Hola ! sau “bon gia” …asa se salute localnicii…

Intre Salvador si Recife sunt zeci de plaje ….da, daca va uitati pe harta sunt zeci, dar daca mergeti cu masina , o sa intalniti sute: unele in statiuni ca “Praia do Forte” sau “Praia do Frances”, unele aflate in sate micute, unele  singuratice dar cu un bar pe ele ( unde mai vezi unul sau mai multi localnici- pana la ora 4-5 cand pleaca si acestia) si multe , multe plaje izolate in care nu intalnesti pe nimeni, lungi de sute de metri,  poti sa dormi pe ele , sa faci baie singur, sa faci castele …din nisip bineinteles ! J si sa te bucuri de apa, nisip fin ,  valuri si Soare.

Apa este mult mai limpede, cristalina si albastra decat la orice mare din Europa , dar inferioara apei din Caraibe, Oceanul Indian sau Pacific, nisipul este cam la fel ( cu unele zone de nisip alb) , plajele normale ca latime  in timpul fluxului si late, late la reflux,  intrarea in apa este lina ,  in majoritatea cazurilor este cu nisip, dar temperatura apei este incredibila …in timpul zilei nu simti cand intri in apa ! iar seara este mai cald decat afara si mai placut sa stai in apa !

Zona de plaja din apropiere orasului Recife se spune ca este cea mai frumoasa …asemanatoare cu Caraibe  iar noi ne-am oprit cateva zile in statiunea Japaratinga, de unde am plecat cu masina si la alte plaje renumite imediat la sud de Recife.

In Japaratinga am oprit la intuitie la o pousada ( pensiune)  aflata pe marginea drumului si cu iesire la plaja ; ni s-a parut curat, cu terase , piscina mare , spatiu generos, iarba tunsa si ingrijita si aveau si camere cu vederea la ocean , la cativa zeci de metri de apa. Ne uitam din camera minute intregi la ocean , la plaja,  rasaritul il vedeam din pat, tot de acolo auzim valurile …si tot de acolo am vazut intr-o noapte si luna plina…totul magnific !..50 de euro camera cu mic dejun bogat ! J .

 Pe coasta de nord-est a Braziliei, sunt doar cateva locuri in care se spune ca mai poti sa vezi corali ( facand snorkeling) ; unul din locuri se afla in Japaratinga , si celalalt in Maragogi ( un orasel-statiune aflat la 15 kilometri spre nord) . La vreo trei kilometrii de tarm, in interiorul oceanului,  se afla niste piscine naturale ( un fel de estuare in care apa are doar un metru adancime) si unde poti sa ajungi doar cu barca.; sunt barci turistice care duc turistii acolo dimineata, se sta cam 2-3 ore ( pana vine fluxul) si apoi te aduc barcile inapoi. Noi fiind 4 am luat o barca micuta , si in cateva minute eram cu masca  pe ochi si tubul in gura admirand pestii colorati din apa. Nu am gasit( cel putin eu)  ceea ce ne asteptam ; din pacate coralii aceia renumiti erau doar niste ramasite ( fara culoare) , iar pesti colorati erau destul de putini…oricum pentru Dana, Paul si Laura ( care erau pentru prima oara la snorkeling) a fost o experienta placuta si au fost incantati ….Paul,  mai, mai sa-si bage aparatul in apa sa faca poze si la pesti…J

Dupa doua ore de cautat pesti si corali in interiorul piscinei naturale am simtit ca ne-am ars (efectul lotiunii fusese anulat de apa) si am hotarat sa plecam continuind  drumul spre Nord in cautarea altor plaje si a altor locuri unice.; abia dupa cateva ore am simtit efectul Soarelui din cele doua ore de snorkeling …toti eram rosii pe spate si umeri …unii chiar arsi !

O sa las pe ultimele zile  gastronomia braziliana, dar ce credeti ca mancam des,  in fiecare zi si fara numar ? ….da, fructele exotice de aici !

