Cu tine ai mereu doi tovarasi : tot binele pe care l-ai facut si tot raul !

M-am sculat cu un entuziasm maxim si cred ca eram in stare sa mut muntii in aceea dimineata ; am plecat la aeroport ca si cum as fi plecat acum 25 de ani intr-o gara a unui oras european si trebuia sa aleg o destinatie in functie de trenul de noapte pe care l-as fi gasit ( atunci ma orientam dupa un tren de noapte- care sa ajunga la destinatie dimineata si in care sa dorm toata noaptea- iar acum m-am orientat dupa primul avion). Am luat un autobuz( 30 de centi) si in 30 de minute eram in cel mai mic aeroport dintr-o capitala de stat- a fost de fapt  senzatia ca m-as fi dus la o gara nu la aeroport ; la ghiseul de bilete, am intrebat care-I primul avion care pleaca in interiorul tarii si , in 5 minute aveam bilet pentru Murun cu plecare intr-o ora ( a durat asa mult, 5 minute ,pentru ca am platit cu cardul si a trebuit sa merg la un birou unde aveau P0S pentru carduri ). In aeroport putine persoane  si asta probabil inseamna ca mongolezi nu calatoresc cu avionul iar turistii si mai putin merg cu acesta  – nu am vazut nici unul. Bineinteles ca avionul micut cu elice era pe jumatate plin ( adica erau maxim 20 de pasageri) si intr-o ora jumatate aterizam intr-o “comuna” din nordul Mongoliei- pentru Mongolia o localitate cu 20.000 de locuitori se numeste oras dar, conform standardelor europene, as numi localitatea “comuna” ( nu avea decat case- fara blocuri sau vile- , cu garduri si animale ca la tara, cu mult praf pe strazi, putine masini, multi caini,  si nu exista nici o  strada pavata) ; sa nu va inchipuiti ca aeroportul era mai mare ca gara din Breaza , dar avea parcarea mai mare…pentru ca acolo am gasit-o pe Sara…

Sara este un ghid din Murun care insotea  turistii prin zona lacului Khuvsgul …spun “insotea” pentru ca acum are un copil de 3 luni si nu mai poate sa plece din casa mult timp deoarece alapteaza.  Sezonul turistic in aceasta zona incepe in iunie si se termina la sfarsitul lui august , timp in care nu este un aflux masiv de turisti , dar oricum sunt  ceva, comparativ cu celelalte 9 luni ale anului cand vin doar nebuni pe aici; zona fiind situata la aproximativ 2000 metri altitudine , iarna se instaleaza rapid  si vara vine tarziu.

Am mers impreuna cu Sara si sotul ei ( un ofiter care lucreaza la inchisoare- deja am asociat zona asta cu Siberia unde sunt trimisi criminalii rusi) in centrul orasului ( hai sa-I facem onoarea sa-l numim asa) , unde m-au invitat la o masa tipic mongoleza( cu multa carne….de oaie … de fapt  sunt convins ca este carne de miel dar ei zic ca este de oaie ) timp in care Sara incerca sa-mi faca rost de un ghid sa vina cu mine intr-o expeditie de 5 zile sa-mi arate zona si sa ma introduca in traditiile si obiceiurile locale; timp de 3 luni cat tine sezonul , majoritatea ghizilor de aici sunt studenti care studiaza in Ulanbator si acum scoala incepand nici unul nu mai era disponibil -ghidul de fapt inseamna translator pentru ca adevaratul ghid este soferul, care este si localnic si stie toate locurile si toti oamenii din zona. Dupa zeci de telefoane fara succes am renuntat la a cauta ghid si Sara a propus sa vina cu noi fiul ei ( Batzorig) care “stie ceva engleza”- precum am presupus , “stie ceva” , se traduce cu stie cateva cuvinte J ….am negociat cu ea un pret de 50 de dolari pe zi ( enorm pentru o persoana dar asta-i pretul pentru intreaga masina si este foarte convenabil daca sunt 5 oameni) pentru o masina 4x4 de teren si a zis ca trebuie sa fie masina puternica pentru ca n-am mai vazut asa drumuri ca aici nicaieri  si cand ma voi intoarce ii voi da dreptate ; dupa alte telefoane fara succes in a gasi  o masina puternica ( in general sunt masini rusesti-tip “TV”-urile vechi la noi -care sunt rezistente, 4X4 si se repara pe marginea drumului ) , mi-au dat masina lor , si sofer l-a convins pe socrul ei( Choijamts) sa vina. Timp de jumatate de ora cat au durat pregatirile am mers la ei acasa si am vazut cum traieste o familie de nivel mediu in Mongolia( sau in zona aceasta) ; familiile cu statut mai ridicat nu mai  traiesc in iurte ( imediat va explic ce sunt acestea ) , ci se muta in case din lemn ( majoritatea )  sau  caramida – conditiile sunt ca la tara, cu toaleta afara , nu au dus, si apa au doar la bucatarie. Casa este compusa din 2 camere si bucataria este parte dintr-o camera- nu exista decat o soba comuna pentru  toata casa , si in general la aceea soba se si gateste.

