“Daca nu poti trece prin munte atunci ocoleste-l, daca nu poti sa-l ocolesti, treci peste el. Daca nu poti trece peste el intreaba-te daca este chiar atat de important sa ajungi de cealalta parte…Daca este , atunci incepi sa sapi un tunel “
Hong-Kong
Aeroportul international din Hong-Kong…mai mare decat cel din Dubai si Singapore la un loc…un aeroport construit pe apa…au construit o insula artificiala datorita lipsei terenului natural…o mega–constructie care te intampina si parca “pregateste terenul” pentru ce urmeaza…
Datorita fusului orar am ajuns seara in acest oras-teritoriu si dupa peste 24 de ore de nesomn ( dintre care 10 chirciti in scaunul de avion care mie mi se pare din ce in ce mai mic-cand sunt in avion ii invidiez pe acesti asiatici micuti care se lafaie in “fotoliul” avionului ) nu asteptam decat patul hotelului din centru cu vedere la port…E , aici vroiam sa ajung… Pentru a impresiona-o pe Dana si a o pregati de “confortul” bungalourilor de pe insulele din Filipine, am rezervat o camera la un hotel luxos din plin centru Hong-Kong-ului, camera care pe deasupra am comandat sa fie si cu vederea la port si ca si cireasa de pe tort la unul din nivelele cele mai superioare pentru a avea o priveliste de vis.
…si totul a functionat cum am planuit si nu am putut fi decat satisfacut cand am vazut ce surprinsa a fost de peisajul sublim pe care il aveam la geamul camerei noastre.
Am facut un dus , ne-am schimbat si deja s-a facut ora 8 cand in fiecare seara in centrul Hong-Kong-ului are loc un spectacol unic de lumini care “danseaza” pe ritm muzical si intreg centrul paralizeaza timp de 10 minute privind cerul plin de lumini mutilticolore. Acest spectacol se numeste “Simfonia Luminilor” si este unic pe glob deoarece este cel mai mare show permanent de sunet si lumini din lume care are loc in fiecare seara ( este trecut si in “Cartea Recordurilor”) si “uneste” prin lumina insula Hong-Kong de peninsula Kowloon.
Mesajul spectacolului il reprezinta cele cinci teme “Desteptarea” , “Energia” ,”Sarbatoarea” , “Parteneriatul” si “Soarta” si in zilele de sarbatoare spectacolului I se adauga si focuri de artificii rezultand un show impresionant .
Teritoriul Hong-Kong-ului de fapt este alcatuit din Insula Hong-Kong , peninsula Kowloon , o zona care se numeste “Noile teritorii” si mai multe sute de insule mari si mici, locuite sau mai putin locuite care se invecineaza cu insula mama-H.K. ; intre H.K. si Kowloon se afla portul Victoria care din pacate este caracterizat ca fiind cel mai poluat port din lume.
La ora 8 eram la geamul camerei noastre de la etajul 13 al hotelului si priveam spectacolul unic de lumini care nu trebuie sa-l rateze nici un turist care vine in H.K. ; este impresionant unde a ajuns tehnologia laserului si stiinta omului… Danei nu-I venea sa creada mai ales ca-I spusesem sa se pregateasca de conditii modeste in aceasta excursie…dar urmeaza si acestea…
Eram obositi de abia mai stateam in picioare ( mereu prima zi este obositoare datorita fusului orar) dar am decis sa vedem viata de seara (noapte !?) a orasului si am plecat in faimosul cartier Lan Kwai Fong ( este si o strada cu acest nume in cartier) renumit datorita vietii de noapte care se desfasoara in zecile de restaurante, cluburi, baruri in care se canta muzica “live” iar atmosfera este una de “revelion” non-stop; noi nu am dansat dar nu am ratat “vizita” intr-un restaurant vietnamez unde am comandat mancare thailandeza si vietnameza ; aici nu am mai impresionat-o pe Dana , deoarece nu i-a placut mai nimic si noroc cu inghetata “Hagen-Dazs” de pe strada ca altfel ramanea flamanda toata noaptea…
Cand ne-am intors in camera ne-a pierit somnul cand am vazut ce priveliste avem de la geamul nostru si mai-mai sa intoarcem paturile spre geam pentru a adormi cu fata spre frumusetea nocturna a orasului…iar dimineata aceiasi imagine in soare…
Am uitat sa va spun ca in prima zi cand am ajuns in H.K. am descoperit un oras acoperit de un nor de smog (fum) caracteristic numai oraselor super-poluate si in cele cateva minute de la masina la hotel am si simtit o senzatie de disconfort in gat datorita aerului viciat ; spre norocul nostru a doua zi nu a mai fost la fel ( sau poate era la fel dar ne obisnuisem noi) si am putut sa ne bucuram din plin de o zi superba.
