Prima zi in Myanmar…
Am plecat din Bangkok pe o ploaie mocaneasca care nu s-a oprit de ieri deloc si se pare ca de acum incolo cateva luni in Thailanda tot asa o sa fie; deci atentie sa nu alegeti Thailanda ca destinatie din Mai pana in Octombrie. Pe avionul de Yangon foarte putini calatori, si nu stiu cum trece compania asta pe profit cu mai putin de jumatate din locuri vandute; probabil si-a facut planuri pentru viitor sperand sa creasca numarul de vizitatori in Myanmar…cu siguranta asa o sa fie!!!!
Din putinii calatori si mai putini erau turisti, iar cei maxim 10 turisti faceau parte dintr-un grup german, veniti pentru prima oara, si deci nu am avut pe cine sa intreb informatii despre aceasta tara.Concluzia este clara , Myanmar nu este o destinatie turistica.Nici nu am coborat bine din avion si am vazut o gagica cu o foaie cu numele meu ; era Mie-Mie, o gagica foarte placuta care vorbeste foarte bine engleza dar sta rau cu accentul si trebuie sa te concentrezi ca sa intelegi cuvintele.( e ceva comun la majoritatea asiaticilor). Nu am trecut pe la controlul de pasapoarte ci am intrat si apoi iesit pe niste usi si drumuri folosite cred doar de angajatii aeroportului; m-a lasat sa-mi recuperez bagajul si intre timp luindu-mi pasaportul a intrat intr-un birou de unde a iesit cu viza in pasaport si cu stampila de intrare in tara. Am stat un pic si m-am gandit oare nu ma baga ea in tara “la negru” si apoi ma aresteaza careva pentru trecerea ilegala a frontierei, dar vazind viza m-am linistit…Foarte prietenoasa , zimbitoare si modesta si pot sa o caracterizez ca o fata de “nota 10” si nu mi-a parut rau ca i-am dat 20 de dolari mai ales ca sunt convins ca nu se astepta la atat pentru ca a facut nu stiu cate plecaciuni cand a vazut bancnota; nu mai stia cu ce sa ma ajute si ce sa-mi mai spuna sa am grija sa fac sau sa nu fac in aceasta necunoscuta tara. M-a urcat intr-un taxi ( de fapt era un sofer care facea taxi “la negru” pentru ca nu avea semn pe masina ) si i-a spus soferului unde sa ma duca ( ea mi-a aranjat si hotelul de 3-4 stele unde stau acum) ; a costat 20 de dolari , se afla chiar in centru, si nu am vrut risc, cel putin prima zi , sa stau cine stie in ce mizerie( plus ca diferenta este foarte mica). La hotel am stat 2 minute , am facut rost de o harta, am identificat locurile turistice de vizitat si am intrebat unde gasesc un internet. Langa mine la receptie a venit un turist rus care mi-a explicat ca exista internet dar merge foarte greu, sunt putine locuri( probabil monitorizeaza), si pierzi ore sa trimiti un mesaj…dar imi vinde un pont pe care il stie, la randul lui, de la cativa americani!!!....daca dau 5 dolari ,portarul( ?) de la intrarea intr-o sectie de politie ( care ulterior mi-am dat seama ca era un minister) poate sa-mi aranjeze sa intru pe net de la secretariat, dar numai astazi ca este zi libera( sarbatoresc si ei ziua muncii!!)…nu am avut ce pierde si cu 5 dolari in buzunar m-am dus la portar care m-a luat direct: “internet?”…am zis “Da” , am dat dolarii, altceva nu am discutat ca habar nu avea limba si impreuna cu 2 politisti m-am dus intr-un birou tipic comunist cu masa veche de lemn masiv, mocheta super-uzata ,perdea murdara,si un scaun care scartaia tot si aveai impresia ca se rupe( ma gandesc ca statea o secretara tipic asiatica , micuta si slabuta si cand m-am asezat eu saracul mai sa cedeze).Am dat drumul la P.C. , tastatura era si cu semne din alfabetul lor si initial m-am gandit ca nu o sa pot face nimic dar se pare totusi ca asta a fost aranjata cu acceptul unora de la nivel inalt ca m-as indoi eu sa poata cei mici sa faca asa ceva ….cred ca banii s-au dus la sefii aia mari!!...Nu avea internet- explorer dar am vazut Mozila-Firefox si mai auzisem eu de cuvantul asta si am banuit ca si prin el pot sa intru pe net…a functionat!, greu dar am putut sa scriu cateva randuri si numai ideea ca eram intr-o unitate guvernamentala( initial am crezut ca era politie deoarece erau toti cu uniforme dar mi-am dat seama ca ei doar pazeau) ….in timp ce scriam au mai intrat vreo 2 si au vorbit intre ei in limba lor si aratau spre mine de aceea m-am grabit si n-am stat mai mult de 10 minute( cam scump internetul in tara asta!!, oare cat m-ar fi costat sa sun in Romania??...)