Sa incep cu fructele cumparate la galeata de pe marginea drumului ( 5 lei galeata) –mango proaspete si coapte cu gust incredibil …sunt in copaci pe marginea drumului si doar lenea si caldura ne fac sa nu oprim si sa le culegem …si la cat de ieftine sunt, nu merita nici sa ridici mana( sau sa le culegi de pe jos). Bananele sunt omniprezente ( inclusiv cele micute si aromate) , papaya, ananas, avocado si am mai gustat si alte cateva fructe ciudate : un fel de prune acrisoare, un soi de mere  cu samburi multi si un fruct care seaman cu corcodusele- toate cumparate pe marginea drumului de la localnici care stau cu ele pe niste mese improvizate cu un pic de umbra …la localnici niciodata nu am negociat- la cat de ieftine sunt toate si cat de politicosi localnicii, nu-ti vine sa faci asta .

A, era sa uit de nucile de cocos …zilnic bem cateva , tot cumparate de la localnici , acestia pastrandu-le si vanzandu-le din cutii izolate termic si la gheata - costa intre 1 si 2 lei; sunt peste tot cocotieri si intr-o zi am vazut cum se urca localnicii in copac dupa ele: au doua fringhii , una legata la picior si una la mijloc si celelalte capete pe copac, cu ajutorul acestora se urca pana in varf,  si acolo taie nucile in functie de cerinte : pentru productia de nuca de cocos se aduna nucile galbene coapte ( care merg industrial la extragerea miezului alb) , iar pentru baut apa din nuca de cocos , se aduna nucile verzi in care continutul de apa este mare si gustul perfect ; la nucile verzi substanta alba nu este inca formata si rar poti sa o mananci …dar lichidul esta asa bun si hidratant !…mai ales rece, cand afara sunt 35 de grade …la umbra!  

Pana maine …”ciao” sau “adios” …cum spui la despartirea de un localnic …dar mereu trebuie sa spui si “obrigado” ( multumesc)  sau “obrigada” ( in functie de sexul persoanei ) pentru ca mereu ne ajuta localnicii cu ceva .

Au trecut deja cateva zile fara sa scriu, si am atatea sa va spun…incat cuvintele imi vin ca o avalansa…

Dupa frumoasa Praia do Forte am condus aproape 5 ore pana la un oras aflat pe malul raulul San Francisco, Panedo; dar nu am condus non-stop, ne-am oprit cateva minute intr-un satuc micut , San Cristovao, care este patrimoniu UNESCO si unde am vazut un mini-Salvador: un centru istoric cu case medievale, strazi pavate, biserici ca acum doua sute de ani si magazinase care vand de toate pentru turisti. La noi au avut succes lucrurile facute “de casa” – gemurile, prajiturele, gogosi… J

La Panedo am ajuns cand deja se intunecase dupa ce am traversat raul San Francisco cu bacul ( exact ca la Braila). Am avut de ales intre doua locatii aici : Pousada( pensiune in portugheza)  Colonial si un hotel inalt , maiestos ( Hotel San Francisco) …eu cu Paul am ales pensiunea care era de fapt  o casa mare coloniala transformata in pensiune – cu camera mari, inalte, cu obloane in loc de geamuri, holuri generoase , scara imensa, marmura, tablouri …dar cam murdara! Nu vreau sa amintesc ce ne-au auzit urechile de la fete…dar nu in fiecare zi dormi intr-o casa coloniala de sute de ani…iar daca o faci intr-o locatie in care s-au investit multi bani, tot multi o sa si platesti pe noapte. Noi am negociat 2 camere pentru 50 de euro. Partea distractiva a fost micul dejun : exact ca pe timpul comunismului in Romania- localul, chelnerul, recuzita( mese ,scaune fete de masa, farfurii, tavi, etc) , un televizor care mergea cu intermitente , si nu in ultimul rand mancarea : cateva felii de sunca si cascaval…

Dar orasul ne-a placut la toti: cladirile, strazile, magazinele, piata orasului ( plina cu fructe, legume ,carne,mancare diversa si tot felul de condimente si alimente necesare traiului), biserici, toate pe malul celui de-al doilea fluviu ca marime ( dupa Amazon) din Brazilia –San Francisco.

