IN INIMA AMERICII LATINE - PANAMA, COSTA RICA , NICARAGUA

2012-02-01T06:13:00.000-08:00

Dragii mei cititori ,

O sa incep introducerea despre urmatoarea destinatie cu un sondaj facut de cercetatori anul trecut ; acestia au descoperit ca persoanele care-si cheltuiesc banii pe experiente sunt mai fericite decat cele care achizitioneaza obiecte , construiesc case, investesc , etc. Persoanele extravertite si deschise experientelor noi cheltuiesc mai mult pe experiente ( o calatorie, un concert intr-o alta tara, sport- inclusiv extrem- , un week-end deosebit , o plimbare cu elicopterul, si dand curs imaginatiei veti mai descoperi alte activitati care sa va “excite” simturile) decat pe obiecte . Oamenii care folosesc banii pentru experiente noi devin mai fericiti si mai impliniti decat ceilalti ( care nu-i au sau ii investesc in lucruri palpabile) si asta contrazice zicala “banii nu aduc fericire”

Experientele de viata sunt prin definitie sociale si mereu contin un gram de risc , adica daca incerci o experienta noua si nu-ti place , nu poti sa ceri banii pe ea inapoi cum faci cu unele obiecte la magazin sau dupa un timp incerci sa revinzi.

Concluzia desprinsa dupa analiza studiului ( publicata in “Journal of Positive Psychology”) arata ca oamenii care sunt atrasi de cumpararea de obiecte ar putea fi mai fericiti daca ar incerca experiente noi.

Aceasta statistica intareste parerea mea ,ca ,pentru a atinge fericirea trebuie sa umbli la verbul “a fi” , in detrimentul verbului “a avea” – de la “a fi” si din interior vine fericirea! Din lucrurile exterioare vine placerea . Robin Sharma ( cu a lui carte “Calugarul care si-a vandut Ferrari”- carte care mi-a schimbat cursul vietii) spunea : “placerea este minunata numai ca nu dureaza! Ea vine prin intermediul celor 5 simturi , de la o masa excelenta, de la un parfum bun sau de la o masina noua si frumoasa …nu e nimic rau in asta , numai ca sunt trecatoare “

Oare poate cineva sa-mi spuna ca dupa ce si-a cumparat o masina noua a fost incantat de ea mai mult de o luna ? ( se stie ca la o masina te bucuri de doua ori -cand o cumperi si cand o vinzi)… de multe ori de cumparare ( sau construirea) unei case mari si frumoase te bucuri pana la prima factura de gaz…. sau cand iti dai seama ca mereu vei baga bani in ea ( iar daca casa mai are si piscina visata ani de zile , nu stii dupa un timp cum sa astupi gaura- si cea lasata fizic si cea lasata in portofel de intretinerea acesteia ) …. dar va garantez ca acela care a facut o excursie in impresionanta Africa sau in fascinanta Asie, va fi mult timp incantat de aceea experienta …iar de o excursie in misterioasa America Centrala veti afla in urmatoarele zile :

Panama ( sau cum ne place multora sa spunem “Pana-mea”) – o tara divizata pentru a uni lumea !

Vom merge impreuna sa descoperim un “pod de apa” ( Canalul Panama) care uneste doua oceane , o incredibila opera tehnologica a specialistilor care au sfidat imposibilul acelor vremuri ; vom vedea tara care se batea cu noi in timpul revolutiei din decembrie 1989 pentru “prima pagina” a ziarelor si posturilor de stiri din intreaga lume – probabil multi au auzit pentru prima oara atunci de Manuel Noriega (fostul agent CIA) devenit apoi “oaia neagra” a americanilor, care au hotarat (tocmai in timpul revolutiei din Romania )sa-l inlature printr-o operatiune militara si mai mult de atat , l-au adus si in Statele Unite unde l-au condamnat la 40 de ani de inchisoare ; nu acum mult timp am citit ca generalul a fost extradat in Panama ( dupa 23 de ani prin inchisorile din America si Franta) unde are de executat o pedeapsa de 60 de ani . Iar Panama pentru mine reprezinta si visul de a ma ruga la cele 7 mari temple ale religiei baha’I construite pe fiecare continent – va fi al saselea vizitat !

Costa Rica – o tara aflata in fruntea listei tarilor cu cei mai fericiti locuitori ( confom unui clasament “Happy Planet Index”) ; interesant este ca in top 10 al acestui clasament se afla 9 tari din America Latina …locul 2 Republica Dominicana , 3- Jamaica , Cuba , etc ,iar multe dintre tarile dezvoltate se afla pe locuri surprinzator de joase : Marea Britanie -74 si , atentie , Statele Unite ocupa locul 114! Stiu , o sa ma intrebati de Romania – locul 70 !

Costa Rica – 85% din locuitori se declara fericiti si multumiti !

Costa Rica- pronuntand acest cuvant te gandesti la ...paradisul pe pamant ...mergem sa-l vedem !

Costa Rica -tara in care respectul pentru mediul inconjurator este cel mai inalt – 99% din energia tarii provine din resurse regenerabile !

Probabil din aceste doua caracteristici foarte importante ale vietii ( fericirea si mediul inconjurator) provine si incredibila “speranta de viata” a costaricanilor : 79 de ani !

In opinia specialistilor costaricani , echilibrul perfect intre viata profesionala si cea personala , legatura stransa cu natura , democratia , legaturile sociale si familiale fac ca aceasta natie sa aiba o viziune fericita si optimista a vietii .

Acum sper ca intelegeti de ce aceasta destinatie este una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta pentru multi turisti – poate ca oamenii cred ca fericirea este molipsitoare ! J

Si vom incheia turul in …Nicaragua – una din cele mai sarace 10 tari ale lumii dar unde cu siguranta vom gasi acel suflet inegalabil al omului sarac care isi imparte si ultima bucata de paine cu aproapele sau ; vom afla mai multe despre miscarea sandinista , despre coruptia , dictaturile, revolutiile din aceasta grea incercata tara ….probabil revolutiile sunt o caracteristica genetica a intregii Americi latine!

Nu uitati , puteti recomanda blogul meu tuturor prietenilor, vecinilor , colegilor de servici ( www.costinblog.blogspot.com ) , puteti citi ( comanda pe www.costinstefan.ro) cele 2 carti tiparite cu peste 30 de destinatii inedite din intreaga lume si daca vreti sa va abonati la newsletter-ul zilnic scrieti-mi pe costinelstef@yahoo.com - tot aici puteti sa ma intrebati sau sa ma criticati …

De-a lungul turului am nevoie de parerile voastre , de , cum zic corporatistii mei , “feedback”-ul vostru ( of Fady, pana acum un an uram cuvintele englezesti folosite in Romania , acum am inceput si eu sa “input” , “follow-up” , etc :-) ) ; opiniile voastre imi dau puterea sa merg mai departe cu scrisul …dar cel mai mult am nevoie de incurajarile voastre pentru ca orice om doreste si are nevoie sa fie laudat pentru a se implini ; imi aduc aminte de o povestioara cu un copil care arunca sageti la tinta si ii spune tatalui sau : “hai sa ne jucam impreuna , eu arunc la tinta si tu spui :“excelent” ! “ :-) ))))

Vamos a pura vida in Panama , Costa Rica i Nicaragua !...

lectura placuta !

2011-10-02T14:07:00.001-07:00

Dimineata cand am deschis ochii nu-mi venea sa cred – ningea in cort….ningea in dormitor J …e o senzatie ciudata sa te trezesti si sa vezi ca ninge la tine in incapere; am scos manuta din paturi si era asa frig afara comparativ cu temperatura placuta din pat- nu-mi venea sa ma mai ridic, dar aveam avion la ora 13 din Murun si trebuia sa ajungem acolo ( 3-4 ore de mers – 100 de kilometri). Am iesit afara si totul in jur era alb; nu era multa zapada , dar totul era acoperit si ningea incontinuu cu fulgi mici. La ora 7, 20( cu o intarziere de 20 de minute) a aparut si Che cu masina , dar , cand s-a dat jos din ea a inceput sa planga de durere; avea genuchiul umflat si nu mai putea sa foloseasca piciorul stang. I-am propus sa conduc eu masina , dar a preferat sa conduca Bat ( care are 14 ani) . Dupa o ora de mers pe drum de pamant ( dar nu la fel de rau ca in primele zile) , am ajuns intr-un sat unde Che a cerut sa-l ducem la spital – nu mai putea de durere; acolo i-au facut o injectie , i-au dat cateva pastile si a spus sa mearga in Murun pentru ca ei nu au ce-i face – cred ca nici nu era doctor acolo.

In Murun l-am dus direct la spital si a venit sotul Sarei si a preluat masina- oricum felicitari pentru Bat care a condus exemplar peste 3 ore , ceea ce pentru un copil de 14 ani , si pe astfel de drumuri, este o performanta.

La ora 11 eram la sediul din oras al companiei “EZ” ( liniile aeriene care zboara aici) si imi cumparam bilet- problema era ca avionul nici nu plecase din Ulanbator, si era posibil sa se anuleze zborul din ziua respectiva din cauza zapezii mari ( inclusiv in Ulanbator era zapada) . Dupa 2 ore de asteptat in aeroport a venit si vestea rea : s-a anulat zborul. Zborul meu de la Ulanbator spre Beijing era poimaine dimineata, dar ce ma fac daca si maine se anuleaza? Sud-Africanii erau disperati , aveau zbor maine dimineata din Ulanbator spre Beijing , si apoi imediat conexiuni cu inca 4 zboruri pana in Africa de Sud; singura varianta a lor era sa plece cu masina ( 16 ore) si aveau sanse sa ajunga la timp. In 30 de minute erau intr-o masina ruseasca inconfortabila si dupa ce au acceptat o suma astronomica pe care sa o plateasca ( 500 de dolari) au plecat suparati spre capitala- nici la revedere nu si-au luat… stiti cum se spune : “Dumnezeu ajuta dupa sufletul omului” Dimineata am aflat ca au ajuns la timp si au prins avionul.

Am mers la hotel ( Sara m-a lasat la aeroport si nu stia ca zborul s-a anulat iar eu nu am mai vrut sa o deranjez) si dupa ce m-am cazat am iesit in oras sa-l vizitez ; cea mai impresionanta vizita a fost la piata mare , unde erau sute de comercianti cu de toate( mai ales marfa chinezeasca), dar cel mai mult mi-a placut in partea in care erau expuse produsele alimentare unde localnicii isi vindeau direct marfa ( produse din carne, produse lactate, fructe , legume, etc) . Erau localnici care aveau pe taraba doar cateva produse ( probabil din gospodaria propie) si cel mai mult m-a miscat cand am vazut o batranica care avea cateva kilograme de mere si lustruia fiecare mar sa arate bine – le-am cumparat pe toate ! Tare mult mi-as dori sa mai vad si in Romania , la piata, direct producatorii ( ca pe timpuri ) , nu doar intermediarii care castiga mult mai mult decat adevaratii tarani.

Seara , inainte de lasarea intunericului, am luat masa la restaurantul hotelului impreuna cu James ; translatorul nu a venit iar francezul ( care nu plecase cu grupul lui cu masina , pentru ca el ramanea in Ulanbator sa astepte alt grup) si-a gasit o localnica ( erau cateva in holul hotelului care asteptau straini) si era cu ea … J …atunci m-am prins de ce nu a vrut el sa imparta o camera dubla cu mine( eu asa i-am propus ) . Pentru prima oara in acest tur am stat si eu la un hotel cu stele si am platit peste 10 euro ( 20 de euro camera single) , si asta pentru ca nu stiam daca exista hosteluri in Murun si m-am luat dupa francez si american gandindu-ma ca o sa stau cu ei la povesti.

A fost o zi saraca in evenimente si plina de stres pentru ca am stat cateva ore la aeroport nestiind ce se intampla si apoi am stat cu frica pana dimineata celei de-a doua zile sa vedem daca mai ninge si nu se anuleaza din nou cursa.

Din pacate ma asteapta cateva zile de “aeroport, asteptare, avion- aeroport , asteptare , avion….fara numar, fara numar ” …. zile obositoare si pline de “aer conditionat” ( pe care-l suport greu un timp mai indelungat) si voi fi fortat sa ma opresc cu relatarile mele , dar spre sa continui sa scriu in Romania.

Luni voi fi “pe baricade” la datorie( aproape am uitat cum e sa mai si muncesti) si , probabil, ca abia in week-endul viitor voi “termina” turul …va voi povesti ce s-a mai intamplat si va voi aduce noi informatii ( + Kiev-ul unde voi sta o zi intreaga).

Va doresc un week-end plin si incarcat numai de frumusete si un gand bun trimit din Asia tuturor cititorilor .

2011-09-30T20:28:00.000-07:00

“Daca vrei fructe , ai grija de flori si nu le rupe “ –proverb indian

Foarte multi cititori imi multumesc pentru informatiile date spunandu-mi ca ei nu ar putea ajunge niciodata in locurile atinse de mine sau nu ar putea calatori niciodata in stilul meu ( stand la hosteluri, la localnici acasa, mancand cu ei, aderand la conditiile lor,etc).

Tuturor acestora le pun aceiasi intrebare : “ati incercat ? “

Hai sa va spun tuturor o alta povestioara draguta :

O batranica de 90 de ani a fost intrebata daca poate sa cante la pian; a raspuns ca nu stie daca poate…toti au ramas blocati crezand ca batranica nu stie ce vorbeste, dar ea a continuat : “- nu stiu daca pot sa cant la pian pentru ca nu am incercat niciodata “… J

Inainte de a raspunde “nu pot”, ce ar fi daca ati incerca ?! Cand cineva va intreaba daca puteti face ceva , nu raspundeti automat cu “NU” , nu puteti stii ce talente ascunse aveti si le veti descoperi daca incercati !

Mongolia are o populatie de 2,7 milioane de locuitori ( cat Bucurestiul) si densitatea este printre cele mai mici din lume ( 1,5 loc pkm) ; 70% din populatia totala are mai putin de 30 de ani.

Limba oficiala este mongola ‘halha’ , iar limbile minoritate sunt rusa , chineza si Kazaka. Limba mongoleza se inrudeste cu turca, japoneza, finlandeza, coreana , kazaka alte cateva limbi vorbite in tarile baltice , si, surpriza ,maghiara. Limba se scrie cu alfabetul chirilic .

Maine vom invata istoria acestei tari , dar, sa vedem ce am facut astazi…

Partea de est a lacului este plina de complexe turistice si aici vara vin turisti dornici de natura , cei care vor sa se plimbe cu barca sau kaiak-ul pe lac, cei care vor sa pescuiasca , cei care iubesc plimbarile lungi cu calul sau pur si simplu cei care vor sa se relaxeze in concediu. Am parcurs peste 60 de kilometri pe un drum normal( de piatra dar cat de cat mai ingrijit) si am intalnit cel putin 10 complexe de iurte turistice si alte cateva hoteluri din lemn- aici turismul este in floare in timpul verii- dar acum, nici unul nu mai era deschis ; am mers pana drumul se infunda ( ultimul complex este cel mai frumos si cu cea mai frumoasa panorama a lacului si a muntelui- Toilogt se numeste acest frumos complex) si de acolo doar caii mai pot trece fara sa riste- se poate si cu masina dar oricand poti sa ramai in vreo mlastina. Pe drum am intalnit cateva carute cu 2 roti trase de iaci ( acum am vazut si eu in premiera cum arata un iac) in care mongolii isi transporta toata agoniseala ; a inceput migratia de iarna si localnicii se retrag spre oras unde sa intampine si sa treaca prin iarna lunga si grea care se apropie cu repeziciune ; probabil ca animalele erau in urma sau in fata lor pentru ca nu le-am vazut impreuna cu ei.

Am hotarat sa ne intoarcem inapoi in Khatgal , si sa cautam o iurta si un localnic care sa vorbeasca engleza si sa-l intreb din multele intrebari pe care le aveam.

In mai putin de 2 ore eram in oras ( adica un sat mai mare) si am inceput sa cautam cazare . L-am rugat pe batran sa mai incercam la cateva complexe turistice ca trebuie sa gasim macar pe cineva care sa vorbeasca engleza si sa ne ajute sa stam unde pe aici ( sa va spun drept aveam nevoie de un dus, cu greu as mai fi suportat inca o zi la iurta- trebuia sa fie un hotel deschis, imposibil sa nu gasim !...si inca odata puterea credintei a triumfat !

Stiti de ce Mahatma Ghandi a detinut atata putere in India ?...nu pentru ca avea avere, armata, arme, palate, case , terenuri ,relatii, etc… nu avea nimic material , nici macar un costum de haine , era sarac lipit ! ….ci pentru ca avea credinta- cu ajutorul credintei si-a invins toti dusmanii. Avea PUTERE prin capacitatea lui de a sadi credinta in mintea sutelor, miilor, milioanelor de indieni. Daca aveti ocazia sa cititi biografia lui, sunt 2 carti mai mult decat interesante !

Nu mai tin minte , dar parca tot el a zis ca “nici un om nu este invins pana nu abandoneaza in mintea lui” – cat de mult adevar !

Am intalnit un localnic care ( cu foarte putine cuvinte in engleza pe care le stia) ne-a trimis la un hotel situat exact in centru ( Garage 24 se numea hotelul) ; am avut un pic emotii pana am ajuns acolo ( ne gandeam sa nu gasim si aici lacatul pe usa) dar, cand am ajuns acolo era plin de straini…cel putin 20 de tineri americani care erau intr-o tabara de aplicatii despre impactul vietii moderne asupra mediului inconjurator – si studiul de caz era aceea zona. “Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample” …asa a fost si aici, mi-am dorit vorbitori de engleza si Dumnezeu mi-a trimis 20 …si vorbeau atat de prost ( adica cu accent tipic americanesc) incat trebuia sa ma concentrez sa-i inteleg ( dupa atatea zile de cuvinte uzuale ajungi si tu sa vorbesti la fel) ; dupa cateva minute de socializare cu ei , am intrebat cu cine pot sa vorbesc pentru o camera- m-au trimis la un birou langa bucatarie. In interiorul biroului o draguta mongoleza , mi-a zambit , dupa ce i-am spus ca Dumnezeu a trimis hotelul asta in calea mea dupa 4 zile fara dus , si apoi foarte calm mi-a raspuns: “ nu mai avem camere disponibile- e acest grup care a rezervat tot hotelul”…de la extaz la agonie…a remarcat dezamagirea mea si a continuat : “dar avem cateva iurte afara in care poti sa dormi”…am inceput sa rad sanatos …iurte mi-am dorit in turul asta , iurte voi avea pana la sfarsit ! Partea buna era ca puteam sa fac dus in hotel ( camerele nu aveau dusuri si grupuri sanitare proprii si totul era pe hol) ; de fapt, poate era mai bine asa , in camere as fi stat cu alti 4-5 americani , dar asa voi sta doar cu Bat ( Cho a zis ca el prefera iurtele localnicilor unde poate sa stea de vorba , sa manance etc , dar eu cred ca nu a vrut sa-i platesc si lui cazarea – era 6 dolari pe noapte de persoana si nu a vrut sa se simta dator- desi eu am insistat ca nu este nici o problema si ii platesc si lui) .

Cel mai bun dus pe care l-am avut in turul asta- nu-mi mai venea sa ies de sub el- ce mult apreciezi lucrurile pe care nu le mai ai un timp!

Ceai, mancare ,povesti – toate la o masa si stand pe scaun …uitasem cum e sa stai la masa ! americanii vorbeau numai intre ei si se hotarasera sa calareasca in dupa-amiaza aceasta, m-am hotarat sa ma duc si eu sa vorbesc cu sefa ( aflasem ca tanara mongoleza era sefa de aici si proprietarul era in UlanBator) . Ce bine este sa poti sa intrebi orice, sa te inteleaga, tu sa intelegi ce ti se raspunde …si asa mai departe!

Si timp de cateva ore am stat la povesti cu ea ( nu mai stiu cum o chema- de fapt nu am stiut niciodata, am cartea ei de vizita , e un nume ciudat, pentru noi- ca al tuturor mongolezilor) .

mi-a povestit cateva obiceiuri pe care nu aveam de unde sa le stiu:

in primul rand ca intrand in iurtile mongolezilor, barbatii trebuie sa o ia la stanga si femeile la dreapta- daca ma gandesc bine mereu eu am fost pus sa dorm la stanga – este o regula pe care toata lumea o respecta - apoi trebuie sa stai cu picioarele spre iesire, nu ai voie sa stai cu picioarele incrucisate in fata ( gen yoga) , trebuie , cel putin, sa gusti ce ti se ofera , sa lasi un mic cadou proprietarului iurtei.

Am intrebat-o de ritualurile funerare si unde ( sau daca )sunt cimitire si mi-a raspuns ca pana in secolul trecut mortii erau lasati afara pentru a-i reda naturii: cainii, lupii , pasarile si alte animale salbatice devorau corpul si credinta mongolilor era ca sufletul se putea rincarna in aceste animale sau in alti oameni ( este aceiasi practica si in Tibet - “inmormantarea cerului”) ; cand rusii au preluat “puterea” in Mongolia, au interzis acest ritual si au construit zeci de incubatoare, dar dupa schimbarea regimului de acum 20 de ani , multi mongolezi ( mai ales din interiorul tarii) au revenit la practica de lasare in natura a corpului celui decedat. Eu nu am vazut nici un cadavru pe drum… J …as fi chemat politia daca vedeam… J .

Tot ea mi-a mai explicat ca in Mongolia mai mult de 80% din oamenii culti sunt femei ( si de aici si slujbele in care este nevoie de educatie academica , sunt ocupate in proportie de 80% de femei) ; explicatia ar fi ca barbatii sunt ocupati cu gospodaria, reparatii, sa mearga la targ sa-si vanda produsele, cu furnizarea de mancare si cele necesare in casa si tot ei trebuie sa aiba grija de parinti la batranete.

Toata tara este alfabetizata , si chiar daca multi locuiesc in salbaticie, copiii acestora merg la scoala stand in camine puse la dispozitie gratuit de stat; numai in timpul vacantei vin acasa sa-si ajute parinti la munca din jurul gospodariei.

in timp ce vorbeam , in hotel a mai aparut un grup format din 5 sud-africani ( da familia Profir ! , de acolo de la voi ,din Pretoria) albi si un francez care era consultantul firmei de turism prin care venisera sudafricanii aici; am incercat sa intru in discutie cu ei , dar oameni ciudati si cu nasul pe sus …am abandonat ideea sa mai conversez cu ei. Incepusem sa scriu la calculator ( eram in urma cu povestile ) si a aparut alt grup format dintr-un american , un sofer mongolez si un translator ; amandoua grupurile fusesera la pescuit pe cateva rauri din zona ( fly fishing- banuiesc ca un fel de pescuit de pastravi) si plecau spre UlanBator maine cu acelasi avion ca si mine . Americanul era mai sociabil si dupa cateva minute cu el ne-am imprietenit – mai ales ca si el calatoreste des si avea multe tari la activ ; lucreaza ca doctor de urgenta intr-un spital , face garzi de noapte + sambata si duminica , si intr-o luna poate sa-si faca peste 2 saptamani de zile libere; din 2 in 2 luni pleaca prin lume- pasiunea lui este pescuitul…de la el am aflat de frumusetea unei zone mai putin cunoscute ( sau mai putin turistice) si mi-am propus la anul sa o vizitez –Alaska( de la o colega de serviciu am aflat prima oara de frumusetea acestor locuri, iar James a pus punctul pe “I” ) ; mi-a aratat poze cum pescuia el acolo alaturi de ursii bruni ( niste creaturi impresionante care te omoara pe loc cu o simpla lovitura) somon de cateva kilograme.

Tot el mi-a spus ca urmeaza sa mearga in week-end-ul viitor in muntii Altai din vestul Mongoliei, unde se va desfasura un festival de “vanatoare cu vulturi”- Uau !, am exclamat ! cum e aia ? Si a inceput sa-mi explice cum se vaneaza cu vulturii! Si mi-a mai spus ca translatorul lui este specialist in vulturi si soimi de vanatoare! In urmatoarea secunda m-am uitat dupa el si l-am vazut conversand cu sefa de la hotel . M-am hotarat sa trec de partea lor si sa-i sustin vrajeala pe care o avea cu sefa ; m-am dus la el si i-am spus ca am auzit ca este cel mai mare specialist din lume in vanatoare de vulturi si soimi…a tinut !...s-a “umflat in pene” si a inceput sa povesteasca despre asta ! eram ,alaturi de draguta sefa de hotel, fascinat de ce ne povesteste .

Am citit undeva ca cea mai insemnata forta motivanta a unui barbat este dorinta sa de a satisface o femeie; barbatii care strang averi, dobandesc putere , glorie , devin faimosi, fac aceste lucruri mai intai de toate pentru a-si satisface “dorinta de a placea unei femei( sau mai multora) “ . Mai scria ca daca excludeti femeile din vietile lor , bogatiile, faima , succesul dobandite de acestia nu-si vor mai avea sens… nu e departe de adevar, nu-i asa ?....de aceea femeia manipuleaza asa usor un barbat … J

Multi ma intreaba ( pe mail) de unde stiu eu atatea si vin cu atatea statistici….citesc mult !, de acum 5 ani de cand am inceput sa calatoresc mai mult – de fapt de cand m-am intors din India unde mi-am cumparat cateva carti valoroase ( imi aduc aminte ca prima carte cumparata acolo a fost “Calugarul care si-a vandut Ferari ) , si le-am cumparat , atunci, pentru ca erau ieftine –termin in fiecare luna cateva carti; sunt un soarece de biblioteca si “dezbrac” din priviri raftul de carti necitite in orice bblioteca sau librarie . Pentru mine cartile sunt o sursa de relaxare si invatare. Innebunesc cand aud oameni care spun ca nu au timp sa mai citeasca …ii intreb imediat daca se uita la televizor, pentru ca daca raspunsul este afirmativ , atunci afirmatia cu “nu am timp “ nu este valabila. Cred ca fiecare om este “ceea ce citeste” , iar acum pe langa carti sunt o multiudine de alte locuri in care poti sa citesti - reviste ,pe internet ( bloguri, site-uri interesante) , carti electronice, etc ….pana la urma cel mai curios castiga ! – ma poate cineva contrazice ?

Vulturii aurii ( Golden eagle) sunt printre cele mai mari pasari de prada din lume si pot sa ajunga pana la un metru inaltime si o deschidere a aripilor de 2 metri ( uau ! –am exclamat amandoi) si vaneaza cu usurinta iepuri, vulpi, pui de lupi pui de caprioara si pot ataca si omora si un lup; pentru a ataca un lup este nevoie de 2 vulturi si succesul este garantat …il pot omora in cateva minute daca se coordoneaza si actioneaza rapid amandoi .

Proprietarii acestor impresionanti vulturi sunt localnici din vestul Mongoliei , din muntii Altai , in general de origine kazaka, si sunt cunoscuti in intreaga lume pentru talentul lor de a dresa aceste pasari de prada ; pana acum cativa ani cei mai faimosi crescatori de vulturi erau kazacii din fosta Uniune Sovietica , dar in ultimul timp Mongolia a ramas printre putinele tari unde acest sport nu este inca interzis si , din contra, este promovat . De doua ori pe an au loc festivaluri si expozitii iar aici se desfasoara si un concurs unde crescatorii vin sa se “laude cu ce au”; si al doilea festival din an are loc peste cateva zile …of, de ce trebuie sa plec !

Meg ( asa l-am botezat pe translator) , a zis ca in general poti sa cumperi vulturi gata dresati cu 100-200 dolari ,dar majoritatea vanatorilor prefera sa-i ia direct din cuib cand sunt pui , sa-i creasca si sa-i antreneze ei ( asta-i farmecul sa-l cresti si sa-i fi tu tatal -nu sa-l cumperi). Pentru a ajunge la cuiburile vulturilor din varf de munte , kazacii folosesc cai care urca pante incredibil de abrubte si se catara ca niste alpinisti pe stanci de munte ; nici un cal din lume nu ar putea face ce face calul mongolez urcand pe stanci si , poate cel mai greu, coborand de pe ele. Da, cu siguranta caii mei nu ar putea face asta - acum inteleg de ce Dumnezeu le da unora frumusete si pe altii ii inzestreaza cu alte calitati … ;-) …nu se poate ca unul sa le aiba pe toate !

Fiind impreuna cu sefa de la hotel si vrand sa se laude , Meg ne-a dezvaluit ca el face parte dintr-o retea de vanzatori de soimi si el este cel care se ocupa de achizitionarea lor de pe piata din Mongolia…apoi ii vinde mai departe unor intermediari care cu ajutorul camioanelor ii transporta in tarile arabe…acolo se vand cu preturi incredibile de 10.000-20.000 de dolari catre emirii arabi sau catre alti bogatani cu multi petro-dolari. El castiga la fiecare soim intre 500 si 1000 de dolari . Am intrebat de ce nu vinde si vulturi si mi-a raspuns ca vulturii nu se adapteaza in tarile arabe si nu se cauta acolo( desi sunt mai impresionanti si mai buni vanatori) .

Foarte interesante informatii am avut de la Meg si am promis ca vom mai sta de vorba si maine ; ce bine ca am intrat in vorba cu el si am trecut de partea lor si l-am sustinut cand se lauda la draguta sefa de hotel . se spune ca barbatii sunt motivati in tot ce fac doar de femei……

Tarziu dupa ora 10 seara cand am ajuns in iurta , Bart era inca treaz si punea mereu lemne in soba – era asa placut in iurta si asa rece era afara….totusi m-am invelit cu cateva paturi pentru ca stiam ca in cateva minute dupa ce se va stinge focul temperatura va scadea in iurta rapid si drastic. La cat de obosit eram nici nu am mai observat daca se vad stelele, dar cu siguranta ele erau acolo si ne vegheau somnul.

2011-09-30T13:13:00.000-07:00

2011-09-30T04:33:00.001-07:00

“Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate “- W. Churchil

Cand auzeam pronuntandu-se de Mongolia, imi venea automat in minte imperiul creat de hunii lui Gingis Han ,un imperiul creat prin lupta razboinicilor sangerosi carora nimic nu le statea in cale ; astazi vizitand tara, am cu totul alta viziune despre acesti localnici, descendenti ai hunilor de alta data…un popor cald , placut, zambitor, ,ospitalier , sociabil si care stie sa-si respecte oaspetii ; si am observat ca aceasta ospitalitate nu se aplica numai la straini ( unde ar putea fi ceva nu total neinteresat ) ci in general in relatiile interumane dintre ei ; probabil datorita distantelor lungi pe care le parcurg acesti nomazi , este obligatoriu din cand in cand sa innoptezi pe la vreo iurta si foarte rar se intampla ca cineva sa fie refuzat. Ar fi imposibil pentru cineva sa calatoreasca de-a lungul tarii fara ospitalitatea acestor localnici, iar iurta e pe post de hotel, restaurant, bar, punct de informare (trasee, locuri) si nu in ultimul rand ajutor in caz de probleme( defectiuni ale mijloacelor de transport, imbolnaviri, etc) ; si rezultatul este ca mongolezii pot sa calatoreasca rapid prin aceste nemarginite locuri fara sa aiba bagaje, tone de provizii , harti sau GPS cu ei…

Modul de viata nomad al acestor localnici s-a nascut din necesitatea de a muta animalele in cautarea locurilor cu iarba mai grasa si buna. Chiar daca tehnologia a inceput sa patrunda si in aceasta tara, locuitorii acesteia raman nomazi datorita spiritului si obisnuintei de a nu sta intr-un loc mai mult timp- e un stil de viata pe care nu poti sa-l schimbi ; majoritatea mongolezilor( chiar daca locuiesc acum in oras) au suflet si fierbe in ei viata de nomad . Marele Gingis Han cucerind teritorii dupa teritorii, ar fi putut sa doarma si sa locuiasca in cele mai mari palate ale vremurilor de atunci, dar, el prefera mereu sa stea in cortul ( iurta) lui si acolo sa primeasca regii care i se inchinau. In jurul capitalei e plin de iurte inconjurate de animale pentru ca multi mongolezi s-au mutat la oras ( castigind mai usor banii aici) , dar le este greu sa locuiasca in case sau apartamente normale si prefera viata la iurta in mijlocul naturii si a animalelor mult-iubite.

Nomazii mongolezi au doua avantaje mari fata de alti nomazi care mai traiesc in lumea intreaga:

Primul si cel mai esential este iurta , utilitatea acesteia a fost demonstrata secole de-a randul si nu o sa mai intalniti nicaieri in lume o constructie atat de mobila si utila.

Al doilea avantaj mare sunt animalele pe care le cresc acestia , vaci, oi, capre, camile si nu in ultimul rand caii – acestea furnizeaza nomazilor tot ce au nevoie pentru a supravietui : mancare, imbracaminte, bani( din vanzarea de produse) si transport . Se spune ca mongolezii sunt atasati de animalele lor cum sunt occidentalii de masinile lor( inseamna ca eu nu sunt occidental) , si dintre toate animalele calul este cel mai iubit si indragit animal; datorita acestor frumoase, blande si inteligente creaturi ,triburile antice mongoleze au putut sa se raspandeasca de-a lungul intregii tari si sa parcurga distante atat de mari. Apoi, mai tarziu, tot caii au fost cei care i-au carat pe razboinicii huni , in frunte cu Gingis Han , in cucerirea intregii Asie si formarea unui puternic imperiu. Un vechi proverb mongolez spune ca: “un om fara cal este ca o pasare fara aripi”.

De cum intri pe teritoriul acestei tari, o sa remarci ca peste tot sunt insemne cu “calul”, care este mai mult decat un simbol national.

In Mongolia copii invata sa calareasca de la varste fragede ( 3-4 ani), dar de cand se nasc stau -impreuna cu parinti care calaresc mutandu-si “resedinta” - pe cal zile intregi, deci nu exista frica de acest animal sau de acest sport in randul copiilor.

Simpatica batrinica ,la care ne-am cazat in cea de-a doua noapte , a fost prima care s-a sculat si primul lucru pe care l-a facut a fost sa aprinda focul; dupa ce temperatura in iurta a crescut , am avut si noi curajul sa ne dam jos de pe noi paturile; ceaiul era deja gata si batranica ne pregatea si ceva de mancare: nelipsita painica , iaurtul , bucati de carne si branza uscate. Aici am vazut pentru prima oara ca mongolezii pun sare in ceai( in loc de zahar) , dar datorita laptelui eu nu am simtit asta pana acum .

Inainte de micul dejun , am hotarat sa merg sa …”nasc”…si am ales tot un loc situat la ceva distanta de iurta, undeva sus pe un deal- magnific locul!, si imi dadea o stare de fericire privind ( ghemuit) intinderea lacului si peisajul tomnatic al padurii din zona . In plina activitate, am auzit ceva miscare in spatele meu…am intors capul si la vreo 20 ,30 de metri era un taur ( sa nu-i zic bou) care se apropia incet de mine…si era negru si avea si coarne…in urmatoarea secunda am realizat ca am o geaca rosie pe mine …am sperat ca taurii din Mongolia nu sunt rude cu cei din Spania si nu stiu de culoarea rosie…dar taurul se apropia…15, 10, 5 metri…deja ma blocasem …nu mai stiam ce sa fac…ma imaginam fugind, cu pantalonii in vine si strigand “ajutor”…dar mongolezii nu inteleg nici cand le spun “yes” sau “no” , ce sa inteleaga ei “help” sau “ajutor”; pe moment mi-a venit ideea ca de acum cand calatoresc prin vreo tara straina sa invat intai cum se zice in limba acelei tari la “ajutor”…Apoi m-am gandit ca nu e buna ideea cu fugitul , ma si vedeam cu 2 coarne infipte in cele doua buci ale mele….si nu aveam nici pantalonii pe mine…am asteptat…ma dureau picioarele si sper ca realizati ca nu am mai facut( nascut) nimic…dupa cateva minute , vazand ca taurul nu se misca din spatele meu , am inceput sa ma ridic incet, mi-am tras pantalonii si tremurand ( mai ales din picioare) am pornit incet spre iurta …taurul dupa mine…dar acum macar aveam pantalonii pe mine…ma gandeam ca daca se repede la mine sa-i iau coarnele in maini si sa ma sui pe el…vazusem eu intr-un film asta… mergand spre iurta , cu capul intors spre el , am inceput sa-i vorbesc si sa-i si cant la un moment dat….avea o privire de …bou… fara nici o expresivitate …ultimii cativa metri i-am alergat intrand in iurta de parca navaleau…hunii. Bineinteles ca nu am spus nimic nimanui din iurta ( chiar daca as fi vrut sa spun cred ca as fi fost caraghios sa mimez ce mi se intamplasem deoarece degeaba le explicam in engleza ) , si nici voua nu v-as fi povestit daca n-as crede ca poate din intamplarea mea invatati ceva. Acum pare distractiv , dar in acele momente cred ca am transpirat abundent ,desi afara erau in jur de 0 grade , si nu cred ca cineva ar fi vrut sa fie in pielea mea; dupa micul dejun am iesit din nou afara ( de data asta cu gazda) si taurul tot acolo era – probabil asteptandu-ma…i-am facut cateva poze …cand le veti vedea sa va ganditi la mine …si chiar daca radeti sa stiti ca atunci numai de ras nu-mi ardea!

Am invatat de la Bat si de la Cho cateva cuvinte pe care trebuie sa le spui cand ajungi in preajma unei iurte :”Nokhoi khor ! ” – care se traduce “ cainii sa nu muste ! ” – dar intelesul ar fi “ aveti grija de caini! “ sau “tineti-va cainii” !

Mereu cand ajungeam la vreo iurta ,Cho , dupa ce spunea “sain bai nau “ ( adica “buna ziua” ) apoi imediat striga : “Nokhoi Khor” …ma gandeam sa strige de acum si “tineti-va taurii!” .

In cele cateva zile petrecute aici am invatat si eu cuvintele de baza ale limbii si , fortat de imprejurari, in fiecare zi invat cuvinte noi ; ultima fraza invatata a fost : “ta angliar iar dagu “ – vorbiti engleza ?...ma saturasem sa mi se raspunda pozitiv la intrebarea in engleza ( din politete ) si sa nu stie o boaba; nu stiu daca v-am spus dar a trebuit sa invat si cum se spune si “da” si “nu” ( “tiam” si “ugui”) - multi nu intelegeau nici “yes” sau “no”.

Ne-am luat la revedere de la batranica noastra (“baiartai”- la revedere) , i-am oferit lanterna mea ca si cadou , si urcand in masina am realizat ca nu mai pornea motorul; murise bateria din cauza frigului . Am coborat , am imprumutat bateria batrinei , si dupa cateva improvizatii am incercat cu aceasta…degeaba, era prea slaba sa invarta un motor atat de puternic. Masina era cu cutie de viteza automata si nici nu pornea impinsa. Unde sa gasim noi o baterie in pustietatea asta ?- singura sansa sa treaca vreo masina si sa ne dea “ceva curent” …sau, poate are fiica acesteia care are iurta la cateva sute de metri distanta. Am ajuns la ea cand ea era la masa( deci nu am scapat sa bem si acolo un ceai) si am putut remarca luxul din iurta acesteia( covor pe jumatate de suprafata, dulapuri, chiuveta cu rezervor de apa , si mult mai curat decat in toate iurtele vizitate pana acum ); din fericire bateria acesteia a functionat si in cateva minute eram pe drum si ne apropiam de tarmul lacului.

Am vizitat pe malul lacului un complex de iurte turistice ( 30 de euro iurta de 2 paturi pe noapte) si am remarcat diferenta majora intre cele “originale” ale localnicilor, si cele de inchiriat : cele gen “hotel” parca nu au suflet fiind mult mai reci si mai neprimitoare- cu siguranta as alege oricand un locusor in iurta unui localnic decat una la “hotel”- chiar daca este mai murdara, aglomerata si are si un taur prin zona… :- )

Toata ziua am mers pe malul de vest al lacului , si am admirat intinderea nemarginita a acestuia , cu apa lui pura si de un albastru ireal. Imi imaginam cat inseamna 260 de metri adancime, si cum e sa ai o varsta de cateva zeci de milioane de ani … am citit ca este al doilea cel mai batran lac din lume ( dupa Baikal) . Iarna lacul ingheata pe o adancime de 1,5 metri si pe lac pot traversa fara probleme camioane de toate tonajele – scurteaza mult drumul spre ( si dinspre) Rusia si cred ca iarna, acest traseu improvizat, este singura portiune de “drum” din Mongolia fara gropi; totusi am citit ca multi soferi imprudenti se aventureaza si in lunile de primavara cu camioanele pe lac ( cand gheata se subtiaza) si in ultimii ani peste 40 de camioane s-au scufundat prin spargerea ghetii…as fi curios sa vad “live” cum se sparge gheata si cum se scufunda un camion in lac- uau ! se duce pana la 260 de metri ! …dar nu as vrea sa fiu in el atunci…

Spre sfarsitul zilei am ajuns in localitatea Khatgal, am cautat un restaurant unde sa mancam peste , dar din pacate totul ( restaurante, hoteluri) erau inchise ; sezonul s-a incheiat aici si majoritatea proprietarilor de hoteluri ( multi sunt din UlanBator) au pus lacat pe locatiile lor pana la anul in iunie.

Am plecat pe partea vestica a lacului si dupa cativa kilometri am poposit la o iurta in care era o intreaga familie ( parintii si 2 fete); fetele au hotarat sa doarma la o iurta vecina ( pentru a ne face noua loc mai mult) si desi noi am insistat sa nu plece pentru ca avem loc , ele au spus ca e mai bine asa- inca o data mongolezii si-au dovedit ospitalitatea desavarsita.

