Dupa o seara intreaga la povesti cu un american, un finlandez si 5 chinezoaice am ajuns sa dorm si eu cateva ore pana la 6 dimineata. Miki, americanul , a stat in Mongolia 3 luni si urma sa calatoreasca prin Asia inca un an ; finlandezul ( Maghi-nu stiu cum se scrie) calatorea doar prin China- de vreo 4 luni- si i-am dat noi o idee cu Mongolia-a zis ca poate vine si el saptamana viitoare … vedeti cum este in viata, fiecare isi gaseste “nasul” : sunt convins ca multi ma invidiati ca eu calatoresc atat de mult, dar foarte des imi gasesc si eu “nasul” – si eu ii invidiez pe baietii astia cand aud de calatorii care dureaza 6 , 8, 10 luni, un an, cat mai are bani, etc …probabil si ei isi au nasii lor: cei care calatoresc ca profesionisti si mai sunt si platiti pentru asta.

Dimineata la 7 eram in autogara si luam autobuzul spre Erehot ( orasul chinezesc de frontiera) ; in autobuz l-am ochit pe un mongolez si am incercat sa intru in vorba cu el ….nu stia decat un cuvant in engleza ( la orice raspundea cu “yes” , dar, m-am inteles cu el  J…si, mai important, m-a inteles ce vreau : ajungand in statia de autobuze din Erehot ( dupa 6 ore)trebuia sa merg in statia de “jeep-uri”  , unde o masina de teren ( gen “jeep”)   te trecea frontiera in orasul din Mongolia; daca nu era mongolezul meu as fi stat ore intregi sa le explic chinezilor ce vreau sa fac. Din fericire si el mergea spre Mongolia si am luat un taxi pana la locul de unde plecau masinile spre frontiera- era plin de masini de teren  care  duc  bisnitarii mongolezi peste granita – cei care cumpara marfa din China si o duc in Mongolia( un fel de trafic Romania-Iugoslavia, Romania-Ungaria, sau Romania-Turcia de acum 20 de ani ) . Erau pe putin 50 de masini de teren dintre care jumatate aproape pline care mai asteptau clienti sa poata sa plece; cele care plecau erau burdusite de bagaje avand legate bagaje si sub masina( nu mai vorbesc de portbagaj deasupra, in spatele masini,  etc) – la unele masini am vazut ca bagau si la motor bagaje J ; atunci am inteles de ce foloseau masini de teren – ca au volum de bagaje mai mare si poata sa duca greutate. Majoritatea masinilor erau rusesti ,vechi de zeci de ani , toate lovite ,descomplete , si aveai impresia ca acum se destrama cu totul . Mongolezul meu a vorbit cu un alt mongolez si am negociat 5 euro sa ma duca pana in orasul Zamiin( in Mongolia) la gara . Soferul a zis ca mai asteapta pe cineva si va pleca in 20-30 de minute…si mongolezul mi-a facut semn sa mergem sa mancam….mancare mongoleza. In cateva minute eram intr-un restaurant ( cam mult spus restaurant ) , pe masa cu niste snitele cu carne de oaie si mancam…cu furculita si cutitul ( of , tocmai cand invatasem si eu sa mananc cu betele si vroiam sa mai practic); am baut ceai specific Mongoliei cu lapte si am platit , amandoi ,3 euro…intorcandu-ne nu am mai recunoscut masina : plina cu bagaje – pana si bancheta din spate era  scoasa si puse bagaje in loc…si pe ele statea o tanara mongoleza; in cateva minute mi-am inghesuit si eu bagajul si cu masina plina ochi am plecat spre frontiera .  De la mongolezul meu ,care stia sa zica in engleza doar “yes”, am dedus intr-un final ca vine pana la frontiera sa-si puna stampila  de intrare in China ( din 3 in 3 luni face asta) si merge inapoi in Holhot unde este artist ( mi-a aratat ca sculpteaza) . M-am imprietenit rapid cu Khatana( de fapt o cheama Byambakhatan dar am zis ca o sa-I zic asa ca  e mai usor) , mongoleza-bisnitara, si ea a fost ingerul meu pazitor datorita careia acum sunt in trenul de UlanBator, am chiar si vagon de dormit , scriu, si sunt fericit.

