“Daca vrei fructe , ai grija de flori si nu le rupe “ –proverb indian

Foarte multi cititori imi multumesc pentru informatiile date spunandu-mi ca ei nu ar putea ajunge niciodata in locurile atinse de mine sau nu ar putea calatori niciodata in stilul meu ( stand la hosteluri, la localnici acasa, mancand cu ei, aderand la conditiile lor,etc).

Tuturor acestora le pun aceiasi intrebare : “ati incercat ? “

Hai sa va spun tuturor o alta povestioara draguta :

O batranica de 90 de ani a fost intrebata daca poate sa cante la pian; a raspuns ca nu stie daca poate…toti au ramas blocati crezand ca batranica nu stie ce vorbeste, dar ea a continuat : “- nu stiu daca pot  sa cant la pian pentru ca nu am incercat niciodata “… J

Inainte de a raspunde “nu pot”, ce ar fi daca ati incerca ?! Cand cineva va intreaba daca puteti face ceva , nu raspundeti automat cu “NU” , nu puteti stii ce talente ascunse aveti si le veti descoperi daca incercati !

Mongolia are o populatie de 2,7 milioane de locuitori ( cat Bucurestiul) si densitatea este printre cele mai mici din lume ( 1,5 loc pkm) ; 70% din populatia totala are mai putin de 30 de ani.

Limba oficiala este mongola ‘halha’ , iar limbile minoritate sunt rusa , chineza si Kazaka. Limba mongoleza se inrudeste cu turca, japoneza, finlandeza, coreana , kazaka  alte cateva limbi vorbite in tarile baltice , si, surpriza ,maghiara. Limba se scrie cu alfabetul chirilic .

Maine vom invata istoria acestei tari , dar,  sa vedem ce am facut astazi…

Partea de est a lacului este plina de complexe turistice si aici vara vin turisti dornici de natura , cei care vor sa se plimbe cu barca sau kaiak-ul pe lac, cei care vor sa pescuiasca , cei care iubesc plimbarile lungi cu calul sau pur si simplu  cei care vor sa se relaxeze in concediu. Am parcurs peste 60 de kilometri pe un drum normal( de piatra dar cat de cat mai ingrijit) si am intalnit cel putin 10 complexe de iurte turistice si alte cateva hoteluri din lemn- aici turismul este in floare in timpul verii- dar acum,  nici unul nu mai era deschis ; am mers pana drumul se infunda ( ultimul complex este cel mai frumos si cu cea mai  frumoasa panorama a lacului si a muntelui- Toilogt se numeste acest frumos complex) si de acolo doar caii mai pot trece fara sa riste- se poate si cu masina dar oricand poti sa ramai in vreo mlastina. Pe drum am intalnit cateva carute cu 2 roti trase de iaci ( acum am vazut si eu in premiera cum arata un iac) in care mongolii isi transporta toata agoniseala ; a inceput migratia de iarna si localnicii se retrag spre oras unde sa intampine si sa treaca prin iarna lunga si grea care se apropie cu repeziciune ; probabil ca animalele erau in urma sau in fata lor pentru ca nu le-am vazut impreuna cu ei.

Am hotarat sa ne intoarcem inapoi in Khatgal , si sa cautam o iurta si un localnic care sa vorbeasca engleza si sa-l intreb din multele intrebari pe care le aveam.

In mai putin de 2 ore eram in oras ( adica un sat mai mare) si am inceput sa cautam cazare . L-am rugat pe batran sa mai incercam la cateva complexe turistice ca trebuie sa gasim macar pe cineva care sa vorbeasca engleza si sa ne ajute sa stam unde pe aici ( sa va spun drept aveam nevoie de un dus,  cu greu as mai fi suportat inca o zi la iurta- trebuia sa fie un hotel deschis, imposibil sa nu gasim  !...si inca odata puterea credintei a triumfat !

Stiti de ce Mahatma Ghandi a  detinut  atata putere in India ?...nu pentru ca avea avere, armata, arme,  palate, case , terenuri ,relatii, etc… nu avea nimic material ,  nici macar un costum de haine , era sarac lipit ! ….ci pentru ca avea credinta- cu ajutorul credintei si-a invins toti dusmanii. Avea PUTERE prin capacitatea lui de a sadi credinta in mintea sutelor, miilor, milioanelor de indieni. Daca aveti ocazia sa cititi biografia lui, sunt 2 carti mai mult decat interesante !

