Prima zi a turului…a fost o zi superba , intr-un oras superb unde te simti ca un ‘pasa”…
Am ajuns in Bangkok pe o temperatura de 32 de grade, si parca dupa ore intregi de aer conditionat nu mi-a pasat ca am transpirat instantaneu si bucurindu-ma de caldura de afara , a inceput chiar sa-mi placa…in viata totul este cum gandesti, daca iei totul pozitiv o sa fi multumit cu ce-ti ofera viata, iar daca gandesti pesimist o sa ti se para totul negru si nu o sa te mai bucuri de nimic.
Nu am avut in cap decat 3 lucruri: un dus, haleala( multa si buna), si un masaj dublu( la picioare si general) , toate fara limita…
De la aeroport stiind unde trebuia sa ajung am luat autobuzul-expres si am simtit atmosfera specifica turistilor adevarati care stiu ce inseamna turismul, stiu ca in autobuz simti adevarata viata a metropolei si acolo afli, de la ceilalti turisti, cam tot ce te intereseaza despre orasul respectiv. Este un sistem tare bine organizat, platesti biletul( 3 euro) si apoi cativa ghizi( angajati de companie si care vorbesc engleza) te intreba unde vrei sa mergi si te predau soferului care, atentie!, isi aduce aminte de fiecare calator unde trebuie sa coboare( o memorie extraordinara). Nu sunt mai multi de 10-15 intr-un autobuz( nu sta nimeni in picioare), si drumul este mult mai placut decit cu taxi-ul! Nu o sa ma credeti dar ai mai mult confort, aer conditionat exista, si ce-I mai importanta ai cateva surse de informatie care-ti stau la dispozitie cu orice intrebare pe care o ai (majoritatea sunt turisti straini, majoritatea au mai fost de cel putin cateva ori in Bangkok si foarte putini iau bus-ul cand vin pentru prima oara aici din teama si mai mult din nestiinta) Timp de 45 de minute ( taxiul face mai mult) am stat de vorba cu un neamt casatorit cu o thailandeza care mi-a vandut multe ponturi despre viata din Thailanda si din cand in cand mai intervenea si una din cele doua japoneze care veneau cu mine la acelasi hotel-eu le-am convins!) Busul ne-a lasat chiar in fata hotelului si nu a durat mai mult de 5 minute si eram sub dus ( platisem rezervarea cu cardul prin internet)
Multi asociaza Thailanda cu femeile ( sex-turismul), pentru mine aceasta minunata tara inseamna papica buna, sucuri naturale proaspete, masaj ieftin si bun si mai presus de toate oameni calzi si zambitori care ar face orice sa te simti bine!.
Am mancat cat am putut fructe de mare la un restaurant din apropierea hotelului( eu le alegeam din apa si vedeam toata tehnologia de preparare - ca si cum iti comanzi o masina si urmaresti pe banda de asamblare pana este gata si apoi pleci cu ea), intr-o atmosfera relaxanta si cu o muzica care te imbia sa mananci pana crapi…desertul a constat intr-un shake( amestec) de fructe proaspete pe care deasemenea eu le-am ales dar numai in functie de culoare pentru ca alt criteriu de selectie nu ai ( multe habar nu ai ce sunt).
Cu burta plina am intrat intr-un salon de masaj si m-am “daruit” fetitelor care parca aveau niste maini de fier( v-am mai povestit , este vorba numai de tehnica si nicidecum de forta la masajul thai) si mi-au lucrat corpul de parca era din plastelina; o ora o fata la picioare si apoi alta la tot corpul…extraordinar m-am simtit dupa!!...oare bogatanii planetei au timp pentru asa o zi plina in care sa se dedice numai lor???...cred ca putini sunt aceia care se respecta!… nu trebuie sa ai bani pentru asta ci doar sa vrei!...
