Ziua 6
Am realizat azi ca suntem o echipa omogena si pe zi ce trece ne intelegem mai bine si incepem sa ne cunoastem unul pe celalalt din toate punctele de vedere ; conteaza f mult intr-o calatorie cu ce grup pleci si am auzit cazuri nenumarate de concedii stricate datorita necompatibilitatii dintre membrii-meritul principal este a lui Ajati care a stiut pe cine accepta si cum sa tina grupul cit mai compact…apoi mai e si parte spirituala a tuturor membrilor care nu lasa o simpla discutie sa degenereze…
Nu stiu cu ce sa incep , cu restantele pe care nu am mai apucat sa le scriu zilele trecute sau cu ziua de azi la fel de plina ?
Ceva interesant trebuie sa va spun despre hotelurile din India, ceva ce parea legenda dar o pot confirma eu : in fiecare camera de hotel ( poate nu numai la hotel ) sunt cel putin doua sopirle. Dimensiunea lor este de o palma ( unele mai mici altele mai mari ), de culoare nu-mi dau seama pt ca sunt atit de rapide incit abia le vezi( ceva spre verde inchis).La inceput am crezut ca o sa ma deranjeze dar cind am aflat ca rolul lor in camera este de a manca alte insecte ( paianjeni, tintari,gindaci) m-am bucurat ca exista asa ceva. Se mai intimpla sa mai cada noaptea de pe tavan direct pe tine dar fug repede cind te misti .Daca le cauti nu le gasesti pt ca se ascund prin saltea , dupa dulapuri sau alte locuri nevazute ci poti sa dai de ele daca aprinzi brusc lumina; saracele acuma stau sa termin de scris sa poata sa iasa la vinatoare…
Am plecat de dimineata spre Himalaia nu cu un mini-bus ci cu o masina de teren “Tara”( modelul indian al “Land Cruiser”-ului de la Toyota) cu 8 locuri . O masina foarte confortabila dar drumul a fost plin de serpentine si f accidentat si cei din spate au cam avut de suferit( la intoarcere am stat si eu in spate si nu era prea placut).
Imaginati-va un Transfagarasanul de-al nostru dar de 10 ori mai abrubt, de 10 ori mai lung,pot spune de citeva ori mai frumos deoarece jos am mers paralel cu Gangele si il vedeam din ce in ce mai sus, si doar de 2 ori mai ….ingust.Soseaua era atit de ingusta incit autocarele nu pot sa ia curba la serpentina( oricum sunt interzise). Este atit de palpitant sa mergi pe marginea unei sosele si din masina sa nu vezi soseaua ci doar prapastia, iar de parapeti sunt citiva dar rupti ( cine stie cite masini au cazut) Oricum inainte de fiecare curba soferul clacsona ca sa se auda daca vine cineva.Am uitat sa va spun ca am vazut sute de maimute prin oras iar pe drum parca ar fi indienii in Delhi-dar sunt atit de scumpe unele in special cele care au pui si se joaca cu ei. Sunt si din cele cu fata neagra de care te poti apropia fara frica si sa le dai fructe dar de pus mina pe ele mi-a fost frica.Mi-ar placea sa stau ore sa le privesc dar nu avem timp.Altceva interesant ,pe sosea din km in km sint panouri care te avertizeaza sa mergi incet si texte haioase care nu te lasa sa te plictisesti si foarte practice deasemenea-am retinut citeve:
“Life is a journey. Complete it.”
“If you are married divorce speed.”
“You have a license for driving not for fly.”
“Driving trills, speed kills.”
Am ajuns undeva sus unde se vedeau asa frumos crestele muntilor Himalaia( dar nu cei de 8ooo de metri care nu se vad decit din Nepal ci inceputul lor) incit majoritatea am facut atitea poze incit am ramas fara memorie pe card-iar eu am ramas fara baterie
Am ajuns dupa 3 ore de mers ,la un loc sfint din zona, la confluenta Gangelui cu un alt riu la fel de mare dar mult mai lent; farmecul locului consta in frumusetea contrastului intre cele doua riuri care se unesc. Deasemenea un pod mare suspendat completeaza peisajul.Am mincat la singura “bomba” din zona, destul de piperat , si am jurat ca o sa fac citeva zile o pauza pt ca nu mai suport iuteala( o zi –doua merge dar dupa iti vine sa bei toata apa din Gange) dar nu ma pling in public ca “ma fac de ris”...