In casa Sarei se gaseau 6 copii , dintre care 3 ai ei si alti 3 nepoti de la o sora; aceea sora era plecata de 3 luni intr-o zona din nordul tarii, o zona unde se gaseste aur si multi mongolezi risca enorm  incearcand  sa se imbogateasca  rapid prin munca in mine ilegale de aur unde zilnic se produc crime- de 3 saptamani copiii nu mai stiau nimic de mama lor si de suparare se mutasera la matusa lor ( tatal murise cu ceva timp in urma- nu mi-a spus daca tot in mina); am sesizat si eu o nota de tristete in ochii acelor mici copii ,care foarte probabil  sa fi ramas orfani – Sara mi-a explicat ca daca “ai norocul” sa gasesti ceva aur si vreun vecin afla , sunt mari sanse sa nu mai iesi dimineata din cort…si fiind o mina de aur ilegala, mortii sunt ingropati rapid ( cu toate lucrurile lor ) pentru a nu exista anchete si controale….ca-n filme… sau o realitate crunta ?... desi ar putea sa para interesant locul ( Sara mi-a explicat ca oamenii sapa ca , cartitele pana la 8- 10 metri si in general gasesc aur) ,promit ca acolo nu ma duc .

Am rugat-o pe Sara sa ma duca la o alimentara din zona si le-am cumparat copiilor o plasa de dulciuri…probabil o infima bucurie fata de un telefon de la mama lor… L …hai sa spunem cu totii o rugaciune pentru acei copii…multumesc!

In 30 de minute eram in masina , impreuna cu batranul si Bat ( mi-e greu sa-I zic numele intreg si l-am botezat Bat) si plecam in salbaticia Mongoliei, pe drumuri batute de localnici si foarte rar de turisti- destinatia finala este lacul Khuvsgul,  si zona din jurul acestuia , zona care se numeste “perla albastra a Mongoliei “ . Este o destinatie mai putin cunoscuta de turisti care , majoritatea , iau tururi din Ulanbator si merg in desertul Gobi, in Karachoram( fosta capitala a imperiului) , sau in imprejurimile capitalei; sunt cateva tururi care se organizeaza si in aceasta zona dar sunt pentru cei impatimiti de natura, pentru cei care vor sa calareasca zile intregi intr-un tur calare pe faimosii cai mongolezi, pentru pescarii impatimiti sau pentru cei care au vor intr-adevar sa vada adevarata Mongolie ( ca mine) . 

La ora 4 dupa-amiaza am plecat din Murun si dupa cateva sute de metri mi-am dat seama ce inseamna drum rau…cu adevarat era off-road si nici chiar eu ( care sunt recunoscut ca nu am grija de masinile mele) nu mi-as fi bagat masina pe aici- atunci am inteles de ce mi-a spus Sara ca vom avea nevoie de 5 zile pentru a acoperi o zona relativ mica pe harta – parcurgeam 10-20 kilometri pe ora si erau zone in care mergeam mai incet decit am fi mers pe jos. Dupa 3 ore , la lasarea intunericului , parcursesem numai 50 de kilometri si Cho a decis sa cautam o iurta sa innoptam; acum sa va explic ce este o iurta ( nu stiu daca asa se traduce in romaneste dar termenul vine din rusa , “iurta” iar  engleza se spune “ger”) : este un fel de cort mai mare , mult mai stabil  si calduros, folosit de nomazii mongolezi care il folosesc pe post de casa si de cateva ori pe an  il demonteaza si monteaza mutandu-se  in cautarea ierbii ( pentru animale) mai bune si mai grase . Chiar si in orase sunt cartiere intregi de iurte si multi mongolezi traiesc inca in aceste “case” , asa cum traiau strabunii lor de sute de ani . Mongolia este , cred, singura tara din lume unde mai sunt destui localnici care traiesc ca acum  sute de ani si sunt nomazi adevarati.