In timp ce soferul masinii de teren trecea bagajele prin  cele 2 frontiera ( probabil soferii aveau aranjamente cu vamesii) , eu cu Khatana am trecut separat cu pasapoartele in mana prin alt ghiseu si am inceput sa socializam – Foarte curios este ca nu vorbeste decat cateva cuvinte engleza , dar ma inteleg destul de bine cu ea ( ca de altfel si cu mongolezul din autobuz) – e diferenta mare intre chinezi si mongolezi , pe un chinez nu-l faci sa inteleaga nici “yes” sau  “no” ( si nici eu nu inteleg “neam” din ce spun ei) , pe cand cu mongolezii te intelegi si chiar poti sa afli informatii. Am intrebat-o cum si unde sa schimb bani mongolezi, unde este statia de tren in Zamiin si cum fac sa cumpar bilet pentru trenul de diseara spre UlanBator… la ultima intrebare si-a pus mainile in cap si a zis ca este imposibil sa mai gasesc bilet in seara asta la UlanBator si poate nici maine sau poimaine…e plin de mongolezi care fac trafic de produse si trenul “geme” de ei- am putut observa asta cand am ajuns in gara si am vazut mii de mongolezi cu alte mii de bagaje. Ieri in Holhot aveam 2 variante : sa plec cu avionul pana la UlanBator ( 2 ore) sau varianta sado-masochista , 24 de ore cu autobuzul , masina de teren si tren …nici n-am stat la discutii si am ales varianta provocatoare !...dar in momentul cand am realizat ca as putea sa fiu blocat citeva zile ,aici ,intr-un orasel de frontiera , mai-mai sa-mi para rau de decizia luata.

Am citit acum ceva timp un motto tare intelept si optimist  : “nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele” ….cautati  pe google si spuneti-mi si mie  cine l-a scris sa pot sa-l felicit pe acel om destept ! ….nu stiu cum a aranjat Khatana( cu siguranta un miracol)  dar in 30 de minute era cu biletul meu in mana…si la vagon de dormit  …si cand am mai auzit si cat costa am sarit sa o imbratisez – 20 de dolari…eu ii propusesem sa intrebe in gara un bilet la suprapret pentru ca as fi fost in stare sa dau si 100 -200 de dolari !

Acum stau si ma  gandesc , cat de mult te invata ,slefuieste  si pregateste pentru viata o activitate de “bisnitareala”- multi prieteni de-ai mei (acum oameni de afaceri de mare succes) au pornit-o prin a face bisnita ( de la hartie igienica pana la electronice, casnice,imbracaminte  etc ) ...de mine cred ca stie toata lumea ca primii bani i-am facut in Germania la munca in timpul vacantelor , iar cu parte din acei bani cumparam telefoane fara fir si roboti telefonici si  vindeam la pret dublu in Romania speculand snobismul unora de a avea prin anii 90’  robot telefonic cum vazusera prin filme( si acum tin minte ca ma puneau sa le inregistrez pe robot si in engleza “please leave a message after a beep” … J …asa vazusera in  serialul Ewing- Dallas…) – cu cealalta parte de bani  am inceput calatoriile prin Europa , dar tot ca “vagabond”…

In cateva minute eram in vagonul de dormit si tot Khatana a fost cea care a aranjat sa fac schimb cu cineva si sa stau cu ea in compartiment ( linisteste-te iubita mea , sunt 4 paturi in compartiment !....nu dorm doar cu ea ! J )…am stat vreo ora sa aranjam sa incapa toate bagajele  celor 3 bisnitari din compartiment !....

Si asa a inceput turul meu prin Mongolia !

Dupa ce trenul a plecat ,Khatana, Batkhishig ( alt tanar bisnitar din compartiment) si cu mine am plecat sa mancam la vagonul-restaurant …eram toti fericiti: eu ca ma vazusem urcat si maine dimineata ( in sfarsit) eram in UlanBator , iar ei ca trecuse “nasul” si nu platisera nimic pentru excedent de bagaje; aici i-am ajutat si eu ca am inceput sa-mi exersez cuvintele de “salut” , “multumesc”, “ ce faci” ( pe care ma invatasera ei sa le pronunt in mongoleza) cu controlorul ,si l-am facut sa uite sa-i intrebe de bagaje… am mancat o supa extraordinar de buna  de legume cu carne de  …bineinteles ca oaie !...cred ca in Mongolia numai carne de oaie o sa vad …si iar am platit undeva la 3-4 dolari…toti 3 !...se pare ca Mongolia este mult mai ieftina decat China – pana acum transportul este la jumatate , iar mancarea la fel !

Nu sunt decat de cateva ore pe teritoriu mongolez si am inceput sa-i iubesc pe acesti oameni- nu sunt deloc galagiosi ca chinezii, ma pot intelege cu ei , este mult mai curat in tren si la toaleta ( la chinezi daca ai ghinionul sa te scape in tren , mai bine puneti-ti pampers si si fa pe tine decat sa mergi la toaleta- iti cade parul din nas de miros , te murdaresti peste tot si mai trebuie sa stai si  ghemuit “ciu-ciu-ca” sa faci ceva – au toalete turcesti) ,toti imi zambesc si , cel mai important, am inceput cu dreptul !

Acum ( in acordul melodios al caii ferate )  ma culc pentru ca am avut o zi plina  si maine ma asteapta UlanBator-ul si sunt convins ca nu va fi mai usoara !