Se pare ca in fecare zi am “up-grade”-at ( imbunatatit) conditiile pentru ca aceasta iurta avea tot confortul unui apartament – si o suprafata de aerisire in tavan mult mai mica – dar cel mai important a fost ca era foarte curat si am mancat spaghete din cele aduse de noi ( noi am pus “la bataie” spaghetele si gazdele au pus ingredientele si carnea…de oaie – daca mai era cazul sa repet…J)

La ora 10 dormeam dusi cu alte cateva paturi pe noi…Noapte buna Mongolia !...pentru ca in Romania este doar mijlocul zilei !

2011-09-29T14:33:00.000-07:00

2011-09-29T14:32:00.001-07:00

Probabil ca stiti ca cel de-al saselea simt nu poate fi identificat cu precizie si limitat ca si cele 5 pe care le cunoastem( : vaz, auz, gust, pipait, miros) dar prin exercitiu si credinta , acest al saselea simt, devine un fel de inger pazitor al omului. Cu siguranta ca fiecare dintre voi ati avut momente in viata cand ati fost condusi de o forta care v-a ghidat pasii spre un loc deosebit, spre un moment placut , spre o persoana care a devenit cea mai importanta si iubita …si multe alte exemple in care acest “al saselea simt” si-a facut datoria ; al saselea simt si-a facut datoria si zilele acestea pentru mine.

In cele 5 zile si 4 nopti in care am strabatut o portiune mica din Mongolia, am putut sa vad si sa simt exact cum traiesc , ce obiceiuri , ce traditii , ospitalitatea si deschiderea mongolezilor din interiorul tarii ; am fost oaspetele lor neinvitat, mi-au fost gazde care stiau ca nu au ce sa castige de pe urma mea , nu ma cunosteau si stiau doar ca am nevoie de un acoperis ( si acela gaurit J ) deasupra capului si cu toate acestea m-au facut sa ma simt ca cel mai important personaj din viata lor, mi-au dat ce aveau ei mai bun din casa lor , si-au deschis sufletul si mi-au aratat caldura si ospitalitatea poporului mongolez….exact ce asteptam!...deci aveti cu totii incredere in al saselea simt !

Am plecat mai departe pe “drumul fiarelor”…si zic asta pentru ca aproape din ora in ora intalneam o “rabla” antica care ramasese in pana si soferul mesterea la ea; soferul nostru se oprea la fiecare masina defecta de pe drum si-l intreba pe sofer ( care in general era sub ea, bagat la motor , sau mesterind la vreo piesa sa gaseasca vreo improvizatie) daca are nevoie de ajutor. Am vazut in mijlocul “drumului” legendarele camioane rusesti, noile camioane chinezesti, masini de teren rusesti si japoneze, motociclete, toate cedau datorita drumului si probabil uzurii avansate si vechimii acestora. Am vazut la un camion de mare tonaj motorul si cutia desfacute pana la ultima piesa si soferul fericit ca ,in sfarsit, gasise defectul- acum urma sa improvizeze ceva la arborele cotit si se gandea unde sa mearga sa faca pe strung o noua piesa in locul celei care cedase; niciodata vreo masina de tractare nu a ajuns sa tracteze vreo masina care se defectase- mai devreme sau mai tarziu soferii reuseau sa le reporneasca si sa mearga mai departe cu acele harburi nemuritoare.

Am ajuns dupa cateva ore in primul sat mai marisor(Chandman-Undur) in care am intalnit civilizatia-adica curent, magazine , case din lemn, strazi si chiar si un centru cu o statuie in mijloc; aici am poposit la niste neamuri de ale batranului Cho , care , surprinzator aveau chiar lux in casa : televizor, paturi, dulapuri frumos colorate, fotolii, masa , linoleum pe jos…un adevarat lux pentru aceasta zona. Am baut vreo doua ceaiuri, am mancat cateva gogosele si am facut multa gimnastica cu mainile ( si eu si ei) si am inteles ca au un magazin cu “de toate” prin centru si au si cateva animale mai sus in munte; la plecare n-am scapat fara sa ne dea pe drum niste carne uscata si cateva gogosi.

Dupa opriri pe la cateva iurte pentru traditionalul ceai ( in mongola se spune “suutei tsai”) si socializare cu gazdele , am ajuns la ora pranzului la o statiune parasita (Bulnai ) de pe vremea sovieticilor, statiune in care acum 20 de ani aici venea nomenclatura comunista sa se relaxeze si sa se ascunda in inima muntilor; acum aceasta statiune este parasita si au ramas doar scheletele marelui hotel si a casutelor de odihna din jur ; dar nu v-am spus pentru ce era faimoasa aceasta statiune- pentru apele termale ( 50 de grade) care izvorasc din munte…comunistii au construit exact la baza muntelui o statiune unde inca se mai pot vedea ( desi hotelul este inchis cu lemne batute in usi si geamuri) mesele de masaj, camerele hotelului, salile de tratament si baracile unde se scaldau mai marii acelor vremuri….azi aici se scalda si se spala localnicii- adevarata mana cereasca pentru cei care locuiesc in zona sa vina sa faca o baie calda si sa spele hainele de mirosul animalelor cu care convietuiesc.

Din cele 10 baraci in care curge apa termala , vreo 5 sunt inca functionale si ne-am bucurat si noi de caldura si eficienta acestor ape ( sunt ape termale minerale pentru ca aveau mirosul celor de la Baile Felix sau de la Herculane ) – nu-mi mai venea sa ies din apa si ma balaceam ca un copil …eram in mijlocul muntilor, intr-o salbaticie de putini cunoscuta si ma bucuram de un lucru pentru care multi m-ar fi invidiat: ape termale gratis si nelimitat. La inceput Bat find pudic nu s-a dezbracat sa se bage cu totul in apa , dar vazandu-ne pe mine si Cho cum ne balaceam in “propriile” noastre cazi s-a dezbracat si el apoi si nu mai vroia el sa plecam. Din pacate mai aveam mult de mers si trebuia sa parasim acest “paradis terestru” pentru a ne continua drumul. Statiunea se numeste Bulnai Hot Spring si la cateva sute de metri distanta de aceste izvoare acum s-a construit o alta locatie turistica care are cateva iurte de inchiriat; am vizitat-o si pe aceasta , dar din pacate nu mai era decat o femeie batrana acolo ( sezonul turistic s-a incheiat la sfarsitul lui august) care avea grija de acel loc pe timpul iernii.

Am observat totusi ca mongolezii sunt tare civilizati si nu stricasera si furasera mai nimic din statiunea parasita de acum multi ani- probabil multi altii ar fi furat lemnul sau alte materiale din acel complex, sau doar ar fi distrus….stiti voi la cine m-am gandit…

Trebuia sa ajungem la lac in seara asta si sa mancam peste pentru ca acest lac este faimos pentru cantitatea mare de peste care se afla in el numai ca drumul era din ce in ce mai greu si masina abia mai reusea sa treaca de capcanele si obstacolele naturale de pe drum- nu repara nimeni drumul pe aici, ci din contra ,natura ( prin ploile dese si iernile lungi ) il strica mai mult , parca impotrivindu-se accesului civilizatiei care de multe ori o strica. De multe ori trebuia sa ocolim zeci de metri o rapa inaccesibila si doar flerul( sau al saselea simt J ) lui Che stia pe unde sa o luam si sa mergem mai departe .De la statiunea termala nu am mai intalnit decat motociclisti si un grup de turisti calare pe cai- ne-am oprit si in sfarsit am vorbit si eu cu cineva fluent in engleza . Era un grup format din 2 nemti, 3 olandezi , un australian si o austriaca care faceau un tur de 8 zile, calare pe cai ,prin zona ( cam acelasi tur pe care il faceam noi cu masina, dar venind din partea opusa ) ; mai aveau cu ei 2 ghizi( aici m-am laudat ca am si eu 2 si sunt singur) , inca 3 cai ( care le carau corturile si lucrurile personale) si un translator ( o studenta draguta si foarte comunicativa) – le-am propus sa facem un schimb dandu-le un ghid din cei doi ai mei si ei sa mi-o dea pe translatoare sa mai vorbesc si eu cu cineva fara sa ma chinui sa inteleg sau sa ma fac inteles J . Asteptau cu nerabdare sa ajunga la apele termale pentru ca nu se spalasera de vreo 4 zile ( si mai ales cand esti calare incepi sa prinzi si tu mirosul calului- nu le-am spus dar chiar putzeau cumplit ) . Le-am urat baie fericita, ei mi-au urat gimnastica placuta la maini si cand ne vom mai revedea sa-i invat si pe ei mongoleza pe care cu siguranta o voi invata daca mai stau mult cu localnici non-vorbitori de engleza.

Peisajul era magnific: intram in padure, ieseam pe creasta unui deal , apoi coboram dealul pentru a urca un altul mai abrupt si mai frumos colorat- copacii aveau cu totii culoarea galbeana a toamnei si ce este ciudat aici, ca si coniferelor li se ingalbeneau tepii si le cadeau ( adica erau un fel de molizi sau pini cu tepii ingalbeniti) . Din loc in loc intalneam turme de vaci, oi ,capre ( pe langa iurte) si cel mai frumos , cai salbatici ; erau zeci intr-o turma , formand un pastel viu colorat : de la cei inchisi ( negri sau maro) pana la cei de culoare deschisa ( albi, gri, sau inchisi cu pete albe) –printre ei o multime de manzi care stateau parca lipiti de mamele lor si erau copii mai mici ale acestora. Era greu sa te apropii prea mult de ei pentru ca fugeau – sunt totusi cai salbatici. Foarte des cand opream la vreo iurta ii vedeam cum se apropiau de caii domestici ai acelui proprietar ,dar cand incercam sa mergem la ei se indepartau rapid. Desi stiam ca , caii mongolezi sunt de talie mai mica , nu mi-am imaginat sa fie atat de scunzi ; daca m-as fi urcat pe vreunul ,poate nu as fi atins chiar pamantul cu talpile , dar cu siguranta as fi aratat caraghios…probabil de asta Dumnezeul a facut localnicul mongolez proportional cu calul si majoritatea sunt scunzi ….cu siguranta nu sunt cai pe care sa-i incalece un european de statura medie spre inalta , dar frumusetea lor consta in atitudine , in salbaticia acestora si in imaginea fantastica data de numarul impresionant al exemplarelor dintr-o turma . Probabil ( alaturi de mustangii din America si caii nostri din delta) sunt cei mai fericiti cai din lume…pentru ca au libertatea de a face si a merge unde vor ei si sunt proprii lor stapani.

Din loc in loc intalneam ( in general pe culmile cele mai inalte ale dealurilor si in locuri de unde ai vizibilitate maxima) niste constructii primitive din lemne ( cu pietre asezate la baza) si bucati de carpe albastre legate de lemne , care pareau niste locuri de adoratie si rugaciune …mi s-a raspuns ca majoritatea localnicilor sunt adepti ai shamanismului si carpele albastre reprezinta cerul- spre rusinea mea nu stiu ce miscare religioasa este aceasta( am auzit ca exista shamani- un fel de vraci, dar nu stiu mai multe) dar cand voi intalni pe cineva care va sti sa-mi explice ( adica sa stie si engleza) , va voi satisface si voua curiozitatea – probabil este ceva cu spiritele si cu multi zei …???

In sfarsit in departare vedem lacul imens – Khuvsgul -este al doilea lac ca marime (2800 kmp) din Mongolia ( si primul cu apa dulce) si unul dintre cele mai mari din Asia in apa dulce ( bineinteles mult dupa lacul Baikal din Siberia- Rusia) ; este si al doilea cel mai adanc lac din Asia ( cu peste 250 de metri adancime) si apa dulce din el reprezinta intre 1 si 2% din totalul de apa dulce mondial ( si 70% din rezerva de apa dulce a Mongoliei) . Specialistii spun ca lacul este fratele mai mic ( cu vreo 20 de milioane de ani mai tanar) al lacului Baikal ( amandoua fiind lacuri batrane ale planetei noastre) si s-a fomat tot prin miscari ale placilor tectonice – si nu este nici foarte departe de lacul Baical, la “doar” 200 de kilometri , dar cu asemenea drumuri insemna cateva zile bune de mers …lacul este faimos pentru apa pura , pentru bogatia de peste din el ( in special sturion si un tip de somon) si peisajele superbe din jurul lui .

Noi venim din partea estica a lui, coboram spre sud la capatul acestuia ( unde este orasul Khatgal) si apoi urcam pe partea vestica unde este o zona mai turistica.

Deocamdata ne-am oprit la cateva sute de metri departare de el , pe un deal inalt unde am gasit o iurta sa ne gazduiasca peste noapte; initial am vrut sa innoptam pe malul acestuia , dar se intunecase si nu vroiam sa mai riscam sa cautam iurte in plina noapte. De fapt sunt 2 iurte care apartin mamei si fiicei; mama , o femeie de 70 de ani , micuta de statura , cocosata ,dar plina de energie si cu zambetul bland a unei bunici, ne-a primit regeste si a inceput sa scoata tot ce avea ea mai bun in casa: aici am vazut si mancat pentru prima oara branza uscata( “arul” -e ca sapunul uscat si eu nu am simtit gust de branza, dar probabil aveam eu gustul deformat de la atata carne de oaie) ; a incalzit pentru noi si niste placintele cu carne( de oaie bineinteles) si ne-a servit cu mult, mult iaurt. Iaurtul in zona aceasta este ceva intre smantana si unt si se mananca pe paine pentru ca este foarte gras si imposibil de mancat gol . Nivelul de confort a crescut considerabil de la iurta din noaptea precedenta , aceasta avand si televizor, panouri solare , dulapuri si fiind mult mai curata. Am uitat sa va spun ca in fiecare iurta se gaseste o baterie auto care impreuna cu un bec asigura un minim de lumina pe timp de noapte. Aici , aceasta baterie era imensa ( incarcata ziua de panouri foto-voltaice) si mai avea babuta si radio si antena TV afara. La fel ca in iurta precedenta , dupa masa , in jurul orei 9 ne-am pregatit de somn si mie mi-a revenit onoarea sa dorm pe unul din cele 2 paturile improvizate – adica intre doua buturugi au pus cateva scanduri si astfel s-a construit un pat la inaltime de sol ;mi-au explicat ca avantajul este ca suplimenteaza spatiu din iurta deoarece se pot depozita diferite lucruri si sub pat- in cazul meu sub pat aveam oalele cu lapte, smantana si branza . In tot timpul prezentei noastre in iurta , pisica batranei nu s-a dezlipit de aceasta si chiar seara la culcare s-a tolanit in patul batranei la picioarele acesteia- ciudat , dar nu se atingea deloc de mancarea care era peste tot si mai ales de cratitele cu lapte.

Iar am avut pe mine paturi si cuverturi ”fara numar, fara numar” si la ora 10 deja eram in lumea lui Mos Ene, nu inainte de a admira din nou cerul , luminat de mii de stele si a cauta vreo stea cazatoare sa-mi pun o dorinta….mi-am pus-o fara sa gasesc steaua …

2011-09-28T21:08:00.001-07:00

2011-09-28T17:53:00.000-07:00

Cu tine ai mereu doi tovarasi : tot binele pe care l-ai facut si tot raul !

M-am sculat cu un entuziasm maxim si cred ca eram in stare sa mut muntii in aceea dimineata ; am plecat la aeroport ca si cum as fi plecat acum 25 de ani intr-o gara a unui oras european si trebuia sa aleg o destinatie in functie de trenul de noapte pe care l-as fi gasit ( atunci ma orientam dupa un tren de noapte- care sa ajunga la destinatie dimineata si in care sa dorm toata noaptea- iar acum m-am orientat dupa primul avion). Am luat un autobuz( 30 de centi) si in 30 de minute eram in cel mai mic aeroport dintr-o capitala de stat- a fost de fapt senzatia ca m-as fi dus la o gara nu la aeroport ; la ghiseul de bilete, am intrebat care-I primul avion care pleaca in interiorul tarii si , in 5 minute aveam bilet pentru Murun cu plecare intr-o ora ( a durat asa mult, 5 minute ,pentru ca am platit cu cardul si a trebuit sa merg la un birou unde aveau P0S pentru carduri ). In aeroport putine persoane si asta probabil inseamna ca mongolezi nu calatoresc cu avionul iar turistii si mai putin merg cu acesta – nu am vazut nici unul. Bineinteles ca avionul micut cu elice era pe jumatate plin ( adica erau maxim 20 de pasageri) si intr-o ora jumatate aterizam intr-o “comuna” din nordul Mongoliei- pentru Mongolia o localitate cu 20.000 de locuitori se numeste oras dar, conform standardelor europene, as numi localitatea “comuna” ( nu avea decat case- fara blocuri sau vile- , cu garduri si animale ca la tara, cu mult praf pe strazi, putine masini, multi caini, si nu exista nici o strada pavata) ; sa nu va inchipuiti ca aeroportul era mai mare ca gara din Breaza , dar avea parcarea mai mare…pentru ca acolo am gasit-o pe Sara…

Sara este un ghid din Murun care insotea turistii prin zona lacului Khuvsgul …spun “insotea” pentru ca acum are un copil de 3 luni si nu mai poate sa plece din casa mult timp deoarece alapteaza. Sezonul turistic in aceasta zona incepe in iunie si se termina la sfarsitul lui august , timp in care nu este un aflux masiv de turisti , dar oricum sunt ceva, comparativ cu celelalte 9 luni ale anului cand vin doar nebuni pe aici; zona fiind situata la aproximativ 2000 metri altitudine , iarna se instaleaza rapid si vara vine tarziu.

Am mers impreuna cu Sara si sotul ei ( un ofiter care lucreaza la inchisoare- deja am asociat zona asta cu Siberia unde sunt trimisi criminalii rusi) in centrul orasului ( hai sa-I facem onoarea sa-l numim asa) , unde m-au invitat la o masa tipic mongoleza( cu multa carne….de oaie … de fapt sunt convins ca este carne de miel dar ei zic ca este de oaie ) timp in care Sara incerca sa-mi faca rost de un ghid sa vina cu mine intr-o expeditie de 5 zile sa-mi arate zona si sa ma introduca in traditiile si obiceiurile locale; timp de 3 luni cat tine sezonul , majoritatea ghizilor de aici sunt studenti care studiaza in Ulanbator si acum scoala incepand nici unul nu mai era disponibil -ghidul de fapt inseamna translator pentru ca adevaratul ghid este soferul, care este si localnic si stie toate locurile si toti oamenii din zona. Dupa zeci de telefoane fara succes am renuntat la a cauta ghid si Sara a propus sa vina cu noi fiul ei ( Batzorig) care “stie ceva engleza”- precum am presupus , “stie ceva” , se traduce cu stie cateva cuvinte J ….am negociat cu ea un pret de 50 de dolari pe zi ( enorm pentru o persoana dar asta-i pretul pentru intreaga masina si este foarte convenabil daca sunt 5 oameni) pentru o masina 4x4 de teren si a zis ca trebuie sa fie masina puternica pentru ca n-am mai vazut asa drumuri ca aici nicaieri si cand ma voi intoarce ii voi da dreptate ; dupa alte telefoane fara succes in a gasi o masina puternica ( in general sunt masini rusesti-tip “TV”-urile vechi la noi -care sunt rezistente, 4X4 si se repara pe marginea drumului ) , mi-au dat masina lor , si sofer l-a convins pe socrul ei( Choijamts) sa vina. Timp de jumatate de ora cat au durat pregatirile am mers la ei acasa si am vazut cum traieste o familie de nivel mediu in Mongolia( sau in zona aceasta) ; familiile cu statut mai ridicat nu mai traiesc in iurte ( imediat va explic ce sunt acestea ) , ci se muta in case din lemn ( majoritatea ) sau caramida – conditiile sunt ca la tara, cu toaleta afara , nu au dus, si apa au doar la bucatarie. Casa este compusa din 2 camere si bucataria este parte dintr-o camera- nu exista decat o soba comuna pentru toata casa , si in general la aceea soba se si gateste.

In casa Sarei se gaseau 6 copii , dintre care 3 ai ei si alti 3 nepoti de la o sora; aceea sora era plecata de 3 luni intr-o zona din nordul tarii, o zona unde se gaseste aur si multi mongolezi risca enorm incearcand sa se imbogateasca rapid prin munca in mine ilegale de aur unde zilnic se produc crime- de 3 saptamani copiii nu mai stiau nimic de mama lor si de suparare se mutasera la matusa lor ( tatal murise cu ceva timp in urma- nu mi-a spus daca tot in mina); am sesizat si eu o nota de tristete in ochii acelor mici copii ,care foarte probabil sa fi ramas orfani – Sara mi-a explicat ca daca “ai norocul” sa gasesti ceva aur si vreun vecin afla , sunt mari sanse sa nu mai iesi dimineata din cort…si fiind o mina de aur ilegala, mortii sunt ingropati rapid ( cu toate lucrurile lor ) pentru a nu exista anchete si controale….ca-n filme… sau o realitate crunta ?... desi ar putea sa para interesant locul ( Sara mi-a explicat ca oamenii sapa ca , cartitele pana la 8- 10 metri si in general gasesc aur) ,promit ca acolo nu ma duc .

Am rugat-o pe Sara sa ma duca la o alimentara din zona si le-am cumparat copiilor o plasa de dulciuri…probabil o infima bucurie fata de un telefon de la mama lor… L …hai sa spunem cu totii o rugaciune pentru acei copii…multumesc!

In 30 de minute eram in masina , impreuna cu batranul si Bat ( mi-e greu sa-I zic numele intreg si l-am botezat Bat) si plecam in salbaticia Mongoliei, pe drumuri batute de localnici si foarte rar de turisti- destinatia finala este lacul Khuvsgul, si zona din jurul acestuia , zona care se numeste “perla albastra a Mongoliei “ . Este o destinatie mai putin cunoscuta de turisti care , majoritatea , iau tururi din Ulanbator si merg in desertul Gobi, in Karachoram( fosta capitala a imperiului) , sau in imprejurimile capitalei; sunt cateva tururi care se organizeaza si in aceasta zona dar sunt pentru cei impatimiti de natura, pentru cei care vor sa calareasca zile intregi intr-un tur calare pe faimosii cai mongolezi, pentru pescarii impatimiti sau pentru cei care au vor intr-adevar sa vada adevarata Mongolie ( ca mine) .

La ora 4 dupa-amiaza am plecat din Murun si dupa cateva sute de metri mi-am dat seama ce inseamna drum rau…cu adevarat era off-road si nici chiar eu ( care sunt recunoscut ca nu am grija de masinile mele) nu mi-as fi bagat masina pe aici- atunci am inteles de ce mi-a spus Sara ca vom avea nevoie de 5 zile pentru a acoperi o zona relativ mica pe harta – parcurgeam 10-20 kilometri pe ora si erau zone in care mergeam mai incet decit am fi mers pe jos. Dupa 3 ore , la lasarea intunericului , parcursesem numai 50 de kilometri si Cho a decis sa cautam o iurta sa innoptam; acum sa va explic ce este o iurta ( nu stiu daca asa se traduce in romaneste dar termenul vine din rusa , “iurta” iar engleza se spune “ger”) : este un fel de cort mai mare , mult mai stabil si calduros, folosit de nomazii mongolezi care il folosesc pe post de casa si de cateva ori pe an il demonteaza si monteaza mutandu-se in cautarea ierbii ( pentru animale) mai bune si mai grase . Chiar si in orase sunt cartiere intregi de iurte si multi mongolezi traiesc inca in aceste “case” , asa cum traiau strabunii lor de sute de ani . Mongolia este , cred, singura tara din lume unde mai sunt destui localnici care traiesc ca acum sute de ani si sunt nomazi adevarati.

Iurta este o constructie relativ simpla formata dintr-un schelet din lemn acoperit cu cateva foi de panza groasa si pazla ; la baza este un fel de gard (grilaj) pliabil care se asezaza circular, pe acesta se pun oblic aproximativ 50 de bete care in partea de sus se sprijina pe o roata( care la randul ei se sprijina pe doi stilpi) care formeaza acoperisul; roata respectiva are diametrul de 1-1,5 metri si prin ea iese cosul de fum si o aerisire , a carei marime , variaza de la iurta la iurta.

Majoritatea iurtelor in care am dormit aveau aproape jumatate de roata deschisa si deci vedeai cerul din interiorul ei pe o suprafata de aproape un metru patrat ( este , pe langa partea practica de aerisire si partea romantica a iurtei J pentru ca vezi stelele noaptea, dar pe acolo iese si toata caldura… L) – iar partea deschisa mai are si rol de luminator. Usa iurtei se pune in general spre sud din doua motive : pentru ca vantul bate in general dinspre nord , deci sa adaposteasca intrarea si deoarece dinspre sud straluceste cel mai mult soarele si poata sa intre cat mai multa caldura in iurta pe timpul zilei ; fiind de dimensiunea gardutului , trebuie sa te apleci sa intri , dar odata intrat poti sa stai in picioare inauntru .

In jurul orei 19 am oprit pe marginea drumului ( cam mult spus drum, poate poteca este mai bine) la prima iurta intalnita dupa ce am decis sa innoptam; erau doi tineri frate-sora , de 23 si 25 ani, care aveau grija de 30-40 de vaci , vreo 20 de capre si oi , si 2 cai… ne-au primit cu multa caldura si au inceput sa ne trateze ca si oaspeti adevarati. Pe langa ceaiul pe care fiecare mongolez ti-l ofera daca ii treci pragul “casei”, ei au inceput sa ne pregateasca si un fel de ciorba cu carne de …bingo !, oaie! Conditiile erau precare dar, asta am vrut, sa vad cum traiesc mongolezii adevarati si sa ies din perimetrul turistic . In mijlocul fiecarei iurte se gaseste o soba cu rol dublu, de sursa de caldura si loc de pregatit mancarea , si aici femeia ( in general) gateste mancarea . Exista un singur vas de gatit , in care fac ceaiul , gatesc, incalzesc , fierb laptele, etc…un vas universal de fonta multifuctional. Ceaiul la mongolezi este atipic si este un fel de amestec de ceai cu lapte( in apa fiarta se pun niste plante culese de pe camp si mult, mult lapte – deci ceaiul are gust de lapte)- nu exista sa intri intr-un loc si sa nu-ti ofere “ceai” ( asa se spune si in mongoleza) – este o impolitete sa refuzi si cred ca in fiecare zi am baut vreo 10 ceaiuri ( de multe ori am baut si cate doua pentru ca gazda insista si am inteles ca nu este bine sa refuzi) . De asemenea pe langa ceai fiecare gazda te serveste si cu niste cornulete ( gen paine) pe care le tin intr-o punga si cred ca unele sunt de saptamani intregi acolo…daca poposesti mai mult timp intr-o iurta , nu scapi fara sa mananci iaurt mongolez.

In prima iurta ne-au oferit o mancare calda si proaspata facuta atunci din taietei din faina si carne de oaie …nu am fost prea fericit de gust , dar, trebuia sa mananc ceva si nu este politicos sa refuzi mancarea- cel putin trebuie sa incerci . Eu mananc carne de miel odata la 2-3 ani de Paste, si atunci doar gust…despre carnea de oaie , nu-mi aduc aminte sa fi mancat vreodata, poate din greseala….

La ora 9 , ne-am pregatit de culcare si cand mi-am scos sacul meu de dormit , toti din jur, in frunte cu Bat au inceput sa rada sanatos…Bat, desi stie doar cateva cuvinte in engleza, a dat o replica care m-a ingrozit : “ice –cream” – adica inghetata…chiar asa de frig o sa fie am intrebat ( prin limbajul trupului) …da, mi s-a raspuns si mi-au intins cateva paturi sa ma invelesc …noroc cu ele ca daca as fi ramas cu acel sac ( care desi era de la Himalaya si garantat la 0 grade )nu ar fi facut fata- pe la orele 3-4 in miez de noapte m-am sculat sa ma duc afara( dupa 4 -5 cesti de ceai , nu am putut sa ma abtin pana dimineata….baute la insistenta gazdei care sesizand ca am mancat putin ma indemna sa mananc iaurt sau ceai… J ) si era sa paralizez de frig…si nu era nici o diferenta intre afara si in interior, acoperisul iurtei fiind deschis si noaptea nefacandu-se foc , iurta protejeaza doar in caz de ploaie , vant sau …ninsoare.

La ora 10 seara inca nu adormisem si priveam cerul…plin de stele…era ca la o petrecere si aveam parte de milioane de luminite … cea mai mare instalatie luminoasa din lume !... afara se auzeau animalele cum rumega …inauntru temperatura scadea cu fiecare minut pentru ca focul se stinsese…nu-mi pasa , aveam vreo 3 paturi pe mine + eram bagat in sacul meu de dormit care pana acum o ora aveam nadejde ca m-ar fi scos din orice vreme…acum probabil ca-l voi lasa pe aici sa se bucure vreun mongolez mai “de la oras” ca vad “ca la tara” acestia au cuverturi zdravene nu gluma…eram in mijlocul pustietatii si nu stiam ce-mi rezerva ziua de maine…stiam doar ca aveam incredere ( ca intotdeauna ) ca Dumnezeu nu ma va parasi niciodata …cred ca am adormit cu ochii deschisi drogat de frumusetea cerului impodobit cu luminite…nu-mi amintesc sa mai fi dormit vreodata sub cerul liber …si la 0 grade…

Dimineata , tot sora s-a sculat prima facand focul ,preparand ceaiul si in cateva minute in iurta a crescut temperatura …probabil de la 0 grade la cateva peste 0…J …dar oricum am putut sa iesim din asternuturi ( adica din cuverturile puse pe noi ) ; gazda a scos niste carne uscata , si impreuna cu paine si ceai, asta a fost micul nostru dejun ; ne-a mai oferit si niste ciorba ramasa de seara trecuta dar am refuzat-o politicos spunand ca e suficienta carnea uscata . Dimineata am observat in iurta o pusca de armata ruseasca si baiatul mi-a spus ca vaneaza cu ea …am incercat sa-l intreb ce animale dar dupa cateva minute de cuvinte neintelese , am renuntat. Am uitat sa va spun ca seara , cina am terminat-o cu un desert fantastic - samburi de con de brad …da, conurile de brad ( sau de alte conifere) se pun cateva minute in jar si apoi se scot niste samburi care au un gust deosebit- nu stiu daca si in Romania exista asa ceva …?

Dimineata am avut parte de cea mai frumoasa priveliste avuta de mine in timp ce-mi faceam treaba…Mare…m-am cocotat pe un deal din apropiere si cele cateva minute, cat am stat ghemuit , am admirat natura si zona in care innoptasem ..din iurta iesea fum si stiam ca toti se pregatesc pentru o noua zi .

La plecare ne-au invelit intr-o pagina de revista niste carne uscata sa avem pe drum…ce rau imi pare ca nu am avut nimic sa le ofer in afara de o punga de turta dulce- de la magazin cumparasem cateva pungi de bomboane pentru copiii pe care ii vom intalni ( am experienta din Africa unde bucuria copiilor care primesc ceva dulce este unica si de nedescris) - la gazdele noastre nu ne-am gandit sa le cumparam ceva …data viitoare voi sti !

Prima noapte dormita la iurta …urmeaza o zi, intreaga, fantastica petrecuta prin salbaticia si putin cunoscuta Mongolia…si apoi mai urmeaza 3…una mai deosebita decat cealalta ! J

2011-09-25T12:21:00.000-07:00

2011-09-24T07:39:00.001-07:00

Ulan Bator – Mongolia
La ora 10 dimineata eram deja in cel mai vechi hostel din capitala- de peste 20 de ani primeste “vagabonzi” ca mine si ii conduce prin frumusetile Mongoliei( organizeaza si tururi prin tara). La fel ca celelalte hosteluri la care am stat prin acest tur, si acesta este simplu, curat, ieftin ( 4 euro) si, cel mai important, plin “backpackeri “ ( rucsangii) cu care sa imparti experiente.
Cu harta orasului in mana si stiind ca nu am decat o zi sa vad ce “ascunde” aceasta capitala mai putin cunoscuta in lumea turistica am plecat la cutreierat .
UB, o capitala situata la 1400 metri altitudine , asezata intre munti -se spune ca sunt 4 munti sfinti : Bogdh Khan, Bayanzurkh, Chingeltei si Khairkhan care strajuiesc si binecuvanteaza acest oras.
Hostelul se afla in spatele celui mai mare magazin( un fel de mall) din Ulan Bator si nu m-am abtinut sa nu intru ( “pentru cateva minute “- mi-am spus…) ; am iesit dupa 2 ore ( cumparand , din fericire , doar o pereche de ochelari ) si as fi stat inca o zi sa ma minunez de ce preturi mici si produse de calitate erau- totul este la jumatate fata de Europa ( de Romania nu mai vorbesc) si cu siguranta UB va fi o destinatie de shopping pentru multi in viitor .
Terminand cu shoppingul am vrut sa ma culturalizez si am intrat in Muzeul National al Mongoliei unde vezi istoria acestei tari incepand din epoca de piatra pana la democratia din zilele noastre ; sunt expuse arme din toate perioadele, tinutele vestimentare , obiecte datand de mii de ani gasite pe teritoriul Mongoliei, si multe alte lucruri interesante despre istoria si cultura acestui popor; aproape un nivel intreg este dedicat lui Gingis-Han si a lui armata de cuceritori si la ultimul nivel este prezentata Mongolia secolului 20 care a apartinut comunismului; este un loc care nu trebuie ratat si ar fi bine vizitat inainte de a vedea Mongolia.
In UB majoritatea obiectivele turistice de vizitat sunt situate in centru si nu ai nevoie de mai mult de 10 de minute sa ajungi de la unul la celalalt. “Kilometrul 0” al capitalei se afla in piata Sukhbaata , o imensa piata deschisa in milocul careia se afla statuia lui…Sukhbaata, bineinteles- acesta a fost cel care in iulie 1921 a fost eroul revolutiei si a declarat Mongolia independenta fata de China ; statuia actuala nu este cea originala aceea fiind inlocuita acum nu multi ani cu una de bronz- il infatiseaza pe erou calare pe un cal in pozitie de lupta.
Tot in aceasta piata in anul 1990 au pornit protestele impotriva regimului comunist , care curand dupa aceea a cazut si a fost inlcuit cu o veritabila democratie .
Intr-o parte a pietei se afla Palatul Parlamentului , in fata caruia se afla o statuie impresionanta a lui Gingis Han – aceasta a fost finalizata in anul 2006 la 800 de ani de la preluarea conducerii de catre el si inceputul perioadei de unire si formare a imperiului .
In partea nordica a pietei se afla Palatul Cultural , iar la mica distanta un muzeu-templu ( Choijin Lama ) , care pe timpuri a fost o manastire, dar ca sa scape de distrugerea din perioada comunista , s-a transformat ( si a ramas si dupa) in muzeu- de fapt in interior sunt 5 temple budiste .
La ceva distanta de centru se afla Palatul de iarna si Zaisan Memorial, dar eu nu le-am vizitat pentru ca trebuia sa-mi aranjez plecarea maine in interiorul tarii.
Ulan Bator-ul adaposteste peste 1,3 milioane de oameni si acestia reprezinta aproape jumatate din populatia intregii tari….o tara care este cat jumatate din Europa si are doar 3 milioane – este tara cu cea mai mica densitate din lume .
Desi se spune ca orasul este murdar , aglomerat si lumea vine aici doar sa plece rapid in interiorul tarii, mie mi-a placut atmosfera din centru si am apreciat diversitatea care se plimba pe strazile acestei capitale de la femei si barbati imbracati ca in reviste si pana la nomazi veniti direct din stepa ; bineinteles ca la fel se intampla si cu masinile care circula - de la masini vechi de zeci de ani pana la ultimele marci renumite aparute nu de mult in Europa . Se vede ca este un oras in plina dezvoltare si curand se va apropia ( din toate punctele de vedere) de marile orase ale lumii ( din pacate asta aduce numai lucruri rele pentru turism - aglomeratie, hotie, preturi mari, polare, etc).
Dupa-amiaza m-am intors la hostel sa vad ce tur sa iau in interiorul tarii si dupa multe analize si vorbind cu mai multi turisti , m-am hotarat sa abandonez orice tur turistic si sa o iau pe cont propriu …deci maine ma duc la aeroport si voi vedea in ce directie voi gasi primul avion in interiorul tari. Din pacate nu am mai mult de o saptamana de petrecut aici ( initial imi propusesem 2 saptamani, dar China mi-a dejucat planurile) si trebuie sa zbor sa ajung in mijlocul desertului Gobi sau in pitorescul nord acoperit de lacuri adanci si munti misteriosi… am timp numai de o destinatie…sa lasam destinul sa aleaga unde ma vrea…primul avion va fi cel in care ma voi urca !
De maine s-ar putea sa nu mai primiti zilnic jurnalul meu, dar promit ca eu voi scrie zilnic ( numai sa am cort dotat cu electricitate ) si revenind la civilizatie voi compensa zilele “pierdute”.

2011-09-23T19:44:00.000-07:00

Dupa o seara intreaga la povesti cu un american, un finlandez si 5 chinezoaice am ajuns sa dorm si eu cateva ore pana la 6 dimineata. Miki, americanul , a stat in Mongolia 3 luni si urma sa calatoreasca prin Asia inca un an ; finlandezul ( Maghi-nu stiu cum se scrie) calatorea doar prin China- de vreo 4 luni- si i-am dat noi o idee cu Mongolia-a zis ca poate vine si el saptamana viitoare … vedeti cum este in viata, fiecare isi gaseste “nasul” : sunt convins ca multi ma invidiati ca eu calatoresc atat de mult, dar foarte des imi gasesc si eu “nasul” – si eu ii invidiez pe baietii astia cand aud de calatorii care dureaza 6 , 8, 10 luni, un an, cat mai are bani, etc …probabil si ei isi au nasii lor: cei care calatoresc ca profesionisti si mai sunt si platiti pentru asta.

Dimineata la 7 eram in autogara si luam autobuzul spre Erehot ( orasul chinezesc de frontiera) ; in autobuz l-am ochit pe un mongolez si am incercat sa intru in vorba cu el ….nu stia decat un cuvant in engleza ( la orice raspundea cu “yes” , dar, m-am inteles cu el J…si, mai important, m-a inteles ce vreau : ajungand in statia de autobuze din Erehot ( dupa 6 ore)trebuia sa merg in statia de “jeep-uri” , unde o masina de teren ( gen “jeep”) te trecea frontiera in orasul din Mongolia; daca nu era mongolezul meu as fi stat ore intregi sa le explic chinezilor ce vreau sa fac. Din fericire si el mergea spre Mongolia si am luat un taxi pana la locul de unde plecau masinile spre frontiera- era plin de masini de teren care duc bisnitarii mongolezi peste granita – cei care cumpara marfa din China si o duc in Mongolia( un fel de trafic Romania-Iugoslavia, Romania-Ungaria, sau Romania-Turcia de acum 20 de ani ) . Erau pe putin 50 de masini de teren dintre care jumatate aproape pline care mai asteptau clienti sa poata sa plece; cele care plecau erau burdusite de bagaje avand legate bagaje si sub masina( nu mai vorbesc de portbagaj deasupra, in spatele masini, etc) – la unele masini am vazut ca bagau si la motor bagaje J ; atunci am inteles de ce foloseau masini de teren – ca au volum de bagaje mai mare si poata sa duca greutate. Majoritatea masinilor erau rusesti ,vechi de zeci de ani , toate lovite ,descomplete , si aveai impresia ca acum se destrama cu totul . Mongolezul meu a vorbit cu un alt mongolez si am negociat 5 euro sa ma duca pana in orasul Zamiin( in Mongolia) la gara . Soferul a zis ca mai asteapta pe cineva si va pleca in 20-30 de minute…si mongolezul mi-a facut semn sa mergem sa mancam….mancare mongoleza. In cateva minute eram intr-un restaurant ( cam mult spus restaurant ) , pe masa cu niste snitele cu carne de oaie si mancam…cu furculita si cutitul ( of , tocmai cand invatasem si eu sa mananc cu betele si vroiam sa mai practic); am baut ceai specific Mongoliei cu lapte si am platit , amandoi ,3 euro…intorcandu-ne nu am mai recunoscut masina : plina cu bagaje – pana si bancheta din spate era scoasa si puse bagaje in loc…si pe ele statea o tanara mongoleza; in cateva minute mi-am inghesuit si eu bagajul si cu masina plina ochi am plecat spre frontiera . De la mongolezul meu ,care stia sa zica in engleza doar “yes”, am dedus intr-un final ca vine pana la frontiera sa-si puna stampila de intrare in China ( din 3 in 3 luni face asta) si merge inapoi in Holhot unde este artist ( mi-a aratat ca sculpteaza) . M-am imprietenit rapid cu Khatana( de fapt o cheama Byambakhatan dar am zis ca o sa-I zic asa ca e mai usor) , mongoleza-bisnitara, si ea a fost ingerul meu pazitor datorita careia acum sunt in trenul de UlanBator, am chiar si vagon de dormit , scriu, si sunt fericit.