Au urmat alte cateva sute de kilometrii de condus si alte sute de opritoare de viteza …aici trebuie sa ma opresc sa va povestesc ce este cel mai deranjant lucru la strazile din Brazilia- ele in principiu sunt bune, nu foarte aglomerate, asfalt fara gauri, late, majoritatea  cu banda de siguranta dar….au o mica problema …in loc de semne cu restrictii de viteza sunt turnate niste denivelari inalte pe care daca nu le vezi si nu incetinesti pana la limita de oprire, poti sa-ti distrugi rapid masina pe jos ; am mai vazut asemenea denivelari in tari din America de Sud , dar ca aici - dese si  asa inalte- nu am vazut nicaieri. Trebuie sa ai multa rabdare sa conduci pe aici- opresti aproape de tot pentru a le trece si asta se intampla , de multe ori, din 50 in 50 de metri-si datorita lor scade si media orara de deplasare.

Inainte de a se intuneca (la ora 18 aici deja e intuneric) am ajuns intr-o alta statiune luxoasa de pe tarm : “Praia do Frances” , la o pensiune aflata la mica distanta de plaja. Plaja,baie, plimbare, mancare buna ( si la pensiune si la terasele de pe plaja) si…iar am avut o aventura:

Plimbandu-ne pe plaja, am vazut o medusa interesanta esuata pe tarm – culoare mov, ca un balon umflat, cu tentacole multe si  destul de mare; am pus piciorul pe “burta” ei ( care parea umflata cu pompa) si am vrut sa o intorc cu piciorul…in urmatoarea secunda am simtit o arsura la un deget al piciorului- ca o electrocutare….am simtit ca m-a intepat…si am dedus ca are  venin deoarece incepea sa ma doara destul de tare . Am spalat degetul in apa marii, l-am frecat cu nisip…durerea persista…Paul mi-a spus ca poate sa dureze si cateva zile durerea- vazuse la un turist intr-o excursie anterioara o intepatura similara; am ajuns la pensiune , am cautat pe internet sa identificam medusa si : “una dintre meduzele periculoase din Oceanul Atlantic –“men of war”… “cea mai raspandita intepatura  de medusa din America de Sud” ….mii de cazuri anual raportate( probabil milioane neraportate) , doar cateva cazuri mai grave si parca doar doua decese ( dar cei cu alte boli cornice) …m-am linistit ! La mine era cea mai simpla intepatura , medusa era probabil moarta si nu mi-a lasat urme rosii cum face la cei pe care ii inteapa in apa. Dupa cateva ore mi-a trecut si durerea si cicatricea , dar a ramas lectia invatata …nu atinge nicio vietate marina pe care nu o cunosti !

Nici la Praia do Frances nu am stat mai mult de o seara si am plecat spre renumitele plaje cu corali din apropierea orasului Recife .

Maine va povestesc despre corali, snorkeling, arsuri pe spate, ce mancam pe strada, la restaurant ,  unde am mai innoptat...si aproape tot ce am vazut si trait.  

Coasta de Nord-Est a Braziliei este un paradis ascuns pana si pentru  majoritatea brazilienilor; abia acum cativa ani a inceput sa se dezvolte turismul in aceasta zona si , deocamdata, doar cativa  brazilienii sunt cei care se bucura de frumusetea litoralului de la Oceanul Atlantic. Suntem de 3 zile pe drumuri ( prin diverse statiuni de la ocean) si nu am gasit nici un strain !!!!! ….da, am stat cateva minute sa ma gandesc , dar nu am intalnit( de cand am plecat din Salvador)  decat brazilieni….nu pot sa-mi explic de ce …asa o frumusete si europenii( sau americanii) nu au descoperit-o .

