“Haideti sa privim in urma noastra cu intelegere , inaintea noastra cu credinta , si in jurul nostru cu dragoste ”
Este un citat pe care l-am gasit intr-o revista si care mi-a reamintit ca intradevar oamenii credinciosi si cu principii religioase sanatoase sunt cei mai moderati, cei mai echilibrati, cei mai ingaduitori , cei mai iubitori, cei mai buni, cei mai generosi si cred ca este un bun motto pentru a incepe turul meu prin Asia…
Suntem in perioada postului crestin , o perioada lunga de sapte saptamani, si vreau sa le transmit tuturor acelora care incearca si mai ales reusesc sa tina acest post aspru ca sunt alaturi de ei, ii inteleg , si mai ales ii admir ca reusesc aceasta purificare interioara, fizica si spirituala. Acum cateva zile am iesit si eu din postul baha’I si credeti-ma, mereu dupa un post reusit ma simt mai aproape de Dumnezeu si parca cu un nivel spiritual crescut; iar pentru cei care nu tin postul as avea doar o recomandare, sa incerce macar partial sa respecte cateva dintre principiile de baza ale unui post :post alimentar combinat cu dominarea patimilor si pornirilor rele din fiinta noastra si continand multe fapte de milostenie , gesturi de iubire fata de aproapele tau si multa dragoste oferita celor dragi.
Nu este obligatoriu sa tineti postul alimentar daca compensati aceasta cu un comportament crestinesc de exceptie dar postul trupesc este un simbol si va ajuta sa nu uitati ca trebuie sa fiti mai buni si mai credinciosi in aceasta perioada…iar daca modul de viata nu va permite sa tineti acest Post Mare crestin, atunci incercati doar cateva zile ( spre exemplu doar vinerile) sau ultima saptamana, Saptamana Mare….va veti simti curatati interior si mult mai imbunatatiti spiritual si mai aproape de DUMNEZEU…
Mereu cand am ocazia fac o pledoarie pentru spiritualitate pentru ca pe mine aceasta m-a schimbat si acum nu mai concep ca un om sa rupa relatia cu Divinitatea…devine un om descentrat, fara repere, fara orientare valorica si cu un viitor absolut sumbru !... intr-un cuvant : “Nihil sine Deo” !
Dar acum suntem in tur… si cred ca asteptati vesti din Filipine , dar rabdare mai este pana atunci…
Prima zi din tur am petrecut-o intr-un oras superb, intr-un oras pe care nu l-am mai vazut de peste 15 ani si care m-a convins ca merita sa-I acordam mai mult de o zi : Istanbul !
Nu stiu cati dintre voi ati vizitat Istanbulul dar nu cred ca este cineva caruia sa-I displaca acest minunat oras , aceasta capitala care chiar daca nu este chiar europeana rivalizeaza cu orice oras faimos al Europei.
Lumea s-a invatat sa dea o fuga de cateva zile la Paris, Londra, Milano, Barcelona, Budapesta , Madrid, dar uita ca cel mai aproape de Bucuresti se afla Istanbul-ul , acest oras “mare” care nu “incape” intr-un continent si a trebui divizat in doua parti pe doua continente .
Cine a vizitat Istanbulul stie ca acest oras-bazar ( asa il etichetam eu pana acum datorita comerciantilor romani care au umplut magazinele anilor 90 cu acele produse faimoase turcesti) este impartit prin stramtoarea Bosfor in doua parti :unul traditional –marcat de religia musulmana-cu multe moschei si femei acoperite cu voaluri si alta parte occidentala , cu discoteci,baruri, mall-uri, locuri de distractie si plin de viata ; farmecul Istanbulului consta in acest amestec de culturi si moduri de viata care te farmeca si pe care nu-l gasesti in multe colturi ale lumii.
Partea europeana este legata de cea asiatica prin doua faimoase si marete poduri (unul din ele se numeste Fatih Sultan Ahmet )si cred ca nu poti sa-ti faci o idée asupra orasului daca nu vizitezi ambele parti.
Dimineata la prima ora am aterizat pe aeroportul Ataturk si avand la dispozitie mai mult de 12 ore ne-am hotarat sa nu pierdem nici o secunda si sa “atacam” din plin acest oras pentru a incepe sa ne obisnuim cu Asia.
In avion am intrat in vorba cu vecinul de scaun ( v-am spus ca mereu ma bag in vorba cu cine reusesc ) si l-am convins si pe el sa ne insoteasca cateva ore prin acest oras pentru a “manca “ ceva ; el avea la dispozitie doar 6 ore . Un moldovean de treaba din Onesti care lucreaza in Quatar si pleca din nou la lucru dupa o vacanta de 2 saptamani la sotie in Romania.
Am luat taxiul pana in centrul orasului care se numeste “Takxim” , aceasta zona fiind capitala capitalei…de aici se da ora exacta in Istanbul !...aici este centrul cultural , de distractie, aici se afla cele mai multe birouri, banci , hoteluri si bineanteles si cei mai multi turisti. Ce ne-a socat la prima vedere a fost multitudine de flori cu care este decorat intreg orasul si fiind si o zi calduroasa cu soare stralucitor am concluzionat ca primavara este de mult venita pe aceste meleaguri si curand urmeaza vara fierbinte si innabusitoare pe care multi din cei care ati vizitat Istanbul-ul ati trait-o.
Spre deosebire de acum 15 ani orasul mi s-a parut mult mai curat , mai ingrijit, mai cosmopolit si pot spune ca desi oficial nu este inca in Europa se poate numi oras European ; dealtfel in 2010 va fi “Capitala culturala europeana” si peste tot poti vedea afise anuntand asteptatul eveniment.
