“PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU SUNT CHEIA CU CARE DESCHIZI REZERVOARELE RAIULUI; EL A SPUS : CERETI SI VETI PRIMI “

BIBLIA, MATEI 7:7

A doua zi pe aceasta insula parca desprinsa din basm ,a fost o zi relaxanta , o zi in care am incercat sa ma bucur de frumusetile naturii , sa-mi incarc bateriile dupa cele 7 zile de tur ; nu as fi gasit o locatie mai buna pentru a ma destinde si relaxa..

Dimineata ne-am sculat la 5 ( da, ora cinci dimineata-daca te culci devreme este o placere sa te scoli ca si gainile) pentru a vedea rasaritul; banuiam ca pe asa o insula de vis , rasaritul nu poate fi mai prejos…si la 5.30 ne-am dat seama ca acum putem muri linistiti …am vazut cel mai frumos rasarit din viata mea , dar si cel mai scurt in acelasi timp ; Soarele isi face aparitia rapid pe cer si in cateva minute deja straluceste cu putere; ne gandeam sa stam cel putin o ora la soare dar dupa 20 de minute deja simteam cum ne frige pielea; nici nu putea fi vorba de a ne culca la loc, era prea frumos sa pierdem aceasta dimineata superba. Inainte de a lua micul dejun am mai facut o tura a insulei si la ora 8 eram la centru de scufundari pentru a-mi prezenta locul scufundarii si a face pregatirile. Pentru Dana din pacate instructorul nu avea timp sa-I faca introducerea in lumea marina(daca nu esti scufundator cu “patalama” nu ai voie sa intri fara un instructor) si a trebuit sa se multumeasca doar cu “snorkeling”. Impreuna cu un localnic am plecat sa descoperim “adancurile” ; o scufundare placuta in care timp de o ora m-am plimbat prin fantastica lume a faunei si a florei marine si in care am facut cunostinta cu cativa pesti noi care mai de care mai colorati si cu forme mai ciudate; am vazut si o pisica de mare dar am fugit ca un soarece din calea ei desi partenerul meu mi-a facut semn ca nu este agresiva daca nu o ataci( de cand Steve Irwin a murit intepat de ea , toata lumea o evita ); in rest corali, flora colorata si multi,multi pesti…

Cand am iesit din adancuri mi s-a parut insuportabil statul pe plaja din cauza soarelui si am decis sa ne “refugiem” in cabanuta noastra iar in cateva minute de jurnal am adormit in hamac.

Ziua a trecut rapid (de fapt cand esti in asa un loc frumos parca zboara orele) si deja ne gandeam la urmatoarele zile; oare vom mai gasi “paradisuri” prin Filipine?

Din Puerto am cumparat de pe net bilet de avion de pe insula Bususanga spre Manila cu o zi inainte de a pleca spre Singapore ( pentru a avea timp sa vizitam si capitala) si acum eram ingrijorati sa ajungem la timp pe aceea insula ; insula se afla in nordul Palawan-ului si la mare distanta de insula-mama. In Lonely Planet scrie ca doar o zi pe saptamana circula vapoare spre aceea insula si aceasta zi este sambata- este imposibil pentru noi sa plecam sambata- sa speram ca mai gasim si alte vapoare ( fiind distanta mare doar vapoarele mari pot sa ajunga-sunt si avioane dar toate locurile ocupate pentru urmatoarele 2 saptamani).

In ultima seara de pe Coco-Loco am schimbat planul initial care prevedea vizita unui oras-port-statiune din apropiere –Port Barton- si am decis sa o luam in nord sa ne apropiem mai mult de Insula Bususanga; am avut noroc (v-am spus ca , calatorii au un Dumnezeu al lor !...) ca mai erau 3 cupluri care mergeau in acelasi loc ,orasul “El Nido”. Managerul insulei ne-a aranjat tuturor un microbus si asa am iesit mult ma ieftin cu transportul.

Dimineata dupa micul dejun( mereu luam “mic dejun filipinez” care consta in orez, peste ,ou prajit sau omleta si fructe) ne-am urcat pe aceiasi barca cu care venisem, si am plecat inapoi in Roxas ; pe barca majoritatea cuplurilor erau formate din ‘un el’ –nonfilipinez si ‘o ea’-filipineza si mult mai tanara ; o singura pereche era normala (in afara de noi) …pe drum am intrat in vorba cu toti si am aflat ca cele trei perechi care vin cu noi sunt doua cupluri “filipineza-nonfilipinez” si perechea aceea normala ; apoi am aflat ca din cuplul normal de tineri , domnisoara este fiica mosului( are 70 de ani),mos care este cu o filipineza de 40 de ani. Mosul, din Elvetia, s-a stabilit acum cativa ani in Filipine gasindu-si o “pustoaica” si anul acesta si-a chema si fiica cu prietenul ei ca sa-l viziteza si sa se laude cu noua viata inceputa pe aceste meleaguri mult mai calde( si la propriu si la figurat) .De la Roxas am luat toti acelasi minibus si timp de 4 ore ne-am imprietenit cu totii, povestindu-ne unii altora, aventurile prin Filipine.

Unul din cupluri ( acela in care diferenta de varsta nu era decat de 10-20 de ani) era in luna de miere si “tinerii”erau tare ‘porumbei’ alegandu-si locurile din spate si fiind mai rezervati la comunicare ; ne-am imprietenit repede cu mosul si fiica lui , niste elvetieni-francezi , intelectuali si foarte culti si stilati si am hotarat sa mergem in aceiasi locatie unde au rezervat ei hotelul si sa luam acelasi pachet care consta in 2 nopti cazare, 3 mese pe zi precum si doua zile cu barca prin insule.

Nu pot sa nu ma opresc putin si sa comentez despre oamenii in varsta care vin in Filipine sa inceapa o noua viata si nu pot decat sa-I admir ca in loc sa ramana acasa sa moara cu telecomanda televizorului in mana, prefera sa “traiasca” viata(pana in ultimul moment) intr-o tara calda ( repet si la propriu si la figurat) si sa moara fericiti… preferabil decat sa mori acasa plictisit. Majoritatea sunt pensionari care dintr-o pensie intr-o tara dezvoltata isi permit sa traiasca confortabil in Filipine si sa mai si intretina o filipineza tanara…

Am ajuns in El Nido , unde se afla un port la mare, cateva case ale localnicilor iar in rest restaurante, magazine,hoteluri, pensiuni si cabanute la malul marii…romantic satul si foarte linistit contrar cu ce scrie in Lonely Planet( ulterior am aflat ca era una din putinele perioade in care nu erau asa multi turisti). Ne-am cazat intr-un complex de cabanute si datorita faptului ca nu am rezervat din timp ne-a dat o cabana fara aer conditionat ( nici nu tineam in mod deosebit sa aiba-am dormit bine in Coco Loco fara…) dar…pe malul marii exact pe plaja…ceea ce ne doream…nu putea fi mai bine. Nici nu am ajuns bine si ne-au chemat la masa deoarece fiind pachet trebuia sa ne dea si pranzul inainte de a pleca sa vizitam insulele…