In timp ce soferul masinii de teren trecea bagajele prin cele 2 frontiera ( probabil soferii aveau aranjamente cu vamesii) , eu cu Khatana am trecut separat cu pasapoartele in mana prin alt ghiseu si am inceput sa socializam – Foarte curios este ca nu vorbeste decat cateva cuvinte engleza , dar ma inteleg destul de bine cu ea ( ca de altfel si cu mongolezul din autobuz) – e diferenta mare intre chinezi si mongolezi , pe un chinez nu-l faci sa inteleaga nici “yes” sau “no” ( si nici eu nu inteleg “neam” din ce spun ei) , pe cand cu mongolezii te intelegi si chiar poti sa afli informatii. Am intrebat-o cum si unde sa schimb bani mongolezi, unde este statia de tren in Zamiin si cum fac sa cumpar bilet pentru trenul de diseara spre UlanBator… la ultima intrebare si-a pus mainile in cap si a zis ca este imposibil sa mai gasesc bilet in seara asta la UlanBator si poate nici maine sau poimaine…e plin de mongolezi care fac trafic de produse si trenul “geme” de ei- am putut observa asta cand am ajuns in gara si am vazut mii de mongolezi cu alte mii de bagaje. Ieri in Holhot aveam 2 variante : sa plec cu avionul pana la UlanBator ( 2 ore) sau varianta sado-masochista , 24 de ore cu autobuzul , masina de teren si tren …nici n-am stat la discutii si am ales varianta provocatoare !...dar in momentul cand am realizat ca as putea sa fiu blocat citeva zile ,aici ,intr-un orasel de frontiera , mai-mai sa-mi para rau de decizia luata.

Am citit acum ceva timp un motto tare intelept si optimist : “nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele” ….cautati pe google si spuneti-mi si mie cine l-a scris sa pot sa-l felicit pe acel om destept ! ….nu stiu cum a aranjat Khatana( cu siguranta un miracol) dar in 30 de minute era cu biletul meu in mana…si la vagon de dormit …si cand am mai auzit si cat costa am sarit sa o imbratisez – 20 de dolari…eu ii propusesem sa intrebe in gara un bilet la suprapret pentru ca as fi fost in stare sa dau si 100 -200 de dolari !

Acum stau si ma gandesc , cat de mult te invata ,slefuieste si pregateste pentru viata o activitate de “bisnitareala”- multi prieteni de-ai mei (acum oameni de afaceri de mare succes) au pornit-o prin a face bisnita ( de la hartie igienica pana la electronice, casnice,imbracaminte etc ) ...de mine cred ca stie toata lumea ca primii bani i-am facut in Germania la munca in timpul vacantelor , iar cu parte din acei bani cumparam telefoane fara fir si roboti telefonici si vindeam la pret dublu in Romania speculand snobismul unora de a avea prin anii 90’ robot telefonic cum vazusera prin filme( si acum tin minte ca ma puneau sa le inregistrez pe robot si in engleza “please leave a message after a beep” … J …asa vazusera in serialul Ewing- Dallas…) – cu cealalta parte de bani am inceput calatoriile prin Europa , dar tot ca “vagabond”…

In cateva minute eram in vagonul de dormit si tot Khatana a fost cea care a aranjat sa fac schimb cu cineva si sa stau cu ea in compartiment ( linisteste-te iubita mea , sunt 4 paturi in compartiment !....nu dorm doar cu ea ! J )…am stat vreo ora sa aranjam sa incapa toate bagajele celor 3 bisnitari din compartiment !....

Si asa a inceput turul meu prin Mongolia !

Dupa ce trenul a plecat ,Khatana, Batkhishig ( alt tanar bisnitar din compartiment) si cu mine am plecat sa mancam la vagonul-restaurant …eram toti fericiti: eu ca ma vazusem urcat si maine dimineata ( in sfarsit) eram in UlanBator , iar ei ca trecuse “nasul” si nu platisera nimic pentru excedent de bagaje; aici i-am ajutat si eu ca am inceput sa-mi exersez cuvintele de “salut” , “multumesc”, “ ce faci” ( pe care ma invatasera ei sa le pronunt in mongoleza) cu controlorul ,si l-am facut sa uite sa-i intrebe de bagaje… am mancat o supa extraordinar de buna de legume cu carne de …bineinteles ca oaie !...cred ca in Mongolia numai carne de oaie o sa vad …si iar am platit undeva la 3-4 dolari…toti 3 !...se pare ca Mongolia este mult mai ieftina decat China – pana acum transportul este la jumatate , iar mancarea la fel !

Nu sunt decat de cateva ore pe teritoriu mongolez si am inceput sa-i iubesc pe acesti oameni- nu sunt deloc galagiosi ca chinezii, ma pot intelege cu ei , este mult mai curat in tren si la toaleta ( la chinezi daca ai ghinionul sa te scape in tren , mai bine puneti-ti pampers si si fa pe tine decat sa mergi la toaleta- iti cade parul din nas de miros , te murdaresti peste tot si mai trebuie sa stai si ghemuit “ciu-ciu-ca” sa faci ceva – au toalete turcesti) ,toti imi zambesc si , cel mai important, am inceput cu dreptul !

Acum ( in acordul melodios al caii ferate ) ma culc pentru ca am avut o zi plina si maine ma asteapta UlanBator-ul si sunt convins ca nu va fi mai usoara !

2011-09-22T14:48:00.001-07:00

Gara din Xian

Nu atat de mare cat cea din Beijing dar la fel de aglomerata si obositoare; iar la intrarea pe peron chinezii se inghesuie de parca ar trebui sa prinda locuri pe scaune sau sa nu scape trenul( desi deschiderea portii spre peron se face cu 30 minute inainte de plecarea trenului) .

Cu o intarziere de 2 ore a plecat si trenul . De data asta n-am mai gasit nici un “Chenchen” sa mai vorbesc cu el , dar toti chinezii din vagon veneau sa ma vada si sa-mi zambeasca ; adevarul era ca nu am mai vazut vreun strain in tot trenul (si nici in toata gara) si probabil nici chinezii nu vad des straini( si mai ales oameni inalti ) . Chinezii ( majoritatea sub 1,5 m) ar trebui sa-mi spuna “Inaltimea Voastra” … J …parca eram o maimuta si toti veneau sa ma vada si se hlizeau la mine- problema era ca nimeni nu vorbea nici un strop de engleza, dar asta nu i-a impiedicat pe multi sa vina sa-mi ofere din mancarea lor. Chinezii in tren mananca de parca ar fi la nunta si de cum porneste trenul si pana se opreste baga in gura- la inceput mancare calda ( au supe la cutii de plastic peste care pun apa fierbinte- care se gaseste in fiecare vagon) si apoi rontaie non-stop alune, seminte, snacksuri, dulciuri, etc…noroc ca a venit noapta si s-au culcat cu totii ca nu e usor sa suporti mirosul diferitelor mancaruri.
In vagon nu exista compartimente ,deci practic toate paturile sunt in aceiasi incapere- daca sforaie vreunul mai tare il aud toti …dar problema este ca de multe ori fac si altceva …care mai si miroase ( face parte din cultura lor sa nu se abtina ) . E plin de copii mici in vagon si am vazut un mod deosebit de a evita pamparsii la cei mici: au despicati pantalonii intre picioare si cand fac treaba ( mica sau mare) doar desfac picioarele si nu murdaresc hainele ( si nici nu mai au nevoie de pamparsi) …de acum o sa ma uit atent cand ma asez in vreun loc J .
Dar cu toate obiceiurile astea ciudate pentru mine ( dar probabil si noi avem obiceiuri ciudate pentru ei) , calatoria a decurs in mare parte placut si m-am simtit ( din nou) vedeta in mijlocul unor oameni foarte prietenosi si mereu zambitori – ce mult m-as fi dorit sa le vorbesc limba….poate intr-o alta viata !... Am dormit vreo 10 ore si am stat in pat peste 16 si acum apropindu-ne de destinatie ( adica mai avem vreo 2 ore , dar in China timpul are alta “unitate de masura” ) am inceput sa scriu avand zeci de ochi , zambitori, atintiti asupra mea si a calculatorului ; din timp in timp vin copii la mine si-mi spun ceva , din pacate nu inteleg nimic, le zambesc si ei rad si fug inapoi.

V-am spus ca chinezii mananca mult , acum sa va povestesc si despre mancare si impresionantul evantai culinar de aici :
De-a lungul istoriei, chinezii au suferit mult de foamete si asta asociata cu placerea de a prepara hrana , a facut ca pentru ei bucataria sa fie o arta si mesele o sarbatoare . Tot ce este comestibil ajunge in farfurie -spun chinezii !

Exista o vorba ca tot ce are 4 picioare ,si nu este masa , chinezii mananca ; de la mancaruri obisnuite in Europa pana la mancaruri exotice care par ciudate pentru noi- broaste testoase , sobolani, creier de maimuta, serpi, labe de urs , scorpioni, cicade, melci, caine- toate fac parte din vasta bucatarie chineza.
In general legumele sunt mai raspandite( in special in afara oraselor) comparativ cu carnea datorita pretului , dar multi au invata sa combine legumele si sa nu simta lipsa carnii din meniu; legumele populare de baza sunt varza chinezeasca ( noi spunem salata chinezeasca), spanacul si cartofii. Foarte des consuma tofu si soia , ca inlocuitor al carnii ; nici o masa nu are loc daca nu apare renumitul orez chinezesc – acesta este mai consistent decat orezul de la noi pentru a putea fi mancat cu betisoarele…daca nu inveti sa mananci cu betisoarele in China, mori de foame …
Pe toate strazile ( la bucatarii ambulante sau in localuri) gasesti “jiaozi” – galuste umplute cu carne , inmuiate in sos de soia si otet de orez , un gust deosebit are are painea facuta la aburi ( “mantou”) si foarte rar lipsesc vestitii taietei de orez .

Chinezii sunt vestiti pentru fierberea rapida sau aburirea legumelor( au un gust aparte) , iar prajirea se face rapid , la o temperatura inalta ( foc mare) , mestecandu-se incontinuu si folosind putin ulei ( se pare ca ultimele studii au dovedit ca este mult mai sanatos sa nu prajesti sau fierbi mult timp si sa prajesti in ulei putin)….totusi mancarea are aspect foarte uleios !
Sunt multe mancaruri foarte iuti si condimentate iar pentru cei care nu sunt obisnuiti cu asta vor sufla “foc” pe gura ( si apoi pe altundeva… J ) ; cand am fost cu prietenii mei prin Xian sa mancam am incercat si astfel de mancaruri care pur si simplu ard gura ; mai tarziu am citit ca este o planta “huajiao” care la inceput amorteste gura si apoi cand mananci mancare cu condimente “inflamatoare” nu simti puterea reala a acestora…cred ca asta au facut si ei cu mine, m-au drogat intai cu “huajiao” pentru ca au insistat sa mananc intai aceasta planta…problema mare este daca suferi cu vreo boala de anus … : -) …acela cu ce-l mai amortesti ? J)))

Bautura in China este asociata cu ceaiul ( “cha”) care este de mai multe feluri : verde- cel mai renumit, negru, de crizantema, fructe si deliciosul ceai “al celor opt comori “( facut din petale si boboci de flori) – in ceai se pune in loc de zahar , zahar- candel; poti sa bei ceai la orice ora a zilei , dar se bea in special la orele mesei . Se vinde si suc de fructe , dar asta numai pe strazi.
Am vazut si multi chinezi care beau apa fierbinte- si nu cred ca este o forma de dieta ca in Romania… J
Am citit despre chinezi ca sunt foarte nechibzuiti si vor face treaba de mantuiala daca ii iei ca grup( plus ca se cearta adesea ,din orice ,cand sunt multi) , dar ca indivizi ,separat ,sunt foarte muncitori , ingeniosi si ambitiosi; linistea s-a terminat cand se intalnesc 2 sau mai multi si incep sa vorbeasca si sa rada- cand intri intr-un restaurant , prima senzatie este ca a inceput o revolutie – n-am vazut oameni mai galagiosi !

Inca un lucru de care am aflat aici si a infirmat ce stiam eu: exista o lege care spune ca o familie nu are voie sa faca mai mult de un copil (“o famile , un copil” ) , dar Chenchen mi-a spus ca acum este o nou regula care spune ca daca parintii ambilor soti au avut un copil ( ambele familii) copii lor ( sotii) pot avea 2 copii.
Din pacate trenul in loc sa ajunga la 7 dimineata in Hohhot , a ajuns la ora 13 si am pierdut orice sansa sa ajung pana diseara la Erehot ( orasul de frontiera) si de acolo , trecand frontiera cu o masina , sa prind trenul de noapte care sa ma duca in Ulanbator; am hotarat sa raman peste noapte in Hohhot , capitala provinciei “Mongolia Interioara” ( o provincie la granita cu Mongolia si care are influenta mongola) si voi vedea varianta cea mai buna sa ajung in Mongolia.

Am gasit un hostel dragut aproape de centru al caror proprietari sunt o familie din Mongolia, si aici mai sunt si 2 “vagabonzi” ca mine , unul din America si celalalt din Finlanda- in rest hostelul e plin de chinezoaice care vor sa invete limba engleza si orice strain intra aici il agata si incearca sa stea cu el de vorba .

Am petrecut intreaga zi bantuind prin oras , vizitand o pagoda renumita si 2 temple budiste; in rest m-am plimbat prin centrul vechi si am admirat magazinele micute ale mongolezilor si calmul zilei . Viata in acest oras nu se compara cu aglomeratia din Beijing sau Xian si este o placere sa te plimbi pe strazile care nu sunt sufocate de biciclisti si masini. Am trecut pe langa doua scoli si am retrait frumusetea si simplitatea uniformelor scolare identice pentru toti – asa bine aratau toti elevii imbracati la fel , pacat ca in Romania nu mai este obligatorie uniforma scolara! Acum ceva timp am mers si am vorbit unor elevi de liceu despre calatorii- nu va puteti imagina vestimentatia unora …mai mult de jumatate din ei erau imbracati strident, mult peste nivelul de scoala, ieseau mult in evidenta si , din pacate, comportamentul lor era cel mai neadecvat pentru un elev; cei imbracati simplu, modest erau cei mai ascultatori, au pus cele mai inteligente si la obiect intrebari si numai acestia au interactionat cu mine. Mereu am zis ca secretul adevaratei maretii este simplitatea ; daca cineva face din simplitate nota dominanta a vietii lui , atunci cu siguranta are mai multe sanse sa ajunga mare si sa aiba succes decat unul care va epata. Viata, natura , prin tot ce ne arata ele, cauta sa-i invete pe oameni maretia simplitatii. Sanatatea nu este altceva decat viata fizica traita in armonie cu cateva legi simple si logice : hrana sanatoasa, exercitii fizice simple ( plimbari , munca, sport) si bineinteles cateva precautii ( totul fara exagerari si cu multa cumpatare). Problema este ca omul se plictiseste de lucrurile simple , cedeaza tentatiilor si apoi sufera. De multe ori noi ascultam de placerea gustului in loc sa ascultam de natura si regulile ei simple; cati oameni nu cunoasteti care sa nu aiba ulcer si desi isi permit orice fel de mancare stau si mananca doar iaurt sau mancarea sanatoasa pe care candva au dispretuit-o ?....sau citi tin dieta de slabire???....

Va pot confirma ca majoritatea oamenilor de succes intalniti de mine traiesc si afiseaza o viata simpla si fara excese din multe puncte de vedere- chiar si eu am taiat excesele in materie de calatorii... J
Ma duc jos in sala de mese a hostelului sa vad ce se mai intampla “prin lume”…
Sper urmatoarea relatare sa o fac din Mongolia.

2011-09-21T23:52:00.000-07:00

2011-09-21T23:24:00.000-07:00

“Urca sus ca sa vezi departe “ – Brancusi

Ora 6 dimineata- toata lumea in hostel doarme; majoritatea turistilor straini stau la “povesti” pana aproape dimineata : schimba experiente de calatorie, se informeaza recipoc despre diferite destinatii, sau pur si simplu stau in barul hostelului ( sau holul lui daca acesta nu are bar) la “vrajeala” cu domnisoarele care calatoresc singure . Imi place si mie socializarea asta( unde afli tot ce vrei despre urmatoarea destinatie a ta- si multe alte lucruri interesante ) si destul de des o fac( este farmecul hostelurilor, am devenit dependent de ele si mi-ar fi greu sa stau la un hotel cu stele in care nimeni nu comunica) , dar stiind ca trebuie sa ma scol asa devreme ( si sa si scriu) m-am culcat, ratand seara trecuta .

Am vazut destul de des in China , globe-trotteri straini care calatoreau alaturi de chinezoaice- probabil acestea erau pe post de translatoare si sunt convins ca este mult mai usor sa calatoresti cand ai o localnica langa tine ( care stie limba)…de asemenea nu cred ca indeplinesc numai functia de translatoare… :- )

La ora 7 dimineata eram in statia de autobuze din gara centrala si plecam (cu autobuzul 2 ore ) spre muntele Huashan .

Simteam nevoia de un refugiu in natura dupa aglomeratia urbana din ultimele zile , mai ales ca eu traiesc in Romania in mijocul naturii. Din pacate multi oameni au pierdut contactul cu mesajul atat de frumos, simplu si profund din Biblie : “ La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit. Sufletul meu l-a intors … “ …ce frumos ! probabil multi stiti ca eu sunt bahai si cred ca toate religiile au venit de la Dumnezeu , fiecare in parte venind in functie de puterea de intelegere si necesitatile oamenilor in aceea perioada; cred in toate marile religii ale lumii , le accept pe toate , respect toti credinciosi si ma bucur cand vad pe cineva care mentine contactul cu divinitatea ( prin rugaciune si fapte bune).

Dedic mult timp si energie pentru a cunoaste oameni noi , ma fascineaza vietile multora pentru ca , este amuzant J , dar vietile oamenilor sunt interesante (si de asemenea si diversitatea activitatilor facute de acestia) -fiecare, in felul lui, este unic si ai ce invata de la el –de la fiecare am avut ceva de invatat si fiecaruia probabil si eu am ce sa-I ofer . De-a lungul deselor si lungilor mele calatorii , am intalnit multe categorii de oameni incepand de la cersetori, hoti, talhari, fosti puscarasi, traficanti de droguri, proxeneti, si pana la artisti , actori ,fii de miliardari, milionari, directori de mari corporatii nationale si internationale, afaceristi si multi altii carora nu le-am aflat profesia sau rangul social- o buna parte dintre acestia ( cu reprezentare in toate categoriile) aveau ceva lipsa pe la “mansarda”( sau le lipseau cateva “doage” ) J …dar , asta-I farmecul, sa nu fim toti la fel.

Cred ca cei mai de succes oameni din lume nu au ajuns in top doar prin depasirea performantelor celor mai buni, ci si prin relationarea cu acestia. Lumea este intr-o permanenta schimbare si trebuie sa te adaptezi ei , comunicarea a devenit indispensabila in lumea noastra moderna si fara sa fi sociabil in ziua de azi cu greu te vei descurca. Imi place mult ce a spus Charles Drawin acum multi ani : “ Nu supravietuiesc cele mai puternice specii, nici cele mai inteligente, ci acelea care accepta schimbarea “ ….am trecut prin multe schimbari in ultimul timp , dar , in urmatorii ani ne asteapta mult , mult mai multe …

Acum cativa ani ,in Romania, elevii ar fi fost exmatriculati daca purtau parul lung, barba , tatuaje, daca isi puneau cercei in vreo ureche sau alt loc vizibil, daca se imbracau mai deosebit, sau alte extravagante ….astazi, profesorii sunt cei care fac asta …. E doar un exemplu care mi-a venit- poate nu cel mai bun …

Revin in mijlocul naturii :

Huashan este varful unuia din cei 5 munti sacri taoisti, si unde vei gasi multe pesteri in care pe timpuri traiau pustnicii ratacitori , in speranta ca il vor gasi mai usor pe Dumnezeu si a fi in mijlocul naturii; astazi in acele pesteri sunt temple taoiste si vin credinciosii sa se roage.

Huashan are faima unui munte periculos deoarece are unele portiuni terifiante alcatuite din incizii in roca perpendiculara ; abia astazi am aflat ca anual au loc accidente mortale si nu ma mira la cat de greu a fost sa-l cuceresti , ca cineva sa fi avut un moment de neatentie dupa atatea ore de oboseala si entuziasm.

Un lucru care m-a dezamagit a fost plata celor 25 de euro pentru admisia in parcul national cu acealasi nume; apoi iar nu mi-a placut ca drumul in totalitate este amenajat cu dale din piatra si practic mergi numai pe acele dale pana sus in varf. Primii cativa kilometri i-am facut rapid urcand intr-un ritm incredibil ( am ajuns de la 200 metri altitudine la 1800 metri in 4 ore ) , printr-un defileu magnific , cu cascade de apa, am escaladat stanci imense golase ( de multe ori pe lanturi deoarece panta era de aproape 80%) si am avut parte de cateva ore superbe in mijlocul naturii neintalnind decat cativa chinezi temerari, la fel ca noi; dar la 1800 de metri am reintalnit “hoardele” de turisti….venisera acolo cu telefericul pe alt traseu si multi vroiau sa ajunga pe varful cel inalt . Din acel punct totul a devenit comercial, cu tonete la fiecare pas si bucatarii ambulante, cu galagia si agitatie zonelor urbane. Am ajuns si noi ( trecand cu greu printre mii de turisti chinezi pe ingusta poteca amenajata) curand pe varf ( 2100m ) si acolo toata ceata care ne-a insotit intreg drumul s-a risipit si am avut parte de un paradis terestru: eram deasupra norilor si priveam varful frumosilor munti din jur admirandu-le stancile golase- din pacate in acordurile zgomotoase ale miilor de chinezi sositi si care soseau mereu si ei pe varf .

Tot drumul de la punctul terminus al telecabinei pana in varf este presarat cu lacate si fundite agatate de chinezi aici pentru a-si “permanentiza” iubirea ; de la sutele de tarabe din zona cumperi fundite rosii, scrii pe ele numele iubitei (ului) sau sotiei( si ea probabil iubita…) , cumperi un lacat si-l agati ,alaturi de fundita, de lanturile care folosesc ca “mana curenta” la urcare….cred ca erau milioane de lacate agatate acolo, dar funditele se decolorasera si multe se rupsesera…la fel ca multe din relatiile de iubire ale multora care au facut asta !- totul este atat de comercial !

Dupa zeci de poze facute in acest paradis scenic si dupa ce am mancat tot ce ne-a mai ramas prin rucsace am inceput coborarea care de multe ori este mai grea decat urcarea – ai muschii obositi, te ‘”asculta” mai greu si fortezi mai mult genuchii; aici este riscul unei clipe de neatentie ( si nu e greu cand muschii parca nu mai sunt ai tai) si poti sa aluneci spre prapastii- in ultimii ani au prevazut in locurile periculoase parapeti ,bari si lanturi de sustinere.

De-a lungul traseului intalnesti pesteri impodobite cu statui sculptate, ce gauresc suprafata stancii muntoase , si in multe din ele sunt preoti taoisti care te intampina daca vrei sa te rogi sau sa meditezi. Se spune ca multe dintre pesteri au fost distruse in urma violentelor venite din partea “Garzilor Rosii” in timpul Revolutiei Culturale ( care a fost cea mai crunta forma de indoctrinare socialista si distrugere a traditiilor); in timpul “revolutiei culturale” am auzit ca tinerii erau indemnati sa-si tradeze parintii si sa distruga pana si pozele de familie; “Colectivul de partid si de stat” decidea cine cu cine trebuia sa se casatoreasca si cine trebuia trimis la reeducare …era perioada cand Cartea Rosie a lui Mao devenise lectura de capatai pentru toti chinezii !

Am ramas dator sa va povestesc despre confucianism:

Confucius , cel mai mare filozof al Chinei, care a trait cu 500 de ani inainte de Hristos, a intemeiat o filozofie paternalista a comportamentului social , ce ii invata pe chinezi coduri , reguli si norme de conduita . Filozofia s-a raspandit rapid in intreaga natiune si a fost importata si de alte tari din zona ( Japonia, Coreea,Vietnam , etc); de-a lungul secolelor , confucianismului i s-au dat insemne religioase si a fost institutionalizat , desi este o filozofie foarte umana ce ofera o alternativa la suferinta si proasta guvernare .

Caracteristici precum cumpatarea , sarguinta , venerarea familiei, cinstea, onestitatea , studiul poeziei, , al muzicii, al istorie, respectarea ritualurilor si a ceremoniilor, datoreaza mult viziunii confucianiste.

Confucianismul este adesea contrar taoismului , primul imbratiseaza lumea umana iar cel de-al doilea cauta sa scape de ea, taoismul este legat de natura si e spontan , in timp ce telul lui Confucius a fost reprezentat de o filozofie de viata.

Datorita excusiei pe munte am putut iar sa realizez cat de rapid evolueaza societatea chineza si cat de rapida este dezvoltarea in toate domeniile- acum cativa ani muntele Huashan era accesibil doar drumetilor montani, dar frumusetea lor i-a inspirat pe antreprenori si au construit un teleferic pentru a fi accesibil cat mai multor oameni…in ritmul acesta de dezvoltare, in cativa ani, vom urca cu telefericul pe Everest ( abia acum am aflat ca Everestul este parte din China, eu stiam ca face parte din Nepal) sau vom face excursii in spatiu plecand de la bazele spatiale din China.

In cateva minute plec sa iau trenul spre Hohhot ( 18 ore) dar nu inainte sa va reamintesc ce a spus Maica Tereza :

“Daca stai sa judeci oamenii, nu mai ai timp sa-I iubesti” …ce frumos!...si ce adevarat! J

2011-09-20T08:59:00.000-07:00

“Logica te va duce din punctul A in punctul B…imaginatia ( visurile :- )) , te vor duce oriunde vei vrea “ – Einstein

Inainte de a merge pe sfantul munte al taoistilor si a ne intalni cu pustnicii ratacitori sa va spun ce am facut o zi intrega in Xian.

Majoritatea turistilor vin in Xian sa vada “The Army of Teracotta Warriors” , dar mie nu-mi pare rau ca am mai stat 2 zile aici pentru ca Xian si imprejurimile au destule atractii de oferit turistilor.

Precum v-am spus Xian-ul a fost timp de sute de ani orasul de pornire ( sau de sosire) a celebrului si imbelsugatului “Drum al Matasii” si orasul-capitala al imperiului unde s-au intalnit culturile si religiile venite din Occident si s-au contopit cu cele locale. Budismul a atins China prin acest loc si a gasit numerosi sustinatori in anii ce au urmat, crestinatatea a sosit cand nestorienii pusesera bazele unei garnizoane in Xian , iar islamul este bine reprezentat si astazi in zona fiind adus de negustorii arabi.

Orasul a cunoscut cea mai mare dezvoltare in timpul imparatului Qin ( ramas “nemuritor” datorita “Armatei de teracota” si a Marelui zid) cu 200 de ani inainte de Cristos; el a fost cel care in acei ani a ordonat si arderea tuturor cartilor din intreg imperiu.

De-a lungul secolelor , asezarea a fost de multe ori pradata , distrusa ,apoi reconstruita si de aceea dinastia Ming ( in timpul dinastiilor Tang si Ming orasul a avut cea mai infloritoare dezvoltare fiind “capitala cea mai prospera a lumii” ) , a ordonat constructia unor imense ziduri care sa apere capitala de navalirile dusmane ( cea mai mare distrugere au facut-o tibetani invadatori in secolul VIII); zidurile acestea de aparare se afla si astazi in picioare si constituie o adevarata atractie datorita marimii lor – au o inaltime de 15 metri si latimea lor este tot la fel de mare , inconjurand in zilele noastre centrul orasul- de pe meterezele inalte si groase ale acestora ai un sentiment puternic de invincibilitate si esti convins ca niciodata orasul nu a putut( poate) fi cucerit. Pe ele se poate merge cu bicicleta inchiriata de la centrele situate sus , dar ieri cand eu le-am vizitat plouase si fiind periculos pentru biciclisti sa nu alunece nu am putut sa fac inconjurul pe toata lungimea lor ( este de cativa kilometri si autoritatile au interzis mersul pe bicicleta pentru a nu exista accidente)) . La poarta de sud ( aproape de hotelul unde stau eu) se afla Turnul Clopotului , apoi la mica distanta “Mica Pagoda a Gastei Salbatice” si la cativa kilometri impresionanta “Mare Pagoda a Gastei salbatice” – in mitologia chineza , gastele ( si in general inaripatele) joaca un rol important dar inca nu am aflat de ce … :- ) ..o sa revin mai tarziu la Marea Pagoda!

Cu harta in mana am ajuns si in cartierul musulman unde se afla un complex in care musulmanii chinezi si tibetani din oras vin sa se roage – localnicii spun ca este “Marea moscheie” , dar eu nu as numi-o asa …in interiorul complexului de rugaciune cu frumoase gradini, curti si cladiri (care adapostesc muzee despre islam), se afla si o mica-moscheie( in stil chinezesc) unde nu au acces decat musulmanii la rugaciune , dar nu aceea e cea care atrage ci complexul in sine in care simti o atmosfera de piosenie si spiritualitate. Cartierul musulman abunda de strazi comerciale tipic arabilor, cu incrediente aduse din Orientul Mijlociu, mancare ieftina chinezeasca si araba ( gatita pe strada in bucatarii de “campanie” ) si de asemenea unde gasesti orice produs “de marca renumita” din lume la preturi de cativa dolari …

O colega de serviciu mi-a recomandat un muzeu inedit ; cu siguranta nu intram in el daca nu insista sa-l vizitez – este vorba de “Muzeul Padurii de Tablete de Piatra” – pe scurt “muzeul scrisului antic” . Se numeste asa pentru ca sunt niste pietre imense , dispuse vertical una langa alta si care stau ca niste copaci intr-o padure; acolo afli intrega istorie a caligrafiei chineze si te intalnesti cu inscriptii din perioada lui Confucius , a multor poeti, scriitori si nu in ultimul rand imparati care au poruncit sa se scrie si imortalizeze pe piatra despre ei … inscriptii care inca mai rezista fiind facute in piatra masiva . Muzeul a fost la origini un templu confucianist ( va voi mai vorbi de acest curent de-a lungul excursiei mele) si multe din inscrisurile de pe pietre vorbesc despre celebrele virtutii promulgate de Confucius : -respectul copiilor fata de parinti, purtarea cu ceilalti cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine si multe altele la care voi reveni .

Printre multe texte sculptate in piatra se afla si “Cartea Cantecelor” (prima colectie de poeme din lume), “Tableta Nestoriana” ( nestorienii erau crestini din Siria , care pretindeau ca natura divina a lui Hristos este separata de cea umana) Cartea Ritualurilor, Cartea Schimbarilor, toate scrise de filozofi cu sute si mii de ani in urma .

Aici am aflat ca, caracterele din limba chineza reprezinta simboluri , pictograme sau ideograme si au ramas neschimbate de peste 3000 de ani, in ciuda stilurilor caligrafice diferite care sunt expuse la acest muzeu . Pentru a putea citi un text un chinez ( sau oricine…) trebuie sa invete pe de rost 3000-4000 de caractere…un om educat cu scoala stie 5000-6000 de caractere… J

Aici am aflat si cateva informatii despre caligrafie , care este o arta in China si este studiata si invatata de toti elevii in scoli.

Si daca am ajuns la scris sa va povestesc si despre limba chineza: In China sunt peste 50 de minoritati si se vorbesc sute de limbi si dialecte; Dialectul mandarin e limba oficiala a tarii si majoritatea vorbesc acest dialect . Intonatia are un rol important pentru ca da sens cuvintelor , deci sa nu ne mai miram cand un chinez articuleaza mai mult si mai cu putere pe un caracter – avem impresia ca tipa, dar el da un sens cuvintelor prin aceasta ridicare de nota ; eu de cand am venit am invat sa spun doar “Sin-Sin “ adica “multumesc” , desi in fiecare zi repet cum se spune “salut” , “ ce faci” sau “la revedere”, dupa cateva minute uit…crede cineva ca are vreo sansa sa invete chineza ??? …

Chinezii au 4000 de ani de istorie si o istorie bogata si plina de evenimente care au schimbat cursul omenirii- am citit cateva din descoperirile acestora si m-am minunat cate au oferit acestia umanitatii – nu stiu cum ar fi fost lumea fara compasul magnetic, praful de pusca, sistemul decimal, hartia, umbrela, scara de la sa, abacul, roaba, matasea, tiparul , portelanul si multe altele care nu-mi mai vin acum in minte dar nu cred ca este departe de adevar o povestioara despre declaratia unui oficial al partidului de guvernamant ( comunist) : raspunzand la intrebarea de ce China nu trece la democratie a spus hotarat : “ da , democratia este un lucru interesant, studiem introducerea ei , dar , din pacate nu exista decat de 200 de ani …nu e suficient sa ne facem o opinie despre ea … “

Am atatea sa va povestesc incat nu stiu de unde sa o iau…mi-am amintit acum faimoasa replica din “Alice in Tara Minunilor” :

“Alice : - Pisicuta Zambareata, n-ai vrea sa-mi spui si mie pe ce drum sa o iau?

Pisicuta: Asta depinde de locul in care vrei sa ajungi ….”…. Faina ! …atat de mult imi place replica si atat de multe substrate si intelesuri are !...

Sa va povestesc de intalnirea cu cei doi prieteni pe care mi i-am facut in Xian:

Cu Chenchen( l-am cunoscut impreuna in tren ) mi-am dat intalnire dupa ora 6 seara sa mergem sa mancam ceva si sa vizitam orasul ; un pic dupa ora 6 a venit cu un prieten vechi si impreuna am pornit la explorarea orasului. Wang Peng ( asa e numeste prietenul lui) lucreaza in guvernul provinciei ( fiecare provincie aici are guvern) si a venit cu masina de serviciu- asta a facut sa putem parca oriunde vrem noi si sa mergem cu ea pana in mijlocul parcului din fata “Marii Pagoda a Gastei salbatice”.

Wang Peng a insistat sa ne conduca el pe strazile unde se mananca cel mai bine in oras si ne-am oprit de vreo 10 ori sa mancam – in China gatitul si masa este o arta si toti chinezii sunt mandri de ce se gateste aici , iar Wang Peng , vrand sa ma impresioneze mi-a oferit un evantai culinar divers – problema era ca eu eram deja plin , dar nu vroiam sa-l refuz din politete stiind ca omul o facea cu multa placere. Dupa cateva ore in care mancarea imi ajunsese la baza gatului si nu mai intra nimic , am hotarat sa vizitam fantanile arteziene din fata “Marii pagode a gastii” unde jeturile de apa dansau pe muzica . O imagine feerica , cum rar am vazut compusa din jocuri de lasar, fantani arteziene inalte, o natura luxurianta in imensul parc din jurul fantanilor , lumina colorata care lumina toata natura din parc si in special pagoda, si toate pe un fond muzical special; am avut parte de cateva minute de paradis si uitandu-ma in parc mi-am dat seama de puterea economica a Chinei- totul este hi-class si fara risipa si zgarcenie….credeti-ma , peste cativa ani capitalele europene vor ramane mult in urma oraselor din China ( daca deja unele nu au ramas deja) care se dezvolta intr-un ritm ametitor; asta am putut remarca si din plimbarea si turul facut de Wang cu masina prin oras : cartiere intregi cu blocuri inalte si luxoase, magazine gen mall, parcuri, strazi modernizate, cu cateva zile in urma se inaugurase un imens metrou in oras si acesta se vrea sa reduca traficul devenit insuportabil , si se pare ca toate orasele din China “sufera” aceste transformari moderne .

Seara , in miez de noapte , ne-am dus sa ne cumparam de mancare ( nu , nu sa mancam ca nu mai vroiam nici sa gust) pentru ca a doua zi plecam pe munte si acolo se pare ca nu vom gasi nimic. Chenchen fiind dintr-un orasel din apropierea Xian-ului a dormit la hotelul meu pentru ca dimineata la 6 urma sa ne sculam sa plecam spre cucerirea faimosul munte.

Acum cateva ore ne-am intors de pe munte , dar nu mai am puterea sa va scriu despre aventurile avute acolo ( am urcat pana la 2100 metri si ne-am intors, pe jos , intr-o zi) si o sa va rog sa aveti rabdare cateva zile : maine voi pleca cu trenul spre orasul Hohhot, oras aflat in apropierea frontierei cu Mongolia ( adica la 7 ore de frontiera , dar in China se poate numi aproape asta) si voi sta in tren 18 ore …ajuns in Hohhot ( dimineata la 7) voi incerca sa prind un autocar care sa ma duca in apropierea frontierei, de acolo iau taxi-ul sa trec frontiera si daca totul merge bine poimaine seara iau trenul ( de noapte) care ma va lasa in a treia dimineata in Ulanbator ; acolo voi avea acces la internet si sper sa revin “live”.

Din fericire am gasit vagon de dormit pana la Hohhot ( de acolo …doar sperante am ) , si 3 ore ( cat tine bateria laptopului) voi avea timp sa reintru la zi cu relatarile -pana atunci , nu uitati ce spune un vechi proverb :

“Daca vantul nu va sufla in panze , vasliti “….

Si as continua , NU ASTEPTATI CA TOATE “SEMAFOARELE “ SA FIE PE VERDE CA SA PUTETI SA PLECATI DE ACASA ! ..

O saptamana frumoasa in continuare cititorii mei dragi !

2011-09-19T11:46:00.000-07:00

Xian

Daca in Beijing am spus ca este foarte ieftin , revin si spun ca in Xian este foarte ieftin si in Beijing doar ieftin – taxiul de la gara m-a costat 1 euro, biletul de autobuz e 5 centi , iar hotelul 5 euro – si nu va imaginati ca orasul e mic- cu siguranta e mult mai mare ca Bucurestiul.

Mi-am aruncat lucrurile in camera si cu harta in mana am plecat sa caut autobuzul care duce la complexul unde se afla “Armata razboinicilor de teracota” . Dupa o ora, timp in care autobuzul a parcurs cei 50 de kilometri pana la complex , am ajuns iar la “Marea Adunare Populara” – la intrarea in marile obiective turistice realizezi ca te afli intr-o tara cu 1,3 miliarde de locuitori ( si parca jumatate din ei s-a mutat aici ); dar sa nu uitam ca aceasta destinatie este in top destinatii -China !

Xian este unul dintre cele mai vechi orase ale Chinei antice si a fost capitala acestui imperiul peste 1000 de ani , 13 dinastii avand “sediul” aici si conducand din acest loc . In timpul dinastiilor Han si Tang , Xian a fost faimos datorita renumitului “Drum al matasii” care incepea de aici . Interesant este ca a fost unul dintre cele mai mari si importante orase ale lumii in acea vreme si a ramas mult timp ca cel mai important centru politic, cultural si economic din China.

Odata cu descoperirea in anul 1974 a acestei comori a umanitatii ( o intreaga armata de teracota , in marime naturala, veche de mii de ani) , orasul a intrat in circuitul turistic mondial si numarul turistilor creste progresiv in fiecare an; este cea mai mare descoperire arheologica a timpurilor moderne si alaturi de mormantul lui Tutankamon si mormintele din “Valea Regilor” ( Egipt) este si cea mai veche care se pastreaza in original in stare acceptabila .

Am stat mult in dubii daca sa vin aici pentru ca ma abat mult de la drumul drept spre Mongolia si a trebuit sa stau si atatea ore in fund pe o bancheta de tren , dar nu-mi pare rau de nici un minut din cele sute in care m-am chinuit – Aceasta comoara, care a asteptat mii de ani sa fie descoperita ,merita orice efort pentru a o vedea la locul ei. Aici simti magia acestor locuri in care cu mult timp in urma un imparat grandoman a poruncit sa i se faca o armata pe care sa o ia cu el in mormant sa-l apere si “pe lumea cealalta”. Timp de 10-20 de ani ,30.000( unii spun ca mult mai mult) de mesteri au muncit sa “copieze” din lut chipurile soldatilor , au lucrat in lut corpurile lor, au slefuit cai, apoi au ars lutul si au asezat o intreaga armata intr-un complex sub pamant- aproape 8000 de statui din lut ars( teracota) , sute de cai, zeci de atelaje, toate in marime naturala au fost aranjate in pozitie de lupta pentru a-si apara stapanul de fortele negre ale “lumii de apoi” sub pamantul in care a fost ingropat.

In toata armata nu o sa gasesti doua chipuri identice , ceea ce duce la concluzia ca soldatii au fost modele vii ale mesterilor iar la terminarea lucrarii toti participantii la aceasta ( soldati, mesteri, paznici) au fost omorati pentru a preveni divulgarea secretului si pradarea acestui urias mormant: si cu siguranta metoda a functionat mii de ani….pana in anul 1974 , cand un biet fermier , sapand o fantina , a dat de un chip de lut…si de atunci , armata a revenit in lumea noastra , dupa mii de ani petrecuti in pamant si nebagati de nimeni in seama, devenind cea mai faimoasa si veche “Armata a Imparatului” .

E greu de transmis emotia cand vezi chipurile atat de expresive ale soldatilor aranjati foarte strategic in diferite pozitii( de la arcasi, infanteristi, calareti , etc) , e greu de scris cum te furnica pielea cand dai peste un ofiter de rang mediu , sau admiri figura impozabila a celor cativa de rang inalt; fiecare soldat este diferit, inaltime ( cei mai inalti sunt de 1.80 ) dimensiuni, armura, mustata, etc si majoritatea lor inca se afla sub pamant si asteapta revenirea la lumina si intalnirea cu civilizatia.

Intreg complexul are 3 caverne ( sau hale) fiecare avand o mini-armata; primul site cuprinde cei mai multi soldati la vedere si este cel mai impresionant deoarece lucrarile de excavare sunt cele mai avansate aici; aici sta armata principala, intre 6000 si 7000 de soldati si cai . Intrand in caverna te apuca frica stiind ca acesti soldati au fost modelati dupa “chipul si asemanarea” unor oameni de acum mii de ani si “ordinul de lupta” era “apararea imparatului”…este o imagine solemna si oricat de insensibil ai fi nu poate sa nu te cuprinda un fior de respect pentru acesti bravi soldati de teracota foarte expresivi si gata de lupta.

