Gara din Xian

Nu atat de mare cat cea din Beijing dar la fel de aglomerata si obositoare; iar la intrarea pe peron chinezii se inghesuie de parca ar trebui sa prinda locuri pe scaune sau sa nu scape trenul( desi deschiderea portii spre peron se face cu 30 minute inainte de plecarea trenului) .

Cu o intarziere de 2 ore a plecat si trenul . De data asta n-am mai gasit nici un “Chenchen” sa mai vorbesc cu el , dar toti chinezii din vagon veneau sa ma vada si sa-mi zambeasca ; adevarul era ca nu am mai vazut vreun strain in tot trenul (si nici in toata gara) si probabil nici chinezii nu vad des straini( si mai ales oameni inalti ) . Chinezii ( majoritatea sub 1,5 m) ar trebui sa-mi spuna “Inaltimea Voastra” … J …parca eram o maimuta si toti veneau sa ma vada si se hlizeau la mine- problema era ca nimeni nu vorbea nici un strop de engleza, dar asta nu i-a impiedicat pe multi sa vina sa-mi ofere din mancarea lor. Chinezii in tren mananca de parca ar fi la nunta si de cum porneste trenul si pana se opreste baga in gura- la inceput mancare calda ( au supe la cutii de plastic peste care pun apa fierbinte- care se gaseste in fiecare vagon) si apoi rontaie non-stop alune, seminte, snacksuri, dulciuri, etc…noroc ca a venit noapta si s-au culcat cu totii ca nu e usor sa suporti mirosul diferitelor mancaruri.
In vagon nu exista compartimente ,deci practic toate paturile sunt in aceiasi incapere- daca sforaie vreunul mai tare il aud toti …dar problema este ca de multe ori fac si altceva …care mai si miroase ( face parte din cultura lor sa nu se abtina ) . E plin de copii mici in vagon si am vazut un mod deosebit de a evita pamparsii la cei mici: au despicati pantalonii intre picioare si cand fac treaba ( mica sau mare) doar desfac picioarele si nu murdaresc hainele ( si nici nu mai au nevoie de pamparsi) …de acum o sa ma uit atent cand ma asez in vreun loc J .
Dar cu toate obiceiurile astea ciudate pentru mine ( dar probabil si noi avem obiceiuri ciudate pentru ei) , calatoria a decurs in mare parte placut si m-am simtit ( din nou) vedeta in mijlocul unor oameni foarte prietenosi si mereu zambitori – ce mult m-as fi dorit sa le vorbesc limba….poate intr-o alta viata !... Am dormit vreo 10 ore si am stat in pat peste 16 si acum apropindu-ne de destinatie ( adica mai avem vreo 2 ore , dar in China timpul are alta “unitate de masura” ) am inceput sa scriu avand zeci de ochi , zambitori, atintiti asupra mea si a calculatorului ; din timp in timp vin copii la mine si-mi spun ceva , din pacate nu inteleg nimic, le zambesc si ei rad si fug inapoi.

V-am spus ca chinezii mananca mult , acum sa va povestesc si despre mancare si impresionantul evantai culinar de aici :
De-a lungul istoriei, chinezii au suferit mult de foamete si asta asociata cu placerea de a prepara hrana , a facut ca pentru ei bucataria sa fie o arta si mesele o sarbatoare . Tot ce este comestibil ajunge in farfurie -spun chinezii !

Exista o vorba ca tot ce are 4 picioare ,si nu este masa , chinezii mananca ; de la mancaruri obisnuite in Europa pana la mancaruri exotice care par ciudate pentru noi- broaste testoase , sobolani, creier de maimuta, serpi, labe de urs , scorpioni, cicade, melci, caine- toate fac parte din vasta bucatarie chineza.
In general legumele sunt mai raspandite( in special in afara oraselor) comparativ cu carnea datorita pretului , dar multi au invata sa combine legumele si sa nu simta lipsa carnii din meniu; legumele populare de baza sunt varza chinezeasca ( noi spunem salata chinezeasca), spanacul si cartofii. Foarte des consuma tofu si soia , ca inlocuitor al carnii ; nici o masa nu are loc daca nu apare renumitul orez chinezesc – acesta este mai consistent decat orezul de la noi pentru a putea fi mancat cu betisoarele…daca nu inveti sa mananci cu betisoarele in China, mori de foame …
Pe toate strazile ( la bucatarii ambulante sau in localuri) gasesti “jiaozi” – galuste umplute cu carne , inmuiate in sos de soia si otet de orez , un gust deosebit are are painea facuta la aburi ( “mantou”) si foarte rar lipsesc vestitii taietei de orez .