Plajile sunt imense – dimineata (in timpul refluxului) au si 100 de metri latime, iar seara tot mai raman cativa zeci de metri pe ce sa stai sa te bucuri de apus  …apa este curata ( chiar daca nu la fel de cristalina ca in Oceanul Indian sau Pacific) si ce este interesant : este cea mai calda apa pe care am intalnit-o eu vreodata !...in nici o mare, ocean sau balta ( cu exceptia Marii Moarte) nu am gasit ca apa sa aiba aproape 35 de grade …este incredibil , dar adevarat !...pe tarm ai palmieri, terase si destule locuri sa te feresti de Soarele dogoritor din timpul zilei , dar pe intreg tarmul vizitat pana acum , la ora 4-5 totul se inchide  si nu mai gasesti ( cu mici exceptii) niciun restaurant sau terasa deschisa …nu ai mancat pana la ora 4 sau 5, trebuie sa te duci apoi la supermarket si bagi biscuiti J

Am ramas in urma cu povestile pentru ca la ora 8 seara ( cand ajungem noi in camera) , abia mai am puterea sa fac un dus , sa ma uit pe facebook( of, m-a prins si pe mine acum cand am timp) si la ora 9 ( cel tarziu) deja sunt in lumea lui Mos Ene…promit sa recuperez cat de curand …este deja ora 21… J

Un mic dejun fabulos ( am preluat cuvantul de pe “booking”  care caracterizeaza locatiile de top) , cum de altfel ne si asteptam, intr-o "casa boiereasca"- pensiune , care ne- a facut sa plecam cu regrete din Salvador.

Dimineata la prima ora eram la un centru de inchirieri masini pentru a ne prelua “gazda” noastra pentru urmatoarele 9 zile ; inca odata am aflat ca in Brazilia limbile straine sunt chiar straine si daca in Rio mai gasesti localnici care sa stie cateva cuvinte in alta limba, in restul tarii este o raritate sa gasesti vreun “scolit”….daca nici in Salvador la un centru ( cel mai mare) de inchiriat masini nu am gasit pe nimeni sa stie cateva cuvinte in engleza, ne-am obisnuit cu ideea ca de acum incolo sansa sa comunicam cu un localnic este sa invatat noi portugheza.

Cateva emotii cu cardurile – la inchirierea de masini trebuie sa ai un card de credit pe care sa-ti blocheze o suma) , dar intr-un final , cardul lui Paul ne-a scos din incurcatura …iar cardul Danei a platit masina ; tariful pe zi nu e mare ( vreo 20 euro) , dar s-a adaugat inchirierea unui GPS , si am luat o asigurare Casco completa….in final am platit cam 35 euro pe zi . Planul initial era sa lasam masina in alt oras ( Recife) , dar tariful crestea cu 250 de euro…plus ca biletele de avion de acolo la Rio erau mult mai scumpe . Am preferat ( sau am fost fortati datorita diferentei mari) sa aducem  masina inapoi( peste 9 zile) in Salvador si sa zburam de aici inapoi la Rio de unde avem avionul spre Romania.

Cu Gps este usor sa conduci oriunde …chiar si intr-un oras aglomerat ca Salvadorul. Prima oprire am facut-o intr-o statiune la vreo 80 de kilometrii nord de Salvador – Praia do Forte- unde era plin de localnici brazilieni veniti in vacanta; in Brazilia luna februarie este echivalenta lunii august in Europa, si este plin sejur estival . Am gasit usor un hostel superb aici si dupa ce am iesit la plimbare prin statiune ne-am dat seama ca era singura varianta ieftina din localitate – plin de locatii de lux. Statiunea are cateva strazi pietonale pline de restaurante, magazine de firma, magazinase cu suveniruri si este o placere sa te plimbi pe ele . Deasemenea plaja este minunata, dar intrarea in apa , din pacate , lasa de dorit datorita stancilor care te pot taia la picioare; exista doar in centru , pe o lungime de 100 de metri o portiune perfecta .

Noi vom asocial  “Praia do forte” cu frumoasele si gingasele broaste testoase …aici se afla un centru de inmultire a lor, unde pentru prima oara am vazut “bebe” de broasca testoasa; e fantastic sa vezi un pui abia iesit din ou si care a vazut lumina zilei de cateva secunde. Un centru de cercetare si inmultire foarte bine pus la punct , cu multe informatii, bazine cu broaste de toate marimile, speciile, iar cireasa de pe tort a fost ca am pus mana pe un rechin-asistenta( o specie de rechin inofensiv). Am mancat bine pe o terasa , ne-am plimbat pana seara ( de fapt seara aici inseamna ora 19) iar la ora 21 eram deja in pat – ne oboseste foarte tare aerul , drumul, caldura ( 35 de grade la umbra) , umezeala si probabil multitudinea de informatii din timpul zilei .