Al doilea site ( sau caverna) este cel mai mare (250 metri lungime si 60 metri latime) si aici poate fi vazuta organizarea perfecta a armatei: in fata este avangarda formata din 200 de soldati impartiti in trei siruri , apoi urmeaza infanteria si la sfarsit cavaleria . In aceasta caverna s-au gasit soldatii in cea mai buna stare , dar deocamdata nu este inca populata cu la fel de multi soldati ca prima ( escavarile si pregatirile inca continua) .

A treia caverna este cea mai mica si aici este locul ofiterilor de rang mediu si inalt – probabil ca aici era centrul de comanda …sunt doar 60 de soldati si un car de lupta

Toti soldatii au fost echipati cu arme de bronz ( sabii, arcuri, lanci , arbalete) multe gasite inca ascutite , dar din pacate ele au fost indepartate si nu se mai afla “la purtator” , ci sunt studiate , pregatite pentru a fi pastrate si a putea fi si ele expuse in curand.

Dupa arderea argilei , soldatii erau pictati in culori vii si cateva dintre ele s-au pastrat pana in timpurile noastre – din pacate dupa aducerea lor la lumina s-au decolorat rapid.

Imparatii chinezi ( la fel ca si faraonii egipteni) isi construiau complexe funerare unde cand mureau luau cu ei tot ce aveau pe lumea asta : sotii, concubine, servitori, animale ,pasari, obiecte de arta, bijuterii, mult aur, si multe alte lucruri care visau ei ca le-ar folosi pe lumea cealalta; multi comandau figurine micute de soldati si servitori pentru a le fi alaturi si a-i servi in continuare , dar Imparatul Qinshi ( acelasi care a poruncit si constructia zidului) s-a gandit ca nu ar fi rau sa-si ia cu el o intreaga armata in marime naturala; pe langa aceasta , legendele spun ca si-a ingropat de vii si 50 de concubine …acestea nu au fost gasite … :- )

Daca intr-o zi veti vizita aceasta comoara a umanitatii , poate veti avea noroc sa-l intalniti si pe domnul Yang Zhifa , cel care a descoperit-o acum 35 de ani, si care da autografe turistilor pe bani ( bani care nu ajung la el ); acest om in oricare parte a lumii daca descoperea asa ceva era erou national si multmiliardar , dar el traieste modest inca in satul lui de origine si vine sa lucreze ( dand autografe) in locul in care a vrut sa gaseasca apa . Este o povestioara distractiva despre intalnirea lui cu Bill Clinton : Inainte de venirea fostului presedinte in vizita aici, “conducerea de stat si de guvern” a dat ordin ca domnul Yang sa invete cateva cuvinte in engleza pentru a “da bine” la americani- a fost instruit sa spuna : “how are you ? ” , I s-ar fi raspuns cu “fine, and you? “ si el ar fi trebuit sa spuna “ me too “

La intalnirea cu presedintele , a uitat cum se spune si a intrebat “who are you ? “ …Bill Clinton a raspuns “I am Bill Clinton” ….d-nul Yang s-a blocat , dar Bill Clinton vrand sa salveze situatia a continuat spunand “I’m Bill, Hillary’s husband, and you, who are you ? ” ….batranul , amintindu-si lectia invatata a raspuns tare si hotarat : “me too !!! :- ) …din pacate eu nu l-am intalnit …

Impresionanta intalnire cu civilizatia antica a Chinei si o lectie fascinanta primesti in acest complex despre valorile si maretia acestei natii .

La iesirea din complex ( ca de altfel in tot complexul -dar aici este un comert modern) e plin de magazine , magazinase , tarabe, chioscuri de unde oricare turist ar putea sa-si faca propria lui armata de figurine de la cele de cativa centimetri pana la unele in marime naturala ; daca intrebi de pret ti se va spune unul de 10 ori mai mare , si apoi negociaza cu tine pana cand cedezi...sau intri sub pretul real.

La Xian planificasem sa stau doar o zi ( pentru “Armata de Teracota” ) , dar planurile mele s-au schimbat si mai stau 3 zile ; am vorbit cu tovarasul meu de drum , Chenchen , si maine mergem pe un munte sfant din apropiere , muntele Huashan, unul din cei 5 munti sacri ai religiei taoiste, care ( se spune) abunda de pusnici taoisti inzestrati cu puteri magice . Legenda spune ca exista o ciuperca alba care creste pe acest munte sacru , si aceasta are puterea de a-l transforma in nemuritor pe cel care o consuma – stati linistiti , m-am luat dupa legende in India si am ajuns la spital – istoria nu se va mai repeta aici , dar cu siguranta va fi o plimbare frumoasa pe un munte de pe care se spune ca vezi cele mai frumoase peisaje din zona .

Dupa 5 zile de aglomeratii urbane extreme , e randul naturii sa fie gazda mea !

2011-09-19T05:28:00.000-07:00

2011-09-18T10:45:00.000-07:00

“ACELA CARE NU A URCAT PE MARELE ZID NU E OM ADEVARAT”- MAO ZEDONG

Great Wall- Marele zid Chinezesc, brandul de tara al Chinei si nu cred ca exista om normal in lumea asta sa nu fi auzit de el; chinezii au facut si numit cu acest nume tot ce se poate construi si vinde in tara lor si in intreaga lume – de la masini, electronice, mancare si bautura ,exista sute de produse cu numele “Great Wall”
Hai sa ne imaginam lumea acum 2300 de ani- o lume simpla , cu o populatie mult inferioara ca numar celei care traieste azi ( deci fara aglomeratii, cozi), cu tehnica ,probabil, sub tehnica moderna de acum, cu o populatie a carei medie de viata era (iar probabil) , 30 de ani , cu mancare care nu ajungea pentru toti oamenii , cu ani pe care majoritatea populatiei nu-i mai numarau si nu stiau cand trecea viata, cu locuitori care nu ieseau din zona lor decat in caz de razboi si atunci rar se mai intorceau ; si sa ne imaginam ca acum 2300 de ani China devenise un imperiu…puternic , cu imparat si armata; acel imparat mare si puternic (Qin Shih Huang il chema , dar nu va chinuiti sa tineti minte numele pentru ca nu o sa va foloseasca la nimic ) care cu ceva timp in urma unise regatele din China a avut o viziune: sa construiasca un zid de aparare de-a lungul a peste 7000 kilometri care sa protejeze noul imperiul impotriva mongolilor cotropitori…un vis care si azi ar parea irealizabil…dar acest imparat incapatanat ( cu siguranta era capricorn…) nu a vrut sa gandeasca logic si i-a ordonat generalului ( Meng Tian il chema pe acesta ) care conducea armata sa faca acest miracol; generalul, probabil vrand sa se afirme in fata “zeului pamantului” nu a mai stat sa se gandeasca si a adunat o armata de cateva zeci, poate sute, de milioane de soldati si a inceput…probabil de aici vine proverbul chinezesc “ cel mai greu lucru este inceputul…o calatorie de mii de mile incepe cu un prim pas” ; dupa 40 de ani si mii de morti ale caror oase au fost zidite in acest colos ( probabil si Manole de acolo s-a inspirat) zidul prinsese contur- la inceput nu atat de inalt, de lat, cu atatea posturi( turnuri) de observatie , dar semana a zid. Blestemele soldatilor morti in timpul constructiei au ajuns la fiul imparatului care a fost inlaturat de la putere datorita revoltelor care au luat nastere printre soldatii-muncitori care lucrau in conditii inumane.

Scopul zidului , acela de a tine la distanta triburile mongole care invadau regulat China, nu a fost realizat, mongolii gasind variante de a-l ocoli, strapunge , sau escalada si continuand invaziile. Imparatii chinezi nu au abandonat planul initial de a construi un zid infailibil , si in timpul dinastiilor Han si Ming , acestia l-au consolidat si marit ; zidul de astazi este cel realizat de aceste dinastii cu 500-600 de ani in urma; de fapt, in jurul Beijingului , exista si ziduri refacute acum cativa ani, dar acestea numai in scop turistic - moda zidurilor a apus de mult , iar in lume zidurile au ramas amintiri ale unor vremuri in care lumea era divizata de acestea ( zidul Berlinului, Cortina de Fier, Cortina de bambus sunt cateva care nu au reusit mult timp sa divida oamenii).

Dimineata dupa micul dejun luat impreuna cu Kristine ( nemtoaica care sta in camera) , am asteptat-o pe Jeni ( bulgaroaica care sta la ambasada Bulgariei) si impreuna ne-am urcat in busul care ne ducea la 150 de kilometri de Beijing, in cea mai salbatica parte a zidului. Exista cateva variante si portiuni de zid pe care poti sa le vizitezi, dar noi am vrut sa evitam locurile turistice si masele de turisti chinezi ,care invadeaza totul ,alegand varianta cea mai indepartata , dar din pacat, cea mai scumpa. Din Beijing sa ajungi la zid ai 2-3 variante rapide si ieftine sau una scumpa si lunga : cu autobuzul care te costa 8 euro ajungi in 60 de minute la cele 2 sau trebuie sa iei un tur organizat sa ajungi la a treia si platesti mult mai mult ( 25 euro) .

Primele 2 variante sunt cele preferate de majoritatea turistilor , deoarece pe langa faptul ca sunt accesibile usor si rapid din Beijing nici nu necesita un efort fizic deosebit de a ajunge sa pui piciorul pe zid ( exista chiar si un teleferic care te duce direct pe zid) . Badalin si Mutianyu sunt cele 2 destinatii usoare si faimoase in intreaga lume ( zidul de la Badalin este prezent in toate reclamele de prezentare turistica- si nu numai- a Chinei ), dar daca vrei sa vezi si sa simti greutatea accesibilitatii acestui zid , trebuie sa mergi la Jinshanling sau Simatai. Noi am plecat cu autocarul pana intr-un sat aproape de Jinshanling si apoi dupa 2-3 kilometri de panta ajungi sa pui piciorul pe zid ; la inceput zidul este modern , refacut acum cativa ani, dar dupa ce parcurgi cativa kilometri pe “autostrada” , zidul devine cel original si incepe sa urce abrupt sus in munte. Parcurgi o distanta de 6-7 kilometri de-a lungul zidului ajungand la Simatai, distanta presarata de 22 de turnuri de observatie dintre care majoritatea in stare originala( adica ruine, dar care pastreaza “patina” timpului).

Privelistea aici sus este magnifica , esti in varful muntelui pe un zid inalt de 6-8 metri , lat de 3-4 si esti vrajit de ce vezi: munti inalti si spectaculosi , la baza acestora paduri bogate de conifere , cateva lacuri de munte in departare si printre toate acestea un “sarpe” de-a lungul orizontului care urca , coboara, se incovoaie in stanga si dreapta si dispare la intersectia cerului cu pamantul la mare indepartare in ambele directii- MARELE ZID ! …iar daca fortezi imaginatia o sa visezi calareti-soldati ai acelor timpuri indepartate (cand zidul era intreg si practicabil in totalitate) care patruleaza si apara tara ….cu adevarat este mare si merita sa vii in China doar pentru aceasta minune… total inutila dar care arata ambitia si puterea de munca a poporului chinez care “uneste “ si muntii daca vrea.

De-a lungul zidului nu scapi de negustorii ambulanti care pe langa apa ( necesara pe timpul verii) iti vand tot felul de suveniruri cu imaginea zidului ; portiunea vizitata de noi este mult mai putin comerciala decat cele 2 in care merg majoritatea turistilor ; sefii de stat, personalitatile , vedetele, merg la Badalin unde totul este amenajat si se pare ca si acolo ai o priveliste la fel de impresionanata si larga a unei portiuni imense din zid. Se spune ca in zilele noastre China este aparata de turistii care sunt pe zid ( mii) , dar acestia in loc de arme au aparatele foto indreptate spre exteriorul zidului- si daca ma gandesc bine toate pozele le-am facut spre Mongolia , acolo fiind cea mai frumoasa panorama.

Mare a fost dezamagirea chinezilor cand primul astronaut chinez intorcandu-se din spatiu a infirmat teoria ca zidul s-ar vedea din spatiu… a fost doliu in intreaga China , pentru ca toata lumea stia ca zidul este singura constructie din lume facuta de om care se vede de acolo.

Mai este o legenda care trebuie sa o infirm eu care spune ca zidul este o entitate neintrerupta; in multe locuri , in care muntele este abrupt si constituie el insusi un loc inacesibil , zidul se intrerupe si continua apoi cand muntele devine acesibil ; deci zidul nu este intreg !

Seara la ora 7 ne-am intors in oras si dupa cateva imbratisari calduroase de “la revedere” cu cele 2 tovarase ale mele am plecat la gara pentru ca aveam tren spre Xian. Compania celor 2 domnisoare a fost foarte benefica deoarece am descoperit ca mai exista nebuni (e) ca mine in lume; Jeni a venit 3-6 luni sa invete chineza( dar a zis ca va sta cu siguranta mai mult de un an daca isi va gasi ceva de lucu) , iar Kristine , preda deja engleza la o scoala privata si mai sta si ea cateva luni aici- fete faine si curajoase ambele – si mai sunt si frumoase ! ne vedem cu ele peste 2 saptamani la intoarcerea in Beijing- ne-am propus sa petrecem iar week-end-ul impreuna pentru ca va fi sarbatoare mare in China in 01 octombrie ( Ziua Revolutiei).
Cu taxiul in 20 minute si 2 euro am ajuns la gara….si aici ce am descoperit?....un oras intreg !!!...da, gara din Beijing este un oras ! nu exagerez cu nimic cand spun ca are suprafata unui oras ( mai mic :- ) )si aproape tot ce gasesti intr-un oras gasesti si in gara – de la magazine , mall-uri, gradini, parcuri, pana la zeci de mii de oameni! Daca ne gandim bine intr-un oras cat o tara , gara e normal sa fie cat un oras …iar chinezii folosesc mult trenul , acesta fiind mijlocul cel mai ieftin sa calatoreasca in intreaga tara.

Exact ca la un aeroport , intri prin filtre de scanare si securitate ca sa ajungi in gara si apoi dupa multe sute de metri( printre magazine , magazinase, restaurante, baruri, etc) ajungi la gara propriu-zisa ;hoarde de chinezi (minute in sir nu vezi nici un strain ) un zumzet asurzitor , multa agitati , voci ridicate , chinezi alergand cu sarsanale in spate sau in maini , o imagine obositoare, toate te fac “varza” in cateva minute ; dar si mai “varza” ma face gandul ca nu am un pat in vagonul –cuseta si 14 ore voi sta pe scaun . E greu sa gasesti pat cu 2-3 zile inainte ( se rezerva cu 2 saptamani inainte), iar mie nu-mi place sa-mi planific zilele turului ca timp si loc – daca-mi place stau mai mult, daca nu ,plec cat se poate de repede- nu vreau sa fiu legat de un bilet la anumita data- e suficienta cea de intoarcere, desi as prefera nici aia sa nu fie fixa ! J

Respectand modelul de la aeroport , cu 30 de minute inainte de plecarea trenului , se deschid portile spre peron( unde asteapta trenul) si toti chinezii fug spre vagoane – nu am gasit explicatia pentru care toti se inghesuie sa ajunga primii in vagoane ( stiind ca toti au locuri rezervate si numerotate) dar misterul s-a descoperit cand am ajuns acolo ; daca esti printre ultimii , nu mai ai loc de bagaje si trebuie sa gasesti loc acestora in alta parte …si pe langa faptul ca nu poti sa dormi pe un scaun incomod, mai ai si grija bagajelor care sunt pe hol intre vagoane sau intr-un alt vagon :- ( .

Alta explicatie ca se grabesc toti sa fie printre primii la tren , este ca majoritatea celor care au scaune ( ca mine) , se inscriu pe o lista de asteptare pentru ca se pare ca sunt multi care renunta la bilet( si au locuri in vagon de dormit) si raman paturi libere; cand am aflat asta ( dupa o oara de la plecarea trenului) m-am inscris si eu pe lista , dar eram al 60 –lea….la ora 6 dimineata( dupa 9 ore de chin) m-a sculat insotitorul de vagon si m-a intrebat daca mai vreau pat- coborasera cativa intr-o gara inainte de Xian si se eliberasera paturi; mai aveam cateva ore de mers , eram intepenit tot si imediat am spus “da”…si astfel am dormit si eu cateva ore intr-un pat ca oamenii- mi s-a parut cel mai confortabil pat din lume ( desi era ingust, mic tocmai in varful compartimentului si daca te sculai dadeai sigur cu capul in tavan -eram ca intr-un cosciug , dar era atat de bine…:- ) ).

Trebuie sa va spun ca trenul avea pe putin 25 de vagoane, toate moderne, curate , majoritate a timpului viteza ( care era afisata pe un display) era de 150-160 kmpora , si nu ma gasit nici un strain la cele 3 vagoane care erau cu locuri; cum a plecat trenul am inceput sa caut in vagonul meu pe cineva care vorbea engleza- pe langa faptul ca nu era nimeni , dar nimeni nu m-a inteles ce intreb : “speak english ?” – nici asta nu intelegeau :- ( . Dupa o ora in care ma plictisisem ( nu poti sa citesti, scrii ) am inceput sa merg in vagoanele vecine sa-mi caut tovaras de vorba; m-am prefacut ca intreb cand ajunge trenul ( desi era scris pe bilet) ca sa am motiv sa intru in vorba . Eram ca intr-un film in care intra cineva intr-un vagon si in gura mare intreaba daca stie cineva engleza- am auzit un “yes” sugrumat si in fundul vagonului un tanar care se uita zambind la mine…saracul , dupa acel nevinovat “yes” , nu a mai dormit vreo 3-4 ore :- )

Chenchen ( as il cheama) este originar din Xian, lucreaza intr-un magazin de articole de golf in Beijing si vorbeste fluent engleza ( desi trebuie sa te concentrezi la multe cuvinte deoarece le “poceste” mereu) . A fost salvarea mea cand am ajuns in Xian deoarece el a fost cel care a sunat la hoteluri sa vada daca sunt locuri libere , el s-a ocupat de cumpararea biletului catre Mongolia, el a spus soferului unde sa ma duca si cu el imi voi petrece urmatoarele zile in Xian.
Sa va mai povestesc o intamplare de la hotel; in prima zi cand am facut inregistrarea si am platit , am stat de vorba cu receptionera cateva zeci de minute intreband-o diverse lucruri; am plecat in camera sa-mi duc lucrurile , si intorcandu-ma , dupa cateva minute , aceiasi receptionera ma intreaba daca eu sunt cazat in acest hotel … ??? …am crezut ca glumeste , dar era serioasa !...i-am spus ca am vorbit acum cateva minute si i-am si platit…a zis “ok” , dar nu parea prea convinsa. Asta m-a facut sa cred ca pentru chinezi , noi europenii suntem cam la fel ca fizic si le este greu sa ne deosebeasca ; si pentru noi este dificil sa-i deosebim pe asiatici , dar parca nu in asa fel sa nu tii minte cateva minute figura cuiva .

Sa va mai povestesc despre cateva particularitati ale Chinei :
Probabil ca multi ati auzit de “Qi “ care reprezinta simbolul cosmic al inceputului , deci al creatiei; in acest “QI” se afla “Yin” si “Yang” doua forte opuse . Teoria chinezilor ( si nu numai a lor, dar de aici a pornit) este ca orice schimbare in Univers ( deci si in universul nostru) este rezultatul transformarilor din “QI “
“Feng Shui” – reprezinta un echilibru in univers , reprezentat prin echilibrul dintre vant si apa- sunt aceleasi principii derivate din “QI” .

Spre exemplu , chinezii isi pozitioneaza usile in casa in asa fel sa nu afecteze fluxul energetic pentru ca acest flux sa nu afecteze starea generala de bine( starea normala a universului – desi si a noastra – este de bine ) ; rar o sa vezi in China trei usi in line , iar daca sunt doua , intre ele se pun obstacole sau praguri inalte pentru ca chinezii cred ca spiritele nu pot coti sau sari un obstacol.
Tot in “spiritul” lui “Qi” , chinezii fac exercitii de respiratie si miscare – teoria lor este ca lungimea respiratiei e asociata cu lungimea vietii si a starii de bine . Probabil ca si eu de aceea ma simt atat de bine in China :- )

Maine vedem impreuna alta minune a Chinei : “ Armata Razboinicilor de Teracota” si parcurgem impreuna si istoria acesteia. O zi frumoasa de luni doresc tuturor !...si nu uitati : sa visezi e gratis, dar nu se va intampla nimic daca nu actionati !

2011-09-16T13:50:00.000-07:00

Ce bine e dimineata cand te trezesti odihnit… si ce frumoasa este o zi cand ai dormit cu o noapte in urma.

“Summer Palace” –sau Palatul de vara , una din cele 3 atractii majore din Beijing – azi a fost o zi dedicata lui – si a meritat cu varf si indesat!
De la receptie mi s-a explicat cum sa ajung cu metroul la una din intrarile acestuia ; palatul este situat in afara centrului orasului , deci facand referire la tara noastra , este in alta localitate…reteaua de transport din Beijing este foarte bine pusa la punct iar cu autobuzul sau cu metroul poti sa ajungi oriunde . Ieri am mers cu taxiul si vroiam sa zic ca este foarte ieftin ( maxim 2 euro oriunde) , dar azi mergand cu metroul pot sa spun ca ACESTA, este foarte ieftin ( sub 20 de centi) . Dupa ce am schimbat cateva linii de metrou am ajuns la Poarta de Nord a Palatul . Metroul din Beijing este unul din cele mai moderne vazute de mine in lume , cu cea mai noua tehnologie iar materialele folosite la constructia acestuia sunt dintre cele mai scumpe si moderne.

Ajuns la poarta palatului am avut aceiasi surpriza ca si la poarta Orasului Interzis, o mare de oameni care se pregateau ( fiecare grup cu ghidul lui) sa intre in interiorul acestuia . Palatul de Vara este tot un ansamblu de palate, porti , camere, etc , dar spre deosebire de Orasul Interzis este pe o suprafata mai mare, are si un imens lac in fata si datorita copacilor si naturii este mult mai placut de vizitat si mult mai frumos.

Palatul de vara ( in chinezeste Yihe yuan) a fost resedinta de vacanta a ultimei dinastii si are o mare legatura cu Imparateasa Cixi ( parca singura femeie ajunsa imparateasa) , o femeie de rang mediu care si-a depasit conditia sociala si din concubina imperiala a devenit Imparateasa “Dragon “; simbolul dragonului este rezervat ( ca si culoarea galbena) doar unui Imparat.

Acest frumos complex situat pe un multe si plin de vegetatie , a fost aproape complet distrus in timpul razboiului dintre China si fortele anglo-franceze ( 1860) , razboi numit “razboiul opiumului”; imparateasa Cixi este cea care la reconstruit si a adaugat cateva elemente dintre care cele mai importante fiind “Gradina Virtutiei si Armoniei” si “Gradina Placerilor Armonioase “.

Vizitarea palatului ( de fapt este un intreg oras) dureaza cam o zi intreaga si chiar merita vizitat fiecare coltisor ; eu am facut si o plimbare cu barca pe lacul imens care se afla in fata, de unde se poate admira complexul( aflat pe deal) in toata splendoarea lui.

Pe unul din faimoasele poduri din complex ( “Podul celor 17 arcade” ) se aflau zeci de batrani care faceau ce-mi face si mie placere sa fac cand e vant- inaltau zmee ! – dar nu asta este foarte interesant ci faptul ca aveau ate de 500 de metri- unele zmee nici nu se mai vedeau pe cer si doar vazand un punct in departare banuiai ca e zmeu- impresionanta activitate , relaxeaza si slefuieste rabdarea !
V-as povesti mai multe despre acest frumos complex , dar n-as vrea sa denaturez frumusetea acestuia prin cuvinte si va las pe voi sa visati si sa sperati ca intr-o zi o sa veniti in Beijing sa vedeti maretia acestei natiuni , cu o istorie de peste 5000 de ani .

Am facut o socoteala cam care ar fi bugetul si nu trebuie sa va speriati : transport 500- euro ( eu ma platit 550 dar l-am cumparat cu doar 3 saptamani inainte) , buget zilnic ( cazare, mancare, transport, bilete intrare obiective turistice) – 20 euro …deci daca stati 4 zile ( suficient sa va faceti o idee) va costa 580 euro cu tot cu transport- ..indrazneste cineva sa-mi spuna ca nu este comparabil cu cheltuiala dintr-o capitala europeana ? … si daca prelungiti sederea si calculati ca veniti si la shopping ( sa va schimbati aparatul foto, laptopul, ceasul ,hainele, jucarii pentru copii, etc) cu siguranta iesiti mai ieftin.
Seara cand m-am intors la hotel , in camera mea se afla o tanara domnisoara in pat ( nu, nu in patul meu) care tocmai venise si se cazase; bineinteles ca am intrat rapid in vorba cu ea ( unele hosteluri- ca acesta- au camere mixte femei-barbati) si in cateva minute am stabilit sa vina cu noi ( mine si bulgaroaica) sa mancam “rata-Peking” – e pacat sa vii in Peking ( asa se numea capitala Chinei acum cativa ani ) si sa nu mananci simbolul mancarurilor din acest oras.

Si , atentie, am ales cel mai rafinat restaurant din Beijing , cel care a castigat anul acesta titlul de resaturantul anului aici , pentru ca vroiam intra-adevar sa mancam ceva de calitate – si mergeam si eu cu 2 domnisoare ( care din intamplare erau la fel de dragute) … J

Eu am alergie la carnea de rata( adica mi s-a facut rau acum cativa zeci de ani de la ea) si in ultimii 30 de ani n-am mai pus gura pe asa ceva , dar ce am mancat aici este peste imaginatia multora . Carnea de rata ( sau poate rata cand este vie) este adusa ( nu se stie cum – secret de stat ) de la un continut de 50-60% de grasime , la un continut de 20% si asta ii da un gust sublim ,fara sa miroasa sau sa para grasa. Restaurantul in sine este un loc absolut impresionant , aranjat luxos cu mult bun gust ,cu separeuri , si o servire desavarsita; pe langa rata comandata( o rata pentru toti trei si care ti-o arata cand o baga pe gratar ( sau la rotisor) si cand e gata inainte sa o taie) iti mai aduc ( din partea casei ) salate, sosuri , clatite subtiri in loc de paine, fructe, inghetata , iar toate sunt aranjate pe farfurie foarte original.

La plecare am observat ca restaurantul avea 5 stele dar nota de plata a fost modesta- pentru 3 persoane am platit 25 de euro – asta-i Beijingul ( si intreaga Asie) la mancare : ieftin si bun ! …oare de ce credeti ca-mi este greu sa ma duc la un restaurant de fite in Romania ?....si sa platesc de cateva ori mai mult si nici sa nu ofer papilelor mele gustative “orgasmul” dat de mancarurile de top din Asia .

Da , cu siguranta pentru gurmanzi ,Asia este un paradis !
Maine plec cu trenul sper Xion , sa vad vestita “Armata de teracota” si voi avea o noapte lunga – nu am gasit vagon de dormit si voi sta 12 ore pe scaun intr-un compartiment de tren … iar acum ma culc pentru ca am cutreierat pe strazi pana tarziu cu cele doua “feline” frumoase si maine dimineata ( adica nu peste mult timp :- ) )plec sa vad “Marele zid chinezesc” .

2011-09-15T11:08:00.000-07:00

Beijing- China
Dupa un zbor placut de 8 ore ( placut si care a trecut repede deoarece am fost in compania unei bulgaroaice dragute si care vorbea surprinzator de bine engleza) am aterizat dimineata la prima ora pe un modern si imens aeroport ( capital international aeroport Beijing) . La intrarea in aeroport te intampina cativa soldati-macheta din celebra “armata de teracota” , soldati in marime naturala care-ti amintesc sa nu uiti sa vizitezi aceasta minune a lumii. De la aeroport in centru ( unde este hostelul meu) am realizat deja unde am ajuns …un oras mai mare decat Belgia, si cu o populatie care depaseste Romania ( dupa ultimele statistici Beijingul a ajuns la 22 de milioane) si cu autostrazi ca in America (4-5 benzi pe o parte) – impresionant si impunator oras !

Am avut ceva dubii in legatura cu hostelul ales ( la 8 euro toti mi-au spus ca o sa dorm intr-un grajd) , dar este exact ce astept de la un hostel pentru rucsangii ( curatenie, atmosfera placuta, informatii utile, parteneri de calatorii, schimb de experienta, etc). Dorm intr-o camera cu 4 paturi dar sunt singur; dupa un dus rapid nu m-am bagat in pat contrar starii de oboseala pe care o simteam dupa o noapte pe avion nedormita pt ca as fi ratat o zi , si am plecat sa explorez rapid si sa-mi fac o mica impresie despre oras. La plecarea din hotel receptionerul m-a intrebat de ce nu merg la micul dejun ( a, am uitat sa va spun ca este inclus in pret ) si i-am raspuns ca azi dimineata eu nu am micul dejun deoarece eu camera ( patul ) ar fi trebuit sa o iau de la ora 12 si ii multumesc oricum pentru ca nu ma taxeaza pt inca o noapte; nu m-a lasat sa plec fara sa mananc pentru ca a zis ca o sa-mi placa mancarea si nu trebuie sa platesc nimic….un gest frumos si un exemplar ambasador (al tarii in care sunt oaspete) acest tanar receptioner. Din pacate , micul dejun m-a dezamagit deoarece eu asteptam mancare chinezesca si ei mi-au dat “mic dejun continental” , adica stil american , cu paine prajita, branza , omleta si gem. Probabil ca ei sunt mandri ca dau mancare occidentala si fac eforturi pt asta …si daca ma gandesc bine multi turisti chiar sunt dependenti de acest tip …scuze , m-am gandit numai la mine J.

Am luat o harta si “mi-am setat” coordonatele spre “Orasul interzis” – pe harta pare la doi pasi dar receptionerul mi-a spus ca fac vreo 2 ore…n-am facut decat o ora si a fost o plimbare placuta prin “hutongul” Beijingului ( strazile mici , aglomerate , tipice orasului vechi , dar cu gradini si porti asezate “feng shui” deoarece aici stateau inainte oficialii imperiali) .

La prima impresie pot sa concluzionez 3 aspecte :
1- sunt MULTI …dar multi, multi !- ca un musuroi de furnici…si mai sunt si pe biciclete….milioane de biciclete; este un spectacol fascinant dimineata la prima ora sa vezi strazile biciclistilor ( biciclisti au strazi speciale, delimitate de cele pt masini) pline ochi cu chinezi pe biciclete- si toate bicicletele sunt simple ca si cele avute de bunicii nostri pe timpuri) .
2- nu vorbesc si nu inteleg deloc engleza ( si probabil nici o alta limba straina) ….si cand afirm asta imaginati-va ca nici “yes” sau “no” nu pricep- nici macar sa zica ‘yes” …
3- scuipa pe strada- chiar si femeile – mergi pe langa ei si odata auzi si vezi ca scuipa langa tine; poate face parte din traditia si obiceiurile stravechi si …poate ca este sanatos… hai sa nu-I judecam dupa standardele occidentale!

Pe drumul pana la “Orasul interzis” , trecand prin cateva parcuri ,am intalnit destul de multe grupuri de localnici care se miscau parca in reluare intr-un fel de gimnastica a corpului si a spiritului; probabil ati vazut la televizor scene din timpul acestui dans in care trupul parca se lupta cu cineva invizibil, dar o face cu incetinitorul – daca nu ma insel se numeste “tai chi”.

Ajuns la poarta de nord a “ Orasului interzis” numit oficial de noua conducere a Chinei , “Muzeul palatului” , mi se spune ca trebuie sa ocolesc tot complexul pentru ca intrarea se face prin partea sudica in dreptul pietei “Tian’ an Men”- parca mi-a pus cineva bolovani in picioare stiind ca trebuie sa ocolesc 700.000 metri patrati L - dupa o noapte nedormita si pe o caldura de 30 grade. Dupa 30 de minte ajung in dreptul intrarii unde am crezut ca e o manifestatie de oameni, gen revolutie…zeci de mii de oameni ( majoritatea turisti chinezi) se pregateau sa intre ( in grupuri) sa viziteze misteriosul “oras” ; la tot pasul ti se solicita ajutor de catre asa numitii “ghizi oficiali” care sa te duca si sa-ti arate secretele orasului si care daca esti naiv te taxeaza cu peste 50 dolari . la intrarea in complex era un stand cu aparate electonice cu casti , pe care le puteai inchiria si ele iti explicau despre fiecare loc pe unde treceai ( probabil ca au senzori care pornesc inregistrarea la fiecare loc important) – interesant este ca printre cele 20-30 de limbi disponibile , era si …bingo ! …romana !- oare sunt multi turisti romani sa fie nevoie de aparate in romaneste ? – ma indoiesc !, cred ca alta e explicatia…

Intreg orasul este inconjurat de apa si mi-e greu sa va descriu maretia acestui complex edificiu – tineti minte ca are 9999 de constructii, este marginit de cateva porti imense cu nume sonore : “Poarta Pacii Celeste” “Poarta Puritatii celeste” , “Poarta Armoniei Supreme” “Poarta Puterii Divine” si are zeci de palate si sali la fel de celebre : “Palatul Linistii Pamantesti” , “Sala pacii Imperiale” , “Palatul armoniei Eterne” , “Poarta puterii divine” , “Paravanul celor 9 ingeri” , “Pavilionul celor 1000 de toamne” , “Templul Pamantului si al Cerealelor” , “Sala armoniei perfecte…a armoniei supreme, a armoniei ocrotite, etc

In “Orasul Interzis” sunt 2 curti : cea interioara folosita pe timpuri pentru activitati neoficiale si cea exterioara destinata ceremoniilor oficiale – in curtea interioara locuia familia imperiala in cele trei palate : “Palatul Calmului Terestru” , Sala Unirii” si “Palatul Puritatii Celeste” . De o parte si de alta a acestor palate se afla alte sase palate in care intr-unul locuia imparateasa, in altul concubinele si in celelalte printii , deasemenea cu nume ciudate : “Palatul cultivarii Caracterului” , “Palatul Batranetii Linstite” , “Palatul Placerii si al Longevitatii” , “Palatul Bunatatii si Calmului.

Stiu ca pentru cineva care nu este prezent la fata locului este greu sa-si imagineze acest labirint de palate, porti , sali, curti , etc pe o suprafata cat a unui oras, dar acest labirint este marturia multor secole de civilizatie si cultura a acestui vechi popor .

Multe sali adapostesc muzee cu mii de obiecte de arta, instrumente muzicale folosite in acele timpuri , arme de vanatoare, imbracamintea acelor vremuri , servicii de masa din aur si cistal , jucarii pentru printisori si printese , etc toate alcatuind cel mai mare tezaur oriental din lume.
Un loc interesant este “Palatul Tinerilor frumuseti” unde sunt prezentate obiecte mai moderne realizate cu prilejul celei de-a 50-a aniversare a imparatesei mame Cixi care a murit secolul trecut .

Constructia “orasului” a inceput in anul 1420 din ordinul imparatului Chengzu ( face parte din dinastia Ming) si sute de ani s-a tot renovat, modificat de catre cele doua mari dinastii ale Chinei –Ming si Qing .in acest oras-palat au locuit 24 de imparati ( care erau considerati “fii ai cerurilor” ) intre 1420 si 1912. Ultimul imparat , Pu Yi , a abdicat si ajuns din stapan absolut al cerurilor si al tot ce era pe pamant( pamantul Chinei) intr-un simplu gradinar al orasului…
O incapere care m-a fascinat pe mine este “Sala Armoniei Supreme” , unde se gaseste un tron imperial, imbracat complet in aur ; langa acesta se afla vase mari unde se ardeau esente de parfum pentru o atmosfera si un miros placut ; tronul este inconjurat de sase coloane poleite in aur, impodobite cu dragoni iar pe tavan este un dragon care inghite o perla uriasa - in fata tronului sunt zeci de vase din bronz, cateva broaste testoase si doi cocori din metal .

Dupa cateva ore de istorie si fascinat de cultura si maretia acestui popor am renuntat sa cutreier si restul de incaperi ( probabil ca intr-o zi intreaga ai timp sa vezi, dar rapid, totul- conditia este ca aceea zi sa nu fie prima … ) si m-am indreptat spre istoria mai contemporana intrand in vestita piata “Tienanmen”( in traducere “Piata Portii de intrare in orasul interzis”) – cea mai mare piata din lume-stiti pentru ce este faimoasa in lume, nu ? – va spun cand ma intorc in Romania…piata este dominata de un portret imens al lui Mao si cateva lozinci despre comunism si China populara…va mai amintiti ?

Aici se afla Muzeul Chinei, sediul Partidului comunist ( aflat la putere in China) , Mausoleul lui Mao , si Palatul Cultural al muncitorilor.
Spre seara am ajuns la hotel ( tot pe jos ) si nu stiu cum am mai reusit sa intru sa fac dus , dar important este ca acel dus mi-a dat forte noi si in loc sa ma culc , am hotarat sa inspectez o faimoasa strada din Beijing , strada care nu are voie nimeni sa o rateze – este chintesenta bucatariei orientale! Strada se numeste “Wangfujing” si este faimoasa pentru ciudatenile culinare care se servesc acolo ! intr-adevar acolo vezi cei mai multi turisti occidentali ( in rest majoritatea turistilor sunt chinezi) fiecare facandu-si curaj sa guste ciudatele bucate chinezesti . Intr-o jumatate de ora aveam in stomac carne de sarpe, viermi de matase, gandaci , paianjeni , raci si am luat si o supa cu fructe de mare si taietei de orez deoarece am simtit ca , carneturile , erau prea uscate si cu multe condimente. Cea mai buna carne este cea de sarpe, dulce , gustoasa , moale si se par ca este si cea mai sanatoasa … apoi sunt racii , dar au carne putina si nu-ti ajung nici la o masea ; nu m-au impresionat deloc viermii de matase ( ei n-au nici un gust , noroc cu sosul pus pe ei) si am abandonat sa gust scorpioni- cand am vrut sa comand , am vazut unul miscandu-se …si am renuntat instantaneu ; toate produsele pe care le vezi sunt crude , si le pun in tigaie dupa ce le comanzi – deci probabil ca este bine sa-l vezi mascandu-se pentru ca esti sigur ca este proaspat , dar…exista o limita. Preturile sunt sub un euro fiecare bucata de specie ( sunt puse pe un bat ca o frigaruie) si probabil de aceea multa lume gusta din fiecare sortiment . Sper maine sa nu va scriu din spital, sa “sasai” ca sarpele, sau sa-mi iasa vreun vierme ( prajit insuficient J ) pe undeva printre dinti … sau prin alta parte … J… totusi, e pacat , odata in viata sa nu gusti ! dar , atentie , nu luati alt tip de carne pt ca nu stiti ce contine ( caine, magar, etc) si chinezii iti spun ca este carne de caine dar, trebuie sa inveti chineza sa intelegi.

Maine ma duc la Palatul de vara, ma intalnesc cu bulgaroaica care a venit in China sa invete limba chineza si sta 3-6 luni , si impreuna cautam sa aranjam excursia la Marele Zid.

Dupa numai o zi de China am inceput sa ma simt excelent si imi place la nebunie aici ; cand Taromul va avea zbor direct aici , promit ca o sa vin si numai pentru un week-end aici …

2011-09-14T04:32:00.001-07:00

Kiev, Ucraina
Un aeroport ma mic decat cel de la Bucuresti dar foarte activ ; comparativ cu alte aeroporturi din lume aici se vorbeste ( adica aud vorbindu-se) numai ruseste. Dar , proportia de femei frumoase este cea mai mare din lume; acum ceva timp am citit o statistica cu expatriatii( barbati) care lucreaza in Rusia si Ucraina care m-a uimit: mai mult de 40% au relatii sentimentale (sau sexuale ☺ ) cu frumoasele si cochetele femei de aici – din cei 40% , peste 50% sfarsesc aceste relatii printr-o relatie serioasa ( casatorie, mutat impreuna , etc) si multi dintre acestia divorteaza pentru a face asta- nu sunt decat de 2 ore prin aeroportul din Kiev , dar inteleg statistica …. ☺
Am internet ( gratis) in aeroport si am putut raspunde catorva mail-uri primite - un mail de la un prieten ma invidia ca am curaj sa plec si ma intreba cum de nu-mi este frica sa plec singur intr-o tara necunoscuta si atat de indepartata ; in primul rand eu nu plec singur, il am mereu pe Dumnezeu alaturi si niciodata nu m-a dezamagit sau parasit. Realitatea este ca totul in viata reprezinta un risc ; daca vreti sa nu riscati ,nu faceti urmatoarele :
Nu conduceti masina: - 20% din totalul accidentelor mortale
Nu calatoriti cu avionul sau trenul : 15% din accidente se petrec cu acestea
Nu mergeti pe strada: -15% din accidente se petrec aici
…….
Nu stati acasa : aici se produc 17% din totalul accidentelor …☺ si sa continui ???
Daca ne gandim bine , evitarea riscurilor nu este mai profitabila decat expunerea directa ( un exemplu bun este casatoria ☺ ) ; tot ce facem in viata presupune un risc dar este adevarat ca risti sa ai un esec daca incerci ceva extrem de indraznet pentru ca s-ar putea sa nu reusesti …dar risti sa traieti un esec si daca stai cu mainile in buzunar si nu faci nimic.
Ma ghidez de multe ori dupa motto-ul marilor deschizatori de drumuri cu care sunt perfect de acord : “daca ai succes de la inceput , incearca ceva mai dificil”- acum China si Mongolia este ceva dificil si provocator – vom vedea cum voi supravietui in aceste tari misterioase .
Imi place tare mult replica lui Jean-Valjean din filmul Mizerabilii : “sa mori nu este inspaimantator, cumplit este sa nu fi trait niciodata”
Am avut cateva incercari de a intra “in vorba “ cu cativa localnici , dar , trebuie sa ma apuc sa invat rusa- se pare ca aici in Kiev nu multa lume vorbeste engleza – in afara de zambete , cateva cuvinte neintelese si ridicat din umeri nu am primit altceva …dar ma duc sa mai incerc… :-) …ne auzim din Beijing !