Nu mai tin minte , dar parca tot el a zis ca “nici un om nu este invins pana nu abandoneaza in mintea lui” – cat de mult adevar !  

Am intalnit un localnic care ( cu foarte putine cuvinte in engleza pe care le stia) ne-a trimis la un hotel situat exact in centru ( Garage 24 se numea hotelul) ; am avut un pic emotii pana am ajuns acolo ( ne gandeam sa nu gasim si aici lacatul pe usa) dar, cand am ajuns acolo era plin de straini…cel putin 20 de tineri americani care erau intr-o tabara de aplicatii despre impactul vietii moderne asupra mediului inconjurator – si studiul de caz era aceea zona. “Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample” …asa a fost si aici, mi-am dorit vorbitori de engleza si Dumnezeu mi-a trimis 20 …si vorbeau atat de prost ( adica cu accent tipic americanesc) incat trebuia sa ma concentrez sa-i inteleg ( dupa atatea zile de cuvinte uzuale ajungi si tu sa vorbesti la fel) ; dupa cateva minute de socializare cu ei , am intrebat cu cine pot sa vorbesc pentru o camera- m-au trimis la un birou langa bucatarie. In interiorul biroului o draguta mongoleza , mi-a zambit , dupa ce i-am spus ca Dumnezeu a trimis hotelul asta in calea mea dupa 4 zile fara dus , si apoi foarte calm mi-a raspuns: “ nu mai avem camere disponibile- e acest grup care a rezervat tot hotelul”…de la extaz la agonie…a remarcat dezamagirea mea si a continuat : “dar avem cateva iurte afara in care poti sa dormi”…am inceput sa rad sanatos …iurte mi-am dorit in turul asta , iurte voi avea pana la sfarsit ! Partea buna era ca puteam sa fac dus in hotel ( camerele nu aveau dusuri si grupuri sanitare proprii si totul era pe hol) ; de fapt, poate era mai bine asa , in camere as fi stat cu alti 4-5 americani , dar asa voi sta doar cu Bat ( Cho a zis ca el prefera iurtele localnicilor unde poate sa stea de vorba , sa manance etc , dar eu cred ca nu a vrut sa-i platesc si lui cazarea – era 6 dolari pe noapte de persoana si nu a vrut sa se simta dator- desi eu am insistat ca nu este nici o problema si ii platesc si lui) .

Cel mai bun dus pe care l-am avut in turul asta- nu-mi mai venea sa ies de sub el- ce mult apreciezi lucrurile pe care nu le mai ai un timp!

Ceai, mancare ,povesti – toate la o masa si stand pe scaun …uitasem cum e sa stai la masa ! americanii vorbeau  numai intre ei si se hotarasera sa calareasca in dupa-amiaza aceasta, m-am hotarat sa ma duc si eu sa vorbesc cu sefa ( aflasem ca tanara mongoleza era sefa de aici si proprietarul era in UlanBator) . Ce bine este sa poti sa intrebi orice, sa te inteleaga, tu sa intelegi ce ti se raspunde …si asa mai departe!

Si timp de cateva ore am stat la povesti cu ea ( nu mai stiu cum o chema- de fapt nu am stiut niciodata, am cartea ei de vizita , e un nume ciudat, pentru noi- ca al tuturor mongolezilor) .

mi-a povestit cateva obiceiuri  pe care nu aveam de unde sa le stiu:

in primul rand ca intrand in iurtile mongolezilor, barbatii trebuie sa o ia la stanga si femeile la dreapta- daca ma gandesc bine mereu eu am fost pus sa dorm la stanga – este o regula pe care toata lumea o respecta - apoi trebuie sa stai cu picioarele spre iesire, nu ai voie sa stai cu picioarele incrucisate in fata ( gen yoga) , trebuie , cel putin, sa gusti ce ti se ofera , sa lasi un mic cadou proprietarului iurtei.

Am intrebat-o de ritualurile funerare si unde ( sau daca )sunt cimitire si mi-a raspuns ca pana in secolul trecut mortii erau lasati afara pentru a-i reda naturii: cainii, lupii , pasarile si alte animale salbatice devorau corpul si credinta mongolilor era ca sufletul  se putea rincarna in aceste animale sau in alti  oameni ( este aceiasi practica si in Tibet - “inmormantarea cerului”) ; cand rusii au preluat “puterea” in Mongolia, au interzis acest ritual si au construit zeci de incubatoare, dar dupa schimbarea regimului de acum 20 de ani , multi mongolezi ( mai ales din interiorul tarii) au revenit la practica de lasare in natura a corpului celui decedat. Eu nu am vazut nici un cadavru pe drum… J …as fi chemat politia daca vedeam… J .