Chinezii sunt vestiti pentru fierberea rapida sau aburirea legumelor( au un gust aparte) , iar prajirea se face rapid , la o temperatura inalta ( foc mare) , mestecandu-se incontinuu si folosind putin ulei ( se pare ca ultimele studii au dovedit ca este mult mai sanatos sa nu prajesti sau fierbi mult timp si sa prajesti in ulei putin)….totusi mancarea are aspect foarte uleios !
Sunt multe mancaruri foarte iuti si condimentate iar pentru cei care nu sunt obisnuiti cu asta vor sufla “foc” pe gura ( si apoi pe altundeva… J ) ; cand am fost cu prietenii mei prin Xian sa mancam am incercat si astfel de mancaruri care pur si simplu ard gura ; mai tarziu am citit ca este o planta “huajiao” care la inceput amorteste gura si apoi cand mananci mancare cu condimente “inflamatoare” nu simti puterea reala a acestora…cred ca asta au facut si ei cu mine, m-au drogat intai cu “huajiao” pentru ca au insistat sa mananc intai aceasta planta…problema mare este daca suferi cu vreo boala de anus … : -) …acela cu ce-l mai amortesti ? J)))

Bautura in China este asociata cu ceaiul ( “cha”) care este de mai multe feluri : verde- cel mai renumit, negru, de crizantema, fructe si deliciosul ceai “al celor opt comori “( facut din petale si boboci de flori) – in ceai se pune in loc de zahar , zahar- candel; poti sa bei ceai la orice ora a zilei , dar se bea in special la orele mesei . Se vinde si suc de fructe , dar asta numai pe strazi.
Am vazut si multi chinezi care beau apa fierbinte- si nu cred ca este o forma de dieta ca in Romania… J
Am citit despre chinezi ca sunt foarte nechibzuiti si vor face treaba de mantuiala daca ii iei ca grup( plus ca se cearta adesea ,din orice ,cand sunt multi) , dar ca indivizi ,separat ,sunt foarte muncitori , ingeniosi si ambitiosi; linistea s-a terminat cand se intalnesc 2 sau mai multi si incep sa vorbeasca si sa rada- cand intri intr-un restaurant , prima senzatie este ca a inceput o revolutie – n-am vazut oameni mai galagiosi !

Inca un lucru de care am aflat aici si a infirmat ce stiam eu: exista o lege care spune ca o familie nu are voie sa faca mai mult de un copil (“o famile , un copil” ) , dar Chenchen mi-a spus ca acum este o nou regula care spune ca daca parintii ambilor soti au avut un copil ( ambele familii) copii lor ( sotii) pot avea 2 copii.
Din pacate trenul in loc sa ajunga la 7 dimineata in Hohhot , a ajuns la ora 13 si am pierdut orice sansa sa ajung pana diseara la Erehot ( orasul de frontiera) si de acolo , trecand frontiera cu o masina , sa prind trenul de noapte care sa ma duca in Ulanbator; am hotarat sa raman peste noapte in Hohhot , capitala provinciei “Mongolia Interioara” ( o provincie la granita cu Mongolia si care are influenta mongola) si voi vedea varianta cea mai buna sa ajung in Mongolia.

Am gasit un hostel dragut aproape de centru al caror proprietari sunt o familie din Mongolia, si aici mai sunt si 2 “vagabonzi” ca mine , unul din America si celalalt din Finlanda- in rest hostelul e plin de chinezoaice care vor sa invete limba engleza si orice strain intra aici il agata si incearca sa stea cu el de vorba .

Am petrecut intreaga zi bantuind prin oras , vizitand o pagoda renumita si 2 temple budiste; in rest m-am plimbat prin centrul vechi si am admirat magazinele micute ale mongolezilor si calmul zilei . Viata in acest oras nu se compara cu aglomeratia din Beijing sau Xian si este o placere sa te plimbi pe strazile care nu sunt sufocate de biciclisti si masini. Am trecut pe langa doua scoli si am retrait frumusetea si simplitatea uniformelor scolare identice pentru toti – asa bine aratau toti elevii imbracati la fel , pacat ca in Romania nu mai este obligatorie uniforma scolara! Acum ceva timp am mers si am vorbit unor elevi de liceu despre calatorii- nu va puteti imagina vestimentatia unora …mai mult de jumatate din ei erau imbracati strident, mult peste nivelul de scoala, ieseau mult in evidenta si , din pacate, comportamentul lor era cel mai neadecvat pentru un elev; cei imbracati simplu, modest erau cei mai ascultatori, au pus cele mai inteligente si la obiect intrebari si numai acestia au interactionat cu mine. Mereu am zis ca secretul adevaratei maretii este simplitatea ; daca cineva face din simplitate nota dominanta a vietii lui , atunci cu siguranta are mai multe sanse sa ajunga mare si sa aiba succes decat unul care va epata. Viata, natura , prin tot ce ne arata ele, cauta sa-i invete pe oameni maretia simplitatii. Sanatatea nu este altceva decat viata fizica traita in armonie cu cateva legi simple si logice : hrana sanatoasa, exercitii fizice simple ( plimbari , munca, sport) si bineinteles cateva precautii ( totul fara exagerari si cu multa cumpatare). Problema este ca omul se plictiseste de lucrurile simple , cedeaza tentatiilor si apoi sufera. De multe ori noi ascultam de placerea gustului in loc sa ascultam de natura si regulile ei simple; cati oameni nu cunoasteti care sa nu aiba ulcer si desi isi permit orice fel de mancare stau si mananca doar iaurt sau mancarea sanatoasa pe care candva au dispretuit-o ?....sau citi tin dieta de slabire???....

Va pot confirma ca majoritatea oamenilor de succes intalniti de mine traiesc si afiseaza o viata simpla si fara excese din multe puncte de vedere- chiar si eu am taiat excesele in materie de calatorii... J
Ma duc jos in sala de mese a hostelului sa vad ce se mai intampla “prin lume”…
Sper urmatoarea relatare sa o fac din Mongolia.