In Taksim am cumparat “tone” de castane coapte si bucurandu-ne de gustul lor am luat-o pe o strada numita “Istiklal” , strada presarata de sute de magazine si pe care circula un tramvai istoric care pastreaza patina timpului si in care ne-am urcat si noi pentru cateva statii dar apoi am preferat sa ne plimbam decat sa stam si sa ne deplasam cu aceiasi viteza cu care am fi mers pe jos ; nu , nu am cumparat nimic, desi era tentant , si am continuat plimbarea urcandu-ne intr-un funicular situat intr-un tunel care are doua vagoane si care se trage unul pe celalalt ajungand in cartierul Karakoy de unde am traversat pe un pod Marea Marmara si la capatul podului am ajuns intr-o zona de restaurante unde pestele se prepara proaspat si chiar in fata clientilor iar bucatariile sunt de fapt niste gratare improvizate. Aici e plin de turisti iubitori de preparate din peste si bineanteles ca am hotarat sa ne oprim si noi si sa alegem unul din zecile de “restaurante” si sa mancam specialitati turcesti de peste; alegerea restaurantului nu a fost o mare problema dar alegerea meniului ne-a dat batai de cap deoarece nici unul din noi nu eram specialisti in preparate de peste ,nestiind ce sa comandam din multitudinea de oferte. L-am rugat pe chelner sa ne recomande ceva si el ne-a sugerat un amestec de diferiti pesti garnisit cu salata si sos de rosii si usturoi. ;greseala noastra a fost ca nu am intrebat pretul dar imediat ce ne-a adus aranjamentul de peste cu salata, castraveti, morcovi am banuit ca va costa o avere- prea era meticulous aranjat, pe o tava imensa si cu multe briz-brizuri…am strambat din nas cand am vazut nota de plata dar majoritatea preparatelor fiind gustoase am uitat repede cat de scump fusese. Nu stiu ce pesti am mancat ( vreo 5 feluri dintre care am recunoscut hamsiile) dar toti au fost gustosi, proaspeti si bine gatiti.
Pe pod erau cred ca sute de pescari fiecare cu cateva undite care “agatau” numai pesti mici si care te invitau sa le cumperi marfa proaspata la preturi infime…dar erau atat de mici pestii incat cred ca erau pentru acvariu…
Cu burta plina am intrat in vechiul oras si ca sa fim siguri ca nu ratam am inceput cu “Grand Bazar” unde regula de baza este sa te tocmesti pana oboseti (tu, ca vanzatorul niciodata) ; obositor traseu prin acest bazar plin de orice doresti, dar in special de bijuterii din aur si argint ( ca doar au furat destul aur turcii de la noi din Romania de-a lungul istoriei …) . Dana parca era hipnotizata…
De la partea materiala a vietii am trecut la vizitarea celei mai mari moschei a lor “Sultanahmed” unde era plin de turisti si o coada infernala la intrarea in interiorul ei ( este printre putinele moschei care se viziteaza de catre non-musulmani); am abandonat ideea cu vizitarea ei mai ales ca Adi ( asa il cheama pe noul nostru prieten moldovean) trebuia sa plece ca sa prinda avionul. Noi am ramas sa vizitam gradinile din palatul Topkapi , gradini care ne-au impresionat prin aranjamentul de flori multicolore si care emanau un miros de am ramas amandoi cu “nasul cascat”- era plin de zambile de toate culorile care dominau mirosul .
La capatul parcului ne-am oprit la o cafenea de pe marginea Bosforului si am savurat un “krupir” (un imens cartof copt in coaja amestecat cu diverse legume si unt) si am incercat ceaiul turcesc care nu-l vom uita niciodata ; ne-a adus doua ibricuri , intr-unul, unde deasupra era ceai, iar in celalalt de sub el apa fierbinte ; am banuit ca cel cu apa fierbinte este pentru a tine cald continutul din ibricul de sus si ne-am pus ceai in canile noastra ; imediat ce am gustatat era sa lesinam datorita concentratiei puternice a ceaiului si am exclamat amandoi : “ce tare este ceaiul turcesc, asta da ceai negru !” . Am continuat sa-l sorbim putin cate putin , dar fara prea mult entuziasm deoarece era foarte amar si la un moment dat Dana se uita la masa vecina unde erau localnici si vedem ca ei amestecau ceaiul din ibricul de sus cu apa fierbinte din ibricul de jos … deci sus era ceai concentrat care trebuia amestecat cu apa fierbinte…si noi incercam sa-l savuram asa concentrat !...am inceput sa radem de noi si de ce au crezut cei care ne-au vazut ca bem ceai concentrat… si nu am plecat de la masa pana nu a aparut o alta pereche de turisti sa vedem ei cum procedeaza… nu am fost unicii !!...si a fost randul nostru sa radem…
Ne-am mai plimbat prin parcul plin cu flori, am cumparat renumitul covrig turcesc cu susan, am intrat in cateva din zecile de magazinase si buticuri de pe strazile centrale si nu am putut sa nu cumparam totusi prostioare ; chiar daca aceasta presupune sa le caram tot turul nostru( din fericire nu am cumparat carpete sau haine de piele sau blana)…dar am jurat sa nu mai cumparam decat in Sigapore…nici noi nu credem ca se va intampla asta…
La plecare am hotarat sa luam metroul pana la aeroport si pot sa afirm ca este cea mai buna legatura intre aeroport si oras : ieftin ; civilizat si rapid !
Concluzia : Istanbul, noua metropola la moda a Europei !...
Tarziu in noapte ne-am imbarcat intr-un mega-avion plin de chinezi si in care vom petrece 10 ore nu tocmai agreabile…sper sa dormim pentru a treaca mai repede…