BAGAN-parca n-as mai pleca din acest minunat oras; rupt de civilizatie dar curat si cu oameni plin de bunatate , deschisi , si dornici sa vorbeasca cu tine….pacat ,cu unii comunicarea verbala este imposibila, ramanind doar la nivel de zambet te intrebi de ce oare nu pot vorbi toti oamenii o singura limba?...poate ca exista o explicatie dar acum imi este greu sa o dau, asa cum imi este si cand nu pot comunica cu acesti oameni care cu siguranta pe langa multe alte calitati au una extrem de importanta : nu sunt invidiosi!...si stiti de ce ? ….pe ce sa fie invidiosi cand ei nici nu-si imagineaza cum este sa ai mai mult,ce ai tu si cum traiesti!?...dar oare noi avem mai mult ca ei?....da!, ceva cu siguranta avem: PROBLEME si STRES!!....
Azi m-am hotarat ( sfatuit de cativa olandezi) sa-mi iau un ghid cu masina si sa merg la 100 de km distanta unde se afla un loc foarte sfant al poporului birmanez numit “Muntele Popa” si pe care ei il mai numesc “ oaza zonei uscate”. Muntele este la fel de sacru ca si ‘Muntele Olimp” si ei il considera spiritul Myanmarului ; se afla la o altitudine de 1500 de metri si acum 250.000 de ani a fost un vulcan urias care acuma doarme.
Masina costa 3o de dolari dar fiind singur mi-a facut reducere la 25- asta este problema cand calatoresti individual trebuie sa platesti tu totul, si fiind foarte putini turisti(am aflat ca este in afara sezonului si cum nici in sezon nu sunt multi….) nu am gasit pe nimeni sa ma insoteasca. Cu toti turistii( cei cu rucsac in spate –“back-packers”-rucsangii) cu care am vorbit au recunoscut ca este cel mai bun mod de a calatorii, nu stai dupa mofturile altuia , pleci sau stai intr-un loc cat vrei,nu te enervezi decat pe tine si cam toti care au calatorit vreodata cu cineva au ramas cu un gust neplacut; mie mi-ar placea sa calatoresc cu cat mai multi dar nu am facut-o “vagabondeste” cu niciunul pana acum(cu exceptia Indiei unde am fost un grup mai mare)….poate incerc si eu urmatoarea tura?!!, ce ziceti?...data viitoare plec in America de Sud!...
Am plecat dimineata la 8 pentru a nu prinde zapuseala de la pranz si in doua ore am fost la baza muntelui; pe drum ne-am mai oprit sa vizitam ceva dar va povestesc dupa ce termin cu muntele…Ce m-a frapat la acest munte sacru a fost contrastul izbitor intre vegetatia luxurianta de pe munte ,cu multi copaci infloriti,flori, bogatia de culori de pe munte intr-un cuvant, si zona arida din jurul muntelui unde se spune ca a fost o padure care a fost fosilizata dupa explozia vulcanica si unde sunt sanse mici sa mai creasca ceva.Muntele Popa mai este faimos si pentru plantele medicinale, pentru speciile rare de orhidee si nu in ultimul rand pentru multe specii de pasari unice( peste 100 au “casa” pe acest munte )
Cand am ajuns sus pe varful muntelui(unde se afla un templu) mi s-a taiat respiratia si la propriu si la figurat: o priveliste de vis….iar la propriu cum credeti ca poate fi un om dupa ce urca 777 de trepte , si nu trepte normale ci mult mai inalte si mai inguste!!....respiratia mi-a revenit repede( majoritatea fac zeci de pauze pana sus, insa eu care ma consider intr-o conditie fizica excelenta am evitat sa ma opresc) dar incantare si bucuria din suflet vazand asa un peisaj le mai am si acuma; este un munte sacru cu adevarat!!
Pana pe varful muntelui este plin de maimute care te urmaresc sa vada daca “le pica ceva” de la oameni si multi oprindu-se sa se odihneasca ,se distreza aruncandu-le alune cumparate de la zecile de copii a caror existenta se bazeaza numai pe vandutul alunelor si a bananelor catre turistii dornici sa hraneasca din mana acesti stramosi ai nostri… Este singurul loc unde traiesc maimute ,in rest este prea cald si pentru ele in tara asta; azi au fost peste 40 de grade si nu vreau sa-mi mai amintesc!!...
