“Logica te va duce din punctul A in punctul B…imaginatia ( visurile :- )) , te vor duce oriunde vei vrea “ – Einstein Inainte de a merge pe sfantul munte al taoistilor si a ne intalni cu pustnicii ratacitori sa va spun ce am facut o zi intrega in Xian. Majoritatea turistilor vin in Xian sa vada “The Army of Teracotta Warriors” , dar mie nu-mi pare rau ca am mai stat 2 zile aici pentru ca Xian si imprejurimile au destule atractii de oferit turistilor. Precum v-am spus Xian-ul a fost timp de sute de ani orasul de pornire ( sau de sosire) a celebrului si imbelsugatului “Drum al Matasii” si orasul-capitala al imperiului unde s-au intalnit culturile si religiile venite din Occident si s-au contopit cu cele locale. Budismul a atins China prin acest loc si a gasit numerosi sustinatori in anii ce au urmat, crestinatatea a sosit cand nestorienii pusesera bazele unei garnizoane in Xian , iar islamul este bine reprezentat si astazi in zona fiind adus de negustorii arabi. Orasul a cunoscut cea mai mare dezvoltare in timpul imparatului Qin ( ramas “nemuritor” datorita “Armatei de teracota” si a Marelui zid) cu 200 de ani inainte de Cristos; el a fost cel care in acei ani a ordonat si arderea tuturor cartilor din intreg imperiu. De-a lungul secolelor , asezarea a fost de multe ori pradata , distrusa ,apoi reconstruita si de aceea dinastia Ming ( in timpul dinastiilor Tang si Ming orasul a avut cea mai infloritoare dezvoltare fiind “capitala cea mai prospera a lumii” ) , a ordonat constructia unor imense ziduri care sa apere capitala de navalirile dusmane ( cea mai mare distrugere au facut-o tibetani invadatori in secolul VIII); zidurile acestea de aparare se afla si astazi in picioare si constituie o adevarata atractie datorita marimii lor – au o inaltime de 15 metri si latimea lor este tot la fel de mare , inconjurand in zilele noastre centrul orasul- de pe meterezele inalte si groase ale acestora ai un sentiment puternic de invincibilitate si esti convins ca niciodata orasul nu a putut( poate) fi cucerit. Pe ele se poate merge cu bicicleta inchiriata de la centrele situate sus , dar ieri cand eu le-am vizitat plouase si fiind periculos pentru biciclisti sa nu alunece nu am putut sa fac inconjurul pe toata lungimea lor ( este de cativa kilometri si autoritatile au interzis mersul pe bicicleta pentru a nu exista accidente)) . La poarta de sud ( aproape de hotelul unde stau eu) se afla Turnul Clopotului , apoi la mica distanta “Mica Pagoda a Gastei Salbatice” si la cativa kilometri impresionanta “Mare Pagoda a Gastei salbatice” – in mitologia chineza , gastele ( si in general inaripatele) joaca un rol important dar inca nu am aflat de ce … :- ) ..o sa revin mai tarziu la Marea Pagoda! Cu harta in mana am ajuns si in cartierul musulman unde se afla un complex in care musulmanii chinezi si tibetani din oras vin sa se roage – localnicii spun ca este “Marea moscheie” , dar eu nu as numi-o asa …in interiorul complexului de rugaciune cu frumoase gradini, curti si cladiri (care adapostesc muzee despre islam), se afla si o mica-moscheie( in stil chinezesc) unde nu au acces decat musulmanii la rugaciune , dar nu aceea e cea care atrage ci complexul in sine in care simti o atmosfera de piosenie si spiritualitate. Cartierul musulman abunda de strazi comerciale tipic arabilor, cu incrediente aduse din Orientul Mijlociu, mancare ieftina chinezeasca si araba ( gatita pe strada in bucatarii de “campanie” ) si de asemenea unde gasesti orice produs “de marca renumita” din lume la preturi de cativa dolari … O colega de serviciu mi-a recomandat un muzeu inedit ; cu siguranta nu intram in el daca nu insista