H.K.-ul care se traduce prin “oras parfumat” sau inmiresmat ,a intrat in anul 1842 sub controlul Marii Britanii in scopul construirii unui port pentru nave de comert iar din anul 1898 Marea Britanie a obtinut de la China concesionarea pe 99 de ani a acestei insule si a catorva zone din jurul ei.
Datorita pozitiei geografice ,H.K. a devenit rapid o mare metropola si unul dintre cele mai mari porturi din lume, un impresionant centru financiar si commercial al lumii avand o populatie de peste 6 milioane de locuitori.
In anul 1997 dominatia engleza asupra orasului a luat sfarsit , orasul revenind inapoi Chinei , dar aceasta s-a obligat sa nu se amestece in urmatorii 50 de ani in economia , sistemul administrativ si modul de viata al orasului-si pana acuma s-a tinut de cuvant – se spune : “O tara , doua sisteme”.
Orasul este plin de cladiri de zeci de etaje (zgarie nori) , cladiri cu aspect arhitectural super-modern , cu dotari hi-tech de ultima ora dar pe langa acestea se gasesc si cele traditionale chinezesti, orasul pastrandu-si farmecul oriental contrar celor 156 de ani de dominatie engleza
Se spune ca H.K.-ul este o masina de bani perfect unsa ,in interiorul careia globalizarea se strecoara cu repeziciune, iar orasul este inca printre orasele favorite ale oamenilor cu bani din intreaga lume, fie ca sunt chinezi ,turisti straini sau expatriati care traiesc aici. Datorita acestei aglomerari orasul a ajuns sa fie atat de supra-saturat incat este aproape imposibil sa mai gasesti un petec de pamant pe care sa mai contruiesti o cladire cat de mica. M-a distrat foarte mult cand am auzit ca locurile de veci sunt foarte scumpe –peste un million de dolari!...- si nu ai voie sa mori in H.K. ; iar daca mori si vrei sa fii ingropat neaparat in aceasta zona singura sansa este la 300 de kilometri de oras unde platesti “mai putin”( adica jumatate de million de dolari!...); probabil ca asta este motivul pentru care multi chinezi sunt incinerati…
Dimineata , pe o zi superba cu mult soare si o temperatura ideala de 22 de grade, am plecat sa vizitam cel mai renumit loc al H.K. –ului , numit “Victoria Peak” sau simplu “Peak” adica varful. Inainte de a ajunge sa traversam golful cu vaporasele am facut o plimbare pe faimoasa alee a starurilor ( “Avenue of Stars) care se afla chiar pe malul golfului, in fata geamului camerei noastre de hotel. Aleea ofera o priveliste semnificativa asupra cinematografiei din Hong Kong multe staruri avand placa cu “mana in ciment” dintre care ies in evidenta Bruce Lee si Jackie Chan( acum am aflat ca sunt originali din H.K.), cu mana carora toti se inghesuie sa faca poze. Aici au fost filmate multe pelicule celebre dintre care imi aduc aminte doar de “Lara Croft, Tomb Raider 2” cu faimoasa Angelina Jolie-daca aveti rabdare va spun mai tarziu cat de frumoasa este...
