Buenos dias , como estas amigos?

Desi de la Atlanta pana in Panama nu am zburat “decat” 4 ore mi s-a parut cel mai obositor zbor; eram  foarte obosit, in Romania era plina noapte( fiind obisnuit sa dorm)  si  era a doua noapte  cand nu dormeam; iar cand am iesit din aeroportul din Panama , era sa lesin…de caldura – cred ca erau 25-30 de grade- de fapt cand am plecat din Brasov erau tot 25…numai ca mai era un “minus” in fata J

Aeroportul din Panama tipic unui aeroport  micut – intim si rapid de de trecut prin el ; in holul de la iesire cativa taximetristi sareau pe turisti cu universalul cuvant “taxi” ….unii aveau succes , dar majoritatea turistilor sunt asteptati de masina hotelurilor unde stau …hostelul unde stau nu ma astept sa trimita masina dupa mine- la 10 dolari cat costa cazarea sper macar sa-mi dea asternuturi la pat ca am uitat sa iau cu mine sacul de dormit. In avion am conversat cu o americanca care mergea la niste fosti vecini, acestia mutandu-se de curand  in Panama- am intrebat-o daca nu are loc sa ma duca si pe mine pana in oras dar din pacate masina era plina – venisera la aeroport sa o ia cu toata familia; am gasit totusi repede 2 cupluri de austrieci care , culmea , mergeau la acelasi hostel cu mine si am hotarat sa luam un mini-bus taxi – am platit fiecare 6 dolari si dupa 30 de minute eram in centru Panama-City inconjurati de zgarie-nori; parca eram in Dubai cu zgarie nori unul langa altul de-al lungul “avenidei” principale – din fericire nu stam in “downtown” ( centru administrativ) ci aproape de ocean intr-un cartier rezidential , dar totusi considerat central . In hostel la ora 11 seara o atmosfera de “Las Vegas” , muzica ,  toata lumea era pe terase, in holuri, in camera cu calculatoare , la televizor si petreceau fiecare cu o bere in mana. Nu am scapat pana nu am schimbat cateva cuvinte cu cativa curiosi care vroiau sa stie unde este Romania si daca merita sa o viziteze cand va veni timpul Europei- nu va mai spun ca le-am spus ca este cea mai frumoasa tara din Europa si daca vin in Europa si nu vad Romania , au venit degeaba J …atat de obosit eram incat si eu credeam ce spuneam J. Nici dusul rece ( uitasem ca in tarile calde , la dus nu gasesti  apa calda decat ziua cand soarele incalzeste panourile solare sau butoiul negru de pe acoperis  in  tarile mai sarace)  nu m-a facut sa mai raman la povesti si in cateva minute eram intans in pat ( eram singur in camera de 6 paturi )adormind aproape instantaneu ; dimineata m-am trezit cu camera plina , si sa nu credeti ca colocatarii mei au venit fara galagie in camera in miez de noapte ( sau dimineata) , dar eu nu am simtit nimic.

Hostelul “Mamallena” la care stau este faimos pentru clatitele pe care le ofera gratis tuturor oaspetilor si dimineata le cautam prin bucatarie intrebandu-ma cu ce or fi ( gem , dulceata, nutella..) dar, surpriza …clatitele te asteapta sub forma de aluat si tu trebuie sa le coci…cu o tigaia in mana si paleta in cealalta am inceput  la ora 7 dimineata sa gatesc clatite si sa caut prin frigider raftul cu mancare gratis- la fiecare hostel exista un frigider destinat turistilor , fiecare isi ia o cutie sau o punga , isi scrie numele pe ea si o pune in frigider …dar exista si un loc cu “free-food” ( mancare gratis)- mancare pe care turistii o abandoneaza plecand din hotel sau pur si simplu nu mai mananca- foarte des gasesti mancare buna acolo si dimineata ,in prima zi, cand ajungi in aceea destinatie  pica ca o “mana cereasca “ …multumesc calatorule care ai lasat dulceata de portocale  si crema de ciocolata -au fost foarte bune pe clatite ! J

Odihnit, spalat, mancat ( mult si…gratis) , la ora 8 eram in statia de autobuz pentru a pleca spre locul care este sinonim cu Panama- canalul Panama! Cu un taxi ajungi in 30 de minute , dar ratezi farmecul calatoriei cu autobuzele panameze numite “diablos rojos” ( diavolul rosu)  – vechi de cand lumea , fara geamuri , colorate in zeci de culori vi si pline de localnici care-ti zambesc cand te uiti la ei si-i intrebi ceva …zambesc de spaniola mea “de balta “, dar am doua saptamani jumatate sa invat sa spun “puedo aiudarme por favor?….donde esta parada de autobuz para Miraflores ?...stiu ca trebuie sa mai pun un “usted” pentru a fi politicos , dar nu stiu, inca,  unde sa-l pun ? ;-)

Am schimbat autobuzul in statia centrala de autobuze din Panama si de acolo in 30 de minute alt autobuz te lasa in fata “centrului turistic Miraflores”; dupa ce platesti o taxa de intrare de 8 dolari , ai acces la cateva sali de expozitie infatisand istoria canalului si la o sala de cinema unde ruleaza non-stop un film de 10-15 minute despre maretia, importanta si istoria acestui grandios proiect ingineresc; bineinteles ca ai si cateva terase de unde poti sa privesti “in direct” ecluzarea navelor si tractarea acestora cu ajutorul unor locomotive simpatice .