sa-l vizitez – este vorba de “Muzeul Padurii de Tablete de Piatra” – pe scurt “muzeul scrisului antic” . Se numeste asa pentru ca sunt niste pietre imense , dispuse vertical una langa alta si care stau ca niste copaci intr-o padure; acolo afli intrega istorie a caligrafiei chineze si te intalnesti cu inscriptii din perioada lui Confucius , a multor poeti, scriitori si nu in ultimul rand imparati care au poruncit sa se scrie si imortalizeze pe piatra despre ei … inscriptii care inca mai rezista fiind facute in piatra masiva . Muzeul a fost la origini un templu confucianist ( va voi mai vorbi de acest curent de-a lungul excursiei mele) si multe din inscrisurile de pe pietre vorbesc despre celebrele virtutii promulgate de Confucius : -respectul copiilor fata de parinti, purtarea cu ceilalti cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine si multe altele la care voi reveni . Printre multe texte sculptate in piatra se afla si “Cartea Cantecelor” (prima colectie de poeme din lume), “Tableta Nestoriana” ( nestorienii erau crestini din Siria , care pretindeau ca natura divina a lui Hristos este separata de cea umana) Cartea Ritualurilor, Cartea Schimbarilor, toate scrise de filozofi cu sute si mii de ani in urma . Aici am aflat ca, caracterele din limba chineza reprezinta simboluri , pictograme sau ideograme si au ramas neschimbate de peste 3000 de ani, in ciuda stilurilor caligrafice diferite care sunt expuse la acest muzeu . Pentru a putea citi un text un chinez ( sau oricine…) trebuie sa invete pe de rost 3000-4000 de caractere…un om educat cu scoala stie 5000-6000 de caractere… J Aici am aflat si cateva informatii despre caligrafie , care este o arta in China si este studiata si invatata de toti elevii in scoli. Si daca am ajuns la scris sa va povestesc si despre limba chineza: In China sunt peste 50 de minoritati si se vorbesc sute de limbi si dialecte; Dialectul mandarin e limba oficiala a tarii si majoritatea vorbesc acest dialect . Intonatia are un rol important pentru ca da sens cuvintelor , deci sa nu ne mai miram cand un chinez articuleaza mai mult si mai cu putere pe un caracter – avem impresia ca tipa, dar el da un sens cuvintelor prin aceasta ridicare de nota ; eu de cand am venit am invat sa spun doar “Sin-Sin “ adica “multumesc” , desi in fiecare zi repet cum se spune “salut” , “ ce faci” sau “la revedere”, dupa cateva minute uit…crede cineva ca are vreo sansa sa invete chineza ??? … Chinezii au 4000 de ani de istorie si o istorie bogata si plina de evenimente care au schimbat cursul omenirii- am citit cateva din descoperirile acestora si m-am minunat cate au oferit acestia umanitatii – nu stiu cum ar fi fost lumea fara compasul magnetic, praful de pusca, sistemul decimal, hartia, umbrela, scara de la sa, abacul, roaba, matasea, tiparul , portelanul si multe altele care nu-mi mai vin acum in minte dar nu cred ca este departe de adevar o povestioara despre declaratia unui oficial al partidului de guvernamant ( comunist) : raspunzand la intrebarea de ce China nu trece la democratie a spus hotarat : “ da , democratia este un lucru interesant, studiem introducerea ei , dar , din pacate nu exista decat de 200 de ani …nu e suficient sa ne facem o opinie despre ea … “ Am atatea sa va povestesc incat nu stiu de unde sa o iau…mi-am amintit acum faimoasa replica din “Alice in Tara Minunilor” : “Alice : - Pisicuta Zambareata, n-ai vrea sa-mi spui si mie pe ce drum sa o iau? Pisicuta: Asta depinde de locul in care vrei sa ajungi ….”