Iurta este o constructie relativ simpla formata dintr-un schelet din lemn acoperit cu cateva foi de panza groasa si pazla ; la baza este  un fel de gard (grilaj) pliabil care se asezaza circular, pe acesta se pun oblic aproximativ 50 de bete care in partea de sus se sprijina pe o roata( care la randul ei se sprijina pe doi stilpi) care formeaza acoperisul; roata respectiva are diametrul de 1-1,5 metri si prin ea iese cosul de fum si o aerisire , a carei marime ,  variaza de la iurta la iurta.

Majoritatea iurtelor in care am dormit aveau aproape jumatate de roata deschisa si deci vedeai cerul din interiorul ei pe o suprafata de aproape un metru patrat ( este , pe langa partea practica de aerisire si partea romantica a iurtei  J pentru ca vezi stelele noaptea, dar pe acolo iese si  toata caldura… L) – iar partea deschisa mai are si rol de luminator.  Usa iurtei se pune in general spre sud din doua motive :  pentru ca vantul bate in general dinspre nord , deci sa adaposteasca intrarea si deoarece dinspre sud straluceste cel mai mult soarele si  poata sa intre cat mai multa caldura in iurta pe timpul zilei ;  fiind de dimensiunea gardutului , trebuie sa te apleci sa intri , dar odata intrat poti sa stai in picioare inauntru .

In jurul orei 19 am oprit pe marginea drumului ( cam mult spus drum, poate poteca este mai bine) la prima iurta intalnita dupa ce am decis sa innoptam; erau doi tineri frate-sora , de 23 si 25 ani,  care aveau grija de 30-40 de vaci , vreo 20 de capre si oi , si 2 cai… ne-au primit cu multa caldura si au inceput sa ne trateze ca si oaspeti adevarati. Pe langa ceaiul pe care fiecare mongolez ti-l ofera daca ii treci pragul “casei”, ei au inceput sa ne pregateasca si un fel de ciorba cu carne de …bingo !, oaie! Conditiile erau precare dar, asta am vrut, sa vad cum traiesc mongolezii adevarati si sa ies din perimetrul turistic . In mijlocul fiecarei iurte se gaseste o soba cu rol dublu, de sursa de caldura si loc de pregatit mancarea , si aici femeia ( in general) gateste mancarea . Exista un singur vas de gatit , in care fac ceaiul , gatesc, incalzesc , fierb laptele, etc…un vas universal de fonta multifuctional. Ceaiul la mongolezi este atipic si este un fel de amestec de ceai cu lapte(  in apa fiarta se pun niste plante culese de pe camp si mult, mult lapte – deci ceaiul are gust de lapte)- nu exista sa intri intr-un loc si sa nu-ti ofere “ceai” ( asa se spune  si in mongoleza) – este o impolitete sa refuzi si cred ca in fiecare zi am baut vreo 10 ceaiuri ( de multe ori am baut si cate doua pentru ca gazda insista si am inteles ca nu este bine sa refuzi) . De asemenea pe langa ceai fiecare gazda te serveste  si cu niste cornulete ( gen paine) pe care le tin intr-o punga si cred ca unele sunt de saptamani intregi acolo…daca poposesti mai mult timp intr-o iurta , nu scapi fara sa mananci iaurt mongolez.

In prima iurta ne-au oferit o mancare calda si proaspata facuta atunci din taietei din faina si carne de oaie …nu am fost prea fericit de gust , dar, trebuia sa mananc  ceva si nu este politicos sa refuzi mancarea- cel putin trebuie sa incerci . Eu mananc carne de miel odata la 2-3 ani de Paste, si atunci doar gust…despre carnea de oaie , nu-mi aduc aminte sa fi mancat vreodata, poate din greseala….