Tot ea mi-a mai explicat ca in Mongolia mai mult de 80% din oamenii culti sunt femei ( si de aici si slujbele in care este nevoie de educatie academica , sunt ocupate in proportie de 80%  de femei) ; explicatia ar fi ca barbatii sunt ocupati cu gospodaria,  reparatii,  sa mearga la targ sa-si vanda produsele, cu furnizarea de mancare si cele necesare in casa si tot ei trebuie sa aiba grija de parinti la batranete.

Toata tara este alfabetizata , si chiar daca multi locuiesc in salbaticie, copiii acestora merg la scoala stand in camine puse la dispozitie gratuit de stat; numai in timpul vacantei vin acasa sa-si ajute parinti la munca din jurul gospodariei.

in timp ce vorbeam , in hotel a mai aparut un grup format din 5 sud-africani ( da familia Profir ! , de acolo de la voi ,din Pretoria) albi si un francez care era consultantul firmei de turism prin care venisera sudafricanii aici; am incercat sa intru in discutie cu ei , dar  oameni ciudati si cu nasul pe sus …am abandonat ideea sa mai conversez cu ei. Incepusem sa scriu la calculator ( eram in urma cu povestile ) si a aparut alt grup format dintr-un american , un sofer mongolez si un translator ; amandoua grupurile  fusesera la pescuit pe cateva rauri din zona ( fly fishing- banuiesc ca un fel de pescuit de pastravi) si plecau spre UlanBator  maine cu acelasi avion ca si mine  . Americanul era mai  sociabil si dupa cateva minute cu el ne-am imprietenit – mai ales ca si el  calatoreste des si avea  multe tari la activ ; lucreaza ca doctor de urgenta intr-un spital , face garzi de noapte + sambata si duminica , si intr-o luna poate sa-si faca peste 2 saptamani de zile libere; din 2 in 2 luni pleaca prin lume- pasiunea lui este pescuitul…de la el am aflat de frumusetea unei zone mai putin cunoscute ( sau mai putin turistice)  si mi-am propus la anul sa o vizitez –Alaska( de la o colega de serviciu am aflat prima oara de frumusetea acestor locuri, iar James a pus punctul pe “I” ) ; mi-a aratat poze  cum pescuia el acolo alaturi de ursii bruni ( niste creaturi impresionante care te omoara pe loc cu o simpla lovitura) somon de cateva kilograme.

Tot el mi-a spus ca urmeaza sa mearga in week-end-ul viitor in muntii Altai din vestul Mongoliei, unde se va desfasura un festival de  “vanatoare cu vulturi”- Uau !, am exclamat ! cum e aia ?  Si a inceput sa-mi explice cum se vaneaza cu vulturii! Si mi-a mai spus ca translatorul lui este specialist in vulturi si soimi de vanatoare! In urmatoarea secunda m-am uitat dupa el si l-am vazut conversand cu sefa de la hotel . M-am hotarat sa trec de partea lor si sa-i sustin vrajeala pe care o avea cu sefa ; m-am dus la el si i-am spus ca am auzit ca este cel mai mare specialist din lume in vanatoare de vulturi si soimi…a tinut !...s-a “umflat in pene” si a inceput sa povesteasca despre asta ! eram ,alaturi de draguta sefa de hotel, fascinat de ce ne povesteste .

Am citit undeva ca cea mai insemnata forta motivanta a unui barbat este dorinta sa de a satisface o femeie; barbatii care strang averi, dobandesc putere , glorie , devin faimosi,  fac aceste lucruri mai intai de toate pentru a-si satisface “dorinta de a placea unei femei( sau mai multora) “ . Mai scria ca daca excludeti femeile din vietile lor , bogatiile, faima , succesul dobandite de acestia nu-si vor mai avea sens… nu e departe de adevar, nu-i asa ?....de aceea femeia manipuleaza asa usor un barbat … J