Daca ne culcam cel tarziu la ora 21, tot cel tarziu ,ne sculam la ora 6…la ora  6.30- 7 avem micul dejun, iar la ora 7,30 plecam la plaja; deja soarele este puternic si nu rezistam ( cel putin eu) mai mult de cateva minute si urmeaza o baia luuuuuunga si relaxanta in Ocean.

Aici , este cea mai calda apa pe care am intalnit-o eu vreodata la vreun ocean …cu siguranta apa are peste 30 de grade si este o placere sa te balacesti…dar , doar, pana la ora 10-11 cand afara temperatura creste progresiv si Soarele incepe sa arda….atunci plecam la hotel…ne facem bagajul…si plecam spre o alta destinatie….  

     

Salvador de Bahia- “bijuteria afro-braziliana a tarii”- cum o numeste Lonely Planet , orasul medieval al Braziliei…prima capitala a tarii… un oras pentru care merita sa vii cu autocarul 30 de ore – daca nu mai gasesti bilet de avion !

Atractia principala a orasului este centrul istoric - “Cidade alta” –un muzeu in aer liber al arhitecturii din secolele 17 si 18 , cu cladiri coloniale, strazi pavate, biserici vechi si multe alte atractii…. atractia majora din “Cidade alta” este Pelourinho- piata centrala a orasului vechi, cu a ei biserica “San Francisco” …iar in ultimii ani un alt obiectiv a devenit  la moda printre turisti ( mai ales printre cei tineri): piata si casa unde a filmat Michael Jackson un videoclip renumit…”they don’t care about us”- acolo veti vedea piata orasului vechi unde danseaza Michael…iar pe la comercianti multe suveniruri despre Michael si a lui clip.

Plimbandu-te prin orasul vechi simti farmecul de altadata al vremurilor mult apuse ; in Salvador se afla leaganul civilizatiei braziliene: indigenii , europenii ( portughezii) si sclavii adusi din Africa  au realizat un amestec  care a dat nastere poporului brazilian de astazi …celebra “samba” a luat nastere din ritmurile africane amestecate cu muzica portugheza a acelor ani !

Ne-am plimbat cateva ore pe strazile vechiului oras , am facut poze cu locanicele imbracate in rochii de altadata , am stat pe terasele din pietele micute dar pline de activitate , am cumparat prostioare de la zecile de magazine de suveniruri care se afla la parterul tuturor cladirilor si ….am facut o prostie pe care nu o sa o uit niciodata…si de care va vorbi ,mult timp de acum incolo, o strada intreaga din oras…Am vazut la un negustor ambulant niste legume micute asemanatoare cu rosile cherry si care se vindeau la punguta…am intrebat ce sunt , mi s-a raspuns ceva , nu am inteles , am intrebat daca sunt rosii…mi s-a raspuns “si, si” si am luat 2 pungute ( am negociat la 6 lei amandoua) ….aveam pofta de rosii cherry si am desfacut o plasuta, am luat fructul care semana perfect cu rosia si am bagat-o toata in gura incepand sa o mestec ….in urmatoarea secunda mi-am dat seama ca nu este rosie ci un fel de ardei, am mai mestecat….si in urmatoarele 2 secunde m-am intrebat daca  nu cumva o fi vreun ardei iute…alte 2 secunde si gura a inceput sa-mi ia foc….am scuipat afara totul …dar arsura se intensifica….plangeam de durere…urmatoarele minute in jurul meu s-au strans localnici de pe strada , au venit cu ajutoare ( apa, zahar, gheata…) si toti imi spuneau cate ceva …o vedeam pe Laura cum se prapaste de ras…Paul imi facea poze , Dana imi dadea sfaturi….si eu plangeam de durere si simteam ca-mi ia foc gura  …cateva minute nu am putut sa vorbesc …stiu ca apoi a venit un localnic cu cateva fructe si dandu-mi-le mi-a spus…”astea sunt fructe” …tu ai mancat altceva”!...atunci am inceput sa zambesc si eu…durerea incepea sa ma lase …dar a mai  durat cateva ore…scazand cu timpul !...nu voi uita niciodata Salvador si a lui ardei iuti ! J