2011-09-12T23:08:00.000-07:00

Dragii mei prieteni,
In urmatoarele 17 zile voi incerca sa va aduc zilnic alaturi de mine in minunata lume a calatorului vagabond, a calatorului fara program prestabilit, in lumea calatorie nu a turismului de masa. Vom calatori impreuna in mijlocul unor popoare mult diferite de ale noastre , in inima unor tari mult indepartate si de putini cunoscute, de-a lungul a mii de kilometri printre culturi si traditii care cu siguranta vi se vor parea ciudate dar la care mi-as dori sa visati si intr-o zi sa le traiti “live” … dar pana atunci urmeaza un jurnal in direct din China si Mongolia, un jurnal in care voi povesti tot ce vad, aud, miros, traiesc , mananc , pipai, simt si voi incerca sa va aduc alaturi de mine sa calatoriti si voi prin intermediul acestor relatari macar pentru cateva minute zilnic.
Cei care au mai “calatorit” alaturi de mine stiu ca pot sa dezactiveze primirea acestor relatari trimitand mail la adresa mea (costinelstef@yahoo.com ) , pot oricand sa intre pe blogul meu unde public aceste povestioare ( www.costinblog.blogspot.com) pot sa ma critice , laude , sa vina cu sugestii , si sa ma intrebe orice apeland deasemenea la mail-ul meu ( voi raspunde tuturor, dar, din cauze obiective , cu intarziere) - si pot oricand accesa site-ul meu oficial www.costinstefan.ro
Acum exact 5 ani a inceput experienta mea de jurnalist “on-line” de pe “teatrul de razboi “ al unor destinatii “ciudate” si mai putin stiute de industria turismului. Multi m-au considerat ( acum cativa ani) nebun auzind ca plec in Birmana ( actualul Myanmar) , Cambodgia, Uganda, Rwanda, Madagascar, Columbia , Etiopia, Djibuti, si multe alte destinatii care pe vremea aceea nu se gaseau pe lista agentiilor de turism . Majoritatea romanilor stia ca o plecare in strainatate se face cu ajutorul agentiilor si conceptul de turism individual abia se nastea ( in Romania), putini avand curajul de a pleca fara ceva “all-inclusiv “.
In ultimii ani , noi romanii am inceput sa calatorim si independent ; am invatat sa ne petrecem vacantele si calatorind, nu numai stand 7 zile la un hotel de 3,4,5 stele; am inceput sa visam la destinatii de care doar auzisem , am invatat sa ne construim vacantele noastre de vis , traind visele … sa le cautam prin internet, sa ne facem rezervari prin internet , sa cumparam bilete de avion prin internet, sa ne documentam si sa scriem despre experientele noastre pe blog; acum 5 ani cand am scris prima oara pe blog eram o comunitate mica de “blog-eri …azi e plin de calatori care isi impartasesc experientele in acest mod – cinste lor ! …si la cat mai multi !
A trecut mai mult de un an de cand nu ati mai calatorit alaturi de mine ; multe s-au schimbat in viata mea in acest an- si in bine si in rau !; am invatat ce inseamna viata de corporatist , am retrait zilele cu 10-12 ore pe zi de munca ,am aflat ce inseamna sa ai sefi, sa dai rapoarte, am trecut printr-un divort traumatizant, am lucrat un an intreg fara concediu –dar am invatat multe!
Multi dintre noi traim intr-o lume in viteza ; alergam , suntem mereu grabiti , avem un ritm de viata infernal in care raportul de ore 8-8-8 ( profesie- timp liber, socializare, familie- somn) este dat peste cap . Alergam doar la suprafata lucrurilor iar in profunzime nu mai avem timp sa intram , ne traim viata fara sa ne gandim ce vrem cu adevarat sa devenim si unde vrem sa ajungem ; munca ne solicita la maxim si la sfarsitul zilei intorcandu-ne acasa descoperim ca deseori familia nu este pentru noi o sursa de bucurie si refacere ci inca o solicitare – desi dupa terminarea serviciului ne impunem sa petrecem o seara placuta impreuna cu cei dragi , nu mai avem energie pentru a face mai nimic…cordonul ombilical care ne leaga de locul de munca este , pentru multi, mai lung ca niciodata.
Si ca o concluzie a unui an plin de munca : ENERGIA , nu timpul, este cea de care avem nevoie pentru a trai la maxim – PERFORMANTA, SANATATEA SI FERICIREA SE BAZEAZA PE O ADMINISTRARE CAT MAI CORECTA A ENERGIEI!
Dar sa trecem la calatoriile pentru care cititi acest blog si sa va povestesc un pic cum am ajuns la Mongolia si China.
Anul trecut aveam planificata excursia in Mongolia, o tara la care visez de cand am citit ca are cei mai multi cai pe cap de locuitor ( raportul om ,cal-1 la 13) , tara hunilor si a tatarilor , tara lui Gingis-Han , omul care a adus faima acesteia si care a fost nominalizat pentru titlul de “Omul mileniumului” ; mai stiu ca Mongolia este numita si tara nomazilor pentru ca fiecare mongol este un nomad in inima….si cum si mie imi ard calcaiele sa plec sa cutreier lumea ca un nomad , mi-am spus , “de ce nu Mongolia” ? …si nu am renuntat la acest vis niciodata!
Pentru oamenii devotati unei viziuni, visul nu se termina niciodata ; un paragraf din Biblie spune ca : “atunci cand nu exista o viziune , oamenii mor” ; cand renuntam la un vis , chiar daca nu murim fizic , sufletul nostru( energia si spiritul nostru) sufera si poate fi ranit mortal.
Peste cateva zile imi voi indeplini visul , dar sa va spun si cum:
Am inceput sa caut mijlocul de a ajunge in Mongolia si am aflat ca sunt 3 : sosea, cale ferata si avion ; primele 2 eliminate din start datorita timpului scurt avut la dispozitie ( daca as fi fost student cu siguranta nu as fi ratat o aventura terestra). Am inceput sa caut linii aeriene care zboara in Ulan –Bator ( capitala Mongoliei) si , surpriza, nu exista decat una : “Aeroflot”-liniile aeriene rusesti. Nu-mi imaginam ca un Air-France ,KLM sau alti giganti aerieni europeni sa nu atinga Mongolia, dar , bine ca este una mi-am spus ; intru pe site-ul lor si primul pret 2200 euro…am crezut ca nu vad bine si e un zero in plus( sau poate tariful este in ruble…) . Dupa alte cateva cautari ajung la cel mai mic tarif : 1800 euro- in viata mea n-am platit atitia bani pe un avion si nu vroiam sa accept asa ceva- inca cateva sondaje la agentii de ticketing si mi se confirma pretul aberant – nu zboara decat Aeroflotul acolo, doar de 2-3 ori pe saptamana si fiind aglomerat, pretul este si el piperat.
Nu , nu pot sa-mi abandonez visul de a ajunge in tara zecilor de milioane de cai , si incerc variante – cine mai zboara in Mongolia? , prin ce tara sa ajung in Mongolia? Dupa cateva raspunsuri negative ajung la China- da, din China se zboara in Mongolia , si Air China si Air Mongolia ( chiar exista linii aeriene mongoleze ! ),dar, inainte de a cere oferta m-am uitat pe harta sa vad cat de departe este Ulan-Bator de Beijing- 2500 de kilometri …bingo ! trebuie sa existe tren ( stiam si de trans-Siberianul care uneste Moscova de Beijing , via Ulan-Bator) intre capitale …si dupa cateva “www” –uri si forumuri am descoperit metoda ideala de a ajunge in Mongolia-prin China : cu trenul –ieftin si palpitant !
Oferte Bucuresti-Beijing ?—“fara numar, fara numar “- majoritatea companiile aeriene europene zboara in capitala noii puteri mondiale , iar preturile sunt pe masura concurentei acerbe -500-600 euro .
Cateva zile de sondaje si am ales …liniile aeriene ucrainiene …?... da, si ele zboara si avantajul mare este ca , la intoarcere, am 12 ore ziua timp sa vizitez Kiev-ul intre cele doua avioane . Deci, cu 600-700 euro , si cu mai multa distractie ajung in Mongolia !
Multi veti spune ca am avut “sansa” , dar stiti ca eu nu cred in asa ceva , pentru mine nu exista noroc ….norocul si-l face omul si la fel si ghinionul ! optimismul din mine imi spune ca , norocul sta in puterea omului , si daca gandesti pozitiv nu poti sa atragi decat intamplari pozitive . Sunt recunoscut printre prieteni ca , cu ultimii bani pe care i-as mai avea , mi-as cumpara un portofel … ☺
Dar , trebuie sa va povestesc una din povestile mele preferate despre optimism - cineva care ma bate la acest capitol :
A fost odata ,nu demult , intr-un parc , unde s-au intalnesc doi oameni mai in varsta- un domn si o doamna ; dupa cateva minute de conversatie si socializare, doamna il priveste ,fix in ochii ,foarte profund si cu multa insistenta; jenat domnul o intreaba ce s-a intamplat – doamna ii raspund prompt ca dumnealui seamana perfect cu cel de-al treilea sot al ei- “acelasi fizic, aceleasi gesturi, acelesi idei , aceiasi voce, etc…sunteti identic cu el ! “ afirma hotarata doamna. Domnul curios o intreaba – “de cate ori ati fost dumneavoastra casatorita ? “ . doamna ii raspunde linistita si stapana pe ea –“ de doua ori ! ….“ ☺ ….asta da optimism ! ….
Dar sa revin la destinatia noastra : vom fi obligati sa vizitam si China si desi stiu ca este o tara “grea” si necesita multa pregatire si timp , vom incerca sa vedem macar cu “ce se mananca” si poate intr-o zi ne vom intoarce aici sa o disecam mai bine.
Precum stiti nu am un program pe zile si totul va fi spontan , dar voi incerca ,ca destinatia principala sa fie Mongolia , iar China sa o “servim ” ca desert – iar ca bonus avem Kievul pentru o zi intreaga.
Vreau sa va reamintesc ca m-as bucura sa trimiteti tuturor prietenilor, vecinilor, rudelor, colegilor de serviciu , etc. acest jurnal , iar eu promit ca voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni .
Va urez din inima “lectura placuta” pentru urmatoarele zile si va multumesc pentru increderea acordata !
Cu multa caldura, Costin

2010-07-19T03:15:00.000-07:00

CU DEOSEBITA BUCURIE SI PLACERE VA ANUNT CA A APARUT AL DOILEA VOLUM AL CARTII "JURNALUL UNUI VAGABOND PRIN LUME" SCRISA DE MINE , CARTE PE CARE O PUTETI PROCURA DE PE SITE-UL MEU : www.costinstefan.ro .....lectura placuta !

2010-05-01T22:19:00.000-07:00

Exact ca si in cantecul formatiei Hi-Q , “nebunii se aduna…” asa s-a intamplat si cu noi ; am plecat in Etiopia o gasca formata din 6 prieteni , unul si unul, si desi nu avem decat o zi de cand suntem impreuna ne distram de parca am fi facut zeci de tururi in formatia actuala.
Aeroportul international Henri Coanda: predam bagajele la cala si hotaram sa le punem pe toate 6 pe numele meu pentru a fi mai usoara si rapida procedura de check-in…urmeaza formalitatile de securitate, cele de iesire din tara, cateva minute prin duty-free si ne asezam cuminti la poarta pentru imbarcare; mai avem 40 de minute si hotarasc sa merg pana la toaleta sa “nasc” deoarece avem drum lung pe avioane iar minusculele si incomodele toalete din aer ma indispun… ca sa nu zic ca ma constipa …stau pe “tron” linistit si cu gandul la responsabilitatile care-mi revin in organizarea expeditiei din Etiopia cand aud la microfonul aeroportului: “Stefan Constantin sa se prezinte de urgenta la poarta 10” …da, suspectez ca ma cheama pentru a-mi schimba locul in avion, deci nu e grav si mai pot sta cateva minute sa termin ce-am inceput…dupa 2 minute iarasi ma cheama dar pe un ton mai aspru si cu mai multa insistenta… dupa un minut se repeta dar si mai insistent…presimt ca e ceva important si-mi trag pantalonii…in cateva secunde sunt la poarta 10…ma prezint si in urmatoarele momente sunt inconjurat de 2 agenti de securitate care pe un ton grav “ma roaga” sa-i urmez…intreb ce s-a intamplat si-mi raspund ca TREBUIE sa-i urmez. Tovarasii mei nu stiu nimic deoarece ei stiu ca pe mine ma cheama Costin (la microfon il cauta pe unul Constantin)…totusi ma intalnesc cu Sile si ii fac semn ca plec cu cei doi…intram prin niste usi secrete cu cartele electronice, coboram la subsol si ajungem la depozitul de sortare a bagajelor de cala…intr-un birou asteapta alti 5 agenti (dintre care unii banuiesc ca de la serviciile secrete deoarece erau in civil si pareau superiori) , toti studiind bagajul lui Adi Retegan( dar care era inregistrat pe numele meu); ma intreba daca este bagajul meu, le spun ca nu, dar este pe numele meu si apoi ma pun sa-l desfac sa studieze continutul…o butelie mare cu gaz , o plasa plina cu zeci de medicamente (lichide, solide, diverse substante suspecte-cred ca Adi vrea sa vindece toata Africa de boli cu atatea medicamente) si incep sa studieze daca nu este vreo urma de explozibil prin geanta…imi confisca uriasa butelie si imi explica ca am parut suspect ( 6 bagaje, butelie cu gaz care este interzisa, destinatia finala Etiopia, tranzit prin Turcia si Egipt)…dupa cateva minute de stres ma aduc la suprafata si ma predau tovarasilor mei de drum…Adi imi explica ca el s-a gandit ca nu e voie cu butelie in avion dar cu ce ne faceam ceai in mijlocul junglei …
In Istanbul aveam doar 2 ore , schimbam linia aeriana si daca primul avion intarzia pierdeam legatura si nimeni nu ne despagubea…nu a avut decat 30 de minute intarziere, am prins avionul dar nu fara emotii…la Cairo mai schimbam odata avionul….
Ora 3 dimineata , am ajuns la Adis Ababa; inca o piedica , bagajul lui Marius s-a pierdut si el saracul a ramas in ciorapii, chilotii si tricoul de pe el (bineanteles murdare dupa 3 avioane si 3 aeroporturi)…noroc ca Adi ( de suparare ca i-au confiscat butelia) si-a cumparat o sticla de whiskey in Istanbul si amandoi si-au inecat amarul in ea.
Hotelul la care am facut rezervarea ne-a trimis masina cu sofer sa ne ia de la aeroport si in cateva minute ne minunam de curatenia si luxul camerelor- avem 3 camere tip apartament , curate , cu toate dotarile si peste asteptarile noastre.
Ne-am sculat devreme prima zi in Adis Ababa, ( am dormit doar 4 ore) si am plecat sa inchiriem masinile care incepand de duminica ne vor duce in salbaticia si virginitatea tinuturilor din sud( azi fiind sambata , birourile de inchiriat masini sunt deschise doar pana la ora 12 , iar maine sunt inchise toata ziua). Am avut ceva probleme deoarece cele 2 agentii cu care vorbisem( prin internet) s–au dovedit neserioase( una a ridicat pretul iar adresa celeilalte nu am gasit-o si nici nu raspundea la telefon) si a trebuit sa semnam cu o agentie necunoscuta( intalnita pe strada) care speram sa ne trimita maine masini nu rable cum sunt majoritatea celor de pe strazile capitalei…vom vedea maine…
Acum sunt mort de somn( deoarece am venit la ora 2 dimineta de la club) si nu mai pot sa va povestesc ce am facut restul zilei -si inceputul noptii la club-( dupa ce o zi intreaga ne-am plimbat pin capitala) ,dar nu pot sa nu va scriu si sa ma minunez de frumusetea etiopiencelor; dupa mine sunt cele mai frumoase femei din Africa si cred ca multi turisti vin in Etiopia special pentru ele…mai multe amanunte ,maine…acum toti 6 vom adormi visand la “frumusetiile ciocolatii” …dar cu dor la nevestele lasate acasa…

2010-04-29T12:49:00.000-07:00

"Eu nu stiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon ma pune-n miscare,
Ce taina ma-ndeamna la drum.
Dar simt ca m-apasa peretii,
Eu sunt chirias trecator :
In scurtul popas al vietii
Vreau multe schimbari de decor…
…si iar am plecat mai departe
de teama sa nu ma fixez…"
“Balada chiriasului grabit”- G. Toparceanu
…da, iar am plecat …Etiopia…
va fi o schimbare brusca de “décor”…
…este o alta lume pe care mi-as dori sa o aduc mai aproape de voi, cititorii mei, pentru a ma insoti ( macar virtual) si a “trai” alaturi de mine intr-un alt colt al frumoasei noastre planete , care nu face parte din rutele turistice uzuale.
Va fi greu sa public zilnic scrierile mele deoarece ma duc intr-o tara din “lumea a treia” si nu voi sta la hoteluri cu stele, deci nu ma astept sa gasesc internet in afara capitalei (in Adis Ababa voi sta doar o zi)…
de fapt ,m-as bucura daca as gasi vreun loc cu electricitate sa incarcam din cand in cand bateriile , m-as bucura daca as gasi un loc cu apa( nu, nu cu apa calda ca asta ar fi deja hotel cu stele) sa ne spalam din cand in cand, m-as bucura sa gasim de mancare, m-as bucura sa gasim drumuri macar pietruite…si as fi multumit daca ne-am intoarce cu totii sanatosi.
Va fi o aventura care se anunta interesanta deoarece plecam 6 …nebuni…ii fac nebuni si pe ceilalti 5 deoarece nu stiu ce-i asteapta…
Silviu impreuna cu Marius au mai fost cu mine in Africa dar Nelutu , Adi si Andrei vor primi “botezul” continentului negru intr-una din cele mai sarace tari din lume(si implicit si africane) …sper sa raman prieten cu ei si dupa ce ne intoarcem…☺
Eu cred ca va fi una din cele mai faine expeditii prin Africa si la sfarsitul ei vom avea doar o singura parere de rau: “am stat prea putin”…
…iar la sfarsit vor veni si pozele ( de 6 ori mai multe) pe care le voi posta pe site-ul meu www.costinstefan.ro unde se afla si cele din tururile anterioare.
Nu uitati adresa mea electronica : costinelstef@yahoo.com unde puteti sa-mi scrieti parerile, sugestiile, criticile si intrebarile voastre….lectura placuta !

2010-04-29T07:46:00.000-07:00

….traiti cat timp sunteti in viata!...
…incetati sa va amanati fericirea de dragul realizarilor!...
…traiti-va visele si amanati realizarile pe plan material!..
…iubiti viata!... si viata va va iubi…
Unul dintre cei mai mari ganditori ai lumii, Marc Aurelian a spus: “Nu iti chinui spiritul pentru cursul lucrurilor; acestea nu tin seama de chinurile tale”…il poate cineva contrazice?...
Chinuiti, plictisiti, frustrati, nervosi, suparati, fara chef si energie…pentru toti cu simptome asemanatoare un simplu sfat: CALATORITI!...FUGITI!...oriunde!...incercati sa evadati din zona urbana( din ce in ce mai murdara , zgomotoasa si obositoare) si descoperiti mareata lume a naturii; ridicati-va ochii si priviti padurea, dealurile, muntii…puterea vine de acolo, de la natura…plimbati-va prin mijocul unei paduri si va veti bucura de linistea acesteia…plimbati-va de-a lungul unui rau si veti fi delectat de muzicalitatea acestuia…asculati valurile( cu a lor ritmicitate neintrerupta ) pe o plaja singuratica… stati pe marginea unui lac si “acordati-va“ mintea la calmul apei… lungiti-va pe o pajiste verde in mijlocul naturii si priviti norii de pe cer care “navigheaza” pe intinsa “mare” a cerului albastru…bucurati-va de o ploaie calda de vara si ascultati picaturile de apa care, alaturi de razele Soarelui, aduc energia pe pamant… Natura va va ajuta sa gasiti buna dispozitie care alunga stresul, frustrarea, supararea, nervii …intoarceti-va la natura!...acolo este cel mai usor sa-l gasiti pe Dumnezeu cu ajutorul caruia orice vis poate deveni realitate.
…si nu uitati puterea rugaciunii!...esti atat de linistit cand stii ca Cineva are grija de tine…
“M-am trezit prin harul Tau in dimineata aceasta ,o , Dumnezeul meu, si ,cu o neclintita incredere in Tine ,am plecat de acasa , lasandu-ma in grija Ta . Coboara asadar asupra mea , din cerul milostivirii Tale, o binecuvantare din partea Ta si ingaduie-mi sa ma intorc in siguranta la caminul meu, asa cum mi-ai ingaduit sa plec , sub ocrotirea Ta, cu toate gandurile mele ferme atintite spre Tine.
Nu exista alt Dumnezeu in afara de Tine, Cel Unic, Cel Incomparabil, Cel Atotstiutor si Atotintelept.”
- Baha’u’llah

2010-02-11T12:49:00.001-08:00

Dimineata ne-am sculat intr-un paradis; Soarele stralucea puternic dar noi eram in jungla unde era umbra si o atmosfera placuta…am vazut maimutele in copaci, ne-am jucat cu cainii si pisicile hostelului, am mancat, Lacrima ne-a facut rezumatul orelor intregi in care s-a conversat cu localnicii si in mai putin de o ora faceam baie in apa calda si spumoasa a oceanului. Aici am vazut prima oara plasele uriase instalate la 100 de metri in largul oceanului, plase care au rolul sa apere surferii sa nu devina hrana la rechini; se pare ca aceste plase mai au si gauri pentru ca in fiecare an sunt cativa oameni atacati de rechini. Pe toata coasta sudica a Africi de Sud incepand din luna aprilie si pana in noiembrie se pot vedea zeci de balene care se adapostesc aici fugind de iarna din Antarctica , aici dau nastere “micilor” pui si este un deliciul sa vezi balena-mama cum isi invata “copilul” sa sara ,sa se joace, sa inoate , sa pufaie, sa bata apa cu coada, toate petrecandu-se la mica distanta de tarm ; balenele din specia “Right Whale” au pana la 18 metri lungime si cantaresc peste 40 de tone…infricosator , nu ?...si tot aici poti sa te scufunzi intr-o cusca speciala de unde poti sa hranesti fiorosii rechini chiar din mana …totul este sa nu intinzi mana prea mult afara din cusca…
Bineanteles ca n-am ramas toata ziua aici si dupa ce ne-am “inmuiat” bine in ocean am pornit spre Durban , oras pe care n-am mai apucat sa-l vizitam pentru ca aveam 500 de kilometri de facut pana spre seara pentru a ajunge in Pretoria, via Johannesburg.
Durban este un oras imens , super-populat , cu peste 3 kilometri de plaje, cu multe atractii turistice, cu zeci de hoteluri, cluburi, restaurante, magazine , parcuri de distractie , dar toate sunt eclipsate de statutul orasului ca fiind cel mai periculos dupa Johannesburg. Negrii au inceput sa faca “legea” aici in ultimul timp si se spune ca orasul a inceput sa-si piarda din farmecul lui de acum cativa ani cand era paradisul vacantelor din Africa de Sud. Populatie este formata majoritar din localnici zulu ( care nu se afla in cea mai buna relatie cu cei din tribul Xhosa), urmata de indieni, chinezi si la sfarsit din fostii stapani albi care pana acum cativa ani conduceau destinele acestei tari. Nu am vizitat orasul dar se spune ca pe timpul dominatiei rasei albe, acesta era de o curatenie si o ordine impecabila, iar acum ( cand la putere sunt negrii zulu) se afla pe o panta descendenta.
Cresterea economica a orasului a inceput in secolul 19-lea , odata cu cultivarea trestiei de zahar , aceasta aducand un profit imens intreprinzatorilor albi care au “importat” mii de muncitori indieni din India ,recunoscuti pentru harnicia lor incomparabila cu a localnicilor negri; cel mai faimos dintre indienii sositi aici a fost Mahatma Ghandi, care a luptat timp de zeci de ani pentru drepturile conationalilor sai si a fost pionierul luptei non-violenta pe care apoi a folosit-o cu succes in India impotriva colonialismului britanic. Mai multe informatii despre viata acestei legende gasiti in jurnalul meu prin India.
6 ore condus aproape non-stop intre Durban si Johannesburg…autostrada impecabila … timp de 3 ore n-am coborat sub 140-150 kilometri pe ora…a urmat radarul…Sorin imi spusese ca nu au ce sa-mi faca pentru ca nu au voie sa incaseze bani si imi vor face un proces verbal care apoi pot sa-l arunc…deci, linistit, zambitor am iesit din masina intreband cat aveam…141 …si trebuie sa platesc 75 de euro…le-am spus hotarat sa-mi faca procesul verbal pentru ca il voi plati cand ajung la Johannesburg…si , surpriza !...nu ma lasa sa plec ci trebuia sa merg cu ei la politie sa platesc amenda pentru ca nu au cum sa ma urmareasca in Romania daca nu platesc…probabil majoritatea strainilor n-au platit si au hotarat sa schimbe legea amenzilor pentru strainii neurmaribili…atunci am lasat teoria lui Sorin la o parte si am incercat metoda “romaneasca” : “10 euro” ( vroiam sa zic metoda romaneasca dar cu suma de acum 20 de ani…acum politistii romani te scuipa daca le dai 10 euro)…se facea ca nu poate sa ia banii si nu stie ce sa faca…a venit si Dana si s-a rugat de el sa nu-I ia sotul la politie ca nu are decat unul si la fel ca el nu mai gaseste altul… si , intr-un final a cedat …10 euro pentru “cold drinks” (bauturi reci) la 35 de grade …
Johannesburg !...infiorator trafic !...mergeam pe 3 benzi cu 120 kilometri pe ora aproape bara la bara…drumul de la Johannesburg pana la Pretoria m-a obosit mai mult decat cei 500 de kilometrii si nu puteam sa incetinesc pentru ca se mergea in coloana…pe stanga si pe dreapta mii de case ale negrilor, urmate de cartiere de locuinte luxoase baricadate cu ziduri inalte sau garduri electrice ale populatiei mai avute, apoi multa industrie, multe santiere in constructie, autostrazi suspendate si tot asa pana la Pretoria.
Intalnirea cu Sorin si Dumitrita a fost mai mult decat emotionanta , am descoperit o familie care a fost peste asteptarile noastre , o familie care nu ne cunosteau , nu stiau cine sunt , dar a facut tot posibilul ca sederea noastra acolo sa fie de neuitat ( si a reusit) comportandu-se cu noi ca si cum ne cunosteam de o viata fiind cei mai buni prieteni ; masa bogata si pregatita cu suflet de Dumitrita a fost ca cireasa de pe tort iar seara s-a terminat in gradina curtii, langa piscina, discutand politica albilor si a negrilor din Africa si uitand ca a doua zi la 5 ne sculam si plecam cu destinatia “safari”…

2010-02-10T11:49:00.000-08:00

Adevarata Africa !... in inima unui sat de xhosa la capatul unui drum care se infunda in ocean!...
ora 21 : tablitele care indicau hostelul ,unde sunasem de pe drum sa facem rezervare, ne-au dus la capatul satului , la capatul drumului si la 50 de metri de ocean; prima impresie a fost la superlativ: curtea hostelului curata, barul plin de turisti bine dispusi, in gradina si terasa se facea gratar si erau alti turisti adunati in jurul unui foc de tabara iar peste cateva momente trebuia sa inceapa sa cante o formatie locala. Prin telefon , am rezervat o casuta rotunda , cu acoperis din iarba- tipic africana- in care sa dormim si spunandu-ne pretul am fost mai mult decat incantati -10 euro de persoana; receptionera a chemat un baiat sa ne conduca la cabana si acesta ne-a aratat o luminita pe un deal la cateva sute de metri departare…si mai trebuia sa traversam si un rau…noroc ca baiatul avea lanterna cu el caci era intuneric bezna pana la casuta noastra dar a uitat sa ia cu el si liftul…am cam transpirat pana sus pe deal cu bagajele dupa noi, dar intr-un final am ajuns intr-o curte cu cateva casute, iar in mijlocul curtii se afla o bucatarie , cateva dusuri si toaletele-toate comune barbati -femei…totul parea frumos ( mai ales ca auzeam valurile oceanului si ne imaginam privelistea de maine dimineata) pana am ajuns in casuta…10 metri patrati , 6 paturi si ce era mai rau era ca lenjeria era murdara( pe langa praful si panzele de paianjen cu care era imbibata iarba uscata din care era format acoperisul)… si intr-un pat mai era o femeie care probabil dormea…Era aproape ora 10 , la receptie nu mai era nimeni, localnicii negrii incepusera sa cante la tobe si noi, fiind si obositi, ne-am consolat ca o sa dormim “in mizerie”. Fetele s-au culcat imediat iar eu am plecat sa particip la focul de tabara si sa ascult tobele batute de tinerii localnici( de fapt si ele puteau asculta din pat muzica pentru ca rasuna in intreg satul)…
In viata trebuie sa ai grija ce-ti doresti pentru s-ar putea sa ti se implineasca …ne dorisem cazare in casute autohtone, asta am primit…Pana la urma ne-am pus prosop si tricouri pe perna , pana dimineata n-am mai simtit nimic rau , iar a doua zi dimineta cand am vazut peisajul magnific am uitat de murdaria camerei. Omleta gustoasa de dimineata( Dana a concluzionat ca este cea mai buna omleta din viata ei), cafeau si baia in oceanul cu apa din ce in ce mai calda, au facut ca ziua sa inceapa ideal.
La ora 11 , impreuna cu un ghid local, am plecat intr-o excursie in mijlocul satului; el locuia aici, vorbea foarte bine engleza, si ne oferea informatii despre traditiile, obiceiurile, cultura, oamenii si curiozitatile acestui original sat.
Prima oprire am facut-o la mama lui acasa unde ne-a povestit obiceiurile familiilor de Xhosa: fetele se casatoresc devreme( 16-18 ani) , imediat fac copii si se muta la familia baiatului cu mama soacra in casa; intr-o casa de 10 metri patrati pot sa locuiasca 2 sau 3 familii (mama cu familiile baietilor care pot fi formate din mai multi copii) iar femeile in afara de cresterea copiilor se ocupa de gospodarie, mancare si ,foarte important, fabricarea berii pentru barbatii care se intorc insetati de la munca. Casele sunt construite din “chirpiciul” romanesc, adica balegar amestecat cu noroi , sunt rotunde( mai usor de construit si mai rezistente la vant si furtuni), acoperite cu un soi de iarba uscata si vopsite in diverse culori naturale obtinute , la fel ca toate materialele casei, din natura inconjuratoare; in ultimul timp , africanii au descoperit cimentul ( adica a ajuns si aici) si multe case au podeaua din ciment fiind mai usor de intretinut. In casa mamei ghidului erau 4 copii cu varste cuprinse intre 2 luni si 4 ani, toti fiind de la baietii care-si adusesera nevestele in casa soacrei. Pentru a se putea casatori, baietii trebuie sa detina o avere estimata la una sau mai multe vaci ( sau mult mai multe capre ) cu care sa cumpere fata de la parinti ; dupa inevitabila vizita( de cativa ani…depinde de cat de repede face rost de bani) in mijlocul parintilor baiatului , familia se muta la casa nou construita, cand acestia isi permit costul acesteia. O casa nu costa mai mult de 100 sau 200 de euro dar pentru multi dintre ei aceasta este o avere. Mama ghidului ne-a cantat la un fel de vioara amestecata cu fluier , i-am dat cativa banuti, am facut poze si am plecat mai daparte ; cateva ore am colindat dealurile satului , am mers de-a lungul unui rau prin padure, am vazut un lac micut unde fac baie copii satului si apoi am ajuns la casa ghidului care era cea mai frumoasa si “tehnologizata” din sat; turul nostru ne-a costat 8 euro de persoana si cred ca mai mult de jumatate merge la ghid( plus bacsisurile pe care fiecare turist le da) care este cel mai bogat om din sat( ce mult inseamna sa vorbesti engleza si sa fii deschis la minte! ) si care ne-a oferit ( din partea lui) o masa traditionala locala…mamaliga cu varza calita si sos de rosii cu ceapa. Mamaliga la ei era alba si intreband ce fel de malai folosesc ne-au spus ca malaiul adevarat este facut din porumb alb iar porumbul galben il folosesc la hrana pasarilor. Alimentul de baza este malaiul ( nu exista masa fara mamaliga) si mai mananca pe langa preparatele derivate din acesta, in functie de posibilitati, lapte, legume , fructe ( toate din propria ograda) si , rar, carne de pui …in jurul fiecarei case sunt gaini si pui de gaina si intrebandu-l pe ghid daca mananca si oua mi-a raspuns ca ouale le tin pentru a face pui( nu le “strica” mancandu-le…”altfel de unde pui?”…) si cand au nevoie de vreun ou il cumpara de la magazinul satului.
Am savurat cu multa placere gustoasa mamaliga cu varza pregatita de sora lui( si bineanteles ca am lasat bacsisul cuvenit) si ne-am continuat drumul la “carciuma” lor locala ( de numeste “shebeens”) unde se string barbatii sa bea “una mica” …adica o bere facuta tot din porumb…nici unul dintre noi nu a gustat (fetele fiind retinute datorita metodei rudimentare de fabricatie a acesteia), din aceasta bautura ciudata… deci nu va pot spune gustul…nu ramane decat sa veniti in Africa de Sud in satele xanhu pentru ca ma indoiesc ca gasiti la Costinesti…
Multi localnici Xhosa au varful degetului mic de la mana stanga taiat pentru ca pe timpuri , cu multi ani in urma, copiilor li se taia aceasta parte pentru a preveni “nenorocul”; in zilele noastre aceast obicei se practica foarte rar dar sunt inca multi locuitori care au fost si au ramas schiloditi.
Populatiei Xhosa li se mai spune si “oamenii rosii” deoarece se imbraca des in rosu si traiesc in locuri cu pamant rosu. Toata lumea de aici crede in vrajitori si vrajitoare ( ca dealtfel toata populatia de culoare din Africa) si arderea lor se pare ca inca se mai practica.
Ultima oprire a fost la un “atelier de creatie” unde se fac suvenirurile pentru straini si unde Lacrima si-a impodobit piciorul cu o bijuterie fabricata din margele micute de plastic, legata de glezna si de degetul mare…si acum o mai poarta cu mult drag fiind foarte mandra si originala cu ea…
La ora 3 , eram deja la hotel, ne faceam bagajele si am pornit la drum pentru ca mai aveam 500 de kilometri pana la urmatoarea destinatie, iar primii 60 erau pe un drum “de tara”…noroc ca acum era ziua si vedeam sa ocolim marile gropi.
Primele ore au fost interesante , deoarece am putut vedea viata satelor si sa admiram natura frumoasa si virgina a acestor locuri izolate , dar intunericul ne-a adus inca cateva ore de chin … sa conduci in Africa seara este o aventura si am jurat ca va fi ultima oara cand vom conducem pe intuneric.
Ziua poti sa admiri copiii veseli si plini de energie care se intorc de le scoala ( in Africa de Sud se pune acum mare accent pe educatie si majoritatea copiilor sunt incurajati sa mearga la scoala, statul si multe organizatii ofera sponsorizari, masini de transport si plateste profesorii chiar in regiuni izolate ale tari) fiecare scoala avand o uniforma caracteristica , de o singura culoare, si copii purtand foarte mandri hainele si pastrandu-le destul de curate. Sunt tare draguti acesti copii, aceste “bomboane de ciocolata negre”, care parca nu simt saracia, sunt mereu cu zambetul pe buze si aduc o pata de culoare acestei tari in care contradictoriul este la tot pasul.
Este printre putine dati din tururile mele cand suntem constransi cu timpul si trebuie sa ajungem pana vineri seara in Johannesburg ( de fapt la Pretoria care este la 50 de kilometri) unde ne asteapta Sorin si Dumitrita, niste romani stabiliti de 15 ani in Africa de Sud si care pana acum ( desi nu-i cunoastem personal) s-au atasat nespus de mult de noi ( domnul Sorin ne suna de cateva ori pe zi sa vada daca totul este in regula) si simtim ca deja s-a format o relatie frumoasa … abia asteptam sa va cunoastem pentru ca rar s-a intamplat sa ma leg de cineva fara sa-l cunosc personal…dar aici se pare ca a intervenit o “chimie” care vine din suflet…
Inainte de lasarea intunericului , am tranzitat un oras mare, Mthatha, in care nu ma vazut nici un alb pe strada, apoi am citit ca este un oras rau famat recomandandu-se evitarea lui si am realizat ca am intrat intr-o alta zona a Africii…zona controlata de negrii…multa saracie, mizerie, suspiciune, priviri ciudate si dupa lasarea intunericului aceste locuri devin “tabu”…
Tarziu, dupa ora 10 seara, am ajuns intr-una din cele mai frumoase locatii de pana acum , in micul oras Umzumbe, care de fapt este o statiune turistica de pe coasta de sud a Durbanului(al treilea oras ca marime din Africa) , la un hostel in mijlocul junglei, numai cativa metri departare de ocean, cu vegetatie luxurianta de padure tropicala, unde prin copaci umbla maimutele, serpii sunt la ei acasa( ne-au garantat ca nu sunt periculosi si nu ataca omul…saptamana asta nu au facut-o…☺ ), iar noi vom dormi in cort…www.mantisandmoon.net
A trebuit sa alegem intre camera normala, casa in copac, cabana de lemn cu multe crapaturi si… cort…camera era prea normala, iar celelalte erau prea anormale…
Aici totul este bine organizat( proprietarul este neamt), curatenie peste tot, avem piscina in mijlocul bananierilor si al palmierilor, jacuzzi, cateva pisici, 3 caine imensi care ne pazesc si gard electric de jur imprejurul proprietatii . Trebuie sa va spun ca majoritatea proprietatilor ( cu exceptia celor ieftine si in zone turistice) au gard inalt sau gard electric si par niste cazemate de necucerit….stiu ei ce stiu si fara sa vrei ti se face frica…
N-am rezistat prea mult la povesti cu ceilalti turisti si cu lucratorii hostelului si m-am retras in cort la ora 11( in fiecare seara sunt tare obosit deoarece conduc mult, de multe ori dupa lasarea intunericului si in plus, prima mare parte a zilei o petrecem vizitand, plimbandu-ne si “luptandu-ne” cu uriasele si puternicele valuri), insa am lasat-o pe Lacrima ca reprezentanta de seama care nu m-a dezamagit si s-a intretinut pana spre dimineata cu simpaticii colegi-turisti si cu personalul din hostel.