Istoria canalului incepe acum cateva sute de ani cand  King Charles al Spaniei ordona sa se faca un drum care sa uneasca oceanul Pacific de cel Atlantic si incearca sa faca cateva canale de apa pentru a transporta mai usor marfurile cu ajutorul vapoarelor; dar cel care este considerat parintele canalului Panama este francezul Ferdinand de Lesseps ( acelasi care proiectase si Canalul Suez) care in anul 1878 este angajat de catre guvernul columbian( din care facea parte Panama in aceea vreme) sa construiasca canalul care va “uni lumea”.

Subestimand acest proiect ,dupa unsprezece  ani in care mor zeci de mii de muncitori ( in principal din cauza febrei galbene si a malariei) , francezii abandoneaza lucrarile, compania dand faliment ; americanii intrezaresc o posibila preluare a proiectului si incearca sa obtina licenta cu ajutorul  inginerului-sef  constructor , dar guvernul columbian refuza sa vanda. Printr-o coincidenta ( mai mult sau mai putin fortata) , dupa nici un an ( in 1913) Panama isi declara independenta si cand trupele columbiene incearca sa intervina pentru a prelua controlul , americanii apar rapid  si opresc interventia columbienilor  . Se semneaza rapid un acord ( foarte dezavantajos pentru Panama) prin care o arie de 8 kilometri de o parte si cealalta a canalului va fi administrata de guvernul american , si acesta are dreptul si sa intervina in conducerea statului Panama. In anul 1904 lucrarile reincep si 10 ani mai tarziu , in anul 1914, prima nava traverseaza canalul care uneste cele doua oceane ; ca o recunoastere a interventiei americanilor in preluarea licentei , guvernul american plateste in anul 1921 cateva milioane de dolari ca o compensare guvernului columbian .

Pana in anul 1968 americanii fac ce vor in aceasta zona ( ei adminstrand canalul  si cedand  doar o suma mica de bani statului Panama) , dar in anul 1968 presedintele americani Jimmy Carter cedeaza revoltelor panamezilor si semneaza un acord prin care din data de 31 decembrie 1999   , canalul revine poporului panamez si trupele americane vor trebui sa se retraga defintiv din zona . La trecerea dintre anii 1999-2000 poporul panamez sarbatoreste cu mult entuziasm  preluarea canalului si eliberarea tarii de americani, si incepand din acel an incepe dezvoltarea fulminanta a acestei tari si in special al orasului Panama. Despre perioada Noriega si supunerea acestuia americanilor va voi spune mai tarziu .

Interesant la acest canal este suma pe care fiecare nava o plateste pentru a trece prin el : intre 30.000 si 200.000 dolari in functie de gabaritul navei – si anual trec peste 15.000 de nave ; in toata istoria canalului , mai mult de un milion de vapoare au tranzitat acest canal . Marile santiere navale din lumea intreaga construiesc vapoare care sa incapa in limitele canalului : 300 metri lungime si 34 latime , iar cel mai mare vapor care a tranzitat canalul a fost un vas francez de 90.000 de tone –“Infinity“.

Canalul are trei seturi de ecluze , Miraflores si Pedro Mighuel la intrarea( iesirea) in Oceanul Pacific si Gatung in partea  Oceanul Atlantic ; intre ecluze ( ecluzele sunt folosite pentru  a ridica sau cobora navele intre zonele cu diferente de nivel, lac-ocean) vapoarele navigheaza pe un lac imens ( lacul Gatun) , creat artificial , acesta  fiind cel mai intins lac creat de om pe pamant .

In anul 2006 guvernul panamez a aprobat demararea unui proiect pentru a mari capacitatea de tranzit a canalului si accesul unor mega-nave prin aceasta zona ;in momentul de fata cea mai mare nava care tranziteaza canalul poate transporta 5000 de containere , iar in anul 2014 ( cand se va sarbatori centenarul canalului si va fi  va fi finalizat proiectul ) , canalul va putea fi tranzitat de o nava cu 12.000 de containere .

Daca veti privi o harta mondiala veti observa cat de mult se scurteaza drumul navelor care pana la deschiderea canalului erau obligate sa ocoleasca America de Sud ; se spune ca intre Asia si  coasta de est a Americii un vapor navigheaza 20-25 de zile , iar daca ar ocoli prin sudul Americii de Sud ar face 40-45 de zile – economie de timp, combustibil , plata echipajului, plata navei , risc suplimentar – toate acestea fac  sa fie  mult mai convenabila plata taxei de tranzitare !

Maine va povestesc despre Panama-City ca acum adorm pe mine , inca mai sufar dupa fusul orar…desi , yo quiero ir a bailar en  una discoteca , pero yo soy cansado( nu casado ! J)

Adios, hasta luego !... y buenas noches para mi !  J