“Succesul poate fi primejdios ; poate da nastere arogantei. Uneori este mai bine sa dai gres …esecul aduce umilinta ,iar umilinta te ridica in ochii oamenilor mai mult decat infumurarea “.
Citatele cu care incep fiecare zi nu au legatura cu ziua respective sau turul (si nici cu mine in cazul asta…) ci sunt simple …realitati…
Ramasesem in avionul care ne duce in Filipine…
Am aterizat dupa 3 ore, in Cebu, al doilea oras ca marime din Filipine unde a trebuit sa asteptam 5 ore urmatorul avion spre arhipelagul Palawan , arhipelag situat in partea de Est si care se pare ca este considerat cel mai putin vizitat de turisti si deaceea si cel mai salbatic. Multi turisti va vor raspunde ca si-ar dori sa ajunga pe nisipul fin si alb de pe plaja din Boracay(loc situat mereu in top 10 plaje din lume), dar foarte putini din ei ar dori Palawan-si asta nu datorita diferentei de frumusete ci mai mult de popularitate.
Aeroportul din Cebu fiind de marimea celui de la Baneasa ne-am cam plictisit in cele 5 ore si asta si datorita faptului ca am ajuns dimineata devreme ; daca am fi ajuns in cursul zilei puteai sa fi luat “in primire” de catre maseuri-orbi filipinezi care sunt renumiti in lume pentru masajul lor profesionist-si sunt foarte ieftini ; in aeroport erau cel putin 5 centre dar toate deschideau la ora 9-ora la care ne-am imbarcat noi pentru Puerto Princesa (capitala Palawn-ului) .
Biletul de la Cebu la Puerto (asa il scurteaza localnicii) a costat sub 50 de dolari si ma asteptam la o “panarama” de avion dar am avut surpriza (placuta !) sa calatorim cu un avion nou si modern care in mai putin de o ora ne-a dus pe un aeroport nu la fel de modern ,foarte mic dar totusi curat si bine organizat .
Stiu ca acum in Romania ( cel putin in Brasov) este zapada si frig dar aici sunt 35 de grade , vegetatie luxurianta , si multa voie buna…vreti si voi, nu ?...va astept aici !....dar sa va luati bilet de intoarcere ….dar nu dupa 2 saptamani ca mine ca regretati, luati cel putin 3 luni!...
Aeroportul este situat la cateva sute de metri de oras si am luat un triciclu( de fapt un motor cu atas de doua locuri care este acoperit cu o improvizatie –foarte haios!) pana la pensiunea la care vom innopta urmatoarele 2 nopti. Aici totul parca este din povesti !...si nu va imaginati ca este de 4 sau 5 stele ci este un loc al rucsangiilor construit cu mult gust si intretinut si condus cu mult suflet; este un paradis in paradis !; tot mobilierul hotelului( inclusiv camerele si baile din camere) este din bambus, podeaua toata din lemn, multe flori peste tot iar holul si receptia sunt fara geamuri si comunica cu restaurantul si gradina din curtea interioara in care se afla un foisor (inconjurat si el de flori multicolore) si canta pasarele ( care circula prin receptie si restaurant) .Este un loc pe care nu l-am da ( nici eu nici Dana) nici pentru 5 hoteluri de 5 stele; este un loc cu suflet, facut pentru suflet…
Nu am stat prea mult sa admiram hotelul (avem timp 2 zile) ci ne-am culcat 3 ore pentru a putea pe seara sa “cucerim” acest unic oras al Palawan-ului.
Orasul este un oras urat si nu are nimic exotic in el fiind foarte aglomerat, poluat, murdar si nu este semnificativ pentru Palawan ; totusi toti turisti trec prin el ,toti raman o zi sau doua , inchiriaza de aici masini, motoare, ghizi si incep aventura colindand multitudinea de insule din aceasta provincie. Majoritate se bucura de mancarea proaspata si bine preparata din restaurantele din oras si-si face planurile cu ce insula sa inceapa aventura ; nu am vrut sa iesim din tipar si am procedat la fel. Ne-am ales un restaurant japonez , situat intr-o zona linistita si amenajat deasemenea cu mult gust , ne-am asezat la o masa pe terasa in pozitie de sezut pe perne(dar ne-am sculat de cateva ori ca ne amortisera picioarele) si am inceput sa comandam sushi ; ne-am saturat repede de el si am comandat creveti uriasi cu sos special care ne-a produs satisfactie amandurora datorita gustului si prepararii speciale . Localul este administrat ( si deasemenea si detinut) de 6 asociati care formeaza aceea “unitatea in diversitate” ,fiecare din ei avand alta nationalitate (japonez, american, filipinez, costarican,neamt si parca englez); la sfarsit unul dintre patroni a venit la masa noastra ,s-a prezentat si ne-a intrebat daca totul a fost o.k. si daca avem ceva de comentat…nu am avut nimic de comentat … numai felicitari!
Dupa mancarea copioasa am inchiriat pentru a doua zi un motor (este cea mai buna metoda de a calatori pe o insula-devii foarte mobil si nu esti legat de nimic de care sa depinzi-sofer, autobuze, orare…) cu care sa ne deplasam pana la cel mai faimos loc de pe acest arhipeleag-Raul subteran de la Sabang.
Tot seara ne-am plimbat pe unica strada principala a orasului care taie tot orasul de la aeroport pana la port ,si pot sa confirm parerea tuturor turistilor si s-o cataloghez ca fiind o strada comerciala murdara ,aglomerata si semnificativa pentru Puerto Princesa ; norocul nostru a fost pensiunea si restaurantul si pot spune ca si datorita lor am avut 2 zile agreabile ; de fapt doar o zi am petrecut-o in oras deoarece in cea de-a doua am fost la Sabang sa vizitam acel Rau celebru….pe maine despre aceasta minune a naturii !...