2010-02-06T23:06:00.000-08:00

Africa de Sud…ar fi trebuit sa se numeasca “Statele Unite ale Africii de Sud…mai multe teritorii , mai multe culturi, mai multe obiceiuri, mai multe zone geografice, si bineanteles un teritoriul imens cat al mai multor tari.
Nu am putut si nu voi putea (si nimeni nu poate sa o faca) sa acopar in 2 saptamani nici 10% din intreaga tara ,si tot ce am realiza a fost ca ai nevoie de luni de zile ,sa atingi doar , toate frumusetiile acestei misterioase si fascinante parti a lumii.
Pana acum totul este minunat, o tara cum nici in visele mele cele mai optimiste nu-mi imaginam ca exista, iar dupa “Garden Route” am crezut ca minunea s-a sfarsit si voi reveni intr-un teritoriul normal, clasic, pe alocuri monoton, fara sa exceleze la capitolul geografic si voi putea seara sa ma asez linistit la scris …nu s-a intamplat asta , au trecut zile de cand n-am mai scris si asta pentru ca fiecare zi aduce alte descoperiri ale unor zone de vis, fiecare zi este plina si obositoare , sunt atatea minuni si vrem sa vedem cat mai mult zilnic si niciodata nu ne culcam inainte de ora 12 seara; si asta n-ar fi o noutate , dar ne sculam la 5…dimineata…dimineata pana la 8 este partea cea mai putin calduroasa a zilei, atunci poti sa savurezi cel mai bine o baie in ocean, atunci poti sa te bucuri de Soare, poti sa mananci linistit si sa faci planuri pentru inevitabil de lunga zi care incepe; in ultimele zile am facut cel putin 500 de kilometri pe zi deoarece am realizat ca mai avem atatea de atins ( atentie , nu de aprofundat!) si am intrat in criza de timp .
Am renuntat sa mai intram in marile orase ( care sunt obositoare, aglomerate, plictisitoare si , cel mai important, periculoase) si ne focalizam pe locurile caracteristice zonei respective si unde nu avem nevoie de ore intregi pentru a gasi locul de cazare.
La Port Elizabeth, unul dintre orasele-port mari ale tari, se termina “Garden Route” –ul si incepe “Sunshine Coast”, o alta coasta cu plaje ireal de frumoase si unde din pacate nu ne-am oprit , deoarece trebuia sa ajungem seara pe “Wild Coast” trecand prin “Shipwreck Coast”. Pe aceasta “coasta a epavelor” am vizitat o mica si draguta statiune ( de fapt un sat cu cateva hosteluri ieftine si o infrastructura primitiva) pe nume “Cintsa” unde aleg sa-si petreaca concediul tinerii mai nonconformisti care nu vor decat surf si liniste. Aici am vazut, pentru prima oara, piscine de apa naturale, alimentate de apa oceanului, aceasta patrunzand cand valurile sunt mai mari si facand un dus inedit celor care stau la marginea ei; apa de aici este mult mai calda decat apa oceanului si turistii stau in ea ore intregi asteptand valuri uriase pentru a aduce apa “proaspata”. Cu cat mergem in sus pe coasta, apa Oceanului se incalzeste, valurile se maresc si este din ce in ce mai placut sa te balacesti in acest minunat Ocean Indian.
Pentru a ajunge seara pe “Wild Coast” ( coasta salbatica) a trebuit sa conducem peste 9 ore ( 700 de kilometri) si abia seara la ora 9 am ajuns intr-o minunata statiune turistica care s-a dezvoltata in jurul unui sat Xhosa ( o populatie a tarii) si care este plin numai de hosteluri ieftine, fiind frecventata numai de turisti cu buget redus . Ultima parte ,de 60 de kilometri ,a drumului este mai rea decat orice drum din Romania si adaugand ca am parcurs-o seara, intr-o zona putin circulata de masini dar plina de animale si oameni, a fost un test de rabdare si nervi dar totul a meritat deoarece am ajuns in adevarata zona rurala a Africii.
A fost unica portiune de sosea de care ne-am plans pe intreg cuprinsul Africii de Sud si pot spune ca aici se gaseste cea mai buna si intretinuta infrastructura rutiera din tot continentul african.
In Caffee Bay am trait experienta vietii africane, experimentand viata intr-un sat local ,unde am descoperit obiceiurile , cultura, istoria si traditiile negrilor Xhosa , aici am mancat mancare pregatita de ei, impreuna cu ei , am ascultat muzica lor si ne-am imprietenit cu acest cald popor in mijlocul caruia s-a nascut Nelson Mandela (Xhosa impreuna cu Zulu sunt triburile majoritare ale negrilor din Africa de Sud) .

2010-02-05T01:19:00.000-08:00

Astazi suntem cazati in a treia locatie de pe “Garden Route”( asa se numeste portiunea dintre Cape Town si Port Elizabeth) si la fel ca si in precedentele doua , as fi vrut sa raman aici cel putin o saptamana; am avut noroc de hosteluri curate, dotate cu tot ce este nevoie, pozitionate perfect, ieftine si pline de turisti deschisi si prietenosi; astazi am platit sub 40 de euro( aveau si apartamente cu 30 de euro) pe un intreg apartament cu 3 camere , complet dotat si situat la 30 de metri de plaja ( ieri n-am platit decat 10 euro de persoana) .
Ziua de astazi a fost cea mai putin stresanta zi deoarece n-am condus decat 150 de kilometri si la ora 4 eram deja in imensul apartament si ne pregateam mancarea; cu burta plina am plecat pe plaja si eu m-am luptat eroic cu valuri de 2-3 metri care m-au obosit de parca as fi lucrat 10 ore in mina.
Sa revin la partea de dimineta cand am plecat sa vizitam parcul natural Tsitsikamma; am mers pe jos prin padure ( pe poteci amenajate)vreo 8-9 kilometri dupa care am ajuns la un rau de culoarea ceaiului negru ( se si numeste Black River) unde am facut baie si ne-am bucurat aproape o ora de razele de munte ale Soarelui ; aici am intalnit cateva grupuri de turisti veniti sa faca “tubing” pe rau – un fel de rafting dar pe niste colace speciale si care pare un sport tare interesant.
Plecand , cu masina ,pe drum n-am oprit decat in Jeffrey’s Bay , unde ne aflam acum, un orasel mic si tare dragut si care se spune ca este patria surferilor; in ora petrecuta in ocean am realizat cat de puternice sunt valurile si cat de periculos este sa te duci mai mult de cativa metri in larg –te fura imediat curentii de adancime. Temperatura apa a fost ideala , plaja cu a ei nisip alb te vrajeste si dupa o ora am iesit din ocean caltinandu-ma dupa atata lupta cu imensele valurile. Oceanul era plin de surferii care nu-mi explic cum rezista atata timp in aceasta apa involburata ; majoritatea erau surferi cu experienta care dadeau spectacol zecilor de vizitatori de pe tarm.
Maine sper ca voi avea mai multa energie sa scriu pentru ca azi se pare ca apa m-a molesit de tot…sper sa pot sa ajung , fara sa adorm, pana in pat…

2010-02-03T21:54:00.000-08:00

am inceput explorarea adevaratei Africi de Sud, prin sate si drumuri mai putin turistice ,prin locuri in care internetul este un lux si deasemenea nu am nici timp in cursul serii sa scrii...aici se traieste viata, seara dupa apusul Soarelui si ajung sa ma culc dupa ora 12...
...putina rabdare si va aduc si pe voi langa mine in mijlocul africanilor si a acestei frumoase tari...

2010-02-01T15:17:00.000-08:00

Azi voi vorbi mai putin despre intinerariul meu si ma voi focaliza asupra istoriei, culturii si vietii sociale a poporului si a tarii a carui oaspeti suntem.
La ora 8 dimineata ne-am trezit cu adevarat dupa baia din ocean si micul dejun de la ineditul si unicul hostel la care am dormit in tren; imaginati-va ca micul dejun era inclus in pret!...mic dejun stil bufet…incredibil !...este un loc deosebit si care-i face pe toti turistii care ajung aici fericiti…mi-as fi dorit sa mai stam o zi in acest paradis , dar Africa de Sud este o tara mare si cu siguranta mai are multe sa sa ne ofere…
Am urmat autostrada N2 , ne-am oprit oriunde ni s-a parut mai interesant , am vizitat cateva parcuri naturale, ne-am plimbat prin padure, am intrat in cateva orasele dragute si seara ne-am hotarat sa o petrecem intr-un loc situat in parcul national Tsitsikamma. Suntem intr-un hostel superb, foarte curat , in mijlocul naturii si care are o curte imensa, cu o gradina plina de flori si ingrijita in jurul casei si 5 corturi unde se poate deasemenea dormi www.tsitsikammabackpackers.co.za ; noi am preferat sa dormim intr-o camera toti trei , deoarece se inorase afara si nu vroiam noi aventuri in noapte ( le avem destul in timpul zilei). Am plecat sa cumparam ceva de mancare in satul situat in apropiere si ne-am trezit in mijlocul unui cartier de negri; afara nu se intunecase inca si am hotarat sa intram intr-o alimentara de-a lor, sa cumparam mancare pe care s-o preparam in bucataria hostelului. O experienta pe care nu o regretam , pentru ca am descoperit niste oameni foarte calzi, primitori, curiosi, dornici sa comunice cu noi si care nu au inspirat nici o clipa teama sau vreo amenintare; am stat aproape 30 de minute acolo alegand mancare, magazinul se umpluse de curiosi veniti sa vada ce albi au avut curajul sa le treaca pragul, am facut poze cu ei, am vorbit diverse subiecte( vanzatorul era din Somalia si se refugiase aici) si in final am platit 10 euro pentru 3 plase pline cu mancare…toata mancarea era proaspata si la mai putin de jumatate de pret fata de magazinele de unde am cumparat pana acum( rosiile , ceapa, cartofii, merele ,perele, cu siguranta ca erau naturale deoarece erau fara “aspect comercial” dar aveau gust adevarat de fructe si legume); iar comunicarea deschisa intre noi si ei a facut ca toti sa fim bucurosi de intalnire…de-a lungul celor cateva zile care au trecut, am mai oprit sa intrebam localnici negri despre vreo destinatie si au fost toti foarte amabili si n-am simtit ca ar fi vreo amenintare pentru noi…cat de mult conteaza prejudecata in viata!....am venit aici cu ideea ca negrii sunt periculosi( si probabil ca sunt SI negrii periculosi) dar i-am gasit pe majoritatea ca fiind oameni normali, primitori si gata oricand sa te ajute!
La bucataria hostelului, in timp ce ne preparam cina, am intalnit cativa englezi care lucreaza ca voluntari in Cape Town( acum erau in vacanta) pentru orfelinatele de acolo si care acum cativa ani voluntariasera si in Romania tot pentru orfelinate si care isi mai aduceau aminte si cateva cuvinte romanesti; ne-am imprietenit repede cu lumea de aici, o lume a turistilor dornici sa cunoasca adevarata tara pe care o viziteaza nu hotelurile de 5 stele care sunt la fel in oricare parte a lumii…administratorul hostelului a spus ca suntem primii romani veniti aici si ne-a rugat sa infigem un ac in harta bucurandu-se ca a avut oaspeti si dintr-o tara de care nu auzise.
Nu am decat cuvinte de lauda la adresa tarii ( peisaje de poveste, plaje de basm, infrastructura moderna,) , a localnicilor, a vremii si pana acum totul este la superlativ…. si pot spune(aici o spun din pacate) ca si hackherii sunt la acelasi nivel de superioritate ca si tara…
Un pic de istorie pentru a intelege mai usor viata , cultura si obiceiurile localnicilor …
Primii locuitori ai Africii de Sud au fost bosimanii si hotentotii care au fost asimilati sau au fugit datorita invaziei triburilor “bantu” (venite dinspre nord) si care in secolul al X-lea s-au stabilit pe platourile si campiile litorale din est ,unde practica si astazi cresterea excesiva a bovinelor si a ovinelor.
Primii oameni albi ajunsi aici au fost portughezii (prin Bartolomeu Diaz) care in anul 1488 atinge prima oara Capul Bunei Sperante; dupa cativa ani aici ajung olandezii care intalnesc triburi de localnici care traiau din vanatoare si aveau o viata primitiva . Primii colonisti olandezi aduc aici sclavi din Madagascar si din estul Africii , fiecare pastrandu-si cultura, religia si obiceiurile. Incepand din secolul 17-lea aici sosesc imigranti din intrega Europa( olandezi, germani, francezi) care vor fi desemnati sub numele de buri.
Imperiul Britanic realizeaza importanta strategica a tarii si incearca incepand din anul 1781 cucerirea tarii pentru a o transforma in posesiune britanica; dupa ani de razboaie,in anul 1806, teritoriul devine colonie britanica ,iar noii stapani abolesc ( in anul 1834) sclavia. Liberalismul britanic isi mai spune cuvantul si in anul 1910 cand Africa de Sud devine independenta. Intre cele doua razboaie mondiale , populatia alba( care era net minoritara) pune bazele politicii de segregatie rasiala intre populatia alba si cea de culoare, politica amplificata dupa 1945. Populatia de culoare este alungata din orase, nu are voie (prin lege) sa foloseasca aceleasi plaje, autobuze, magazine, spitale, scoli (pana si bancile din parcuri nu pot sa le imparta cu albii) si multe alte lucruri care sa-i inferiorizeze . Au loc destule acte inumane si ireale( si cateva masacre cand acestia si-au cerut drepturile) , toate ducand la izolarea populatiei de culoare caruia ii era alocata o suprafata de 10-15% din teritoriul desi reprezenta peste 80% din populatie. In cativa ani fermele si locurile unde negrii au fost impinsi s-au suprapopulat , acestia traiau in mizerie si neajunsuri iar diferenta dintre acestia si standardul de viata al albilor s-a adancit considerabil; in anul 1963 Nelson Mandela( un lider al populatiei de culoare) a fost incarcerat si timp de 27 de ani acesta a fost prizonier politic. Populatia alba a inceput sa scada ca procentaj in intraga tara( ajunsese in 1980 la 15%) si vantul schimbarii ajunsese sa bata; anul 1990 a adus si abolirea apartheidului odata cu eliberarea lui Nelson Mandela din inchisoare iar in anul 1994 au avut loc primele alegeri libere castigate detasat de Nelson Mandela care devine presedintele Republicii Sud Africane. Foarte interesant este ca Mandela , in timpul detentiei, a refuzat un compromis politic( care ii aducea eliberarea) spunand ca “numai un om liber poate negocia”. El a castigat premiu Nobel pentru pace in anul 1993 , ca o incununare a eforturilor acestuia pentru independenta populatiei de culoare si a recastigarii drepturilor de care a fost atat de mult timp lipsita.
Urmarind cu atentie istoria tari si destinul localnicilor precum si diferenta dintre rase si , vom intelege mai bine problemele aparute si greu de rezolvat in viitor, vom acorda circumstante populatiei de culoare , si vom spera ca in viitor prapastia adanca care inca mai exista intre cele doua rase sa se micsoreze cat mai mult.
Eu am fost de-a dreptul socat citind ca acum guvernul tari se focalizeaza mai mult pe situatia din sanatate unde peste 5 milioane de africani sunt infectati cu virusul SIDA ( mai mult decat oriunde in lume) si aceasta problema eclipseaza cu mult celelalte probleme ale acestei frumoase tari( criminalitatea, economia, inegalitatea ,educatia). Procentul populatiei bolnave de Sida oscileaza intre 10 si 15% din totalul populatiei , iar in Swaziland si Lesotho (foste protectorate si actuale tari independente) procentul depaseste 35%...incredibil…dar din pacate adevarat !...
30% din decese sunt cauzate de SIDA ( in comparatie cu 6% provocate de violenta si omoruri), iar funerariile reprezinta cele mai frecvente si comune adunari; cei mai multi dintre morti sunt din randul tinerilor, si se pare ca in urma unei statistici s-a descoperit ca negri petrec mai mult timp la funerarii (rude , prieteni, vecini) decat la orice alta activitate sociala( petreceri, cumparaturi, saloane de frumusete, etc). Acum multi din proprietarii de locuinte sunt copii a caror parinti au murit fiind bolnavi de SIDA. De multe ori singurul supravietuitor dintr-o intrega familie, este copilul mai mare care s-a nascut inainte de imbolnavirea parintilor; iar rudele majoritatii oamenilor care mor de SIDA le este rusine sa admita ca decedatul a avut aceasta “rusinoasa” boala si proclama ca a murit de pneumonie sau gripa.
Sunt realitati dure , din pacate se intampla pe pamantul nostru, ne afecteaza direct sau indirect pe fiecare dintre noi , nu putem sa le ignoram si fiecare dintre noi trebuie sa facem ceva ( donatie la vreo fundatie , voluntariat, incurajari, vizite la bolnavii incurabili, sau orice altceva cat de putin).
Nu vreau sa inchei cu asa un pasaj trist si va voi mai spune cateva lucruri interesante despre aceasta tara:
Africa de Sud are nu mai putin de 11 limbi oficiale : engleza ( pe care o vorbesc majoritatea localnicilor, indiferent de rasa), afrikaans (olandeza cu influente engleze, bantu, si hotentota) si alte 9 limbi ale populatiei autohtone.
Cea mai mare bogatie a tari o reprezinta diamantele (descoperite in anul 1867) si aurul ( cel mai mare producator mondial) si este singurul stat african unde industria joaca un rol mai important decat agricultura( principalul producator de carbuni superiori, uraniu, metale rare, minerit, constructii de masini, metalurgie, etc)
Africa de Sud este singura tara din lume care are 3 capitale oficiale : Pretoria (capitala administrativa) , Cape Town ( capitala legislativa) si Bloemfontein , iar populatia tari( aproximativ 45 milioane ) este formata mare parte din crestini (70%) , hindusi (2%) , islamisti (1%) , iar restul sunt fara religie.
Un lucru iarasi interesant este ca are peste 8 milioane de turisti straini iar veniturile din turism depasesc 6 miliarde dolari anual; predomina turismul de vanatoare si in ultimul timp este o crestere anuala a turistilor datorita imbunatatirii securitatii in intreaga tara.
Multi cititori imi scriu pe mail-ul meu costinelstef@yahoo.com ( oricine poate sa-mi scrie si promit ca in limita timpului voi raspunde-chiar daca doar un singur cuvant) si multi ma intreba de ce nu pun poze; pozele le pun , la sfarsitul turului, pe site-ul meu www.costinstefan.ro , unde puteti vedea poze din toate tururile mele in ultimii 3 ani.

2010-01-31T21:45:00.000-08:00

Trebuie sa va spun in primul rand unde suntem cazati acum si de unde va scriu: la Mossel Bay, o statiune pe coasta oceanului , stam intr-un vagon de dormit , la 10 de metri de plaja, cu geamul deschis, avem oceanul in fata ochilor iar valurile acestuia acompaniaza tastele laptopului in timp ce incerc sa va aduc aproape de Africa de Sud…sa fiu mai explicit, in fosta mare gara feroviara a statiunii , un intreprinzator destept si cu imaginatie a concesionat( sau inchiriat sau cumparat, mai putin conteaza) gara intreaga-www.santosexpress.co.za- , a adus un tren cu vagoane de dormit aici, l-a garat pe o linie secundara si a amenajat, in el si in jurul lui ,un complex format din camere de dormit(in fostele cusete de dormit), dusuri, toalete, un restaurant, sala de conferinta , toate la mai putin de 10 metri de plaja si 50 de metri de ocean…este o seara unica si suntem cu totii mandrii ca am avut inspiratia sa incercam acest loc…totul aici este ca intr-un vis: am mancat bine, este curat, liniste , plaja cu nisip fin , apa oceanului calda, putini turisti, un dormitor ieftin original ( 12 euro patul si o experienta inedita), , si mai presus de toate, pozitia este una de invidiat si pentru un hotel de 5 stele…rar gasesti asa un loc minunat !...
In fiecare zi Africa de Sud urca in clasament si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult acest tur( pe care din pacate l-am inceput cu stangul); este o tara intr-adevar frumoasa si care are ce oferi oricarui turist indiferent de experienta , mofturile, nivelul , pregatirea, asteptarile lui si nu cred ca exista turist sa plece de aici nemultumit de ce a vazut .
Am sa fiu scurt pentru ca azi am condus peste 700 de kilometri ( mai putin conteaza numarul kilometrilor ci mai degraba numeroasele locuri vizitate.) si vrau sa ma bucur cateva minute de peisajul si muzica valurilor inainte de a adormi .
Prima oprire am facut-o la adevaratul “cel mai sudic punct al continentului” care se afla mai la vest de Cape Town si nu este atat de faimos ca “Cape Of Good Hope”…se numeste “Cape Aqulhas” si in afara de un far si cateva pancarte nimic nu se aseamana cu “comercialitatea” “impostorului” pe care il stie o lume intrega.
Pentru aproape 200 de kilometri am condus pe celebra sosea “route 62”, o sosea care traverseaza un peisaj splendid , unde de o parte si de alta a ei am revazut nebunii babuini, caprioare, struti si cateva sate traditionale africane inconjurate de munti si paduri ireal de frumoase (ca sa ajungi pe aceasta trebuie sa iesi de pe autostrada N2 care merge direct spre vest , si sa treci printr-o trecatoare –“Tradouws Pas” unde intalnesti acelasi peisaj de vis “made in South Africa”)
Am mancat la “Still Bay” pe o plaja cum numai in reclame vezi ( sau pe cartile postale) si ne-am mirat de diferenta de temperatura intre apa oceanului din Cape Town si cea de aici care era chiar acceptabil de calda; intram in raza Oceanului Indian, un Ocean mai cald( si la propriu si la figurat) si unde este o placere sa faci baie. Pe frumoasa plaja de aici , printre putinii oameni erau 4 femei in varsta ( peste 60 de ani) care facusera surf si cand am ajuns noi schimbau experiente laudandu-se fiecare cu performantele lor pe placa… ne-au lasat fara cuvinte !...
Mi-a venit in minte un citat pe care l-am citit nu demult si care este mai mult decat adevarat : “Live is good, better if it’s lived”-viata este frumoasa ,mai bine daca ai trai-o …
Mi-as dori ca toata lumea sa ajunga sa inteleaga importanta trairii vietii la adevarata ei valoare si frumusete si cand veti ajunge sa gustati din minunatiile ei veti realiza ca este mult mai interesant sa zburati ca un vultur decat sa plutiti ca o pana…nu dau nimanui lectii de viata ci doar imi povestesc viata…iar replica multora dintre voi o cunosc : “ce-ti pasa tu ai bani, poti sa vorbesti asa! “…acum 15 ani nu aveam nimic material…dar aveam multe vise !...iar primele mele excursii prin Europa au fost facute cu 100 de dolari in buzunar, calatorind si dormind prin trenuri noaptea( vedeti de ce am acum nostalgia trenurilor?), vizitand ziua si mancand zilnic cate o conserva “pate de Sibiu”...si am mai avut un tata( caruia ii multumesc) care mi-a transmis acest virus al calatoriilor…dar eram , ca si acum. un vultur…
Vin iarasi cu replica lui Mel Gibson din “Braveheart” : “every one of us will die, but so few of us really live” -toti vom muri, dar putini dintre noi traim cu adevarat ! …nu vreti sa intrati in randul celor putini ?... ca si cele 4 femei …
Acum sunt deja vrajit de sunetul unic al valurilor oceanului si ma las purtat in lumea lui Mos Ene asteptand ca si dimineata sa ma scol pe aceleasi note muzicale…

2010-01-30T14:45:00.000-08:00

Nu stiu cu ce sa incep, sa va spun ce am uitat sa va povestesc ieri( despre Districtul Six din Cape Town si a lui istorie), sau sa incep direct cu ziua de azi, o zi superba , intr-un oras superb, intr-o tara superba…
O sa incep direct cu ziua de azi pentru ca a fost o zi deosebita , o zi plina si cred ca o sa ma prinda dimineata si tot nu o sa pot sa acopar totul.
Ziua a inceput la ora 00.00 … deci , putin dupa miezul noptii dupa ce am postat pe internet m-am alatura Danei in pat( care dormea de mult facand insolatie in cursul zilei) si in cateva minute am intrat si eu in lumea lui Mos Ene…dar, Lacrima , a mai ramas sa se bucure de atmosfera de petrecere de pe strazi ( cred ca v-am spus ca stam pe strada principala din oras, strada plina cu baruri, cluburi, discoteci si fiind vineri spre sambata totul era ca de Revelion) si s-a intors mai tarziu in camera ei care este alaturata camerei noastre; ca sa scurtez povestirea , a fost deranjata de cativa turisti beti care se aflau in hostel si a trebuit sa schimbe camera , fiind mutata intr-o alta . Unul din cei doi angajati ai hostelului era beat si a trebuit sa duca multe lupte de lamurire sa-l convinga pe cel de-al doilea sa-i schimbe camera in care nu se putea odihni; v-am spus despre ea ca are mult bun simt ( oameni ca ea, din pacate sunt pe cale de disparitie) si nu a vrut sa ne scoale sa o ajutam ( noi nu am auzit nimic dormind bustean) preferand sa-si rezolve singura problema. Dimineata nu ne venea sa credem ce s-a intamplat si cum de noi n-am auzit scandalul care a fost putin dupa miezul noptii. Abia dimineata am intervenit eu, am chemat proprietarul hostelului si l-am amenintat ca o sa chem presa , politia si asistenta din partea ambasadei pentru hartuire la adresa prietenei mele; s-a speriat atat de tare incat a dat toata lumea afara din receptie si ne-a oferit 2 noptii cazare gratuita ( plus zeci de scuze si parere de rau) numai sa nu mai facem scandal si sa nu mergem mai departe…oricum Lacrima nu vroia sa faca nimanui nici un rau , dar totul s-a intors incat a facut numai bine…eu si cu Dana ne-am trezit cu o noapte cazare gratuita iar Lacriama cu doua…pentru ea a fost o mica compensatie fata de ce a patit( sper sa uite la fel de repede cum am uitat eu ziua antecedenta) , iar pentru noi ceva in plus deoarece nu suferisem deloc.
Dimineata am ridicat “Toate panzele sus”…la ora 9 dimineata eram in masina inchiriata si ne uitam pe harta zonei sa vedem ce traseu alegem spre Capul Bunei Sperante. Trebuie sa stiti ca daca veniti vreodata in Africa de Sud( neorganizat, adica nu prin agentie cu grup) trebuie sa inchiriati neaparat masina deoarece altfel sunteti blocati in oras cu putine sanse sa vizitati locurile mai indepartate dar care sunt minuni ale tarii.
La fel ca in Thailanda , Australia, Noua Zeelanda ( unde am inchiriat recent masini), volanul este pe dreapta si primele cateva minute era sa fac pe mine de frica …iar in acele prime minute am mai avut “norocul” sa intalnesc si cateva ronduri si intersectii…dar cu totul in viata te obisnuiesti ( stiti zicala, “tot ce nu te omoara , te intareste”) si dupa cele cateva minute zburam pe sosele si depaseam de parca m-as fi nascut conducand cu volanul pe dreapta…
A fost mai usor decat ma asteptam sa iesim din oras si am inceput sa ne oprim in fiecare satuc si localitate intalnita dupa iesirea din marele oras deoarece in fiecare vedeam ceva frumos si vroiam sa facem poze sau sa admiram. Voi face o paranteza si trebuie sa va scriu ce mi-am amintit azi cand am descoperit frumusetea imprejurimilor ...am un vechi prieten (turist cu acte in regula- adica om care a colindat toate continentele-), care acum cativa ani intrebandu-l care a fost cea mai frumoasa tara vizitata a raspuns fara ezitare “Africa de Sud”…salutari domnule Ludu din frumoasa tara nominalizata !...iar acum cateva zile o cunostinta care traieste de 15 ani in Africa de Sud mi-a scris cam asa pe mail : “ si dupa 15 ani nu mai contenim sa ne bucuram, fel de mult ca la inceput, de frumusetea si splendoarea acestor meleaguri”…abia astept sa va intalnesc !...
N-am gasit nici un defect zonelor pe care le-am vizitat azi si pot spune ca am inceput sa traim toti trei o poveste …o poveste frumoasa care a avut o introducere timida in Cape Town , dar azi s-a transformat intr-o poveste de basm in zona din sudul orasului…
Imi este greu sa va povestesc despre fiecare loc in care ne-am oprit , dar nu stiu cum sa fac selectia…
Kalk Bay- o localitate minion cu cateva case dragute si micute ( dar toate cu niste gradini la fel de frumoase ca a mamei mele pe timp de vara) , cu o plaja intima, curata si avand un nisip incredibil de alb, cu multe buticuri si magazinase dragute, cateva magazine de antichitati in care zambeam aducandu-ne aminte de trecut, si nu in ultimul rand cu restaurante datorita carora nu am putut sa plecam de aici nemancati…bineanteles am ales peste proaspat ( adus cu cateva minute inainte de negrii pescari).
Alt loc care nu trebuie ratat este “Simon’s Town” , un oras la fel de curat si frumos in care atractia majora o reprezinta rezervatia de pinguini africani langa care poti trai momente unice urmarindu-le comportamentul in libertate si invatand de la pinguinii-masculi tandretea oferita de acestia femelelor-pereche…ce frumoase perechi formeaza ei , doi cate doi si cat de fideli isi sunt reciproc…
Am intrat in rezervatia naturala a “Capului Bunei Sperante” platind 7 euro si in cateva minute eram pe alta planeta…vegetatie pitica , flori viu colorate- multe din ele necunoscute, printre flori pareau aruncate stanci golase si colorate , un cer senin si ireal de albastru iar Soarele parca ardea mai puternic ca ieri ( ieri pentru prima oara in viata m-am ars pe maini, de la coate in jos-probabil de la Soare asociat cu vantul puternic).
Prima vizita am facut-o la “Cape Point” – locul unde se spune ca se afla cel mai sudic punct al continentului african ( in realitate acesta este in dreptul altui Cap care se afla 100 de kilometri mai la est ) si unde am vizitat cele doua faruri faimoase care dirijau , respectiv dirijeaza ,circulatia vaselor in zona; farul cel vechi a fost inlocuit in anul 1916 (dupa zeci de ani de functionare) datorita unui naufragiu care a avut loc cu cativa ani in urma , fiind la cateva sute de metri departare de tarm si nefiind vizibil pe timp de ceata si vreme rea.
Cape Point este punctul in care se intersecteaza cele doua mari oceane ale Pamantului , Oceanul Atlantic si Oceanul Indian si este zona cu cel mai pur aer de pe intreg continentul “negru” deoarece curentii oceanici “spala” tot aerul poluat al Africii(mare parte creat de oameni).
La mai putin de un kilometru de “Cape Point” se afla “Cape of Good Hope” ( Capul Bunei Sperante), un simbol al continentului si care suna la fel de frumos si in engleza si in romana.
La cateva minute de “Capul Bunei Sperante” , am trait aventuri care sunt greu de crezut si pe care nu le vom uita o viata… pe tot drumul sunt indicatoare cu atentionari “Atentie Babuini” (un soi de maimute agresive) si Lacrima se tot intreba de ce nu am intalnit nici macar una sa vedem cum arata si sa-I facem poze…exista o zicala care spune sa ai grija ce-ti doresti in viata ca s-ar putea sa se implineasca…si poate sa te prinda nepregatit …asa s-a intamplat si azi; pe drum am intalnit cativa membrii ai unei familii de babuini si fericiti am inceput sa le facem poze…incet, incet ne-am apropiat de ei admirand joaca puilor de maimute care ne fascina…am inceput sa deschidem geamurile masinii si sa le facem poze…ne mutam de pe o parte pe alta nestiind ce sa admiram mai intai: frumusetea si marimea masculului, femela cu puiul ei deasupra ( sau sub burta) sau puii jucausi …la un moment dat un pui a sarit pe parbrizul masinii si noi ne amuzam cat de aproape a venit…si dupa cateva clipe am auzit-o pe Lacrima(care statea pe bancheta din spate) disperata strigand : “este unul inauntrul !”…era un pui de maimuta care intrase in masina si cauta prin bagaje…cateva secunde nu ne venea sa credem…pe unde intrase…apoi un al doilea pui ne-a aratat… a intrat si el pe geamul deschis din spate…aveam doi pui de maimuta in masina care cautau prin bagajele noastre ceva de mancare…au gasit merele mele si bananele lui Lacrima si s-au asezat pe bancheta ( langa Lacrima)sa le manance…Dana ii spunea Lacrimei sa iasa afara , dar afara erau alte cateva maimute care inconjurasera masina si asteptau o usa deschisa( intre timp eu am inchis de la butonele soferului, geamul din spate pentru a nu mai intra alte “hoate”)…in timp ce scriu aceste randuri rad cu lacrimi aducandu-mi aminte de penibilul situatiei…Lacrima pe bancheta din spate langa cele doua maimutele , care se asezasera in fund si mancau linistite muscand din mere…iar masina inconjurata de mama-maimuta si fiorosul tata-maimuta care probabil erau ingrijorati de cei doi pui …am avut inspiratia sa fac cateva poze care cu siguranta ca vor ajunge celebre ...Dana a deschis putin geamul si le-a ademenit sa iasa aratandu-le o bucata de paine …imediat bucata de paine a fost smulsa de tata-maimuta care a aparut de jos sarind pe masina…am pornit masina , ne-am departat cativa zeci de metri de restul familiei si putand sa deschidem usa , cele doua maimutele au fost eliberate si au fugit… dar nu inainte de a lua toata mancarea din bagaje…au fugit cu toate plasele de mancare…Am ras ore intregi ( iar acum rad la fel de intens) de situatia creata si de cum stateau maimutele pe bancheta langa Lacrima…
Dupa cativa kilometri am intalnit struti in libertate , ne-am oprit , am iesit sa le facem poze ( Lacrima cu greu a fost convinsa sa iasa din masina) si i-am admirat de la o distanta de mai putin de 10 metri.
Drumul de intoarcere in Cape Town ( sub 80 de kilometri) a fost altul decat cel pe care venisem ( acum am ales coasta de vest) si l-am facut in mai mult de 4 ore oprind de nenumarate ori deoarece peisajul ne vraja din kilometru in kilometru si nu rezistam frumustii muntilor, a oceanului, a localitatilor , a plajelor, a caselor localnicilor, si totul ni se parea ca face ca povestea traita de noi sa fie din ce in ce mai frumoasa. Trecatoarea “Chapmans” este o sosea care este sapata in stanca, si se afla la cateva zeci de metri de mare , avand stanca deasupra care este imbracata in plasa impotriva caderii de pietre ; privelistea este magnifica si te lasa cu gura deschisa pentru mai mult timp…azi am ramas de multe ori cu ea deschisa, uitand si sa respiram…
Ultima oprire am facut-o in “Hout Bay” un loc la fel de frumos si primitor ca si precedentele unde am mancat la un restaurant din centrul orasului si chelnerul-negru care ne-a servit ne-a facut o bucurie ( si pentru noi a fost o surpriza placuta) , fugind dupa noi si aducandu-ne aparatul de filmat uitat pe scaun la restaurant…sa mai spuna cineva ceva rau de negrii…
Este tarziu in noapte, este sambata seara, afara orasul isi traieste intens viata de noapte (iarasi este “Revelion” pe strada , in fiecare bar , club si discoteca) si Lacrima a intrat in vorba cu niste italieni care au facut drumul invers cum vrem noi sa-l facem ( de la Johannesburg la Cape Town)…ei sunt la finalul turului si ne dau cateva sfaturi despre locurile pe care nu trebuie sa le ratam, ce ar trebui sa facem, ce sa NU facem si ,devenim amici in cele cateva ore petrecute impreuna…probabil ca nu ne vom mai revedea niciodata dar…”never say never”( niciodata nu spune niciodata); de asta imi plac mie locurile frecventate de “vagabonzi”…aici afli tot ce vrei despre tara respectiva, aici imparti experiente cu cei de pe aceiasi “lungime de unde” cu tine…aici incepe turismul salbatic si natural…

2010-01-29T12:27:00.000-08:00

Mult am mai zburat pana in Africa de Sud…dar, nu am simtit lunga calatorie deoarece…sa incep cu inceputul…
Aeroportul international Henri Coanda ; la coada de la predarea bagajului si luarea locurilor, chiar in spatele meu se aseaza o veche cunostinta( un om de afaceri brasovean) pe care nu o mai vazusem de cativa ani…intram in vorba si urmeaza inevitabilul “unde mergi”?.... imi da unicul raspuns la care nu ma asteptam…Cape Town… si urmeaza 30 de ore de placuta conversatie, de amintiri, schimburi de experienta, si multa voie buna in cele 3 avioane pe care le-am schimbat si deasemenea in cele cateva ore pe care le-am petrecut impreuna in centrul Madridului; la Madrid am avut 6 ore de asteptat si am convins toata gasca sa mergem pana in centru, sa mancam ceva, sa ne dezmortim picioarele si sa vizitam cateva atractii ale capitalei spaniole. Am mancat intr-un muzeu al jambonului cateva preparate afumate, branza de capra, am baut suc natural, ne-am plimbat cateva ore pe o temperatura de 5 grade( iar noi aveam haine de Africa) si ne-am reantors la aeroport pregatiti pentru lungul drum spre cel mai sudic punct al continentului “negru”. Domnule Daradici ati fost , dumneavoasta si intreaga familie, o companie placuta si ati facut sa nu simtim ca am stat “in aer” atatea zeci de ore…multumim si va dorim un sejur plin si placut in Africa de Sud.
Gata, sunt in Cape Town…oras situat nu departe de punctul extrem al continentului african: Capul Bunei Sperante …maine il vom vizita …dar sa va spun ce am facut astazi…sau sa incep cu ce prostii am facut ieri ?…
Am stat mult sa ma gandesc daca sa va spun sau nu ce am patit ieri si pana la urma am hotarat ca nu trebuie sa va ascund nimic.
Ieri , la ora 17 am aterizat si de la aeroport am luat un taxi pana in centrul orasului unde aveam rezervata camera pentru cele 3 zile cat vom stat in acest oras; noi suntem 3 ( am uitat sa va spun ca pe langa sotia mea , se mai afla si o buna si veche prietena de-a mea , Lacrima, o fata foarte educata , cu mult bun simt , dornica de aventura , si care nu spune “nu” niciodata) si taxiul era cel mai ieftin mod de a ajunge in centru. Am uitat ( de fapt nici nu aveam de gand) sa schimbam bani in aeroport si ne-am hotarat sa platim cu cardul; i-am dat cardul meu soferului si timp de cateva minute l-am vazut ca se tot chinuia sa “acceseze” plata in “POS-ul” mobil din taxi…mi s-a parut mie ca ceva nu este in regula( m-a pus sa introduc de 2 ori codul meu personal (PIN-ul)) si pana la urma a functionat dar am ramas cu o oarecare teama ca ceva nu este in ordine. Am ajuns la hotel si trebuind sa platim camera cash ( este un hostel ieftit care probabil ca traieste numai cu “negreala” pentru ca nici chitanta nu ne-a dat) am incercat sa scot bani de la ATM …fara succes…ceva era in neregula…am mers pe strada la alte ATM-uri ( la unul din ele a vrut sa ne jefuiasca electronic), dar acelasi refuz…era ora 9 seara si am hotarat sa sun a doua zi la banca sa vad ce se intampla…totusi am adormit cu gandul ca ceva nu este in regula…
Buna dimineata Cape Town !...o zi superba intr-un oras la fel de splendit…numai ca ziua mea nu avea sa fie la fel de superba…raspunsul bancii m-a molesit mai mult decat cele 35 de grade de afara : -“s-au scos toti banii de pe card…” unde , cand , am intrebat si mi s-a raspuns ca in timpul noptii au fost mai multe “trageri” de numerar…dar cardul era la mine!.... raspunsul sec al functionarului bancii m-a lamurit ce s-a intamplat :-”probabil s-a petrecut o frauda electronica “…si asa am ramas fara toti banii de pe unul din cele 3 carduri pe care le am la mine…
Acum sa va spun de ce am evitat sa va povestesc despre acest eveniment neplacut … nu vreau sa asociati Africa de Sud cu acest incident banal si sa va faceti o falsa impresie despre acest frumos colt de lume deoarece peste tot in lume se poate intampla …si m-am hotarat sa va scriu ce am patit pentru a fi si voi cel putin la fel de atenti cum voi fi eu pe viitor…primul lucru pe care il voi face la intoarcerea in tara este sa-mi schimb toate cardurile si sa-mi comand cele cu CIP…se pare ca sunt cel mai greu de falsificat…dar , sper ca n-ati uitat?... totul in viata se intampla cu un motiv si stiti ca daca ceva este sa se intample, atunci cu siguranta se va intampla…
Momentul forte de suparare a trecut, cateva sechele au mai ramas , dar se pare ca frumusetea si unicitatea locului le va sterge si pe acestea si in curand va ramane doar o amintire a acestui incident neplacut.
Cape Town ( “orasul capului”) este capitala legislativa ( aici are sediul Parlamentul Republici- tara mai are doua capitale) si este situata pe tarmul atlantic , in jurul unui golf dominat de un masiv muntos numit “Table Mountain”. Se spune ca este unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii si dupa prima zi eu l-as nominaliza in top 10…dar mai am 2 zile , timp in care ar putea sa urce…oricum a avut cea mai rapida asccesiune…acum cateva ore, imediat dupa incident, era la coada clasmentului si vroiam sa plecam rapid de aici…
Am inceput explorarea orasului pe jos; plecand de pe strada principala, pe care locuim , am trecut print-o micuta dar draguta gradina botanica, ingrijita, cu multe flori si copaci infloriti, cu veverite care veneau sa-ti manance din palme si in care parca am uitat de agitatia orasului, am vizitat o catedrala( Sf . George) unde ne-am rugat si am meditat cateva momente si de unde am iesit mai increzatori in succesul turului , am trecut pe langa cea mai veche cladire din intrega Africa de Sud, un castel in forma pentagonala , construit intre anii 1666 si 1679 si care avea rol de aparare a orasului; castelul se numeste “Castelul Bunei Sperante”…ce nume semnificativ !....
La cateva minute de castel se afla o impresionanta cladire care a ramas in istoria intregii omeniri datorita balconului ei de unde in anul 1990, Nelson Mandela , s-a adresat pentru prima oara locuitorilor orasului si milioanelor de telespectatori din intreaga lume facand apel la pace, iubire si democratie; era in prima lui zi de libertate dupa cei 20 de ani de incarcerare…mi-am adus aminte de raposatul Corneliu Coposu…
Punctul central este “Grennmarket”, piata cea mai animata din oras , unde functioneaza un talcioc permanent unde cu greu ne-am abtinut sa nu cumparam nimic deoarece era prima zi si nu trebuia sa ne aglomeram bagajele care trebuie sa intre in masina cu care de maine vom cutreiera tara.
Galeria Nationala este locul unde pot fi admirate peste 6500 de creatii ale locuitorilor cei mai vechi ai acestor meleaguri , multe lucrari de arta contemporana si cateva documente fotografice ale anilor 1950 in care apare viata mizera din ghetourile negrilor.
Am mers cateva sute de metri ocolind si traversand imensele sosele cu cate 3,4 benzi si am ajuns intr-o zona de lux , la inceput plina de blocuri rezidentiale(V-A Marina), apoi plina cu restaurante, magazine, baruri, cinema in mijlocul carora se afla portul si zeci de ambarcatiuni de croaziera private a caror valoare este peste valoarea unui apartament in Romania. Zona se numeste Victoria si Alfred Waterfront ( dupa numele reginei Victoria si a fiului sau Alfred) . Este o zona construita recent , unde luxul este la el acasa, unde magazinele se intrec in preturi exorbitante si unde poti sa mananci in cele mai fine restaurante cu multe stele Michelin( nu am intrat sa cer un meniu deci nu stiu preturile…)
Chiar din zona portului ne-am urcat intr-un autobuz turistic (fara acoperis la etaj) , care face turul intregului oras si care ne-a dus la baza muntelui “Table” de unde trebuia sa luam telefericul pana pe varful acestuia ; acolo ne-ar fi asteptat o panorama fantastica a orasului; dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, si datorita vantului puternic telecabina nu functiona…nu am abandonat si am luat-o pe jos ajungand pana la jumatatea drumului de unde am putut admira o priveliste de poveste: oceanul, golful, plajele, orasul, muntele intr-o combinatie unica…cine nu ma crede ca orasul este in top 10 mondial o sa-i arat pozele de pe munte …
De la baza muntelui ne-am urcat iarasi in unul din zecile de autobuze turistice ( vin din 20 in 20 de minute si un tur al orasului dureaza 2 ore) si am traversat o zona rezidentiala cu case de lux, cu plaje largi acoperite de un nisip alb ( in contrast cu apa albastra a oceanului) si ne-am oprit sa testam apa oceanului; fara sanse de a face baie pentru ca era sa-mi cada unghiile de la picioare de frig( am rezistat intrand doar pana la glezne…)…si mai batea un vant de avem si acum nisip in toate gaurile …Zona se afla de-a lungul strazii “Victoria Road”, o strada lunga care continua cu “Beach Road” si imediat se ajunge iar in zona portului .
Ziua am incheiat-o cu cateva portii de mancare uriase ( nu mancasem mai nimic toata ziua) si cateva pahare de suc natural de mango si capsuni ( am speriat-o pe ospatarita cate pahare am comandat).
Concluzia primei zile este ca orasul si-a conservat frumusetea vechilor cladiri , adoptand in paralel necesitatea dezvoltarii unei infrastructuri si a unor constructii moderne beneficiind de geografia unui teren de care ar fi invidios orice oras.
Maine vom inchiria o masina cu care vom pleca spre faimosul “Cap al Bunei Sperante” traversand cateva zone care se anunta de o frumusete aparte…problema care a aparut este ca Africa de Sud are un sistem unic de prize si nici un adaptor de-al meu( si am destule din toate colturile lumii) nu se potriveste si nu am cu ce sa incarc laptopul ( si nici nu avem timp sa colindam magazinele)…gasesc eu o solutie…nu va las neinformati…doar sa functioneze cardurile ramase …