Orasul Salvador gazduieste cel mai mare carnaval din Brazilia( mult mai mare decat cel din Rio care il eclipseaza pe acesta doar datorita renumelui) si acest carnaval este declarat “cea mai mare petrecere de strada de pe planeta” de catre Guiness Book. In timpul carnavalului ( desfasurat in aceiasi perioada cu cel din Rio ) , aici vizitatorii pot efectiv participa la petrecere si pot deasemenea si admira parada scolilor de samba de pe strazile orasului fara a fi nevoiti sa plateasca sa intre pe sambadrom ca la Rio . Am citit undeva ca fiecare scoala de samba care participa aici investeste aproape 5 milioane de dolari in parada si pregatirea acesteia , iar banii vin in mare parte din sponsorizari ale firmelor din regiunea de unde vine aceea scoala…este o adevarat industrie creata in jurul acestui popular dans !

Am incheiat ziua cu o plimbare pe faleza cartierului modern unde ne-am cazat ( cartierul Barra), am admirat celebrul far maritim de aici, ne-am mirat de multimea de localnici care se plimbau ( ulterior am realizat ca este sambata seara) si am plecat la culcare cu gandul la micul dejun care urma sa vina in cateva ore in salonul de la pensiunea de lux aleasa .     

Din pacate cele trei zile alocate orasului Rio au trecut …plecam in Salvador de Bahia, fosta capitala a tarii, un oras medieval , foarte frumos ( se spune) dar ( tot la fel se spune) mai periculos decat Rio .

Distanta dintre cele doua orase este de   aproape 2000 de kilometrii si doar adevaratii globe-troteri parcurg aceasta distanta cu autocarele( peste 30 de ore) …important este ca se poate – pentru cei  tineri si care vor experiente extreme.. J …noi am preferat avionul : rapid si…neasteptat de ieftin ( 70 de euro) …in Brazilia concurenta pe liniile aeriene este mare , sunt multe companii si preturile sunt accesibile( la cat de mare e Brazilia , e greu sa te deplasezi altcumva ) .

In 3 ore am aterizat pe un aeroport micut ( desi orasul are peste 3 milioane de locuitori) si aici ne astepta soferul de la pensiunea rezervata …nu am gasit ( cu o zi inainte) locuri la hostelurile din centru istoric ( unde este ideal de innoptat) si a trebuit sa ne multumim cu o pensiune din orasul modern …scumpa ( 50 de euro) dar pe booking avea cele mai mari note si comentarii foarte pozitive.

O casa imensa, cu magazin de lucruri scumpe din Bali la parter, camerele superbe, tot confortul si gazdele foarte sociabile si …cel mai important in Brazilia…vorbeau engleza .

Sa fac o parantez:  in aceast tara imensa , foarte putina lume vorbeste vreo limba straina – asta-i partea rea- partea pozitiva este ca noi romanii intelegem mai usor portugheza si tot ce trebuie sa facem este sa vorbim romaneste cu ei- pentru a intelege si ei ce ii intrebam  …inteleg mai usor decat orice alta limba internationala….aici am vazut si noi ca portugheza este cea mai apropiata limba de limba romana; degeaba am incercat pana acum sa vorbim spaniola, este mai bine sa vorbim romaneste ! ...ciudat , nu?

Micul dejun la pensiunea din Salvador a fost de vis …pregatit de gazde pe loc : fructe proaspete, clatite din tapioca ( o mancare specifica in Brazilia) , diverse placintele, cus-cus din malai, sucuri naturale, prajitura de casa ….si nu mai continui ca incep sa savurez …foarte inspirata alegerea fetelor ! …dupa mine am fi dormit in dormitoarele comune de la hostelurile din centru ( doar acolo mai erau locuri) …e bine ,din cand in cand , sa mai asculti si de femei ! J

Maine va povestesc despre frumusetea din Salvador !

