Lung drumul pana-n Panama !... si pentru a fi mai ieftin ( deoarece am cumparat biletele acum 2 saptamani) am folosit varianta prin Statele Unite , varianta care presupune 3 avioane , doua aeroporturi, ,multa agitatie, multi interlocutori  si deci multe contacte ( ceea ce nu pot spune ca-mi displace , dar e obositor sa o faci 24 de ore non-stop).

Aeroportul din Amsterdamul – la fel cum il stiam mereu , o lume pestrita reprezentand majoritatea paturilor sociale, diferite rase si  varste ( cel putin cei care–si permit un zbor cu avionul ) , o lume care alearga prin zecile de magazine ale aeroportului, prin restaurante  si baruri incercand sa “piarda” timpul pana la urmatorul zbor . In fiecare aeroport prin care tranzitez fac acelasi lucru;

1- un tur al catorva magazine :

-electronice -pt a vedea ce gadgeturi au mai aparut – aici mereu raman surprins de revolutia continua a electronicii si ce dezvoltare rapida are acest domeniu.

-magazine de haine – este singurul loc in care mai sunt si eu conectat cu tendinta vestimentatiei si a modei in lume si vad “ce se mai poarta” .

-libraria- unicul  loc unde mai scot si cardul si cumpar carti(si rareori  reviste de calatorie).

2- stau minute in sir si privesc oamenii – cine ma cunoaste stie ca acestia sunt cei care ma fascineaza cel mai mult , iar spectacolul oferit in aeroporturile lumii ( mai ales in cele de top) este unic. Un aeroport este o lume in miniatura !

Dar aceasta plecare a avut o premiera – mi-am luat black-berry-ul cu mine ( este un aparat care te tine legat permanent la internet si , mai mult de atat , la e-mail-urile pe care le primesti in mod instant); spre fericirea ( sau nefericirea mea ) am stat un timp indelungat raspunzand la zecile de mail-uri primite  in legatura cu excursiile mele ( mai ales in legatura cu introducerea excursiei) , cu impartasirea experientei cu voi , sa citesc  laudele  ( sau mai bine zis incurajarile) si criticile voastre si multe intrebari ale fidelilor mei cititori- tuturor va multumesc si apreciez ca ati raspuns afirmativ la cererea mea ; din pacate nu am apucat sa va raspund tuturor dar va voi raspunde in urmatoarele zile.

Multi dintre voi mi-ati scris ca ma invidiati , ca ati vrea sa fiti in locul meu si ati face oricand schimb cu mine ; o sa va spun o ( alta J ) povestioara care pe mine m-a atins profund:  un camion cu lapte a trecut pe langa o pajiste unde pasteau doua vaci ; pe bena camionului , de cateva sute de litri, scria : “Lapte pasterurizat, omogenizat, standardizat ,cu adaus de vitmina A” ….una dintre vaci ii spune celeilalte : “iti da un sentiment de inferioritate , nu ? “ J

Cred ca toata lumea cunoaste acest sentiment de inferioritate cand  compara ceea ce poate oferi el cu ceea ce pot sa ofere altii…nu va ganditi ca eu nu-l am , dar am incetat de mult sa ma compar cu altii si stiu ca fiecare om este unic pe acest pamant.  Nu cadeti in greseala de a va concentra pe ce nu aveti , in loc sa va concentrati pe ce aveti . …este o zicala sau un proverb persan care tare frumos suna si are un mesaj la fel de direct: “ am fost foarte suparat pe faptul ca nu am pantofi , pana am intalnit un om fara picioare” ….

Din pacate , multi oameni au inceput sa se teama sa fie ei insisi; renunta la felul lor de a fi , la visele lor, in dorinta de a fi “la moda” si a fi acceptati de societate …mereu  (cand am ocazia si vorbesc la vreun eveniment unde sunt invitat) recomand tuturor sa fie ei insisi , sa creada in puterile si capacitatea lor si sa gandeasca pozitiv .

Apoi ,sunt destui care se plang ca si ei ar vrea sa calatoreasca , dar, nu au timp ! – acelora le dau replica lui Leonardo da Vinci : “timpul este suficient pentru oricine il foloseste”

..si in final sunt cei  ( dar nu cei mai putini) care se plang ca nu au bani ….haideti sa va spun un secret : pana acum 2 saptamani nu aveam bani nici sa cumpar benzina ( motivele conteaza mai putin) ,  la “Peco” cand ma duceam ,luam  benzina de 20-30 ron ( bani luati din pensia mamei mele) , iar mancare la animale ( si am multe) cumparam  din banii imprumutati de la prietena mea ( sa nu va inchipuiti ca nu imi era jena).