In mijlocul aleii se afla “Peninsula” ,un hotel faimos care din 1928 gazduieste personalitati din diferite domenii si de care ne-am mirat noi ieri seara de ce este atata agitatie in jurul lui- din camera noastra vedeam intrarea In hotel –probabil era vreo vedeta deoarece erau prea multi foto-reporteri; in fata intrarii se afla 14 limuzine Rolls-Royce ,iar pe acoperis un elicopter la dispozitia oaspetilor-vedete. Am facut si noi poze cu acesti bolizi autentici si mereu cand ii vad ma impresioneaza prin maretia si impozanta lor-sunt intradevar un simbol al luxului…dar pentru mine luxul stiti ce inseamna !...bingo !, calatoriile !....
Dupa ce am traversat golful cu feriboturile care circula din 10 in 10 minute, am luat un tramvai care functioneaza de 120 de ani ( pe principiul funicularului) si am urcat pe un munte (“The Peak”) aflat la 554 de metri altitudine si de unde ai cea mai frumoasa priveliste a zonei si poti sa vezi toti zgarie–norii de sus ( mai rar se intampla asta, poate doar din avion) ; este o priveliste care te lasa fara respiratie si toata lumea se inghesuie sa faca poze pe terasa de la ultimul nivel unde accesul se face contra unei sume de 3 dolari ( dar la cat de mult costa terenul aici inteleg taxa…)
Efectiv aici ai o priveliste de ansamblu a portului, a insulei Hong-Kong , a peninsulei , precum si a multor insulite din jur- aici intelegi ce formeaza Hong-Kong-ul !...
Sus pe varful muntelui se afla si un loc foarte vizitat de catre majoritatea turistilor si anume muzeul figurilor de ceara “Madame Toussand”, sectie a celebrului complex muzeistic din Londra. Aici poti sa admiri in marime naturala personalitati ale lumii ( istorice si contemporane) si nu poti sa nu fii mirat de cat de diferit arata multe vedete comparativ cu ce credeai tu ( inaltime, trasaturi, figuri, etc. ); sunt prea multe personalitati pe care le-am vazut si nu vreau sa amintesc nici una pentru a nu “dezonora” pe cele pe care nu le-as aminti…este un muzeu care merita vizitat fie la Londra, fie aici, fie in orice loc unde ar mai fi…
Ne-am mai plimbat cateva ore printre ‘zgarie-nori’ , am mai colindat strazile aglomerate ale metropolei, am vizitat targul de noapte unde gasesti orice prostie de pe lumea asta ( bineanteles “made in China” ca ne aflam pe teritoriul chinezesc) si in final inainte de a pleca am mancat la un restaurant raci proaspeti pe care cu cateva minute in urma ii vedeam miscandu-se in acvariu ; Dana din nou a ramas flamanda deoarece nu se obisnuieste cu mancarea asiatica( I se pare nesarata si la propriu si la figurat) iar sa te saturi doar din raci nu este o afacere –spre deliciul meu care ma “sacrific” si mananc si portia ei.
In cele mai putin de 2 zile cat am stat in H.K. nu pot sa spun ca am acoperit orasul-sunt multe obiective interesante pe care nu le-am atins) dar nu este un oras in care sa stai mai mult de 3 zile ( este opinia mea )- poate doar daca esti un impatimit al shoppingului , dar pentru noi urmeaza Singapore-dar in cele 3 zile cu siguranta aI ce face si te bucuri de el.
Tarziu in noapte am plecat la aeroport ( aveam avion spre Filipine dupa miezul noptii) obositi dupa o zi plina, linistiti stiind ca va urma cu totul si cu totul altceva si nestiind ce ne asteapta in viitorul apropiat…adica la imbarcarea spre Filipine…Dar mai tineti minte replica din ‘Forest Gamp’- “life is like a box of chocolates, you never know what you are gonna get “-viata este ca o cutie de ciocolata, niciodata nu stii ce urmeaza- SI ASA ESTE !...