Multi ma intreaba ( pe mail)  de unde stiu eu atatea si vin cu atatea statistici….citesc mult !, de acum 5 ani de cand am inceput sa calatoresc mai mult – de fapt de cand m-am intors din India unde mi-am cumparat cateva carti valoroase ( imi aduc aminte ca prima carte cumparata acolo a fost “Calugarul care si-a vandut Ferari ) , si le-am cumparat , atunci, pentru ca erau ieftine –termin in fiecare luna cateva carti; sunt un soarece de biblioteca si “dezbrac” din priviri raftul de carti necitite in orice bblioteca sau librarie . Pentru mine cartile sunt o sursa de relaxare si invatare. Innebunesc cand aud oameni care spun ca nu au timp sa mai citeasca …ii intreb imediat daca se uita la televizor, pentru ca daca raspunsul este afirmativ , atunci afirmatia cu “nu am timp “ nu este valabila. Cred ca fiecare om este “ceea ce citeste” , iar acum pe langa carti sunt o multiudine de alte locuri in care poti sa citesti - reviste ,pe internet ( bloguri, site-uri interesante) , carti electronice, etc ….pana la urma cel mai curios castiga ! – ma poate cineva contrazice ?

Vulturii aurii ( Golden eagle) sunt printre cele mai mari pasari de prada din lume si pot sa ajunga pana la un metru inaltime si o deschidere a aripilor de 2 metri ( uau ! –am exclamat amandoi) si vaneaza cu usurinta iepuri, vulpi, pui de lupi pui de caprioara si pot ataca si omora si un lup; pentru a ataca un lup este nevoie de 2 vulturi si succesul este garantat …il pot omora in cateva minute daca se coordoneaza si actioneaza rapid amandoi .

Proprietarii acestor impresionanti vulturi sunt localnici din vestul Mongoliei , din muntii Altai , in general de origine kazaka, si sunt cunoscuti in intreaga lume pentru talentul lor de a dresa aceste pasari de prada ; pana acum cativa ani cei mai faimosi crescatori de vulturi erau kazacii din fosta Uniune Sovietica , dar in ultimul timp Mongolia a ramas printre putinele tari unde acest sport nu este inca interzis si , din contra, este promovat . De doua ori pe an au loc festivaluri si expozitii iar aici se desfasoara si un concurs  unde crescatorii vin sa se “laude cu ce au”; si al doilea festival din an are loc peste cateva zile …of, de ce trebuie sa plec !

Meg ( asa l-am botezat pe translator) , a zis ca in general poti sa cumperi vulturi gata dresati cu 100-200 dolari ,dar majoritatea vanatorilor prefera sa-i ia direct din cuib cand sunt pui ,  sa-i creasca si sa-i antreneze ei ( asta-i farmecul sa-l cresti si sa-i fi tu tatal -nu sa-l cumperi). Pentru a ajunge la cuiburile vulturilor din varf de munte , kazacii folosesc cai care urca pante incredibil de abrubte si se catara ca niste  alpinisti pe stanci de munte ; nici un cal din lume nu ar putea face ce face calul mongolez urcand pe stanci si , poate cel mai greu, coborand de pe ele. Da, cu siguranta caii mei nu ar putea face asta - acum inteleg de ce Dumnezeu le da unora frumusete si pe altii ii inzestreaza cu alte calitati … ;-) …nu se poate ca unul sa le aiba pe toate !

Fiind impreuna cu sefa de la hotel si vrand sa se laude , Meg ne-a dezvaluit ca el face parte  dintr-o retea de vanzatori de soimi si el este cel care se ocupa de achizitionarea lor de pe piata din Mongolia…apoi ii vinde mai departe unor intermediari care cu ajutorul camioanelor ii transporta in tarile arabe…acolo se vand cu preturi incredibile de 10.000-20.000 de dolari catre emirii arabi sau catre alti bogatani cu multi petro-dolari. El castiga la fiecare soim intre 500 si 1000 de dolari .  Am intrebat de ce nu vinde si vulturi si mi-a raspuns  ca vulturii nu se adapteaza in tarile arabe si nu se cauta acolo( desi  sunt mai impresionanti si mai buni vanatori) .

Foarte interesante informatii am avut de la Meg si am promis ca vom mai sta de vorba si maine ; ce bine ca am intrat in vorba cu el si am trecut de partea lor si l-am sustinut cand se lauda la draguta sefa de hotel . se spune ca barbatii sunt motivati in tot ce fac doar de femei……

Tarziu dupa ora 10 seara cand am ajuns in iurta , Bart era inca treaz si punea mereu lemne in soba – era asa placut in iurta si asa rece era afara….totusi m-am invelit cu cateva paturi pentru ca stiam ca in cateva minute dupa ce se va stinge focul temperatura va scadea in iurta rapid si drastic. La cat de obosit eram nici nu am mai observat daca se vad stelele, dar cu siguranta ele erau acolo si ne vegheau somnul.