Voi mai veni cu siguranta prin zona - se face si rafting( cine nu stie te dai cu barca pe riuri de munte rapide) si zona este superba si inca necunoscuta de straini deci neaglomerata si ieftina. Sunt convins ca peste citiva ani se va dezvolta enorm zona dar pina atunci sper sa mai apuc sa mai vin
La locul sfint(unde se unesc cele doua riuri) am facut ritualul de intilnire al omului cu Gangele si m-am bagat in apa( si pe deasupra am si baut apa din el…de 11 ori) un hindus punindu-ma sa repet dupa el citeva strofe sfinte (vreo 5 minute)-Oricum m-am spalat de pacate si le-am aruncat in Gange. M-a dezamagit parte comerciala a ritualului ,hindusul nestiind decit sa ceara bani dupa ritual si cerea sume astronomice ca sa aiba de unde sa lase( mi-a cerut 10 euro si i-am dat 2 euro) Daca era ceva sfint ma lasa sa dau eu cit vreau si ar fi avut o cutie nu sa bage el banii in buzunar…dar stiu ca India e plina de impostori care speculeza credinta oamenilor; iar daca veniti in India nu uitati sa va feriti de excroci!
La intoarcere ne-am oprit la un ashram unde a studiat Ajati acum multi ani si unde isi are “sediu” guru lui.Am ramas inmarmurit de frumusetea acestui loc care se afla la malul Gangelui iar pe parte cealalta este un perete de munte in care este o pestera lunga de citiva kilometri
In anul 1928 aici a venit prima oara un mare Guru care a locuit timp de 33 de ani in pestera . In jurul anului 1940 sau 1950( nu mai tin minte cind ne-a spus) acesta si l-a luat discipol pe actualul administrator al ashramului cu care am vorbit noi astazi si care pe mine cel putin m-a fermecat cu blindetea, calmul . intelepciunea si modestia lui . Ne-a vorbit despre trecutul indepartat cind a plecat el pe jos in Nepal si a facut 2 luni dus si 2 luni intors, cum este pe acolo , ce a mincat pe drum si mult mai multe lucruri interesante pe care o sa le povestim la chef( s-a aprobat in jurul datei de 10-11 decembrie sa fie totul proaspat). Ca sa obti o aprobare sa vizitezi Tibetul oficial te costa 1000 de euro si se obtine destul de greu de la ambasada chineza dar totusi se mai organizeaza excursii in locurile in care nu e total interzis
Dupa discutia cu guru ashramului ne-am bagat in pestera care nu este luminata si care este inchisa de la 10 metri; se spune ca sunt spirite in interiorul ei si nu trebuiesc deranjate . Am stat vreo 20 minute in care fiecare a meditat si fiind si sub influenta discutiei cu guru parca am simtit ceva sacru in atmosfera si dupa ce am spus o rugaciune parca m-am simtit alt om: aveam aceea liniste spirituala si ma regasisem pe mine insumi, multumit de mine…
Linga pestera se afla un monument dedicat primului guru care desi nu a fost un om sfint a fost un ascet care si-a dedicat viata acestui locas spiritual. Niciodata nu se spune la hindusi ca un om a murit si se spune ca a parasit corpul, sufletul traieste mai departe si se reincarneza in alta vietate( poti sa fi trait intr-o alta viata ca sobolan sau alt animal sau intr-o alta regiune de pe glob sau la fel de bine poti sa te reincarnezi intr-o viata viitoare ) De aceea hindusi nu pun mare pret pe corp pe care il ard( pt a arde pacatele) si il arunca in Gange( cei care sunt pe linga el) Ascetii si oamenii sfinti au alta soarta: in Nord ei sunt impaturiti , legati de 2 pietre mari si aruncati in Gange pt a avea grija el de trupurile sfintilor( numai ceva sfint poate decide ce sa faca cu ele) iar in Sud se foloseste alta regula care ii obliga sa-I cimentuiasca intr-o groapa pt a se pastra corpul cit mai mult timp.
Ajati ne-a dus la Gange sa facem baie dar la inceput am crezut ca este rece si nu voi intra dar nu am rezistat cind l-am vazut cit de fericit si ce bine se simtea si m-am bagat si eu dupa el…si nu mi-a parut rau pt ca m-am simtit foarte bine dupa baie…am si baut apa conform ritualului de 11 ori…deci daca nu va scriu maine ….Ziua s-a terminat in centru oraselului la spectacolul oferit zilnic in cinstea lui Gange; toate localitatile de pe malul Gangelui in fiecare seara dupa apus il sarbatoresc ( ofera ofrande Gangelui) prin cintec si o ceremonie interesanta . Poate ati vazut vreodata la televizor cum oamenii arunca cosulete cu flori cu o luminare aprinsa in Gange punindu-si o dorinta care se spune ca se va indeplini … va spun maine daca s-a indeplinit !