Favelele din Brazilia – un loc, probabil,  unic in lume ; nu cred ca mai sunt cartiere in alta tara in care accesul politistilor si a altor intrusi sa fie inaccesibil . Da, in aceste locuri politisti nu intra…alti localnici din Rio la fel …daca nu te-ai nascut acolo nu ai ce cauta in acel cartier.

Prin anii 1940, brazilienii veniti din satele tarii pentru a munci in Rio, au infiintat si s-au stabilit in cateva cartiere …de-a lungul anilor, aceste cartiere au ajuns la 700 (dupa unii la 900) si s-au extins si pe orizontala si pe verticala cu venirea cat mai multor imigranti din zonele sarace ale tarii; in Brazilia era o lege a primului venit- daca te stabileai intr-un loc si locuiai acolo 10 ani, intrai automat in posesia pamantului pe care il foloseai. Asa au ajuns multi imigranti ( veniti din toata tara) sa ramana din tata in fiu in aceste favele si sa fie proprietari. Economia de piata si-a impus regulile ei, in favele au aparut comerciantii, cei intreprinzatori, a crecut diferenta intre paturile sociale si imediat si traficantii de droguri si arme impreuna cu proxenetii …  au preluat controlul asupra acestor cartiere, au impus niste reguli mafiote , si  curand lor trebuia sa li se supana toti ceilalti colocuitori; cine nu se supunea era lichidat…cine incerca sa patrunda in aceste cartiere , de asemenea disparea. In ultimii 10 ani, guvernul , a incercat sa preia controlul acestor zone- intervenind in forta cu ajutorul armatei si a politiei- dar numai 20% din numarul total de favele ( intre 600 si 800) sunt acum pacificate( poti sa intri in ele ); in aceste favele poti sa intri ( cu ghid local) fara sa-ti fie frica ca nu mai iesi viu …in celelalte cei care s-au aventurat au iesit fie cu “picioarele in fata”, fie au disparut pentru totdeauna…mesajul liderilor favelelor este ca nu vor intrusi in ele si vor lichida pe oricine intra pe teritoriul acestora. Numai intervenind in forta( cu sute de politisti si militari) se poate pacifica o favela …si apoi aceste forte armate guvernamentale  trebuie sa stea mult timp  pe strazile acestor cartiere .

In Rio exista cateva firme serioase ( nu sunt mai mult de 5 …mai sunt si alte cateva cu risc) specializate in turismul prin aceste favele pacificate; aceste firme au ghizi angajati care locuiesc acolo, au legaturi in favelele respective si zilnic ii conduc pe turisti pe strazile care pana nu demult nu fusesera calcate de picior de intrus.

La ora 4 ne-am intalnit cu o blonda care numai brazilianca nu parea …dar era ghid care locuia in favela; grupurile sunt formate din maxim 10 persoane , al nostru nu avea decat 8; am urcat cu un microbuz pana sus la cel mai inalt punct al cartierului( favelei) si acolo microbuzul ne-a “parasit”, noi urmand sa venim pe jos pana la intrarea de la baza dealului. Acum , pot sa declar ca toata legenda care s-a creat in jurul favelelor este mult denaturata si exagerata; exista un sambure de adevar , dar nu asa cum majoritatea  oamenilor cred : in favele pacificate se poate intra fara probleme si fara ghid ! ….exista deja hosteluri in care locuiesc zeci de turisti, restaurante, magazine ( toate mult mai ieftine decat in zonele turitice clasice) , iar daca vrei sa descoperi, cel mai bine,  atmosfera  locala a Rio-ului, acolo trebuie sa stai. Seara sunt seri de jazz, de muzica braziliana, de dans si daca respecti cateva reguli simple de securitate , sunt sanse mici sa fi jefuit . Nu pot sa comentez nimic despre favelele unde politia nu a preluat controlul , dar pana voi ajunge acolo, voi crede ce se spune , si anume ca este un teritoriu “tabu”.

