Bienvenidos a Nicaragua,

Ma asteptam si auzisem ca Nicaragua este o surpriza , dar aceasta surpriza a depasit toate asteptarile – intr-adevar este , poate, cea mai interesant tara din America Latina si daca aveti ocazia nu ratati sa-i fiti oaspete ! -veti descoperi aici tot ceea ce va doriti , de la o vacanta relaxanta ( pe plaja, in mijlocul parcurilor, al padurilor, pe malul lacurilor, in munti , etc) in hoteluri de la “-5” la “5” stele   , de la plimbari usoare pe tarmurile celor doua oceane , escaladari pe munti (si , atentie , pe vulcani activi si mai putini activi ) pana la cea mai activa vacanta pe care o puteti concepe ; chiar asta nu am vazut nicaieri in lume- cine are internet , nu strica o mica privire …dar sa nu-i spuneti…stiti voi cui !...;-)

www.timpul.md/articol/video-turistii-se-dau-cu-sania-pe-vulcanul-din-nicaragua-29914.html?action=print

In comparatie cu tarile vecine din America Centrala , Nicaragua nu are ceva faimos care sa atraga turistii ( cum au tari ca Mexic sau Guatemala-ruinele maya sau statiuni cu nume sonore ,Costa Rica – parcurile si rezervatiile naturale, Panama- canalul , etc), dar are de toate si foarte important nu sunt “patate” de afluxul masiv al turistilor , acestia inca nedescoperind ( in masa ca in Costa Rica) frumusetea si diversitatea tarii.

Anii intregi de revolutii, razboaie civile , dezastre naturale , guverne corupte,  toate  au dus la un nivel scazut de viata in randul populatiei , o inflatie ridicata, o economie saraca,  si o migrare in masa a populatiei tinere spre zone mai bogate ( in special Costa Rica si Panama).

  Nu mi-a fost greu sa aleg prima mea destinatie  in Nicaragua , pentru ca una din atractiile de top este insula Omotepe , insula aflata in mijlocul lacului Nicaragua , care este imediat dupa frontiera cu Costa Rica .

Diferenta dintre cele doua tari este enorma si imediat o remarci la trecerea frontierei; tehnica mai inapoiata , infrastructura veche si neingrijita,  vamesii sunt mai relaxati, , iar la intrarea in Nicaragua este ca intr-o tara saraca – zeci de profitori( sau intreprinzatori , “la negru” …. sau viitori intreprinzatori care vor intra probabil in legalitate peste un timp)  care incearca sa castige de pe urma turistului neexperimentat …te intampina “bisnitarii” care-ti ofera sa schimbi bani ; stau cu “caramizile” de bani in mana si-ti ofera “cel mai bun pret” pentru dolari, euro , colones ( banii costaricani) , si toate valutele din lume . Apoi vin cei care vand formulare de intrare in tara ( pe care le gasesti gratis  la ghiseu) si printre ei soferi de taxi, ghizi, sau “voluntari “ care sa te ajute sa completezi , sa-ti arate unde este statia de autobuz, sa-ti care bagajele , etc , dar la despartire se transforma din amabilul “voluntar” in prestatorul de servicii si te taxeaza de nu ai aer ….e normal intr-o tara saraca sa se intample asta …si mai ales intr-o tara in care calatoresc multi americani ( astia sunt un pic mai….neexperimentati , sa folosesc un cuvant frumos) – majoritatea celor care cumpara formulare ( cu un dolar) sunt americanii- de ce sa-i acuzi pe nicaraguani ca inseala, daca pe lume exista americani… J …stiti zicala : “prost e cel care da nu cel care cere” ! ;-)

Platesti o taxa de 12 dolari ( oficiala) la intrarea in Nicaragua si apoi aceasta tara te asteapta s-o cuceresti ( si ai ce sa cuceresti la ea) .