Sa va dau un sfat!: in orice tara calatoriti, invatati cateva cuvinte din limba respectiva!; nici nu va dati seama cum va vor respecta localnicii si cat de mult ii veti cuceri cand pocit veti spune un “ce mai faci?”-isi vor deschide inimile mai mult si veti simti asta imediat .
La miezul zilei ( of! Iar mi-am adus aminte de cat de cald era!) am plecat inapoi spre Bagan si acum sa va povestesc unde ne-am oprit la ducere si la intoarcere: L-am rugat pe sofer( un tanar haios care vorbea engleza ca toti ghizii-dar totusi intelegea!) sa ma duca in cateva sate ale localnicilor sa vad modul lor de viata si ce fac pentru a trai. Inspirata alegere!!
Am ajuns intr-un sat micut unde toti palmieri aveau o scara legata de ei pe care te puteai sui pana sus. Au inceput sa-mi faca o demonstratie!!: un om slabut( ca toti birmanezii saraci) s-a suit avand asupra lui doua caldaruse si un cutit imens; a taiat la baza fructelor de palmier si a lasat caldarea legata pentru a se scurge din fruct tot lichidul( se lasa cateva ore), si a coborat cu alte caldaruse pline cu lichid pe care le pusese cu cateva ore inainte. Mi-a dat sa gust din lichidul respectiv dar…mi s-a parut o posirca!!...e adevarat ca era dulce…apoi m-a dus in casele catorva localnici care fierbeau cate 3-4 ligheane imense in care am presupus ca era posirca de care am gustat, iar apoi mi-a dat sa gust niste bomboane care m-au incantat!...apoi mi-au aratat cum se prepara din lichidul respectiv adevaratele dulciuri naturale. Este un proces pe care mi-ar lua mult timp sa vi-l explic dar dar credeti-ma am vazut cu ochii mei si nu adauga nici un colorant sau vreun “E” iar bomboanele rivalizeaza cu multe dulciuri super rafinate si cu super multe “E” –uri.
Am vazut zilele acestea des pe tarabe acest tip de bomboane dar nu stiam ce sunt si nu am vrut sa risc .Mi-au facut cadou o punga intrega si nu va imaginati ca vin cu ea in tara!!...mai stau 10 zile si cred ca o sa-mi mai cumpar!...
In alta gospodarie am vazut un bou( animal nu om!) care era legat de un stalp si se invartea in jurul lui tragad ceva...printr-un sistem ingenios antrena o pisatoare(fara virgula sub “s”) care farama alunele si facea piure si ulei …in viata mea nu am vazut asa ceva ! o sa pun pe blog cat de curind zeci de poze!!!!....numai sa ajung la un internet ca aici esti rupt de orice comunicare cu exteriorul! De fapt in multe gospodarii am vazut ca faceau cam acelasi lucru; mi-au spus ca aici vin marii en-gros-isti si cumpara marfa pe care o distribuie mai departe in toata tara.
Si partea cea mai senzationala acum urmeaza!!.Nu stiu cati din voi ati vazut vreodata cum creste bumbacul in tufisuri!?...eu am vazut prima oara aici si am fost tare incantat sa vad materialul brut pe care il port eu cu cea mai mare placere cum iese din tufis!...apoi am intrat intr-o ‘fabrica” aflata in curtea unui localnic la fel de sarac ca si toti ceilalti, si mi-au arata cum se produce, spala, vopseste si impacheteaza firul de bumbac!....si ce este interesant, fata de 20 de ani a proprietarului m-a invatat sa torc ( am prins cam greu dar nu m-am lasat mai ales ca era draguta si zambea asa de frumos); asa de repede am invatat sa trag de fir si sa-l rulez incat mi-au facut cadou un ghem intreg de bumbac!( cred ca are vreo 2 kilograme!)
In alta curte am vazut cum se produce tuica lor care si mi-au aratat cat de tare este dindu-I foc.
