“CELE MAI MARI PLACERI ALE VIETII SUNT CELE IMPARTASITE CU ALTII”
Am plecat spre Coco-Loco…ne-a placut cum suna si am rezervat la o agentie in Puerto o cabanuta pe malul marii pe aceasta insula micuta si indepartata; deasemenea am inchiriat tot de la agentie un microbus care ne-a dus in 2 ore intr-un sat spre nord numit Roxas de unde urma sa ne preia barca insulei si sa ne duca in “Paradis”…
Totul a decurs normal , am ajuns in Roxas , am luat o barca micuta si dupa o ora de navigat printre zeci de insule , spre pranz am ajuns intr-o insula robinsoniana...insa eu am noroc , o am pe Dana cu mine in comparatie cu Robinson care il avea pe Vineri…
Este greu sa va descriu “Paradisul” in care ne aflam dar imaginati-va doar o priveliste ca acelea care circula pe internet cu plaja, parmieri si mult soare , pe o insula micuta de vreo 10 hectare cu nisip alb de jur imprejurul ei si o apa curata si cristalina ca cea de izvor –si pe deasupra si calda ...
La sosire am fost intampinati de cateva fetite filipineze ( doua la metru cum zice Dana) foarte dragute si zambitoare , vorbind o engleza fluenta si care ne-au invitat sa luam loc la masa si ne-au adus meniul sa comandam de mancare (pe masa 2 nuci de cocos reci cu paiul in ele asteptau sa fie baute…-pe o caldura de 35 de grade nu au asteptat mult…) ; majoritatea meniului compus din fructe de mare; am comandat si intre timp am plecat sa ne luam “camera” in primire
Pe nisip ,la 10 metri de apa, o cabanuta din bambus, cu ferestre tot din bambus , cu hamac pe terasa , pat mare cu baldachim, plasa de tantari si in spate o baie cat se poate de simpla- chiuveta era facuta dintr-o scoica –ca si camera dealtfel; nici nu ai nevoie de mai mult…locatia este de vis.
Ne-am aruncat bagajele si apoi ne-am aruncat si pe noi in apa de o culoare inimaginabila, curata ,cu pesti multicolori si deosebit de calda; ne-am luat mastile si am inceput sa facem snorkeling( ne uitam la pesti sub apa) pana am simtit ca ne ardem pe spate si pe gat datorita soarelui puternic…eram fericiti !...pe o insula superba cu tot ce ne doream…gasisem si un centru de scufundari unde puteam sa inchiriem echipament, puteam face si ski pe apa, masaj , mancarea era gustoasa, iar personalul ( format din 6 gagicute si un manager ) foarte ospitalier si la fel de cald ca si vremea.
Am hotarat sa exploram insula si intai ne-am decis sa o inconjuram ; 10 minute a durat turul!...si am descoperit doua case de localnici care se ocupau cu pescuitul ( probabil furnizorii restaurantului ) a caror conditii de trai erau mai putin decat saracacioase, iar uneltele de pescuit si barca parca din secolul trecut…dar asta era farmecul locului…
Insula a fost folosita ca plantatie de palmieri si nuci de cocos si ca loc de refugiu pentru pescari, iar de cativa ani a fost preluata de un elvetian (casatorit cu o filipineza) care a dezvoltat aici o statiune de vis…nu a investit multi bani ci mult suflet reusind sa creeze cea mai frumoasa locatie vazuta de mine vreodata( bineanteles a speculat frumusetea locului); se pare ca insula este data in locatie ( straini nu au voie sa cumpere teren in Filipine) pe 25 de ani si faceti cumva sa veniti inainte de aceasta perioada pe aici…nu o sa regretati !.
Exista 3 tipuri de cazare : casute fara toaleta si dus(la comun), cu toaleta si dus propri, si cele “de lux” situate pe plaja cu baia in spatele camerei ; am fost “generos” cu Dana si am preferat “luxul”. Apa la dus,toaleta , chiuveta este furnizata de o pompa care o ia din mare –deci este sarata- , iar in fiecare baie exista un butoi cu apa dulce pentru a te clati; am vazut dimineata cum cara de pe insula Palawan cu biduanele si am decis sa folosesc doar strictul necesar apa dulce…
In pret sunt incluse 3 mese ( foarte gustoasa mancarea si bine gatita) si difera de la 20 de dolari la 40 de persoana …este mai mult decat convenabil …
Curentul este furnizar de un generator , ai si semnal la telefon pe insula(mi-a fost jena sa intreb de internet), iar daca vrei televizor , masa de biliard, tenis de masa, sah, table le gasesti la restaurant; seara canta o muzica tare relaxanta si placuta si te intalnesti cu toti turistii la cina.
Ospataritele ni se adreseaza numai cu “sir” si “m’am” ( de la madam) si sunt extrem de placute datorita comportamentului si bunului simt ; nu sunt frumoase –probabil noi europenii avem alt etalon al frumusetii-dar sunt minione , delicate, calde si mereu zambitoare. Foarte des vezi ( si insula nu face exceptie) turisti straini impreuna cu finlandeze (mult mai tinere) care sunt impreuna , se tin de mana si se observa caldura cu care ea isi trateaza partenerul…probabil de asta sunt atat de multi turisti care vin aici pentru sex-turism. Este interesant ca vin sa stea cu ele nu o noapte sau cateva ore ci o vacanta intreaga; merg impreuna si timp de cateva zile sau saptamani stau impreuna peste tot…probabil ca asta fac turistii cu sotii rele acasa… Se intampla foarte des sa se si casatoareasca cu ele si sa le aduca in tara de origine a lor; de fapt asta asteapta ele , sa scape de saracie…si de multe ori sunt sotii ideale !!...America este plina de filipineze si este recunoscut ca sunt cele mai bune ingrijitoare de copii si menajere din lume.