…in fata ghiseului de check-in pentru a ne imbarca spre Filipine…ii dau operatoarei biletele electronice de avion si aceasta imi cere biletele de intoarcere din Filipine….raman blocat neantelegand ce vrea , de ce vrea bilete de intoarcere, noi acuma plecam acolo….imi explica ca asta este regula turistilor care vin in Filipine de a avea si prezenta si biletul de plecare din Filipine ( de ce oare ?, pentru a nu ramane acolo ?...) …DAR EU NU-L AM !... dar nu-I spun asta si-I explic ca este tot electronic si nu-l gasesc…degeaba , imi explica ca fara bilet de intoarcere nu pot sa plec spre Filipine….realizez gravitatea problemei …pierd si legatura(avionul) spre Palawan (o zona de insule unde trebuie sa mergem)si sunt obligat sa raman in H.K. pana gasesc iar bilet spre Filipine , inapoi dinspre Filipine si in interiorul tarii…
Trebuie sa fac rost de bilet de intoarcere ( eu am bilet din Singapore spre tara dar din Filipine spre Singapore nu am vrut sa-mi rezerv deoarece nu stiam cand , erau mai multe variante –prin Brunei sau Malaesia-si hotaram asta in Filipine) pentru a ma lasa sa ma imbarc spre Filipine, nu concepeam sa pierd avionul acesta …erau prea multe probleme atunci…
Aveam 30 de minute ramase pana la sfarsitul imbarcarii….am hotarat sa gasesc un internet ca sa fac o rezervare on-line…dar nu exista internet….Am sunat in Romania sa-mi faca cineva repede o rezervare dar nu mai aveam timp….Am incercat in aeroport sa cumpar bilete dar mi-au spus ca nu se vand in aeroport bilete….si nimic parca nu se lega….timpul trecea …in timp ce eu incercam sa sun in Romania sa-mi faca cineva cu acces la internet o rezervare,am trimis-o pe Dana la ghiseul liniilor Singaporeze sa verifice daca acestia ar putea sa-mi emita un bilet –stiam ca acestia sunt mai deschisi la minte- in primul moment au refuzat-o dar am trimis-o din nou sa le explice situatia ca nu aveam nevoie decat de un accces la internet sa fac rezervare si plata cu cardul…. a doua incercare a fost cu succes, si operatoarea a inceput sa ne caute un zbor din Filipine spre Singapore cu liniile Singaporeze….am cautat si eu inainte de a pleca din tara si am renuntat vazand ca este o companie scumpa si avand alte optiuni din Filipine spre Singapore … dupa cateva minute mi-a spus ca mi-a gasit …am rasuflat linistit…dar cand mi-a spus pretul, mi s-a blocat aceea “rasuflare linistita”….450 de euro de persoana !....aproape cat drumul dus si intors din tara ( pe patru sectoare si aici nu era decat unul)….si marea problema era ca nu aveam atatia euro pe card sa fac plata ( imi tin putini bani pe card pentru a nu avea probleme de frauda bancara si-mi alimenteaza cineva din Romania cand am nevoie) ….iar in Romania era dupa ora 18 si bancile erau inchise si oricum aveam la dispozitie doar 20 de minute….Ca o ultima speranta am intrebat daca nu pot face plata cash dar stiam ca sunt slabe sanse sa-mi incaseze cash….dar a zis …Da ….se poate cash…dar numai in dolari hong-kongolezi…. Sa ma duc sa schimb …am fugit spre o casa de schimb si acolo alta problema …peste 1000 de dolari trebuia sa ma inregistreze …si a durat mai mult de 5 minute…simteam ca innebunesc….
Dar in ultimele minute m-am prezentat la ghiseul de imbarcare cu biletul de intoarcere din Filipine in mana si cu satisfactia ca am reusit…nu ma mai gandeam ca m-a costat de 5 ori mai mult decat daca as fi facut-o cu o companie low-cost…
Au fost cateva zeci de minute de stres dar important este ca sunt in Filipine !....
Maine va spun daca m-a parasit Dana deoarece din Filipine am revenit la stilul meu de cazare modest, in locuri cu rucsangii, cu mai putin confort dar mai multa socializare….