2010-01-26T12:17:00.000-08:00

CITITUL NU DAUNEAZA SANATATII !...
Daca as face o statistica , mai mult de 80% din cei care aud ca plec iar, ar “comenta” cam asa : “ ce-i pasa lui Costin , e criza si el pleaca iar …ignora problemele aparute datorita crizei si…” …si comentariile acestora cu siguranta pot fi si mai dure…
In special pentru acei 80% as vrea sa scriu cateva randuri…sunt de citit si pentru ceilalti dar acestia ma cunosc si imi cunosc gandirea…
Oare credeti ca eu nu simt criza ?... oare credeti ca eu nu am problemele pe care le au toti datorita crizei ?- intarzieri de plata, inccidente de plata, salarii reduse sau amanate, nervi, scandaluri in firma …si multe altele mai mult sau mai putin grave…sunt inconjurat de atatea probleme si necazuri cauzate de criza incat mi-ar fi imposibil s-o ignor…este atata tristete si ingrijorare in jurul meu iar majoritatea prietenilor, cunoscutilor, rudelor, vecinilor se plang si jelesc incat nu poti sa ramai imun…
Dar, am mai scris-o si acum cateva luni, criza a fost o lectie de viata…era necesara!...se ajunsese la un desfrau fara precedent , unii oameni ajunsesera sa se creada infailibili, altora nu le mai ajungeai la nas, altii se credeau zei sau nemuritori …acum sunt toti pe pamant…
Acum cateva luni scriam pe blogul meu cateva idei de-ale mele despre criza…am primit zeci de mesaje in care oamenii ma aprobau…si acum mai primesc “feed-back-uri “la aceste idei si as vrea sa le reamintesc celor care se plang de criza …
…. “Sa revenim la subiectul la moda in Romania( si nu numai) in ultimul timp, criza…am invatat ca mereu trebuie sa privesti partea plina a paharului si sa iei tot ce e bun din ce-ti ofera viata…
Acum viata ne ofera o …CRIZA !... ce este bun la o criza ?...
… fitele incep sa se rareasca , deja nu se mai lauda oamenii cu pretul masinii cumparate ci incep sa se uite la consumul redus al acesteia… oamenii au inceput sa invete sa cumpere si sa consume numai atat cat au nevoie … invata ca bunastarea nu se atinge prin acumulare ci mai degraba prin cat de bine iti gestionezi nevoile….fericirea nu are nici o legatura cu bogatia, deci nu trebuie sa te imbogatesti pentru a fi fericit… incep sa se schimbe unele valori, oamenii ramanand fara bani de haine scumpe vor invata ca aspectul frumos il capeti prin exercitiul fizic decat prin orice alta imbracaminte … iar sportul poti sa-l practici gratis….educatia, cultura vor fi mai valoroase decat masina, ceasul , tunsorea sau alt accesoriu, iar saracia ,pe langa faptul ca nu a omorat pe nimeni ,te aduce cu picioarele pe pamant si cu fata la Dumnezeu …deci vedeti ? , are si criza asta parti bune , totul este sa gandesti pozitiv…gandurile pozitive aduc intamplari pozitive!... “
Dar sa nu mai vorbim despre criza, se vorbeste destul peste tot de ea , sa trecem la lucruri mai interesante…ca de exemplul despre… fericire…
Este adevarat ca majoritatea omenirii lupta pentru a atinge fericirea ?...si este adevarat ca putin au ajuns la ea ?
Simt nevoia sa impart cu voi din experienta avuta in atingerea fericirii…cum am gasit-o eu , cum am iesit eu din aceasta cursa spre atingerea fericirii, cum am ajuns sa ma bucur de ea…si ,m-as bucura daca cineva ar invata din experienta mea …
In primul rand trebuie sa subliniez ca, la mine, fericirea nu a depins niciodata de lucrurile din exterior, mereu cand am cautat-o acolo am fost dezamagit; daca nu poti gasi multumirea in tine insuti degeaba o cauti in alta parte . Mult timp am crezut ca fericirea inseamna “a obtine ceva”… cariera, bani, putere, femei, apreciere, etc…dar, fericirea nu se ascunde in aceste lucruri…fericirea inseamna sa fii multumit cu ce ai, si , cu ceea ce nu ai…Nu stiu cine a scris o maxima care se potriveste de minune : “ un om intelept nu are nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit, dar nici o avutie de pe acest pamant nu va putea multumi un prost “…mai mult decat adevarat !
Intelegand acest secret si avand o atitudine pozitiva asupra vietii nu cred ca exista ceva care sa stea in calea fericirii multora dintre voi…
Sa nu ma intelegeti gresit , lupt sa am mai mult, mai bun , nu ma opresc la ce am , dar sunt fericit cu ce am …asta nu inseamna ca incetezi sa visezi la mai mult …Banca Piraeus are un slogan interesant : “Intotdeauna vrei mai mult” – asa trebuie sa fie !...Vreti sa stiti la ce visez eu ?...visez sa am elicopter !...si intr-o zi il voi avea!... si nu numai pentru mine ( eu visez ca zbor de multe ori - a nu se intelege ca sunt des in aer…sau aerian…☺) dar mi-as dori sa-mi plimb prietenii , sa le arat frumusetiile din jurul Brasovului, sa ne distram impreuna si sa-i vad entuziasmati, bucurosi si …fericiti ; stiu ca singura sursa de fericire este in interiorul meu si vreau s-o impartasesc si cu altii !
Deci vedeti de ce nu ma va dobora niciodata o criza sau vreo alta calamitate economica , naturala sau de alta origine ?...atitudinea mea pozitiva si multumirea din mine insumi…
Deci unde plec ?...Republica Africa de Sud…va mai aduceti aminte( de la orele de geografie din scoala generala) de bosimani si hotentoti ?… cat de ciudat ni se parea ca suna si cat mai glumeam pe seama lor !.... si desi am uitat de atunci unde era locul lor de bastina ( acum am aflat ca au fost primii locuitori din Africa de Sud) astazi retraiesc orele de geografie in care doar visam si-mi imaginam ca intr-o zi voi calca si aceste meleaguri.
…va mai aduceti aminte de serialul copilariei multora dintre voi, “Toate panzele sus” ?... atunci am ajuns pentru prima oara ( in vis bineanteles) la “Capul bunei sperante”… intotdeauna trebuie sa existe intai un vis !...mai tineti minte ?... peste cateva zile ne vom uita “de jos” la intregul continent african …
In urmatoarele 2 saptamani vom cutreiera impreuna prin intinsa Africa de Sud, vom masura “rata criminalitatii” ( paragraf interzis de citit mamelor), vom cauta aurul si diamantele cu care se mandreste aceasta tara, vom vedea efectele politicii de segregatie rasiala (apartheid) la care a fost supus poporul sud-african zeci de ani, vom asculta povesti despre o legenda inca vie, Nelson Mandela, vom vizita faimosul parc natural Kruger si vom admira “fast food-ul din tufisuri” ( asa mai numesc negrii antilopele si animalele pe care le vaneaza) , vom verifica stadiul pregatirilor pentru campionatul mondial de fotbal care va incepe peste mai putin de 6 luni, vom confirma sau infirma miturile despre aceasta tara si vom face multe , multe lucruri la care va invit sa fiti partasi.
Promit, in Africa de Sud, sa incerc sa nu pierd timpul pe care il am la dispozitie pentru ca mi-a ramas in minte un citat al lui Seneca : “ Nu timpul pe care il avem este prea scurt , ci prea mult este timpul pe care il risipim”.
Lectura placuta pentru urmatoarele 2 saptamani!
… si in continuarea titluluI acestei introduceri…
…CI DIMPOTRIVA AJUTA IN TIMP DE CRIZA !

2010-01-25T11:51:00.000-08:00

Voi incheia acest tur prin tarile arabe , unde cultul religios majoritar este islamul, cu o scurta sinteza a acestei religii in care voi incerca sa va “plimb” si de-a lungul celor 1300 de ani de istorie si sciziuni ale acestei controversate religii.

Sper sa va fie de folos aceasta sinteza pentru ca eu abia acum am aflat multe lucruri interesante despre teologia , istoria si diferentele dintre sectele din cadrul Islamului, si mi-as fi dorit sa gasesc undeva un rezumat , gata realizat, fara sa mai fie necesar sa citesc carti intregi si sa stau cu dictionarul langa mine pentru a traduce (sunt multe cuvinte pe care nu le intelegeam din engleza fiind prea “tehnice” )….iar daca acum nu va intereseaza aceasta scurta incursiune in lumea Islamului, nu uitati ca , pe viitor, cand veti avea nevoie de vreo informatie…o sa stiti unde o gasiti…

Cele doua mari ramuri din cadrul Islamului sunt Sunnitii si Siitii; diferentele dintre siiti si sunniti s-au nascut cu precadere din dezacordul privind persoana care avea sa-I urmeze Profetului Muhammad la conducerea comunitatii musulmane pe care acesta o intemeiase.

Dupa moartea Sfantului Profet Muhammad, comunitatea musulmana a fost condusa de mai multi califi; siitii cred ca primul calif a fost Ali, varul profetului, casatorit cu fiica profetului, Fatima. Ali a fost tatal singurilor nepoti ai lui Muhammad.; sunnitii au alta varianta, ei sustin ca Abu Bakr a fost primul calif.

Siitii sustin ca profetul Muhammad, cand se intorcea din ultimul pelerinaj, le-a spus supusilor sai ca il numeste pe Ali , varul sau care ii devenise ginere, succesor de drept; Sunnitii cred ca , profetul, pe patul de moarte, l-a ales pe Abu Bakr –care era tatal uneia dintre sotiile sale- drept succesor .

Siitii spun ca , in timp ce Ali il inmormanta pe Profet, Umar ( care va deveni al doilea calif) i-a chemat pe insotitorii profetului si l-au ales pe Abu Bakr, despre care sunnitii sustin ca a fost cu adevarat si legal primul calif. Totusi , siitii sustin ca Ali a fost primul calif si primul imam.

Dupa Abu Bakr , a urmat Ulmar apoi Uthman care au fost pe rand califi , acesta din urma fiind asasinat , pentru ca imediat Ali sa devina cel de-al patrulea calif ( in versiunea sunnitilor al patrulea iar al siitilor primul).

Ali a fost acceptat de toti musulmanii ( mai putin de cei care locuiau pe teritoriul Siriei de astazi) si se parea ca sciziunea luase sfarsit si musulmanii incepusera sa fie uniti.

In anul 657, nepotul lui Uthman, pe nume Muawiya, l-a provocat pe Ali la lupta pentru a prelua puterea si desi lupta s-a terminat nedecis, curand dupa aceasta lupta pacea si intelegerea care se stabilise in timpul lui Ali incepea sa se rupa; Ali a fost asasinat in anul 661 iar fiul lui , Hasan, si el nepot al profetului , i-a luat locul. Muawiya l-a convins sa abdice, si astfel acesta a devenit liderul musulmanilor. Dupa moartea lui Muawiya, fiul acestuia Yazid, a incercat sa-I ia locul , dar musulmanii din Irak l-au preferat pe imamul Hussain ( al doilea fiu al lui Ali, deci nepot al profetului) ca lider suprem.Inainte de a merge in Damasc ( capitala Imperiului) , Hussain s-a dus in Irak ca sa obtina sprijin , si pe drum( la Karbala- localitate care ulterior va deveni loc de pelerinaj) a fost prins intr-o ambuscada si omorat de oamenii lui Yazid( acesta a fost decapitat, capul fiindu-i dus la curtea lui Yazid). Familia lui Hussain a fost tratata cu multa brutalitate ( inclusiv femeile si copii) , toti fiind ulerior ucisi… si erau descendenti din Sfantul Profet…

Siitii cred ca acesta episod are o deosebita importanta istorica , deoarece Ali si Hussain sunt simboluri vii ale familiei ucise a profetului Muhammad… Din acest moment siitii s-au declarat secta aparte , caracterizata de un acut simt al persecutiei, martiriului si al tragediei; se considera ca printre musulmani sunt 10-20% siiti ( depinde cine a facut statistica) , iar majoritatea se afla in Iran, Siria, Pakistan , Liban , India si in cele cateva state arabe din Golful Persic.

Siitii comemoreaza “Ashura” ( zece, in limba araba), asasinarea lui Hussain si a celorlalti la Karbala ( care a devenit unul dintre cele mai sfinte orase ale siitilor), iar in aceasta perioada ei poarta doliu si il evoca pe imamul Hussain . Tragedia de la Karbala este pentru siiti , lectia pe care le-a predat-o istoria despre pretul care trebuie platit daca vrei sa urmezi calea adevarului si sa te opui tiraniei… se spune ca fiecare generatie are “Karbala” ei , cand oamenii se ridica impotriva unui tiran , stiind ca sunt depasiti ca numar , dar nu pot sa accepte oprimarea.

Siitii practica “fataha” –rugaciunea musulmana-la mormintele imamilor si ale urmasilor acestora; multi credinciosi merg la mormantul imamului Hussain pentru a fi binecuvantati si a trece peste greutatile vietii.

Exista trei grupuri principale de siiti : imamii, zaydinii si ismailii.

Imamii sunt cei mai numerosi si se mai numesc si “Adeptii Numarului 12”; imamii nu-I recunosc pe primii trei califi recunoscuti de sunniti( Abu Bakr, Umar si Uthman) si ei cred ca Ali a fost primul imam , iar dupa Ali imamii au continuat pe linia Ali-Fatima(singura fiica supravietuitoare a profetului); ei cred ca Mohammad al-Mahdi a fost al doisprezecelea imam , pe care il numesc “imamul ascuns” pentru ca el nu a murit si se va intoarce odata sa-I calauzeasca iar.

Imamii cred in liberul-arbitru, deoarece Dumnezeu i-a trimis sa-i ajute pe oameni si astfel oamenii pot sa-si aleaga singuri drumul adevarat ; imamii sunt membrii ai familiei profetului , deci oamenii nu pot gresi cand cred in imam. In credinta siitilor imami , intoarcerea celui de-al doisprezecelea imam pe pamant va atrage izbanda Islamului , iar ascendenta monoteismului va sluji drept judecata de pe urma a lui Dumnezeu, in concordanta cu intoarcerea lui Isus printre crestini si a lui Mesia printre evrei .

Cel de-al doilea grup major al siitilor sunt “zaidirii” , al caror nume vine de la cel de-al patrulea imam “Zaid ibn Ali”; acestia nu-i considera pe primii trei califi uzurpatori, dar cred ca imamii nu pot fi decat descendentii familiei profetului; nu cred in “imamul ascuns” si rugaciunea si ablutiunea sunt diferite de ale celorlalte secte siite… nu sunt permise casatoriile mixte si nu consuma carnea animalelor ucise de nemusulmani.

A treia secta a Islamului siit este cea a “ismaililor” , adeptii acesteia fiind numiti si “Potrivnicii Numarului 7” …recunosc primii 6 imami dar nu-l recunosc pe “Musa” drept cel de-al saptelea imam , cum fac imamii. Ei cred ca Ismail a fost cel de-al saptelea imam si ca fiul lui Ismail, Moahmmad, a fost imamul de dupa Ismail…ismailii cred ca Ismail a disparut dar se va intoarce si asteapta acest moment.

Sper ca nu cascati inca pentru ca urmeaza istoria Islamului Sunnit…

In Islamul Sunnit exista patru scoli de jurisprudenta : hanefismul, safiismul, makekismul si handbalismul. Una din sectele importante ale islamului sunnit este cea a Wahhabilor; a fost intemeiata de filozoful si clericul Mohammad ibn Abd al-Wahhab (1703-1792), un sustinator al hanbalismului . Wahhab impreuna cu Mohammad ibn Saud ( un conducator arab) , au cucerit Peninsula Araba si desi aceasta era parte integrala a Imperiului Otoman, familiile lor au capatat controlul teritoriului si au fondat statul modern al Arabiei Saudite. Casa Saud constituie monarhie saudita, iar wahhabismul este practica islamica oficiala a regatului.

Wahhabii au distrus numeroase cimitire ale musulmanilor newahhabi considerate a fi sacre , au interzis oamenilor sa se roage la mormintele imamilor sau ale sfintilor si au impus prezenta la rugaciune publica. Wahhabii sunt intoleranti si fata de siiti (unii wahhabi sustin ca este o datorie religioasa sa-I ucizi pe siiti), pe care i-au masacrat de cateva ori , cel mai faimos masacru fiind in anul 1802 , la Karbala (in Irakul modern) , printre mortii fiind si femei si copii.

Wahhabismul este o secta care ii respinge pe crestini, pe evrei si chiar pe membrii unor secte islamice , considerandu-I “apostoli”.

Alta secta sunita importanta este “scoala Deoband” ( dupa numele orasului unde a luat fiinta), intemeiata in India. Teoria lor este ca musulmanii trebuie sa-si pastreze identitatea , in loc sa devina “occidentali” moderni si sustin eliminarea practicilor neislamiste; deobanzii cred ca nu exista nici o deosebire intre treburile lumesti si cele religioase si ca Islamul face parte din fiecare aspect al vietii.

Desi exista numeroase diferente de ordin teologic intre siiti si sunniti, desi au fost momente cand au fost cei mai aprigi si inversunati dusmani, desi s-au omorat intre ei, istoria a aratat ca exista sansa reala a unei coexistente constructive si a unei fratii musulmane: in intreaga lume sunt numeroase familii mixte care traiesc in armonie, exista tari in care ambele secte se inteleg si coexista de multi ani iar in toate tarile musulmane (indiferent de regim) in timpul lunii musulmane “Muharram” ( prima luna din calendarul islamic, una din cele patru in care conflictele de orice fel sunt interzize) siiti si sunniti traiesc in armonie deplina…oare nu ar putea trai si in celelalte luni la fel ?...cu siguranta ca da !...

Parerea mea personala ca exista interese pentru ca flacara razboiului sa nu se stinga , pentru ca exista grupuri care castiga de pe urma acestei dusmanii dintre ramurile teologice ale Islamului…marii traficanti de arme, speculatori, extremistii…si multi altii care sunt impotriva pacii musulmane… se pare ca in prezent Irakul este exemplul negativ de dezbinare si razboi intern religios…

Interesant este ca toti musulmanii ( indiferent de secta) cred ca exista cinci piloni ai Islamului , cinci principii fundamentale care trebuie sa stea la baza oricarui credincios :

-SHAHABA (“martorul” ) –este declaratia pe care toti musulmanii trebuie sa o faca : “Declar solemn ca nu exista decat un singur Dumnezeu si ca Muhammad este mesagerul lui “.

-SALAT (“rugaciunea”) –toti musulmanii trebuie sa se roage de cinci ori pe zi , cu fata la Mecca.

-ZAHAT (“dania”)- musulmanii trebuie sa daruiasca o anumita parte din venitul lor anual celor saraci si nevoiasi.

-SAWN ( “postul”) – in cursul lunii sfinte a Ramadanului toti musulmanii trebuie sa posteasca de la rasaritul pana la apusul soarelui.

-HAJJ (“pelerinajul”) –fiecare musulman trebuie sa faca un pelerinaj la Mecca , locul cel mai sfant din Islam, odata in viata , daca e posibil.

Eu cred cu convingere ca in viitorul nu foarte indepartat , toti musulmanii se vor intelege intre ei , vor trai in pace , iubire si intelegere cu nemusulmanii, se va respecta principiul “FIECARE CU CREDINTA LUI “ si toata lumea va fi mai toleranta ( asa cum scrie in toate cartile sfinte ale tuturor religiilor)…

“ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU !”…

2010-01-05T09:25:00.000-08:00

In Baalbek am stat la un hotel situat intr-un imobil foarte vechi ( avea 150 de ani) si hotelul era dintre cele care acum 30 de ani erau in topul hotelurilor din lume…dar de 30 de ani nu s-a mai investit nimic in el; totusi mobila, baile, camerele, balcoanele pastrau cate ceva din grandoarea acestor timpuri de 5 stele; am avut o camera imensa , si dimineata m-am sculat imaginandu-ma acum 30 de ani intr-un hotel de 5 stele comandand micul dejun in camera…dar doar mi-am imaginat pentru ca micul dejun la hotel costa 5 dolari si eu langa hotel am mancat cu 2 dolari mancare cu siguranta mai proaspata si mai buna.

Am luat un microbuz (2 dolari) cu destinatia Beirut si dupa o ora si jumatate intram intr-un oras care mi-a luat glasul…unul din cele mai cosmopolite si mai luxoase orase pe care le-am vazut in ultimii ani; dar asta a insemnat si pretul hotelului mare si in general toate preturile adaptate luxului si opulentei in care se scalda orasul. Ca sa aveti o idee despre preturi , toate sunt duble fata de Siria si Iordania; nu am gasit hotel sub 50 de dolari ( este adevarat ca nici n-am avut timp si chef sa caut si am vrut o clasa mai superioara pentru ca eram obosit si vroiam sa ma odihnesc confortabil ultimele 3 zile ale turului – si mai vroiam si in inima orasului sa-i simt pulsul) .

Beirutul, capitala Libanului, este port la Marea Mediteraneana, in centrul orasului avand faleze inalte( care reprezinta o prelungire a muntilor Liban in apele marii) iar plaja orasului - precum si multe cluburi private -se afla in partea de sud .

Cu 20 de ani in urma Beirutul era supranumit “Parisul Orientului Mijlociu” iar astazi libanezii fac eforturi (care se vad si dau roade ) sa aduca orasul la stralucirea lui din trecut; aproape 20 de ani de razboaie civile au adus Beirutul la stadiu de oras-ruina, insa in ultimii ani orasul renaste.

Turistii ajunsi in Beirut au un soc : distrugerile, reconstructia care este in toi pe toate planurile , luxul exorbitant, suprapopularea, haosul , localnicii prietenosi care vorbesc fluent franceza, bulevarde imense care rivalizeaza cu Champs Elysee-ul Parisului, masini scumpe si luxuase la tot pasul, case traditionale cu gradini ingrijite dar care sunt inconjurate de cladiri “zgarie nori” cu arhitectura mega-futurista, vanzatori ambulanti trecand prin fata magazinelor celor mai de renume firme din industria modei, militari la tot pasul cu arme in mana pe langa care trec cele mai frumoase, senzuale, aranjate si moderne femei din Orientul Mijlociu, toate aceste contraste amestecate dau un farmec aparte si o unicitate misterioasei capitale.

Primele imagini care iti sar in ochi cand ajungi in Beirut sunt cladirile bombardate si ciuruite de bombe si gloante si te intrebi de ce nu sunt reparate , daramate sau reconstruite; se pare ca intentionat sunt lasate in aceasta stare pentru a aminti tuturor atrocitatile razboaielor din trecut. Cea mai mare si inalta cladire-ruina este fostul hotel “Hollyday-Inn”( se vede cum a fost bombardat si distrus partial ), care se afla in centru, inconjurat de cladiri de birouri, apartamente rezidentiale, hoteluri , centre comerciale, toate fiind construite sau renovate recent si de un lux debordant.

Beirutul este format din cateva zeci de cartiere si eu am ales un hotel situat in zona traditionala , pe o artera comerciala plina de magazine micute si unde nu este atat de aglomerat ca si in centru civic ; cartierul ( ca si artera comerciala principala ) se numeste Hamra si este preferatul turistilor care vor sa simta adevarata viata a Beirutului dar vor si o zona linistita fara preturi exorbitante . in acest cartier hotelurile sunt micute, nu exista cladiri inalte, casele sunt cu gradina, magazinele sunt gen buticuri si este la jumatatea distantei intre centru comercial, faleza si plaja - in 10-20 de minute esti in orice loc . Pentru mine este o placere mult mai mare sa cutreier magazinele micute si intime ale localnicilor decat mall-urile si magazinele firmelor cu renume mondial din centru- ceea ce am si facut umbland dupa chilipiruri si reduceri de 50-70 %( erau ultimele zile si trebuia sa cumpar cadouri). Daca vizitati Beirutul , cartierul si strada Hamra nu trebuie sa le ratati.

Despre centrul civic si comercial pot sa va spun ca este unul din cele mai luxoase zone din lume, cu magazine de top, arhitectura moderna, cladiri construite din cele mai scumpe materiale de constructii, strazi si bulevarde pline de masini luxoase( cum nici in… Bucuresti …nu vezi), restaurante, terase, alei pietonale unde intalnesti milionarii lumii-oameni care de la departare emana aer de bogatie; nu e locul meu aici, dar sa vizitezi, sa te plimbi, sa te bucuri de frumusetea acestor locuri , sa privesti viata in aceste locuri “luxuriante”pentru un timp e chiar o placere. Aici am vazut mai multe Ferrari-uri, Lamborghini-uri, Bentley-uri, decat am vazut in 39 de ani de viata ai mei… aici am vazut cele mai elegante femei, conducand si coborand din cele mai luxoase masini si care lasau in urma lor cel mai rafinat parfum … si mai lasau in urma lor pe langa priviri… si multe dorinte, mai ales din partea arabilor afemeiati…

Centru este inconjurat de cladiri de birouri si apartamente rezidentiale de lux (de altfel cuvantul de ordine in Beirut ar putea fi “lux-ul “) unde cand am intrebat cam cat costa un apartament mi s-a raspuns : “peste un milion…” !...iar daca este cu vederea la mare …”cateva milioane” !...iar cand am intrebat daca preturile nu au scazut datorita crizei mi s-a raspuns: “aici nu exista criza” !

In una din zile am fost la plaja libera care se afla la 30 de minute de centru orasului si unicul loc in care nu platesti – sunt destule cluburi cu plaja privata, cu piscine, umbrelute, baruri exotice, cu centre de practicarea sporturilor nautice, centre de relaxare-gen “spa” , dar in general sunt cu circuit inchis( sau apartin hotelurilor de 4-5 stele) iar cele care sunt cu intrare , intrarea este mai scumpa decat hotelul meu pe o noapte…fara ipocrizie as spune ca este mai original si mai fascinant timpul petrecut in mijlocul localnicilor de rand –aflati pe plaja publica- decat printre bogatani aroganti si nesociabili ( nu sunt o caracteristica a bogatanilor aceste doua atribute negative , dar acolo cam astfel de oameni gasesti)…sa nu se inteleaga gresit, admir oamenii bogati( probabil fac si eu parte din clasa lor) dar nu sunt de acord cu unele obiceiuri ale lor: hotel-resort de 5 stele, nesociabilitatea lor, aroganta, superioritatea afisata ostentativ, aspectul fizicului lipsit de miscare si care se materializeaza printr-o burta dizgratioasa, si multe altele care ma deranjeaza ; cu siguranta mai sunt si exceptii si nu as vrea sa jignesc pe nimeni –am cunoscuti si prieteni care fac parte din aceasta categorie si ii respect desi nu-I accept si inteleg…salutari tuturor cititorilor din aceasta categorie si o recomandare : incercati macar odata si altceva !!!...

In mijlocul localnicilor, pe plaja, m-am simtit in largul meu; am intrat in vorba, am povestit, m-am imprietenit cu cativa si acolo am aflat cele mai multe informatii despre Beirut si Liban in general; acolo am descoperit oameni deschisi, prietenosi, curiosi ,din toate mediile sociale. Nici un ghid turistic nu-ti va da atatea informatii reale despre o tara ca si localnicii care se deschid in fata unui turist vorbaret si dornic sa asculte.

Un vanzator, un agent de paza( libanez care lucra in Emirate), un arhitect, un consultant financiar, si inca cativa( care nu mi-au spus ce lucreaza dar unii dintre ei cu siguranta erau cu studii superioare sau dintr-o clasa sociala mai inalta pentru ca vorbeau o engleza fluenta) au fost partenerii mei de discutii o zi intreaga ( cand discutia se incingea , o stingeam cu o baie in apa calda a Mediteranei). Am conversat cu ei din toate sferele de activitate, politica , economie, locurile lor de munca, vacante, destinatii turistice , femei, copii, sistemul social al Libanului, si multe altele mai mult sau mai putin importante; interesant este ca am vorbit numai cu barbati, femeile fiind mai retrase si parca ferindu-se sa se bage in vorba cand vorbea sotul sau vreun barbat.

Pe parcursul descrierii acestei misterioase tari , voi imparti cu voi lucrurile interesante aflate de la acesti minunati oameni simpli si prietenosi. Inainte de a trece mai departe voi incerca sa fac un rezumat al istoriei acestei tari pentru ca , cunoscand-o veti intelege mai usor multe aspecte care la prima vedere par ilogice.

Teritoriul Libanului de astazi este cunoscut in antichitate sub numele de Fenicia si a fost de-a lungul secolelor sub stapanire egipteana, asiriana, persana, romana(anul 63 inainte de Cristos), bizantina( 395 dupa Cristos) ,araba(anul 636),cruciata( sec 11-13), otomana (1516-1918) iar din anul 1920 este unit cu Siria si regiunea este administrata de Franta pana in anul 1941 cand este proclamat stat independent . Desi Libanul a fost islamizat, populatia tari este formata in mod aproape egal de crestini si musulmani. In anul 1943 se formeaza un pact national care prevede o proportie fixa de reprezentare in parlament,( la 6 crestini revenind 5 musulmani), seful statului sa fie crestin, prim-ministru musulman sunnit si presedintele Parlamentului musulman siit; acest pact a fost secretul succesului economiei Libanului , care a devenit o Elvetie a Orientului Mijlociu fiind cea mai prospera tara din zona .

Datorita conflictelor arabo-israeliene a avut loc o masiva afluenta de refugiati palestinieni plecati (sau alungati) din Israel si care stabilindu-se in Liban au destabilizat echilibrul format ; in anul 1975 au izbucnit la Beirut lupte sangeroase intre crestini si musulmani, care in urmatoarele luni se raspandesc pe intreg teritoriul tarii producand peste 200.00 de morti , sute de mii de raniti, refugiati si distrugeri in valoare de peste 20 de miliarde dolari; de aici incepe renumitul razboi civil din Liban care va tine pana in anul 1990 , iar intre acesti ani aici s-a aflat cel mai fierbinte si complex focar de conflict din Orientul Mijlociu. Toate gruparile teroriste aveau centre de antrenament pe teritoriul Libanului ; israelieni, sirieni, americani, francezi ,englezi, serviciile secrete ale unor cunoscute tari, oficiali ONU, toti isi aveau reprezentanti in Liban in aceea perioada. Timp de ani de zile Beirutul a fost impartit de “Linia Verde” (Green Line), in doua zone: o enclava in est pentru crestini iar in partea de vest erau musulmanii.

In anul 1990 tara era o ruina…peste un milion de libanezi au emigrat in toate colturile lumii…

Armata siriana intervine in Liban si preia puterea printr-un tratat de securitate libanezo-sirian si urmeaza cativa ani de liniste relativa , timp in care au loc alegeri democratice; in anul 1998 este ales un presedinte al tarii si economia si viata politica reintra in normal dar sub ocuparea armatei siriene. In anul 2000 , prim-ministru al Libanului redevine Rafik al Hariri , care militeaza pentru retragerea armatei siriene din Liban; au loc conflicte de strada declansate de studentii libanezi impotriva armatei siriene iar in anul 2004 o rezolutie a Consiliului de Securitate cere Siriei sa-si retraga armata de pe teritoriul Libanului. In anul 2005 este asasinat la Beirut , Rafik al Hariri , iar Siria este suspecta de implicarea in acest atentat ; intr-un final , in anul 2006 , armata siriana se retrage definitiv din Liban , dar in vara anului 2008 mai au loc cateva conflicte armate intre libanezii pro-sirieni si libanezii contra-sirieni.

Neoficial, pe plaja, am aflat ca libanezii aflati la putere in timpul ocupatiei siriene si care au beneficiat de avantaje de toate felurile, au intra in conflict cu noii oameni ai puterii care au luptat impotriva sirienilor, si de aici pana la un conflict armat nu a mai fost drum lung intr-o tara in care aproape fiecare locuitor are acasa o arma. Imi aduc aminte ca acum un an vedeam la televizor conflictul armat din Beirut si nu intelegeam ce se intampla acolo ,de ce se bat iar intre ei…am renuntat sa inteleg , visand ca intr-o zi sa ascult la ei acasa ce s-a intamplat…Tot neoficial am aflat ca Rafik Al Hariri era unul din cei mai bogati libanezi, avere facuta dupa razboiul civil cand el a fost responsabil cu strangerea molozului rezultat din cladirile daramate si a facut acest serviciu cerand sa-I dea lui locul unde va depozita acest moloz; a strans tot molozul si l-a aranjat in mare in continuarea tarmului formand astfel kilometri patrati de uscat; a devenit proprietar pe acest teren “la mare” si l-a vandut rezultand un profit imens. Tot localnicii mi-au povestit ca era un om iubit de libanezi, cu suflet mare, ajuta pe toata lumea si desi avea o garda de corp similara cu a presedintelui Statelor Unite , teroristi au reusit sa-I arunce in aer masina blindata si sa-l asasineze. Chiar in centrul Beirutului este un loc de pomenire cu poza lui si a celor care au murit pe langa el si unde localnicii pun mereu flori proaspete.

Numarul turistilor din Liban, a inceput sa creasca iar din anul 2009 , dar mai dureaza pana va ajunge la 3 milioane anual cat era inainte de razboiul civil; turistii inca se tem sa viziteze aceasta tara care pana acum cativa ani era sinonima cu razboiul civil dar nu-si dau seama ce pierd

Consultantul financiar pe care l-am intalnit pe plaja lucreaza pentru reprezentanta firmei Toyota din Liban si el m-a lamurit de ce in Liban nu este criza si libanezii nu simt criza mondiala . Libanul are o populatie de 4 milioane de locuitori ( dintre acestia Beirutul are peste un milion) dar in afara tarii traiesc mai multi libanezi decat in Liban si majoritatea investesc bani in tara pentru ca intr-o zi se gandesc ca se vor intoarce; pretul terenurilor este in crestere, cererea pentru locuinte noi, moderne si de lux este imensa , in Liban intra zilnic valuta( diaspora libaneza se pare ca face afaceri prospere) , si astfel localnicii si companiile care activeaza aici se imbogatesc. Libanul este singura tara din lume unde Toyota a avut o crestere a vanzarilor de masini in anul 2009. Dar bogatia atrage si altceva: un fenomen care apare in tarile care se dezvolta rapid si unde miroase a bogatie: “prostitutia”…din pacate romanii sunt cunoscuti in Liban datorita …romancelor…este adevarat ca au faima de fete frumoase dar… si “usoare”…eu nu am intalnit prostituate romance dar nici nu am iesit dupa ora 23 din hotel sa ma plimb pe strazile luxuase sau sa intru in cluburi si baruri , si trebuie sa-I cred pe localnici care m-au asigurat ca prostituatele romance sunt in top 3 dupa araboaice (marocane) si rusoaice.

Trebuie sa va povestesc ce am patit in ultima zi ca este tare haios:

Avionul meu era la ora 4 dimineata si nu am mai luat camera pentru noapte respectiva , planificandu-mi sa scot bagajul de dimineata la receptie , ziua sa ma plimb prin Beirut si spre seara sa vin in holul hotelului si sa scriu pana la ora 12 noaptea cand sa plec la aeroport; la ora 10 seara m-am intors din ultima plimbare pe faleza orasului si m-am asezat in holul hotelului incepand sa scriu …la ora 11 au inceput sa coboare din lift , rand pe rand, femei imbracate in mini, machiate strident, cu tocuri, mestecand guma, mirosind a parfum dur si nu trebuia sa fii specialist sa-ti dai seama ca sunt “de productie”…ma uitam la ele si cateva chiar mi-au facut cu ochiul si mi-au zambit- toate vorbeau araba(si aratau a araboaice-probabil erau din Maroc) …la ora 11,30 in holul hotelului erau peste 20…au aparut 3 microbuze si in cateva minute toate erau imbarcate si plecate…probabil spre locurile “de munca”… totul atat de “pe fata” , fara ascunzisuri, si fara teama …din cate am inteles prostitutia nu este legala dar este tolerata…

Am mai aflat ca cea mai mare contradictie la bogatia afisata in Beirut sunt taberele de refugiati palestinieni unde este o mizerie si o saracie de nedescris, unde oamenii traiesc ca animalele, si de unde teroristilor le este usor sa recruteze noi adepti care ar face orice numai sa scape din acel iad; mi s-a recomandat sa nu incerc sa vizitez vreo tabara pentru ca este periculos dar ar fi o experienta pe care n-as uita-o niciodata si care se spune ca schimba pe oricine o vede…localnicii mi-au spus ca nu vei mai putea vreodata sa te plangi de viata pe care o duci sau sa fii nemultumit cu casa, masina, serviciu, salariu pe care le ai…

In centrul orasului se afla unul dintre putinele monumente istorice care au ramas in picioare dupa anii lungi de razboaie …ghiciti ce poate fi ?... da, ca si in alte multe orase ale lumii atinse de-a lungul anilor de razboaie , locurile de cult sunt cele care raman cel mai mult in picioare; in Beirut ,Marea Moscheie (Djami al-Kebir) a fost cea care sute de ani a vindecat , spiritual, sufletele localnicilor fiind construita la inceput ca biserica Sfantul Ioan Botezatorul, apoi in anul 1291 a fost transformata in moscheie.

O cladire pe care nu ai cum sa o ratezi este “Blue Mosque” , o moscheie cu turnul albastru , noua, moderna si in care este ingropat Rafik Al Hariri si nu departe de aceasta se afla Piata Martirilor ( care a fost reconstruita fiind in intregime distrusa) unde poti admira statuia martirilor care deasemenea a supravietuit bombardamentelor.

Unul dintre cele mai placute locuri de promenada ale Beirutului este faleza inalta, locul de unde poti privi marea cu ale ei valuri care se sparg in peretii stancosi si inalti ai tarmului, locul in care te plimbi si admiri apusul , locul in care privesti si te bucuri de viata acestui oras trepidant si plin de farmec, locul in care iti cumperi ( de la zecii de vanzatori ambulanti) porumb fiert, castane, boabe uriase de fasole fiarta, dulciuri, inghetata si locul unde se termina pentru mine ziua…Tot aici se afla si faimoasa emblema a Beirutului , un monument natural numit “Stanca Porumbelului” .

Trebuie sa va povestesc cateva lucruri despre bucataria libaneza; cred ca nu exista oras mare in lumea asta care sa nu aiba , cel putin, vreun restaurant libanez… deci , cred ca este de la sine inteles ca in fiecare zi am mancat numai mancare traditionala. Bucataria libaneza seamana mult cu cea turca si araba dar are si influente europene (mai ales frantuzesti) intr-o combinatie simpla dar rafinata. Mancarea traditionala este “kibbe” , un amestec pe baza de carne tocata de miel, care poate fi consumat crud, fript sau copt ca umplutura. O masa mai contine “mezz” , o specialitate din spanac, piure de susan, foi de vita de vie si carne ( neaparat de oaie, arabii nu manaca porc); pestele alaturi de celelalte produse arabesti( hummus, etc) le gasesti la toate restaurantele si nu exista masa fara faimoasa si larg raspandita lipie libaneza. Ca desert , toate dulciurile sunt insiropate in suc extrem de dulce ceea ce face sa fie satioase si sa te saturi dupa prima bucata; baklavaua este pe toate drumurile( cred ca aceasta este de origine turca) iar majoritatea dulciurilor sunt preparate pe baza de alune, fistic nuci. O bautura delicioasa ( fara alcool) este “jellab” , preparata din struguri si muguri de pin. Nu sunt bautor de cafea dar la numarul mare de cafenele pline din Beirut nu pot sa nu concluzionez ca este o cafea buna.

