporului si alte curiozitati pe care vi le voi spune maine cand va scriu si despre capitala tarii Manila; maine sper sa ajungem acolo cu avionul de jucarie cu care zburam…