Imediat dupa frontiera este o statie de taxiuri si langa aceasta ,o statie de autobuz; cu taxiul faci 30 de minute pana in prima localitate ( Rivas)si te costa 20 dolari , iar cu autobuzul faci o ora si jumatate si te costa …50 de centi; inca odata aici se separa calatorii de hosteluri de cei de hoteluri- chiar daca ar fi invers ( ca preturi), eu tot as prefera autobuzul – acolo afli tot ce vrei – de la localnici , afli informatii interesante si dezinteresante ( fata de taximetrist care de multe ori are interese si-ti spune ca ultimul autobuz spre localitatea “x”  a fost “acum o ora” , dar poate el sa te duca ….pentru inca 20 de dolari)  iar de la ceilalti “backpacker-i” afli locuri de vizitat si gasesti parteneri pentru urmatoara destinatie .

La fel a fost si acum , m-am imprietenit cu 2 nemti si impreuna am plecat spre insula Omotepe sa luam feribotul….taxiul din Rivas pana la San Juan ( portul aflat la cativa kilometrii ) ne-a luat 1 dolar( pentru toti) …pentru bus nici nu cred ca aveam marunt sa platim ! J ; de la San Juan la Moyogalpa ( cel mai mare orasel pe insula ) am luat un mic feribot , dar am fost avertizati ca s-ar putea sa ne fie rau de la valurile uriase de pe lac si daca vrem putem astepta 2 ore sa plecam cu “adevaratul feribot” – am riscat si am luat barcuta – din nefericire ne-a cam udat ceva ( si nu e prea placut pe valuri mari sa mergi cu barca mica) , dar , norocul era ca este apa dulce de lac ( nu sarata ca in mari si oceane).

La Moyogalpa , m-am despartit de nemti si eu am preferat sa ma duc la cativa zeci de kilometri in inima insulei si ei intr-o localitate de  unde a doua zi urma sa escaladeze vulcanul (1600 metri); nu mi-a fost greu sa gasesc bus-ul care pleca sa inconjoare insula si sa lase turistii   in diverse locatii, pentru ca fiecare autobuz are un “om de reclama si ajutor” , care striga in gura mare destinatia unde merge autobuzul si ajuta turistii si localnicii sa-si puna bagajele in cala si ( cele mai multe) pe portbagajul de sus.

Lacul Nicaragua este cel mai mare din America centrala si se spune ca in anul 1522 , navigatorii spanioli veniti pe “noul continent” , au crezut ca au dat de oceanul Pacific  - studiile au dovedit ca nu s-au inselat chiar atat de mult pentru ca acum cateva milioane de ani acest lac impreuna cu Oceanul Pacific erau una si aceiasi “apa”; in milioane de ani, lacul fiind alimentat de rauri cu apa dulce , si-a pierdut din saliniate si astazi este una din cele mai mari resurse de apa dulce din America ( dupa “Marile Lacuri” din SUA) . Interesant este cum s-au transformat fauna si flora obisnuita cu apa sarata …nu ati uitat ce a spus Darwin “ nu supravietuieste cea ma puternica , desteapta, etc specie , ci cea care se adapteza cel mai bine” …in lac traiesc cei mai neobisnuiti pesti care nu pot fi intalniti nicaieri  altundeva in lume   si nu cred ca ati auzit de rechini  si pesti-spada intr-un lac …cu apa dulce ! Localnicii numesc acest lac “Cocibolca” ( Mare dulce), iar daca lacul si-a pierdut definitiv salinitatea , cu siguranta si-a pastrat periculozitatea valurilor dintr-o mare sau un ocean( indigenii numesc acest fenomen care da nastere la valuri neobisnuit de mari ,“fenomenul valurilor scurte” si le explica prin intersectia a doua vanturi , dinspre Caraibe si dinspre Pacific.

Insula Omotepe este cea mai mare insula din Nicaragua si este un “must” ( adica o necesitate , cum zic americanii) pe care trebuie s-o vizitezi daca esti in aceasta tara- a devenit un simbol al tarii , si pot sa va garantez ca nu degeaba !