M-am plimbat apoi prin ploaie ( este sezonul ploios si ploua in fiecare zi ore intregi-nu este varf de sezon acum in Asia) zambindu-le fetitelor care vroiau sa ma agate, si urmarind un spectacolul unic al strazii pe care numai in Thailanda il poti savura!...
Gata cu relaxarea , de maine incepe actiunea si intr-adevar sunt pregatit pentru asta: nu mai am emotii dar ele au fost inlocuite cu nerabdarea de a ajunge in aceasta misterioasa tara!
Hai sa vedem unde aterizez maine!:
Tara se numeste “Uniunea Myanmar” are o populatie de 43 de milioane, o suprafata de 676ooo de km/2 si este una dintre cele mai sarace tari din lume( locul 150) cu un P.I.B –pe locuitor de 1600 de dolari.
Dupa eliberare de sub stapanirea Marii Britanii din anul 1947 au urmat 15 ani de adevarata democratie in care tara a progresat dar a urmat un puci militar , la putere venind generalul Bo Ne Win care opteaza pentru sistemul partidului socialist unic adoptand “Calea birmaneza spre socialism”. “Calea” respectiva a dus spre o inrautatire a situatiei economice a tarii si apoi spre indepartarea generalului de la putere de catre armata in anul 1988. Totodata opozantii politici ai regimului au fost arestati si astfel s-a nascut regimul militar care mai supravietuieste si astazi. La alegerile din mai 1990 , desi opozitia( Liga Nationala pt democratie, condusa de Aung San Suu Kyi) castiga detasat , acest regim refuza sa predea puterea si mai mult incepe repercusiuni la adresa opozitiei.Suu Kyi ( laureata a premiului Nobel pentru pace in 1991) este arestata la domiciliu multi ani , ultimul arest avand loc in 2003 ,dar aceasta reprezinta un simbol al luptei poporului birmanez pentru democratie….; pacat ca fara succes!...in 2004 SUA si Europa inaspresc sanctiunile impuse Myanmarului dar deasemenea fara succes…
Momentan economia este in curs de reabilitare dupa practicarea socialismului “ sui generis”( socialism a la Birmania) si are loc un proces prudent de privatizere a unitatilor industriale , concomitent cu promovarea-cu un succes moderat- a investitiilor straine. Principala ramura economica este agricultura care concentreaza inca 2/3 din populatia activa , contribuid cu 60% la PIB si asigura marea majoritate a exporturilor.
Ca o curiozitate in Myanmar se cultiva masiv macul, aceasta tara fiind cel mai mare producator mondial de opium( nu este deloc o lauda!) Pescuitul, zootehnia sunt deasemenea ramuri importante in economia Myanmarului. Este cel mai mare producator mondial de lemn de teck ,dispunand de un impresionant fond forestier( ½ din suprafata tarii este acoperita de padure, iar alta mare parte de savana) Clima tarii este tropicala, puternic influentata de musonul de vara, cu precipitatii foarte bogate. Budismul este religia a mai mult de 85% din locuitori urmata de crestinism, hinduism, islamism.
Capitala tarii ( unde sper eu sa aterizez maine) si-a schimbat denumirea de mai multe ori numindu-se pe rand: Dagon, Yangon,Okalapa,Rangoon si intr-un final a revenit la Yangon( in traducere , sfirsitul luptei)
Vreau sa subliniez ca nu stiu ce ma asteapta maine in Myanmar dar sa nu va speriati daca nu o sa mai scriu cateva zile deoarece se pare ca internetul este un lux acolo…eu sper ca o sa gasesc macar un”fir” de net prin care sa va trimit cate putin din ce scriu zilnic si sa va tin la curent cu ce fac eu pe acolo…
S-a facut deja 12 noaptea si afara pe terasa canta o formatie “live” ,e plin de turisti care stau cu un pahar de ceva in fata si, cred, se discuta(asta-i mai important pentru mine) despre tot ce este in luna si in cer….am plecat sa “ma bag si eu in seama”…
Ne auzim din Myanmar!...sper!!