Libanul este tara musulmana in care vezi cei mai putini oameni imbracati in haine traditionale musulmane , iar in Beirut pot spune ca acestia sunt chiar o exceptie; foarte rar am vazut o femeie cu voal ci majoritatea femeilor se imbraca european, elegant , cu tocuri si unele chiar cu fusta mini. Coranul stabileste unele reguli legate de imbracamintea unei femei dar aceste reguli au fost intrepretate in diferite culturi cu diferita strictete; controversatul voal , pe care femeile ar trebui sa-l poarte in public, isi are originea in Biblie, unde este mentionat ca obligatoriu de catre apostolul Pavel( ati vazut vreodata vreo calugarita crestina cu capul descoperit ?). Crestinii au fost cei care au ignorat aceasta regula prima oara si musulmanii care traiesc in societatile moderne au inceput sa o incalce si ei.

Am citit nu demult o statistica interesanta legata de numarul musulmanilor in intrega lume : mai mult de un sfert din populatia globului este de religie musulmana!....peste 1,6 miliarde !...iar crestini sunt 2,2 miliarde …si lucrul interesant este ca cei mai multi musulmani nu sunt localizati in Orientul Mijlociu si in nordul Africii cu s-ar banui, ci in Asia care are state cu cea mai numeroasa populatie musulmana. India , o tara majoritara hindusa , are cei mai multi musulmani din intrega lume, Indonezia , Pakistanul au zeci de milioane de musulmani, China are mai multi musulmani decat Siria iar In Germania sunt mai multi decat in Liban; deasemenea o comunitate mare de musulmani se afla in Rusia , Statele Unite si chiar si in Israel . Este o idee total gresita ca arabii sunt musulmani iar musulmanii sunt arabi, iar aceasta statistica arata ca multi musulmani nu sunt si arabi…cel mai bun exemplu sunt iranienii ( persanii) care desi sunt musulmani nu sunt arabi... si sa nu uitam rata de crestere a populatiei musulmane din lume…

In Liban nu te plictisesti daca stai mai multe zile si chiar am fost surprins sa aud ca si iarna aceasta tara este vizitata , in special de practicantii sporturilor de iarna , care au cateva statiuni de ski situate in Muntii Libanului , statiuni de nivel european ( probabil nu la fel ca cele din Austria , dar pentru Orientul Mijlociu este o performanta).

Una din destinatiile turistice de top ale Libanului este pestera Jeita, locul de izvor al “Dog River” ( raul cainelui) si de unde se aprovizioneaza cu apa intreg Beirutul. In interiorul grotei se pot admira ( grota este luminata artificial) stancile, stalactitele si stalacmitele, care au niste culori bogate si formidabile; partea de jos a pesterii poate fi vizitata doar cu barca , dar cea de sus poate fi vizitata si pe jos calcand pe niste poduri construite din metal. Pestera este considerata una din cele mai frumoase din lume datorita bogatiei si varietatii de culori si a concurat pentru una din cele 7 minuni ale lumii moderne.

Alte puncte de interes din Liban ar fi Sidon (al treilea oras ca marime si unul dintre orasele renumite ale lumii antice) , Tyrr- oras care apare si in scrierile lui Herodot, Beitelldidin unde se afla un palat construit in anul 1788 de catre Emirul Bashir al Shihab si care se afla intr-o stare foarte buna fiind foarte frumos si nu in ultimul rand controversatul Tripoli. Dintre toate acestea am preferat sa vizitez doar Tripoli, fiind cel mai misterios, iar celelalte vi le voi lasa voua sa-mi spuneti si mie ce am pierdut…

Intr-una din diminete am luat autobuzul si in 2 ore eram in centrul Tripoli-ului fiind fascinat de viata activa si diferita de cea a Beirutului.

Tripoli este un oras tipic arabesc , aglomerat, cu multe dughene in care se vand de toate, cu bucatarii ambulante, galagios si cu oameni curiosi si prietenosi care te privesc cu curiozitate si, probabil cu admiratie, deoarece ai refuzat sa dai crezare faimei de oras al razboiului; sunt putini turisti care se aventureaza in nordul tari, aici unde acum un an au inceput confruntarile intre gruparile pro si contra sirieni; totul a inceput de la joaca unor copii care s-au contrazis in idei depre ocupatia sirienilor, apoi au intervenit fratii mai mari ai acestora, apoi parintii si apoi…fiecare a scos arma de la cingatoare….acum este liniste…o liniste asigurata de militari inarmati pana-n dinti, cu tancuri pe strazi, cu cazemate formate din saci de nisip la colt de strada, cum numai in filme vezi; eu am ignorat aceasta imagine infricosetoare si m-am focalizat pe orasul propri-zis si a lui centru cu piata supra-aglomerata. Am avut norocul sa intalnesc un ghid localnic , care “agata” turistii pe strada si pentru cativa euro le arata partile interesante ale orasului si iti da explicatii in limba engleza . Omul-ghid apare si in cartea “Lonely Planet si acolo scrie ca ai noroc daca-l intalnesti pentru ca este o sansa sa descoperi orasul Tripoli. Foarte prietenos, vorbaret, si sociabil m-a condus timp de cateva ore prin toate obiectivele interesante ale centrului de la Marea si vechea Moscheie ( unde am si intrat) , la Citadela (castelul) de pe varful unui deal , de la magazinele-tarabe din centrul comercial (medievalul soug) la o fabrica de sapun din ulei de masline, de la vechea baie turceasca ( acum transformata in muzeu) la cimitirul musulman din Tripoli, de la micile restaurante cu bucatarii in aceiasi incapere la cofetariile cu zeci de produse de patiserie si dulciuri , de la fabricile de parfum la zona cu strazi inguste pietonale cu zeci de magazine unde vanzatorii isi striga in gura mare marfa de vanzare…

Tripoli este impartit in doua parti, partea veche si parte noua dar eu nu am vizitat decat orasul vechi , cel nou spunandu-mi-se ca este la fel ca orice oras nou: banci, restaurante, birouri ,magazine…nimic traditional.

Peste tot unde mergeam localnicii ma intampinau cu urarea “you are welcome” ( bine ai venit) si atat de distractiv era cand le repetam eu pe araba “ahlan wa sahlan” … ramaneau fara glas si cu gura deschisa…se pare ca pronuntam corect ca dupa cateva clipe de nedumerire incepeau pe araba crezand ca le vorbesc limba..as fi vrut eu !... daca eram cu 20 de ani mai tanar ma apucam sa invat si araba…

In tot orasul nu am intalnit decat 2 turisti germani si o familie de turisti australieni de origine libaneza care revenisera in Liban pentru 2 saptamani si erau pentru prima oara in Tripoli; probabil frica si lipsa de informare turistica face ca numarul turistilor sa fie atat de mic intr-un oras atat de traditional.

Ghidul era casatorit cu o olandeza si timp de cateva luni pe an traia in Olanda alaturi de familie ( are 2 copii), iar vara venea in orasul natal si castiga bani ca ghid; un musulman-arab de nota 10 !

Am citit o rugaciune musulmana care mi-a placut foarte mult si terminand acest tur prin cele 3 tari islamice as vrea sa o impart cu voi ; iar daca vreodata veti calatori prin vreo tara islamica aduceti-va aminte de ea si rugati-va la Allah- Dumnezeul musulmanilor dar care este acelasi Dumnezeu pentru toti.

“In numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Indurator

Lauda lui Allah, al lumii Stapanitor.

In ziua de Apoi Carmuitor,

Pe tine te cinstim , la tine cerem ajutor,

Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor,

Drumul celor cu care fost-ai tu Daruitor,

Nu al celor pe care te-ai maniat, nici cel Ratacitor.

Ultima zi in Beirut…m-am plimbat prin cartierele marginase ale capitalei, am vazut si viata reala a orasului, locuintele unde traiesc majoritatea localnicilor; am constatat ca si in Beirut sunt blocuri saracacioase , aglomerate, magazine de cartier simple , am vazut si masini mai vechi de 10, 20 de ani, oameni simpli care nu se imbraca dupa ultima moda, nu se parfumeaza cu parfumuri mai scumpe decat rata lor la casa…. dar am simtit peste tot mirosul de iasomie care nu lipseste din nici o gradina …si nu costa nimic…la fel ca visele …

…din pacate visele sunt primele sacrificate in viata … majoritatea oamenilor renunta la vise mai usor decat la alte multe lucruri si nu realizeaza ca la intersectia dintre vise , ambitie, tenacitate si multa munca se afla… SUCCESUL !

NIMIC NU SE INTAMPLA DACA NU EXISTA MAI INTAI UN VIS !!...

Majoritatea firmelor mari si puternice, multe proiecte si realizari importante, multe lucruri marete, toate au inceput de la un om care a avut un vis pe care si l-a realizat…

Iar eu, eu am avut un vis…sa calatoresc … de 3 ani il traiesc…apoi a urmat un altul….sa impart cu voi experientele mele…si pe acesta il traiesc…dar nu ma opresc aici pentru ca mai am si alte vise si …DACA AI UN VIS SI NU-L VEI URMA , VEI REGRETA FOARTE, FOARTE MULTA VREME!....

2009-09-27T22:01:00.001-07:00

Cad de tare m-a uimit si m-a fermecat acest oras…incepand de la orasul propriu-zis, micut, omogen, cu oameni deschisi si mereu pregatiti sa te ajute si pana la maretele ( dar din pacate mai putin cunoscute) temple care pot oricand sa rivalizeze cu templele din Grecia sau Italia.

Zeul Baal, (in traducere “Stapanul”) detinea in panteonul semitic puterea asupra ploii si a fertilitatii; istoricii asociaza numele lui Baal cu cel al asezarii antice Baalbek, orasul din Liban unde ma aflu eu acum. Libanul modern corespunde teritoriului antic al Pfeniciei, al carui locuitori ( numiti de catre greci, fenicieni) au trait in apropierea marii Mediterane incepand din al treilea milenium pana la sfarsitul primului milenium inainte de Cristos.

La muzeul Luvru din Paris exista o statuie de bronz care il infatiseaza pe regele Baal cu un coif de aur iar alte relicve gasite din perioada antica il redau ca avand coarne de taur , sau inarmat cu ghioaga sau sulita.

Conform unor scrieri asiriene , Baalbeck era deja locuit acum peste 3000 de ani si se numea “Bali”. Marele zeu Baal a fost intai venerat de fenicieni sub numele de Hadad , fenicieni fiind primii care au dezvoltat orasul transformandu-l intr-un centru comercial , apoi au venit grecii care i-au schimbat numele in “Heliopolis”( orasul soarelui) , dupa numele zeului soarelui “Helios”. Peste 30 de temple precrestine se aflau aici , temple care au fost ingropate sub templele ridicate mai tarziu de greci si romani.

La inceputul erei crestine, romanii, sub conducerea imparatului Augustus, au ocupat orasul si au schimbat zeul orasului in propriul zeu acesta fiind Jupiter; in cinstea acestuia au inceput constructia unui templu urias , unul din cele mai mari temple din rasaritul Imperiului Roman, care imbina cele 3 stiluri ale celor care locuisera in Baalbek, fenicienii, grecii si romanii. Suprafata complexul templului era uriasa , 270 pe 120 metri si pe aceasta aveai acces pe o scara larga ce ducea la prima sala de intrare apoi ajungeai intr-o curte interioara hexagonala( care era imprejmuita de coloane in arcade) unde se afla un altar in terase ,flancat de doua coloane imense din granit (se spune ca acest granit a fost adus de la mii de kilometri departare); apoi era alt sir de trepte care ducea la templul principal care avea o suprafata de …7000 de metri patrati… si avand acoperisul sustinut de 54 de coloane , fiecare avand 22 de metri inaltime…este incredibil cum au putut romanii antici sa ridice blocurile imense de piatra pentru a putea sa uneasca cele 54 de coloane( si cum au reusit sa construiasca coloanele ?)…din cele 54 de coloane imense ale templului lui Jupiter au mai ramas 6 dar acestea pot sa te ajute sa-ti imaginezi ce imensitate de templu se afla aici acum 2000 de ani. Eu n-am mai vazut nicaieri in lumea asta mare niste coloane mai groase si mai mari ca acestea …iar blocurile de piatra cazute de sus sunt adevarati mastodonti ; nici in ziua de azi nu stiu daca exista macarale sa ii poti misca …nu mai vorbesc de a-i ridica la 20 de metri…si daca te uiti in sus la capatul celor 6 coloane, acestea sprijina un bloc de piatra(o lespede) care este dintr-o singura bucata …este incredibil !!!...cred ca are mii de tone greutate…si a fost , cumva , ridicat acolo sus…

Templul lui Jupiter este peste puterea de imaginatie a oricarui om fiind o capodopera a anticilor romani ( sculptori, pietrari, arhitecti , ingineri si mii de muncitori au lucrat la definitivarea acestui fascinant templu…pacat ca a fost in mare parte distrus de cutremure naprasnice( caci oamenii nu puteau sa distruga asa un monstru) caci ne-am fi bucurat si astazi de el in toata minunatia lui.

Dupa sute de ani de uitare si parasire, resturile nedistruse de cutremure au fost dezgropate de arheologi germani intre anii 1900 si 1905 , sub patronajul imparatului Germaniei , Wilhelm al 2-lea; multe din obiectele descoperite atunci au fost duse in Germania si se afla la muzeul Pergamon din Berlin.

Langa templul lui Jupiter se afla templul lui Venus , care este mult mai bine pastrat , are forma unei potcoave este o copie mai mica a templului mare; la intrare se afla un arc inalt care este o sculptura in piatra de frunze de acant, vita de vie si iedera ; o adevarata opera de arta si mii de ore de munca asidua si migaluasa. Templul este marginit de 2 randuri de coloane corintice , iar arcadele din interior contin nise decorative.

Cel mai bine pastrat templul este cel al lui Bachus, construit in al doilea secol de Imparatul Antonius Pius si situat la 50 de metri de Marele Templu; desi este considerat micut, masoara totusi 69 pe 36 metri ( mai mare decat Pantheonul din Athena) si a fost numit “Templul lui Bachus” deoarece sculpturile din acest templu au fost interpretate ca scene din copilaria acestui zeu al bauturii.

Cel mai micut templul din complex se numeste “Templul lui Venus” si a fost numit asa deoarece are forma unei scoici de mare; a fost folosit de catre grecii-catolici ca biserica ( se numea Santa Barbara- caci aceasta a fost intens venerata in aceasta regiune) .

Alt obiectiv interesant de vazut este “The Propylaea” , care este formata din doua turnuri unite print-un zid de piatra, dar acesta este distrus in proportie mare de cutremure si acum pare mai mult o ruina.

Dupa ore intregi de admiratie am concluzionat ca Baalbek-ul este o destinatie turistica de top si ma mir de ce nu este promovata de agentiile de turism mondiale (probabil datorita razboaielor neintrerupte din Liban?! …sau ?...vom vedea …) …a fost mai mult decat ma asteptam…trebuie sa-i multumesc canadianului pe care l-am intalnit in Siria, si tatalui meu care a fost primul care mi-a recomandat acest complex .

Am parasit templul ( dupa ce am vizitat si muzeul care se afla la iesirea din complex) cu bucuria si satisfactia din suflet dupa ce traiesti un timp printre minuni…mergeam incet catre centrul orasului si la un moment dat un arab (proprietarul unui magazin de pe aceea strada) m-a intrebat foarte politicos de unde vin; i-am raspuns la fel de politicos ,completand ca sunt entuziasmat de acest oras… am observat ca are chef de povesti si am dat curs invitatiei de a intra in magazinul acestuia stiind ca arabilor le place sa le vizitezi magazinele, chiar daca nu cumperi nimic; a urmat inevitabilul ceai si apoi am inceput povestile …la inceput banalitati apoi am intrat in politica…vorbea o engleza cursiva, rar si punea mult suflet in ce spunea – se vedea ca este sincer si nu vrea bani de la mine ci doar sa-si depene povestile lui( mai tarziu am dedus ca nu erau povesti); la un moment dat mi-a spus ca in aceasta zona populatia majoritara este pro-Hezbollah (care se traduce prin “partidul lui Dumnezeu”) si aici voi gasi multi conducatori (politici si militari) ai acestei grupari deoarece aici este cartierul general al organizatiei ( acum stiu de ce nu prea vin turistii pe aici…); acum aceasta grupare are 14 reprezentanti in Parlament si incepe sa prinda putere si adepti din ce in ce mai multi in Liban, si nu numai. A aparut acum cativa ani ,ca un grup de “militie libaneza”( dintre multele care luptau in razboaiele civile din Liban) care avea o doctrina propagata de musulmanii shiiti din Iran in frunte cu Ayatollahul Khomeini si acum a ajuns o adevarata organizatie puternica , cu ziar propriu, televiziune si cu o retea de servicii sociale care ajuta arabii saraci din Liban …m-a intrebat daca nu vreau sa ma intalnesc cu vreun conducator al acestei formatiuni , pentru a putea sa-mi fac o imagine despre scopurile si telurile pentru care lupta aceasta…am stat cateva secunde pe ganduri si…am refuzat…da, era prea riscant deoarece eram singur si nu stiam unde ma vor duce si ce vor de la mine…nu s-a suparat si a zis ca-mi intelege ingrijorarea si va incerca el sa ma lamureasca cine este organizatia din care face si el parte si pentru ce cauza lupta.

Mi-a zis ca n-ar trebui sa-mi fie frica pentru ca , pana acum , nici un turist nu a fost ranit, rapit, sau a patit vreun rau din cauza acestei organizatii, ci , dimpotriva, organizatia vrea ca turistii straini sa afle adevarul si sa promoveze acest adevar in tara lor de origine; mi-a mai zis ca multa lume crede ca aceasta organizatie este terorista, insetata de sange, si stie sa arunce doar bombe, dar este o minciuna a serviciilor de securitate israeliene( si a evreilor in general) care vor sa raspandeasca acest zvon in lume si s-o elimine. L-am intrebat cine sponsorizeaza aceasta organizatie si din ce bani se fac activitatile caritabile; mi-a raspuns ca din donatii benevole ( eu stiam “din zvonuri” ca “donatiile” vin din Iran de la islamistii extremisti)… A scos niste poze si a inceput sa-mi arate locurile bombardate de israelieni si mi-a zis ca acolo traiau doar civili nevinovati si cat de duri sunt israelienii; mi-a arat poze cu scoliile construite de organizatie, cu taberele de refugiati in care organizatia investeste bani pentru a crea conditii mai bune arabilor izgoniti din Gaza si Cisiordania …si multe altele pe care nu vreau sa le amintesc in acest jurnal…eu nu fac politica, si nu vreau sa transform aceste tururi in unele politice , eu vreau ca romanii sa cunoasca alte culturi ( la care nu au acces atat de usor,) , alte obiceiuri, alte locuri deosebite din lumea asta mare in care traim( si in care vreau sa traim in pace)si pe care trebuie sa o iubim cu ale ei bune si rele. Mereu am fost de parere sa asculti si parerea “celuilalt” si deasemenea mereu sustin ca dreptatea este la mijloc sau spre mijloc (mai “intr-o parte” sau “cealalta” in functie de puterea de convingere a partilor) in orice cearta, neintelegere, sau conflict.

Dupa ce am ascultat reprezentantul Hezbollahului , pot spune ca are dreptate ( desi nu l-am provocat la intrebarile care ma mancau pe limba ), dar acum daca voi asculta vreun reprezentant al israelienilor (“cotropitori” cum ii numea el) le voi da lor( probabil) dreptate…cu siguranta ca dreptatea se afla la mijloc!...si trebuie ca amandoua partile sa se aseze la masa discutiilor si sa incerce sa treaca peste animozitatile din trecut…si sa-si ierte fiecare , unii celorlalti ,toate neplacerile provocate…da, e greu de uitat cand la mijloc sant morti si raniti printre cei dragi, dar…alta cale nu exista …este singura care va duce la pace…

In timpul discutiei a tinut sa-mi aminteasca ca acest frumos oras , cu ai lui oameni prietenosi si deschisi , este majoritar pro-Hezbollah, si sa privesc in jur ca voi vedea steagul acestei organizatii peste tot ( este un desen care reprezinta, in centru, o mana care tine o arma in mana) si daca voi vrea sa vizitez liderii acesteia, ei vor fi bucurosi sa vorbeasca cu mine si sa-mi raspunda la intrebarile pe care le am…am simtit ca era sincer si cu siguranta nu mi s-ar fi intamplat nimic daca mergeam …dar …acum imi pare rau… din pacate prea tarziu…poate va mai exista o alta ocazie !...

M-am plimbat pe strazile micutului oras( 20.000 de locuitori) si ma gandeam la discutia avuta…este un oras cu adevarat frumos, cu strazi linistite ( si o singura strada principala ) , cu oameni pasnici( nu ai spune ca fiecare are o arma acasa- asa mi-a spus el si-l cred) si cu mancare delicioasa- mi se facuse foame si m-am oprit pe terasa unui mic restaurant ( cam mult spus dar sa-l numesc asa sa se simta bine proprietarul …) de unde am stat si am savurat si eu(pe langa mancarea delicioasa) , pentru cateva minute, si viata orasului…

Chinezii antici aveau o vorba “daca nu stii sa zambesti, nu-ti deschide magazin”…se pare ca adeptii Hezbollah au citit asta si au invatat-o pentru ca in intreg orasul sunt oameni calzi si primitori si parca toti iti zambesc; este adevarat ca sunt printre putinii turisti straini si localnicii nu sunt obisnuiti cu ei…

2009-09-26T01:09:00.000-07:00

Dimineata m-am sculat la ora 6 iar la ora 7 eram la receptie pentru a preda camera si a servi micul dejun. Arabii , datorita caldurii din timpul zilei, petrec mult timp noaptea pentru diverse activitati ( munca, aprovizionare magazine, parte sociala, etc.) si nu se culca inainte de 2 noaptea ( sau dimineata); deci este greu pentru ei sa se scoale devreme dimineata, totusi in orasele turistice cu obiective de vizitat sunt obligati sa se scoale deoarece multi turisti (constinciosi) se scoala inainte de rasarit si vor sa prinda rasaritul in mijlocul locurilor celebre.
Cand am ajuns la receptie , rceptionerul dormea pe canapea, si sculandu-se atunci, mi-a spus ca micul dejun dureaza 20 de minute si ca oricum nu trebuie sa ma grabesc pentru ca am autocar la ora 8( eu stiam ca este din 30 in 30 de minute dar el mi-a spus ca pana la ora 10 este din ora in ora- nu stiu daca m-a mintit sau nu avea timp sa pregateasca micul dejun…); am stat cu el in bucatarie pana a pregatit mancarea ( omleta si paine cu branza, masline, si iaurt) si in cateva minute au aparut si alti turisti care plecau si ei din hotel spre diverse destinatii.
Am ajuns , putin inainte de ora 8, in statia de autocare si spre dezamagirea mea nu mai erau locuri spre Damasc decat la ora 12…dar, sa nu intri niciodata in panica, mai ales intr-o tara araba …soferul m-a dus la o alta companie de transport, intr-o alta statie , unde era un autocar cu motorul pornit si pe punctul de plecare…l-am prins la fix!
3 ore de plictiseala pana la Damasc, apoi am luat un taxi si am traversat de la est la vest tot Damascul ( aici n-a mai fost plictiseala ci aproape o ora de trafic infernal) ajungand in gara de Vest de unde pleaca autocarele spre Liban.
Cu o zi inainte , intalnindu-ma cu canadianul care statea de 3 ani aici, el mi-a sugerat , ca in drum spre Beirut sa fac o escala la Balbek (in Liban) , pentru ca este un loc (care desi nu este renumit) de o frumusete rara avand cateva ruine romane mult mai bine conservate si meritand pe deplin vizitat ( si orasul si templele vechiului oras) . Autocarul pana la Beirut costa 5 dolari si , desi erau doar 150 de kilometri, facea 4 sau 5 ore datorita birocratiei de la vama; alta varianta , mai rapida dar mai scumpa , era sa iau un taxi ( sunt genuri de taxiuri care le imparti cu altii, dar astepti pana se umple toata masina) care sa ma duca pana la primul oras din Liban (ma invatasem minte , nu pana la frontiera …) de unde sa iau altul pana la Balbek inca 30-40 de kilometri.
M-am hotarat sa iau taxi ( nu trebuie sa-l cauti tu, te gasesc ei pe tine ) si am negociat cu un libanez simpatic ( dar care nu vorbea o boaba engleza) 5 dolari pana dupa frontiera si acolo ma plasa el la un minibus , dintre acelea care fac drumuri regulate, si de unde , in maxim o ora ,si pentru 2 dolari , eram in Balbek.
Libanezul avea o masina americana , veche, un Buick de 30-40 de ani dar foarte spatioasa , cu portbagaj imens si in care a bagat 6 oameni( cu el erau 7 ) ; pe bancheta din fata erau 2 plus soferul iar in spate stateam destul de comod 4 oameni( din fericire ceilalti 3 erau subtirei si micuti deci eu am avut loc suficient); in mai putin de o ora eram la frontiera , dar chiar inainte de a trece granita, a oprit la o casa si a bagat ( si el) cateva cutii in portbagajul masinii si le-a ascuns sub bagajul nostru… era si el un mic traficant…
Am platit rapid cei 10 dolari taxa de iesire din Siria, si dupa maxim 20 de minute eram intre frontiere asteptand la o coada imensa pentru a intra in Liban. Autocarele si minibus-urile asteptau cred peste o ora pentru formalitatile de iesire din Siria dar aici la intrare in Liban era o coada generala. Soferul, v-am spus un libanez cu mustata, simpatic, a zis ca el nu are timp sa stea la frontiera ( trebuia sa mai faca de cateva ori drumul asta pe ziua de azi) si a vorbit cu un politist sa-l lase sa se bage pe contrasens pentru a ajunge mai repede la intrare; s-au certat ei cateva minute(probabil politistul il cunostea dar nu putea sa-l lase pentru ca erau prea multe masini) si libanezul , cu tupeu a trecut peste mana politistului si a bagat masina pe contrasens…a facut o smecherie in sensul ca a intors masina cu fata spre Siria( cum era sensul normal) si a dat cu spatele mergand un kilometru pana la intrarea in Liban; acolo s-a bagat iar pe sensul normal de intrare( bineinteles ca fortand iar intrarea deoarece erau multi care vazusera si nu vroiau sa-l lase sa intre)…. si eram la cateva masini de bariera. I-am spus ca eu am nevoie de viza si m-a trimis la un ghiseu unde in cateva minute aveam viza( dupa ce mi-au rasfoit de cateva ori foile pasaportului pentru a fi siguri ca n-am fost in Israel si dupa ce am platit taxa de 18 dolari) …in alte cateva minute eram in primul oras din Liban unde m-a pus intr-un minibus si intr-o ora eram in Balbek; si toate le-a facut fara sa stie un cuvant engleza … e deajuns sa fii istet si te descurci…ma refeream la el…ca la mine stiti!...
Maine va povestesc despre Balbek si despre intalnirea cu Hezbollah !... am avut o experienta uluitoare aici , in acest teritoriu controlat de cei care au pe steag o pusca tinuta in mana…este steagul Hezbollahului care controleaza aceasta zona… si ma miram de ce nu prea sunt turisti pe aici…

2009-09-26T01:08:00.000-07:00

De la Damasc pana la Palmyra sunt 250 de kilometri , numai prin desert si zona arida (dune de nisip si vai seci) si dupa 3 ore de mers cu un autocar modern am ajuns intr-o oaza plina de verdeata. Peste 80% din suprafata Iordaniei si a Siriei este desert ( sau zona arida) si ma intreb cum si unde cultiva fructele si legumele pe care le gasesti din abundenta in piete la niste preturi incredibil de mici.
Am fost surprins sa constat cat de ieftin si confortabil este transportul public in cele 2 tari si pentru fiecare oras sunt autocare din 30 in 30 de minute; mai sunt si minibus-uri dar diferenta de pret este mica ( pentru localnici probabil ca nu este atat de mica) si pentru 1 dolar in plus merita sa mergi cu autocar confortabil si cu aer conditionat; spre exemplu intre Damasc si Palmira am platit 4 dolari. Una din explicatii pentru trasportul atat de ieftin ar fi pretul benzinei care este in Iordania 60-70 de centi iar in Siria sub 30 de centi…
Pentru amatorii de istorie , Palmyra este o minunatie; pentru restul lumii este un loc pentru care merita sa vii pana in Siria si daca vezi doar Palmyra este suficient.
Dupa aglomeratia si galagia Damascului, dupa monotonia celor 3 ore de desert, ajungi intr-o oaza unde culuarea cerului este de un albastru incredibil, fara pic de nori pe cer , stancile au culori calde asortate cu verdele palmierilor , palmieri care dau umbra atat de dorita in mijlocul unui desert unde temperatura parca nu are limita superioara .
Palmyra, sau mai bine spus asezarea moderna care s-a dezvoltat langa Palmyra, este un mic oras ( cat de mult apreciezi micile orase dupa ce vii dintr-o metropola ca Damascul) , cu cateva strazi si care s-a dezvoltata si traieste in mare parte datorita turismului; pe fiecare strada sunt zeci de hoteluri, de la cele ieftine pentru “vagabonzi” pana la cele de 5 stele pentru …cei care nu stiu ce sa faca cu banii…
Palmyra este orasul in care daca spui ca esti roman , majoritatea stiu ceva de Romania si apreciaza mult romanii; am avut dreptate cand am spus ca in Siria romanii sunt bine priviti. Multi localnici din Palmyra au fost la studii in Romania, au facut afaceri in Romania, si au prieteni printre romani …si multi stiu cateva cuvinte in romaneste; se pare ca acum cativa ani multi romani au lucrat langa Palmyra la o rafinarie de petrol sau de gaze pentru ca multi localnici isi amintesc de romani care veneau des in zona; de cateva ori am mancat la restaurantul unui localnic ( care vorbea si romaneste) si care pana acum 3 ani a facut afaceri cu fructe in Romania( avea depozit in Voluntari)-desertul il primeam gratis din partea casei…In hotelul unde am stat se afla si un doctor( studiase in Romania) care era casatorit cu o romanca ( si aveau si 3 copii) dar din pacate nu ne-am intersectat sa vorbim.
Istoria Palmyrei este veche; cu 2000 de ani inainte de Cristos a fost locuita de popoarele antice, de amoriti, de arameni( aramaica este limba pe care o vorbea Isus Cristos si se mi vorbeste doar in cateva sate din Siria), de arabi, romani, turci, toti lasandu-si amprenta asupra acestei asezari. Cu cativa ani inainte de Cristos , Seleucidus a fost cel care a transformat oaza intr-un loc de facut afaceri si punt vamal pentru marfurile venite din Persia si zona Golfului. Avantajul mare al orasului este ca are izvoare subterane si este un punct situat aproape in mijlocul unui desert si toate caravanele se opreau sa se alimenteze si sa se odiheasca in acest loc primitor. In anul 64 inainte de Cristos , romanii, sub conducerea lui Pompei, anexeaza Siria, apoi cativa ani mai tarziu , in anul 41, Marc Anthony trimite soldatii in Palmyra; primele semne ale romanilor in zona sunt semnalate in timpul lui Augustus iar anexarea completa a orasului la Imperiul Roman s-a finalizat intre ani 14 si 37 (dupa Cristos) in timpul lui “Emperor Tiberius”. Incepand din acei ani au inceput sa apara primele cladiri construite de romani( multe din ele ruine azi) si sa se dezvolte orasul la adevaratul lui potential. Caderea Petrei in anul 106 a dus la pierderea controlului nabateenilor asupra comertului de lunga distanta( care trecea prin Petra) si Palmyra a inceput sa fie un nod de legatura intre produsele venite din Est si care trebuiau sa ajunga la unul din porturile de la Marea Mediterana de unde erau transportate pe apa in Occident. In anul 129 (dupa Cristos) imparatul Hadrian viziteaza Palmyra, si ii acorda acesteia statutul de “oras liber”. Urmeaza cateva sute de ani de dezvoltare, de constructii impunatoare (parte putand fi admirate si azi) si extindere a orasul. Multe caravane care faceau legatura intre Damasc si Eufrat se opreau in Palmyra si erau cateva care faceau legatura cu Drumul Matasii. Interesant de amintit ca in anul 260 , puterea in Palmyra este preluata de Udainat (un conducator militar de origine araba) care este asasinat cativa ani mai tarziu (romanii au suspectat-o pe sotia lui de implicare), si puterea este preluata ( in numele fiului minor) de catre sotia acestuia Zenobia, care ramane in istorie ca o figura legendara, femeie ambitioasa, dura , care a facut expeditii pentru a cuceri Egiptul si parti din Asia si Arabia... i-a infruntat si pe romani si nu s-a mai supus dominatiei acestora. In anul 271 , imparatul Aurelian a trimis forte armate si a cotropit intrega Palmyra, luand-o pe Zenobia prizoniera la Roma ; aceasta cativa ani mai tarziu se casatoreste cu un senator roman si intra in anonimat. In anul 273 are loc un adevarat macel atribuit localnicilor ,care omoara 600 de romani ai garnizoanei care ocupase Palmyra, si nu dupa mult timp imparatul Aurelian trimite forte pentru a incendia orasul; de atunci Palmyra nu-si va mai reveni niciodata la forta si maretia orasului care fusese de-a lungul a sute de ani.
Vizitand Palmyra vei realiza ca acest antic oras nu are un plan urbanistic ca alte orase antice datorita faptului ca s-a dezvoltat pe parcurs , extinzandu-si aria in functie de numarul de locuitori si a comertului in crestere.
Zeitatea suprema a Palmyrei a fost Bel ( sau Baal); el era maiestrul “ordinii cosmice” , asociat cu Bel Marduk , zeul mesopotanian si cu “Zeus” al grecilor si al romanilor.
Monumentul dedicat lui Bel este cel mai important monument al orasului si a fost construit cu aproape 1000 de ani inaintea lui Cristos; acesta se afla intr-o curte imensa de 210m pe 205 m.
Nu o sa mai descriu fiecare monument sau ruina in parte ci doar o sa le amintesc, dar vreau sa subliniez ca intregul oras este impresionant si va ramane mult timp in memoria mea ca un loc unde istoria inca traieste .
“Arcul Monumental” – de unde incepe “Great Colonnade”(Marile Coloane) – strada principala lunga de 1,2 km cu coloane de o parte si de alta a sa.
“Monumentul lui Nebo”- dedicat lui Nebo ,fiul zeului mesopotanian Bel Marduk ,care era considerat zeul intelepciunii si a scrierii si vorbirii.
“Baile lui Diocletian” –bai dedicate lui Diocletian.
Unul dintre cel mai bine conservat monument este “Teatrul” ( a fost si restaurat acum cativa ani), unde se tin si azi spectacole si unde am fost si eu ieri noapte pentru a asista la un concert de muzica traditionala araba si locala.
Alte monumente precum :”The Senate” , The Baalshamin Sanctuary” , “The Tetrapylon” , “The House Tomb”, “The Necropolis” , ‘Diocletian’s Camp” si altele mai mici sunt in stare avansata de degradare dar totusi inca mai pastreaza din maretia de acum mii de ani.
In varful unui deal din apropierea orasului se afla un castel construit in secolul 15 si de unde ai o panorama spectaculoasa a intregului oras antic cu toate monumentele vazute de sus ; majoritatea turistilor din Palmyra isi “dau intalnire” la apusul Soarelui in acest loc ,pentru a admira un apus superb in mijlocul desertului si a admira inca odata frumusetea Palmyrei. Aici poti sa numeri si sa apreciezi cati turisti au vizitat Palmyra in timpul zilei; majoritatea vin pentru o ultima privire ,in acest frumos loc aflat la o inaltime de cateva sute de metri.
Vizitarea Palmyrei nu dureaza mai mult de 4-5 ore (pentru un turist normal, dar daca esti istoric poti sa stai o viata aici) si dupa-amiaza m-am hotarat sa iau un taxi( impreuna cu 2 francezi) sa vedem un sat de beduini si o rezervatie de antilope si struti.
Beduinii sunt unii dintre cei mai ospitalieri oameni din lume , dar in ultimul timp acestia traiesc de pe urma turismului si nu cred ca sunt beduini in proportie de 100% ; totusi este interesant de vizitat un asezamant de beduini, chiar daca acestia nu stau permanent in corturi ,si nu duc o viata chiar nomada ; iar cand vine vremea rea( iarna ) se muta in orase( este o supozitie de-a mea, ei nu o sa o recunoasca niciodata) . Un sat de beduini este format din cateva familii care sunt foarte unite intre ele si se ajuta unii pe ceilalti indiferent de situatie. Toate femeile , in timpul zilei, stau impreuna si fac muncile casnice de la preparat mancarea, spalatul rufelor, curatenie pana la cresterea copiilor; barbatii se ocupa cu aprovizionarea si cu …turistii…stau cu ei la un ceai si povestesc toata ziua, dar aduc si banii…tot de la turisti…
Corturile in care stau sunt impartite in doua zone: zona barbatilor si zona femeilor ; in zona barbatilor am fost noi invitati la ceai si la discutii iar in zona femeilor ( se numeste “harem”) , turistii nu au acces si acolo se pastraza si bunurile familiei .
Dupa vizitare satului de beduini am mai mers cativa kilometri pana la o rezervatie de antilope , pe care din pacate nu le-am vazut decat cu binoclu ( ne-am urcat intr-un turn de observatie la inaltime) deoarece erau la peste 500 de metri departare; strutii i-am vazut de aproape si m-au socat cat de mari pareau-cred ca erau un neam de struti “altoiti” deoarece erau dubli fata de ce stiam eu de la gradina zoologica si de la fermele private. Tot acolo am vazut cum vaneaza beduinii vulturii sau pasarile mari de prada: leaga de spatele unui porumbel un fel de capcana formata din sarme si cand acesta prinde porumbelul cu ghearele, acestea se prind in capcana si vulturul nu mai poate zbura; cred ca porumbelul este dresat sa nu zboare decat in jurul stapanului pentru ca acesta sa vada cand pasarea de prada s-a prins in capcana.
In Palmyra m-am intalnit cu un canadian care venise de 3 ani in Siria, se stabilise in Damasc si motivul principal a fost sa invete araba; primul an n-a invatat nimic…apoi a inceput din al doilea an sa invete cateva cuvinte si notiunile de baza si acum in al treilea an incepe sa aprofundeze. Mi-a spus ca cel mai bun loc pentru a invata araba literara este in Damasc ( localnicii vorbesc o araba curata) si ca in acest timp el a predat engleza pentru a se intretine. L-am sfatuit ca daca vrea sa invete rapid araba sa-si ia o araboaica( ca prietena) cu care sa locuiasca si in maxim 2 luni o sa vorbeasca fluent-cu conditia ca gagica sa nu stie engleza…
Tot el mi-a spus ca au fost mari probleme cu internetul pana acum cateva luni si nu aveai nici o sansa sa publici ceva pe un blog (totul era blocat si cenzurat)…se pare ca nici acum nu ai acces la “Facebook” si la “Youtube”...
Sa va povestesc cateva gesturi ale arabilor care sunt tare nostime si care fac parte din comunicarea lor reciproca; pentru a spune “nu” ei ridica sprancenele cu o miscare a capului spre spate si un mic zgomot din limba- la inceput crezi ca nu inteleg engleza ta, dar dupa cateva intrebari (si cateva zile) deduci ca este un raspuns negativ . Cand un arab misca din cap din stanga spre dreapta , inseamna ca nu intelege ; si unul din gesturile care-mi place cel mai mult , cand pui mana dreapta la inima inseamna “nu , multumesc!”…am inceput sa-l folosesc cand ma intreba arabi daca nu vreau taxi, sa intru intr-un magazin de-al lor, sa cumpar ceva , etc…dar de multe ori nu functioneaza …sau se fac ca nu inteleg…
Manifestarile publice de afectiune intre un barbat si o femeie nu exista; nu ai sa vezi aici ( sau foarte rar) ca un barbat sa tina in brate o femeie in public si sa se poarte tandru cu ea. Barbatul si femeia sunt egali in islam ( desi unii considera ca in lumea araba barbatul este superior femeii) dar ei au fost creati diferiti si au roluri diferite; islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc ( asa este !, si eu sustin asta…sau asa ar trebui sa fie !). Nici unul nu-l domina pe celalalt si fiecare are drepturile si indatoririle sale iar impreuna trebuie sa formeze o familie fericita si implinita care sa constituie baza unei societati prospere.
Contrar opiniei multora , femeia are suficiente drepturi in lumea araba: poate sa-si aleaga singura sotul, poate sa mosteneasca si sa aiba avere, sa divorteze in anumite conditii( cand barbatul nu o satisface, nu o poate intretine sau o bate); ea nu se supune decat lui Allah si are dreptul sa-si contrazica sotul sau tatal daca i se cere sa faca ceva impotriva legilor lui Allah.
O sa va mai povestesc despre obiceiuri si traditii , de aici , din mijlocul lumii arabe, dar maine ma asteapta o zi grea, trebuie sa ajung in Liban, si singurul drum este sa tranzitez ( din nou) Damascul, cu a lui aglomeratie imposibila.