Intr-o atmosfera linistita si neaglomerata poti sa vizitezi  o parte a paradisului…aceasta  particica din  paradis  s-a nascut acum cateva mii de ani cand doi vulcani gemeni  au erupt in mijlocul lacului si au format insula care are un aspect ciudat cu doua conuri care ies in sus ca niste munti simetrici ; totusi , unul din cei doi vulcani a crescut mai mare decat celalalt, si indigenii l-au numit “Conception” (1600 m) , iar  pe al doilea l-au numit Maderas ( 1400m) ; cei mai multi turisti aleg sa petreaca timpul in satele aflate in jurul primului vulcan ( unde s-au dezvoltat si cele mai multe statiuni turistice )si de unde poti sa urci direct pe varful vulcanului  sa-i vezi craterului; eu am preferat sa merg in jurul celui de-al doilea vulcan, o parte mai putin turistica , mai virgina , unde natura este la ea acasa , unde stai direct in mijlocul localnicilor si facilitatile turistice sunt mai putin dezvoltate . Propunandu-mi sa stau doar doua zile pe aceasta insula paradisiaca , nu am putut sa ma desprind decat in a treia zi , si asta deoarece mai erau multe lucruri de vazut in Nicaragua si nu mai aveam decat  sapte zile ( of, iarasi mi-am luat biletul de intoarcece prea devreme) .

Ce usor e sa devii fericit !....cateva zile pe malul lacului in mijlocul unor localnici care te alinta cu lucruri atat de naturale pentru ei ( o viata simpla , mancare naturala si mereu proapata , sucuri numai naturale , plimbari prin paduri luxuriante , baie in apa dulce a lacului…cu valuri ca la mare -dar fara sa mai fie nevoie sa fac dus sa dau sarea de pe mine- , dusuri naturale in mijlocul unor cascade de sute de metri , si aceasta “dulce” activitate “dolcefarniente” pe aceste paturi plutitoare ( hamace) unde te simti ca in bratele mamei …sau , mai tarziu in viata, a iubitei… ;-)….

Mereu ai companie , si in jurul tau maimutele iti ofera un spectacol mirific  , jucandu-se cat e ziua de mare , si aratandu-ti ce insemna sa-ti rasfeti partenerul ( a); este fascinant sa privesti cum se joaca masculul cu femela ,cum se rasfata reciproc,  iar apoi femelele-mamici  cum au grija de puiul ala mic cu ochii mari( si o moaca de “prostanac” )   si-l cearta daca pleaca mai departe de ea ; am asista la o scena acrobatica de dragoste cum nici in filme nu vezi : se jucau ,  se imbratiseau , se mangaiau si-si spuneau cuvinte doar de ei intelese ,  stand  atarnati cu capul in jos si tinandu-se doar in picioare de o creanga subtire , iar cand aceasta a cedat si s-a rupt , in ultimul moment s-au prins de una mai groasa si au continuat “giugiuleala”. Sunt doua tipuri de maimute , cele cu fata alba ( “carablanca”) si howler (monocongo) , primele fiind mai prietenoase , dar si mai hoate , din cand in cand coborand si furand mancare .