Cand am iesit din cladire eram asa fericit incat dansam de fericire pe strada, reusisem sa scriu, si aveam o stare de multumire!. Am studiat harta si-mi faceam un plan cu locurile pe care trebuia sa le vizitez si nu stiam de unde sa incep ( ma hotarasem , la sugestia ‘prietenei Mie-Mie” ,sa plec a doua zi la Bagan) deoarece trebuia sa le fac astazi pe toate.La un moment dat a aparut langa mine un mosulica cu aspect de japonez( cu codita si barbita), parea un pic ‘si-si” si m-a intrebat daca nu am nevoie de un ghid; i-am raspuns direct ca nu, dar el a insistat si m-a intrebat de unde sunt. Europa , i-am raspuns( eram sigur ca habar nu are ce este aia Romania), iar el a insistat de unde din Europa, i-am raspuns mandru si banuind ca o sa faca o moaca de nestiutor , Romania!. In clipa urmatoare surpriza!, s-a luminat la fata si a spus ca a fost ghid la cativa romani si a scos un caiet , cautand cu graba prin el. Va dati seama ca am vrut sa-I intorc spatele si sa plec fiind mai mult ca sigur ca minte, ce romani sa fie in Myanmar?....dupa cateva secunde tresare si spune ca a gasit si-mi arata cateva randuri de multumire si apreciere semnate de….aici era sa cad din picioare cand am vazut!...Monica din Romania, Brasov si mai jos prietena ei Diana din Bucuresti…era adevarat !!!...au fost doua fete inaintea mea in Myanmar….a mai cautat dar se pare ca doar ele erau. Am inceput sa citesc din caietul cu referinte ,comentariile turistilor la care fusese ghid acest mosulica care dintr-o data mi-a devenit foarte simpatic; si simpatia crestea cand citeam ca toata lumea il lauda si recomanda tuturor sa apeleze la serviciile lui…n-am mai stat pe ganduri , am negociat( in Asia se spune ca nu esti apreciat daca nu negociezi) cu el pretul( mi-a cerut 15 si a acceptat usor 10) si l-am lasat sa-mi faca el programul dupa cum crede ca este mai bine.Am facut poza la comentariile romancelor si poate intr-o zi o sa le gasesc prin Romania sa le amintesc ce au scris ( data era noiembrie 2005)-daca stie cineva cine sunt gagicile, sau doamnele respective sa nu ezite sa ne puna in legatura, as fi curios ce femei au avut un asa curaj!..
La sfarsitul turului mi-a dat cartea de vizita si am vazut ca este profesor, translator oficial si are si site personal; abia astept sa intru pe site-ul lui; daca vreti sa plecati vreodata in Myanmar intrati pe www.soft-comm.com/OoOoMyatKhaing si sa stiti ca are o parere buna despre romani: i-am lasat 20 de dolari!... si i-am dat din toata inima, a meritat!..
Timp de 7 ore m-a plimbat prin cele mai vestite pagode si la final m-a dus la cel mai renumit complex de temple , “Shwe-dagon” unde se afla Pagoda de Aur, cea mai mare si mai vestita din lume. Despre locurile vizitate impreuna cu el sper sa mai am timp altadata sa va scriu dar nu vreau sa ma culc fara sa va scriu despre aceasta minuna a lumii.
Acest complex religios este cel mai important loc de rugaciune din tara, un fel de Mecca a budistilor din Myanmar( mai tineti minte cel mai important loc al budistilor din intraga lume ,la Bodh Gaia?, unde s-a iluminat Budha, v-am scris de el in turul meu prin India!...intrati in arhiva si cautati, am explicat acolo principiile budismului si istoria lui, este foarte interesant si pentru cine nu a citit nu ratati ocazia: arhiva din luna octombrie 2006!. Se spune ca toti birmanezii budisti ar trebui sa ajunga macar odata In pelerinaj la Shwe-dagon! Cum v-am spus complexul( imaginati-va un oras din aur!!!) este format din mai multe pagode care fiecare are semnificatia ei dar nu o sa ma opresc decat la cea principala ( daca va spun de toate trebuie sa faceti cheta si sa-mi platiti cei 20 de dolari platiti “unchiului Khaing” pentru informatiile oferite!!...glumesc , stiti ca mi-ar face placere sa impart cu voi tot ce am aflat dar …au fost 7 ore!!...si unchiul vorbeste mult!!!)
Pagoda principala este toata din aur si ce este interesant este ca acum 2000 si ceva de ani ea a fost construita ca un templu mic dar in timp fiecare rege sau suveran al tarii , pentru a-si arata putere mai adauga cate ceva la templul initial; unii donau echivalentul in aur al greutatii reginelor lor ( nu este foarte mult pentru ca birmanezele sunt mici si slabe!), altii mult mai mult si incet , incet s-a ajuns la marimea impresionanta din ziua de azi. Turla pagodei este din aur masiv si cantareste peste o tona!, fiind decorata cu peste 1000 de diamante ( de 70 de carate , mi-a spus unchiul!?) si cu mii de pietre pretioase.In varf este tot un glob mare de aur care are peste 4000 de diamante deasemenea de cea mai buna calitate. Pagoda principala este inconjurata de 72 de capele si alte zeci de mini-pagode toate decorate cu sculpturi ale lui Budha.
M-a prins noaptea in complex si unchiul mi-a zis ca asta a asteptat pt a ma duce si a-mi arata ca exista cateva locuri de unde daca te misti incet vezi cum diamantele de pe globul de aur isi schimba culoarea( de fapt sunt diferite alte diamante pe care le vezi de jos reflectind lumina: jadul , perlele,rubinele, safirele, au reflecta diverse culori cand bate lumina!!!...)….este o senzatie nemaipomenita…ai impresia ca este un joc de lumini ca la pomul de iarna de Craciun!...
Gata este ora 1 noaptea si maine am avion la 6 deci ma scol la …peste 2 ore!!!..