…. Faina ! …atat de mult imi place replica si atat de multe substrate si intelesuri are !... Sa va povestesc de intalnirea cu cei doi prieteni pe care mi i-am facut in Xian: Cu Chenchen( l-am cunoscut impreuna in tren ) mi-am dat intalnire dupa ora 6 seara sa mergem sa mancam ceva si sa vizitam orasul ; un pic dupa ora 6 a venit cu un prieten vechi si impreuna am pornit la explorarea orasului. Wang Peng ( asa e numeste prietenul lui) lucreaza in guvernul provinciei ( fiecare provincie aici are guvern) si a venit cu masina de serviciu- asta a facut sa putem parca oriunde vrem noi si sa mergem cu ea pana in mijlocul parcului din fata “Marii Pagoda a Gastei salbatice”. Wang Peng a insistat sa ne conduca el pe strazile unde se mananca cel mai bine in oras si ne-am oprit de vreo 10 ori sa mancam – in China gatitul si masa este o arta si toti chinezii sunt mandri de ce se gateste aici , iar Wang Peng , vrand sa ma impresioneze mi-a oferit un evantai culinar divers – problema era ca eu eram deja plin , dar nu vroiam sa-l refuz din politete stiind ca omul o facea cu multa placere. Dupa cateva ore in care mancarea imi ajunsese la baza gatului si nu mai intra nimic , am hotarat sa vizitam fantanile arteziene din fata “Marii pagode a gastii” unde jeturile de apa dansau pe muzica . O imagine feerica , cum rar am vazut compusa din jocuri de lasar, fantani arteziene inalte, o natura luxurianta in imensul parc din jurul fantanilor , lumina colorata care lumina toata natura din parc si in special pagoda, si toate pe un fond muzical special; am avut parte de cateva minute de paradis si uitandu-ma in parc mi-am dat seama de puterea economica a Chinei- totul este hi-class si fara risipa si zgarcenie….credeti-ma , peste cativa ani capitalele europene vor ramane mult in urma oraselor din China ( daca deja unele nu au ramas deja) care se dezvolta intr-un ritm ametitor; asta am putut remarca si din plimbarea si turul facut de Wang cu masina prin oras : cartiere intregi cu blocuri inalte si luxoase, magazine gen mall, parcuri, strazi modernizate, cu cateva zile in urma se inaugurase un imens metrou in oras si acesta se vrea sa reduca traficul devenit insuportabil , si se pare ca toate orasele din China “sufera” aceste transformari moderne . Seara , in miez de noapte , ne-am dus sa ne cumparam de mancare ( nu , nu sa mancam ca nu mai vroiam nici sa gust) pentru ca a doua zi plecam pe munte si acolo se pare ca nu vom gasi nimic. Chenchen fiind dintr-un orasel din apropierea Xian-ului a dormit la hotelul meu pentru ca dimineata la 6 urma sa ne sculam sa plecam spre cucerirea faimosul munte. Acum cateva ore ne-am intors de pe munte , dar nu mai am puterea sa va scriu despre aventurile avute acolo ( am urcat pana la 2100 metri si ne-am intors, pe jos , intr-o zi) si o sa va rog sa aveti rabdare cateva zile : maine voi pleca cu trenul spre orasul Hohhot, oras aflat in apropierea frontierei cu Mongolia ( adica la 7 ore de frontiera , dar in China se poate numi aproape asta) si voi sta in tren 18 ore …ajuns in Hohhot ( dimineata la 7) voi incerca sa prind un autocar care sa ma duca in apropierea frontierei, de acolo iau taxi-ul sa trec frontiera si daca totul merge bine poimaine seara iau trenul ( de noapte) care ma va lasa in a treia dimineata in Ulanbator ; acolo voi avea acces la internet si sper sa revin “live”. Din fericire am gasit vagon de dormit pana la Hohhot ( de acolo …doar sperante am ) , si 3 ore ( cat tine bateria laptopului) voi avea timp sa reintru la zi cu relatarile -pana atunci , nu uitati ce spune un vechi proverb : “Daca vantul nu va sufla in panze , vasliti “…. Si as continua , NU ASTEPTATI CA TOATE “SEMAFOARELE “ SA FIE PE VERDE CA SA PUTETI SA PLECATI DE ACASA ! .. O saptamana frumoasa in continuare cititorii mei dragi !