Asa am inteles eu cum traieste birmanezul de la tara si ce face ca sa nu moara de foame( ca avere am vazut ca nu face ,ci sunt altii care fac pe munca lui!)….a fost o experienta senzationala intalnirea cu acesti oameni simpli si mi-am dat seama ca sunt fericiti in postura in care sunt si nu trebuie sa-I compatimim .
In alta casa m-am dat pe fata cu crema scoasa de mine din copac si eram tare haios cu ea intinsa pe toata fata(am venit pe avion cu ea) si toti imi zambeau si ma salutau…A fost o zi petrecuta in mijlocul oamenilor si am invatat multe astazi!
Sa nu uit sa va spun un secret!: daca vreti sa veniti in Myanmar cele mai bune luni sunt Ianuarie, februarie si martie!; si in oct., noi., si dec.,este bine dar este mai aglomerat. Din mai incepe sezonul ploios( ploua non-stop zile intregi) si eu am avut mare noroc ca ploaia a venit cand eu am plecat( cand eram la aeroport a inceput o ploaie torentiala cum rar vezi in Romania); cineva acolo sus ma iubeste!....sper sa nu-L supar!
Seara la 7 am avut avion si pot spune ca s-a potrivit de minune avand o zi intrega la dispozitie sa pot sa ma bucur de frumusetea Myanmarului si mai ales a oamenilor….pentru mine Myanmarul inseamna oameni pe care ii apreciez din tot sufletul si de care o sa-mi fie cu siguranta dor…
Iar ca sa fie o zi plina si fericita , desi ma asteptam la acelasi avion ,am avut o surpriza placuta calatorind cu un avion mai nou;tot de la muzeu scos, tot cu elice, tot facand un zgomot infernal dar nu se compara cu primul( am aflat ca cel de la venire este unul singur asa vechi si mai are cateva ore de functionare si apoi il retrag-poate il reintalnesc prin vreo tara saraca din Africa cand ajung).
Pe avion fiind fara locuri( am uitat sa va spun ca este ca la autobuz , ce locuri gasesti, nu m-as fi mirat daca dadeau si in picioare sa te ti de vreun maner) m-am asezat langa un birmanez care arata mai educat si ma gandeam ( speram) sa stie engleza sa pot sa-l intreb cat mai multe lucruri din toate domeniile( cu ghizi mi-am stricat limba engleza si nu poti sa ai o discutie mai elevata din diverse domenii). Daca vrei sa-I spui ceva nu trebuie sa-I spui de exemplu: “have a good night!”- se uita la tine si nu intelege nimic !...ii spui sleep good!...sau nu cumva sa folosesti “could you” sau alte cuvinte sau expresii !....sa nu vorbesc de gramatica ,de verbe la trecut….pui substantivul si verbul la prezent!,atit intelege,dar deseori este suficient!. Sa nu credeti ca nu eram si eu la fel prin 90-91 la primele iesiri in strainatate!....deci nu este nici o rusine …rusine este sa nu ai curaj sa vorbesti fiindu-ti frica sa nu gresesti!.
Sa revin la birmanezul de langa mine!, am ramas ca la dentist cand am auzit cum vorbeste engleza,mi-a dat clasa!...eu care speram sa vorbeasca cat de cat!...si asta nu este nimic dar este un mare om de afaceri scolit in America, cu fabrici in tot Myanmarul si timp de o ora am ‘tras de el cat am putut”!….nu stiu cat m-a placut dar s-a oferit sa ma duca el cu masina la hotel( a venit soferul sa-I aduca masina la aeroport) si ne-am schimbat carti de vizita promitindu-ne ca vom ramane in legatura.
Atatea lucruri interesante am aflat despre aceasta tara misterioasa si promit ca va spun cat pot de multe, dar i-am promis mamei ca ies intai din tara si apoi “deschid robinetul!”...
A!...si tot el mi-a aratat unde este cel mai bun internet din Yangon, incet ,dar cat de cat functioneza….sper ca s-au publicat cele doua zile pe care le-am pus in seara respectiva…
Maine tineti-mi pumnii ,am legatura in Bangkok spre Vietnam dupa o ora dupa ce aterizez si sper sa nu pierd avionul ca am altul peste 2 zile!!.... nu trebuie sa intarzie primul avion nici 5 minute!!!...rugati-va sa vedeti primul cuvant Vietnam!!!...