Totusi , pentru mine sa stau ( chiar si in paradis)  trei zile fara sa fac nimic nu cred ca se va intampla vreodata ;-) , deci , in fiecare zi  mi-am facut de lucru printre orele de “dolcefarniente’” din hamac ; in prima zi m-am plimbat prin padure si am ajuns ( impreuna cu un localnic) la o cascada minunata unde am facut si un dus cu apa care cadea de la peste o suta de metri , apoi am stat la noul meu prieten  acasa si mi-a povestit intreaga lui viata  fiind  serviti de prietena lui cea noua ( cu 25 de ani mai tanara decat el , cam grasuta , cu o burta mare …dar cu un zambet la fel de mare ) cu mancare si sucuri facute pe loc de ea ; Saul , a emigrat acum 40 de ani ( cand avea 25 de ani) in Miami ( intrand ilegal  prin Mexic), si acum 5 ani a decis ca trebuie sa se intoarca la locurile natale sa-si traiasca viata in mijlocul naturii in care a trait pana la 25 de  ani ( sotia lui nu l-a urmat fiindu-i frica sa se intoarca “la tara”  ) ….si-a cunoscut prietena cand s-a intors ( ea nascandu-se dupa ce el plecase ;-) ) si acum au doi copii micuti, plus inca 2 pe care-i avea ea din prima casatorie  - copiii lui au ramas in SUA; de cativa ani si-a facut o “finca” ( ferma) si primeste turistii ,le ofera mancare , ii ghideaza prin insula si se plimba mult prin natura….iar la 65 de ani arata de 50 si este mult mai sprinten decat mine – pana la cascada aflata la 1000 de metri altitudine am facut cateva ore si mereu mi-a fost greu sa ma tin dupa el …iar cand mi-a spus ca are 14 frati si surori  care cu totii traiesc , tatal lui a murit acum cativa ani cand avea 102 ani iar mama la 99 de ani , am ramas fara cuvinte !

Avea ferma plina de fructe exotice ( de care i–a fost dor in SUA), el plantandu-si, cand s-a intors , bananierii, papaya, avocado si ananas, iar de celelalte legume ( fasole , rosii, morcovi, etc.) se ocupa sotia  ..pai cum sa nu traiesti 100 de ani daca mananci numai mancare sanatoasa , faci miscare in fiecare zi , si n-ai de unde sa te molipsesti de stresul specific ( sau caracteristic) orasenilor capitalisti????

Mi-a placut tare mult Saul ( cu sotia lui n-am putut comunica decat prin zambete)  , si cu siguranta il voi reintalni la urmatoarea mea vizita aici ( nu cred ca o sa treaca 35 de ani pana o sa ma intorc eu aici, iar el cu siguranta va trai pana la 100 de ani) .

A doua zi am inchiriat o motocicleta si am inconjurat intreaga insula , dar dupa aceasta experienta ( 6 ore pe motocicleta , la 35 de grade , in pantaloni scurti si cu tricou cu mana scurta) , am ajuns “rupt” la “finca” ( ferma) unde stateam si in afara de lichide ( sucuri) nu am mai putut sa mananc nimic ….dar seara nu am renuntat la invitatia unor americance care m-au invitat sa vedem apusul soarelui pe un deal din apropiere de unde vezi cel mai bine cele doua conuri ale vulcanului si apa intinsa a lacului- ele stateau la o ferma de lux , proprietatea unui olandez care si-a deschis aici un hotel si are un succes nebun , desi camera este exorbitant de scumpa – 30 de dolari -….bine, bine , e scumpa comparativ cu cat am platit eu – 6 dolari …iar mancarea de seara mi-a “dezechilibrat” bugetul -15 dolari…J …este o regula pe care am uitat sa o aplic pe aceasta insula : mereu cand esti intr-o tara saraca , TREBUIE, sa intrebi intai pretul , daca te arunci fara sa intrebi , te poate “juca “ cum vrea localnicul …am uitat sa aplic aceasta regula si Saul m-a taxat cu 10 dolari ( desi am aflat ca pretul “oficial” pentru un ghid este de 5 dolari) , iar mancarea de la TOCOLO ( ferma de lux) nu as fi comandat-o daca as fi stiu pretul ( nu pentru ca m-a saracit dar nu vreau sa se strice preturile pe insula datorita unor “bogatani” care nu se uita la bani).