 La ora 9 , ne-am pregatit de culcare si  cand mi-am scos sacul meu de dormit , toti din jur, in frunte cu Bat au inceput sa rada sanatos…Bat, desi stie doar cateva cuvinte in engleza,  a dat o replica care m-a ingrozit : “ice –cream” – adica inghetata…chiar asa de frig o sa fie am intrebat ( prin limbajul trupului) …da, mi s-a raspuns si mi-au intins cateva paturi sa ma invelesc …noroc cu ele ca daca as fi ramas cu acel sac ( care desi era de la Himalaya si garantat la 0 grade )nu ar fi facut fata-  pe la orele 3-4 in miez de noapte  m-am sculat sa ma duc afara( dupa 4 -5 cesti de ceai , nu am putut sa ma abtin pana dimineata….baute la insistenta gazdei care sesizand ca am mancat putin ma indemna sa mananc iaurt sau ceai… J )  si era sa paralizez de frig…si nu era nici o diferenta intre afara si in interior, acoperisul iurtei fiind deschis si noaptea nefacandu-se foc , iurta protejeaza  doar in caz de ploaie , vant sau …ninsoare.

La ora 10 seara inca nu adormisem si priveam cerul…plin de stele…era ca la o petrecere si aveam parte de milioane de luminite … cea mai mare instalatie luminoasa din lume !... afara se auzeau animalele  cum rumega …inauntru temperatura scadea cu fiecare minut pentru ca focul se stinsese…nu-mi pasa , aveam vreo 3 paturi pe mine + eram bagat in sacul  meu de dormit care pana acum o ora aveam nadejde ca m-ar fi scos din orice vreme…acum probabil ca-l voi lasa pe aici sa se bucure vreun mongolez mai “de la oras” ca vad “ca la tara” acestia au cuverturi zdravene nu gluma…eram in mijlocul pustietatii si nu stiam ce-mi rezerva ziua de maine…stiam doar ca aveam incredere ( ca intotdeauna ) ca Dumnezeu nu ma va parasi niciodata …cred ca am adormit cu ochii deschisi drogat de frumusetea cerului impodobit cu luminite…nu-mi amintesc sa mai fi dormit vreodata sub cerul liber …si la 0 grade…

Dimineata , tot sora s-a sculat prima  facand  focul ,preparand  ceaiul si in cateva minute in iurta a crescut temperatura …probabil de la 0 grade la cateva peste 0…J …dar oricum am putut sa iesim din asternuturi ( adica din cuverturile puse pe noi ) ; gazda a scos niste carne uscata , si impreuna cu paine si ceai, asta a fost micul nostru dejun ; ne-a mai oferit si niste ciorba ramasa de seara trecuta dar am refuzat-o politicos spunand ca e suficienta carnea  uscata . Dimineata am observat in iurta o pusca de armata ruseasca si baiatul mi-a spus ca vaneaza cu ea …am incercat sa-l intreb ce animale dar dupa cateva minute de cuvinte neintelese , am renuntat. Am uitat sa va spun ca seara , cina am terminat-o cu un desert fantastic - samburi de con de brad …da,  conurile de brad ( sau de alte conifere)  se  pun cateva minute in jar si apoi se scot niste samburi care au un gust deosebit- nu stiu daca si in Romania exista asa ceva …?

Dimineata am avut parte de cea mai frumoasa priveliste avuta de mine  in timp ce-mi faceam treaba…Mare…m-am cocotat pe un deal din apropiere si cele cateva minute, cat am stat ghemuit , am admirat natura si zona in care innoptasem ..din iurta iesea fum si stiam ca toti se pregatesc pentru o noua zi .

La plecare ne-au invelit intr-o pagina de revista niste carne uscata sa avem pe drum…ce rau imi pare ca nu am avut nimic sa le ofer in afara de o punga de turta dulce- de la magazin cumparasem cateva pungi de bomboane pentru copiii pe care ii vom intalni ( am experienta din Africa unde bucuria copiilor care primesc ceva dulce este unica si  de nedescris) - la gazdele noastre nu ne-am gandit sa le cumparam ceva …data viitoare voi sti ! 

Prima noapte dormita la iurta …urmeaza o zi, intreaga, fantastica petrecuta prin salbaticia si putin cunoscuta Mongolia…si apoi mai urmeaza 3…una mai deosebita decat cealalta ! J