Stiam  ca trebuie ( si-mi doream nespus de mult) sa plec in aceasta excursie in  ianuarie , maxim februarie  si acum era ultima posibilitate – in martie intram in post, apoi veneau uraganele in America Latina si ….nu m-ar fi lasat mama… J …sau mai rau , nu ar fi dormit deloc pana nu ma intorceam  ; bineinteles ca nu am renuntat la vis si am cautat solutii – am facut si eu ce fac majoritatea romanilor cand raman fara bani – am imprumutat !- si am imprumutat de la un prieten care ( nefiind cu bani in surplus)  , nu m-as fi gandit ca m-ar putea imprumuta cu o asemenea suma. Inca o data  Gicuta ,mii de multumiri pentru gestul tau , si sa stii ca ,si ,datorita tie sunt acum in avionul care va ateriza curand in Atlanta-USA  -iti aduc un steag cu “Love USA “- se dau gratis in aeroport ! J , tai “USA” si scriu Gicuta!

V-am povestit acest subiect ( poate unii il considera jenant) pentru a va dovedi ca nu sunt chiar camionul ala cu lapte “atat de bun” , iar forta mea vine din pozitivismul si   increderea in visurile mele , niciodata considerand abandonul o solutie ! Mereu caut solutii daca am un vis si pare greu de realizat, si niciodata ( sau foarte rar ) abandonez visul !

E prima oara ( nu-mi aduc aminte sa mai fi calatorit  in ultimii ani ) cand calatoresc cu liniile aeriene americane ( Delta Airlines- de fapt una din  cele mai mari companii aeriene americane) si sunt placut surprins de calitatea serviciilor si amabilitatea personalului ….pacat ca vecinii mei  de scaun sunt americani care te obosesc cu logoreea lor si accentul specific texanilor..si mananca non-stop dulciuri …se vede… J… oricat de flexibil si volubil sunt eu imi este greu sa intru in discutii mai profunde cu acestia  si o sa incerc sa adorm .

Totusi , mi-au vandut un pont pe care nu il stiam – avioanele au sub scaunul pasagerului o priza in care poti sa bagi orice aparat sa se incarce cu electricitate –in special laptopurile , I-Pad-urile , I-Pod-urile , etc-  mai sunt lucruri pe care nici eu nu le stiu si mai am multe de invatat ! .

Va mai scriu din avionul care ma va duc din Atlanta in Panama, pentru ca prin aeroportul din Atlanta nu am ma fost si o sa fiu ocupat cu…cele de mai sus ! J

Din pacate formalitatile de intrare in Statele Unite au fost greoaie si de lunga durata ( chiar daca esti in tranzit treci prin aceleasi porti cu cei care raman in America- si-ti trebuie si viza chiar daca doar tranzitezi) , m-au anchetat ca mi-au gasit 3 mere si declarasem ca nu am produse de origine vegetala si animala , si cele 3 ore avute intre avioane s-au scurs rapid. Uitasem ca in America totul este MARE , iar aeroportul din Atlanta nu face exceptie cu cele 6 terminale ale sale- totusi cateva minute am avut  timp sa compar preturile cu cele din Europa- aceleasi preturi numai ca aici sunt in dolari nu in euro- deci totul cu 20-30% mai ieftin . In rest , americanii asa cum ii stiam , respectosi si exagerat de amabili – e o tara in care mereu m-am simtit bine – desi unii sunt de parere ca sunt falsi si au o atitudine ipocrita , mie nu-mi pasa atata timp cat imi zambesc si vorbesc frumos cu mine.

Era sa ajung la alta poarta de imbarcare si sa ma urc in alt avion : exista si orasul Panama in America si ma miram ca avionul este cu o ora dupa ora scrisa pe biletul meu - m-a lamurit cu multa amabilitate o americanca de culoare ( si bineinteles supraponderala) si nu m-a lasat sa plec pana nu mi-a arata si unde se afla orasul Panama in Florida… J

La poarta de imbarcare pentru Panama-city plin de vorbitori de spaniola pe care-i auzi de la distanta cum converseaza in limba lui Cervantes- acum realizez ca am uitat sa-mi iau dictionarul spaniol-roman….si nu cred ca voi gasi unul prin Panama…va trebui sa prind cuvintele din zbor !

Peste cateva ore vom incepe cursurile de spaniola , si promit sa deschid fiecare post cu o expresie nou invatata!

Hasta pronto amigos !