Seara aveam mainile  si picioarele rosii ca sangele ( m-a prajit soarele, si nu mi-am dat seama ca pe motor nu simti datorita vantului iar mainile si picioarele-de la genuchi in sus- stau perpendicular pe soare   ) si eram convins ca ma vor devora tantarii pentru ca am dormit dezbracat ( am uitat sa va spun ca dorm afara , avand doar acoperis deasupra capului)  , dar pana si tantarii sunt de treaba pe aceasta insula , lasandu-ma in pace in aceea seara ( sau probabil ca radiam atata caldura ca ii prajeam si pe ei daca se apropiau) ; am uitat sa cumpar crema de soare si lotiune anti-tantari , si pe insula asta cu siguranta nu gaseam .

 

In fiecare zi am interactionat cu localnicii ( de la cateva cuvinte in spaniola , pana la adevarate discutii in ambele limbi- putina engleza de-a lor , mai putina spaniola de-a mea – ne-am inteles intr-un final !...am razbit eu in China , nu putea sa ma  ma depaseste spaniola,  e o limba latina , nu ? …am intalnit doi frati din Australia care calatoreau 6 luni prin toate tarile din America Centrala si de Sud , si care mi-au povestit aventurile avute in nodul Mexicului , zona “tabu” pentru orice turist ; ei isi cumparasera o masina in SUA si au tranzitat Mexicul pentru a ajunge in Guatemala  – in prima zi a trebuit sa-si dea jos numerele( placutele)  de inmatriculare – trageau mexicani cu pusca dupa ei crezand ca sunt “gringos” ….oricum , niste nebuni haiosi car au promis ca vin si in Romania anul viitor cand pleaca din Germania si vor sa ajunga in Africa de Sud ; si ei mi-au confirmat ca adevaratul risc in viata este “o viata fara riscuri” – nu poti castiga , daca nu intri in joc ! M-a intrebat cineva pe mail  de ce “trebuie sa risc si fac ceea ce  fac ?” …nu , nu trebuie , dar e excelent sa o faci !  ;-))))

 Zilele acestea m-am intalnit cu un alt neamt care mi-a confirmat ,ce auzisem de la multi turisti,  ca Alaska este o parte a lumii unica si de care te indragostesti la prima vedere ….este in plan …pregatiti-va !

A treia zi m-am jucat cu cativa papagali care traiau in libertate (si  care fusesera invatati de localnici sa spuna “hola” si “gracias” –dupa ce le dadeai banana sau paine) si spre dupa-amiaza am plecat  de pe insula spre un oras care stiam ca este unul dintre cele mai frumoase din Nicaragua- din pacate am uitat ca este duminica si am ajuns aici seara dupa lasarea intunericului( duminica nu prea circula “colectivos”- busurile supragalomerate ) ….totusi , surpriza , tot centru era plin de lume si o adevarat “fiesta” in oras …la intrare in oras am vazut un mare banner pe care scria :” bienvenidos escriitores  del mundo” …m-am intrebat , de unde stiau astia ca o sa vin ???  J ;-)… daca mai puneau si un “Instal” dupa “mundo” , dadeam pe spate ! ….dar in oras am aflat ca ieri incepuse un festival international al poetilor din intreaga lume , si o saptamana ( cat va tine festivalul) va fi o fiesta prelungita ….si de la o singura zi planificata sa stau aici…o sa  stau doua !   

In fiecare zi primesc mesaje ( de la prieteni majoritatea) sa le aduc “un  mic magnet “ din tarile pe care le vizitez …din pacate deja sunt vreo 15 cereri , inmultit cu 3 tari si inmultit cu 3,4 dolari ( sa vinzi magneti cred ca este cea mai buna afacere si ai cel mai mare profit pentru ca niciodata nu se vand sub 3 dolari -nicaieri in lume ) …din pacate va trebui sa va refuz pe toti !- lo siento, pero no es posibile !  no tengo dinero !...dar va aduc tuturor numai ganduri bune si multa energie pozitiva din aceste frumoase tari- o sa fie mai “atragatoare” decat un magnet !

Hasta-manana estas dia de los enamorados !....14 febrero ! –qui tang un buen dia para todos enamorados del Romania !