Plimbarea de-a lungul favelei Vidigao ( a doua ca marime din Rio) a fost una placuta, fara incidente, am remarcat ca aproape toate casele se dezvolta pe verticala ( isi construiesc toti etaje si mansarda la case ) , majoritatea fura curent si apa ( mai putin cei care au o afacere gen magazin, bar, restaurant, hotel, etc) si mizeria a ramas chiar daca politia a preluat controlul J .

Noua ni s-a parut un cartier normal, cu oameni simpli, cladiri ca in orice cartier sarac din lume- cu multe desene artistice pe ziduri, magazine, baruri, saloane de infrumusetare ( brazilienii sunt mari consumatori de asa ceva) , masini normale ( mai vechi decat in alta parte) , copii care se joaca pe strazi si nu am simtim o clipa ca aici s-au intamplat vreodata lucruri anormale ; deasemenea nimeni nu se uita la noi ca la niste extraterestrii cum ne-am fi inchipuit …toti isi vedeau de treaba lor !

In pretul turului ( destul de scump pentru doar 2 ore -25 de euro) a intrat si o mica gustare la un restaurant local de acolo si dupa acest tur am hotarat ca la urmatoarea vizita la Rio sa locuiesc intr-un hostel din favela.

La intrarea in favela am asistat la un spectacol de dans ( era o scoala de dans pentru copii) , si aproape o ora am asteptat microbuzul sa ne duca inapoi la hotel….ghida ii telefona mereu soferului, dar acesta nu raspundea …asa am ajuns la concluzia ca brazilienii nu sunt prea punctuali …pana la urma ghida ne-a platit un taxi si deja cand se inserase eram in hostel.

Mara (nepoata mea) s-a hotarat sa nu mai vina cu noi in Nord , ii place la nebunie in Rio ( nu are nici foarte multi bani, si ei - ea si prietenul ei Noni- sunt mai comozi….si vor sa se distreze si apoi sa calatoreasca …poate normal la varsta lor !) unde deja si-a facut prieteni localnici, a fost noaptea trecuta la club cu ei, este invitata la petreceri …are alt stil de turism fata de noi ….si intr-un cuvant  vrea sa savureze din plin acest oras minunat !

Fara dubii cea mai superba panorama a orasului  este de pe muntele Corcovado unde se afla statuia lui Iisus Hristos ; este atractia principala a orasului , simbolul lui,  este locul pe care nu ai voie sa-l ratezi daca vii in Rio…sunt putini turisti care vin la Rio si nu urca pe Corcovado …merita !

Pana la baza muntelui poti foarte simplu ajunge cu autobuzul local ( noi fiind 4 si avand putin timp la dispozitie in aceea zi) am luat taxiul care ne-a costat cam la fel ca si biletele de autobuz; la baza muntelui ai doua optiuni : cu trenul pana sus , sau cu microbuzele . Se spune ca trenul este mai spectaculos , dar in aceea zi un copac a cazut pe linia de tensiune si cateva ore acesta nu a circulat….nu am avut de ales si am luat microbuzul …aproape o ora a durat drumul si cozile la ghiseele de bilete ( se plateste microbuzul si intrarea in parcul national unde se afla statuia) , dar odata ajunsi sus incremenesti de uimire ; ai la picioarele tale intreg orasul, cu ale lui minunatii. Este cea mai frumoasa priveliste pe care cred ca am vazut-o eu vreodata ! daca as fi mers intai pe Corcovada si apoi pe muntele de zahar , as fi fost dezamagit de acesta din urma . Statuia nu te da pe spate ( poate doar la propriu pentru a face poze) , si nu mi s-a parut ceva senzational , in schimb privelistea te hipnotizeaza….ai cu siguranta ce vedea in toate directiile : favele fara numar , plaje imense , golfuri ca in cartile postale , zgarie norii din centru,  o farfurie zburatoare imensa in mijlocul orasului  ( A ! , e Maracana ! – din pacate faimosul stadionul a intrat in renovare pentru jocurile olimpice si nu se mai poate vizita). Pe intreg platoul din fata statuii , sute de turisti se inghesuie sa faca poze ….cu statuia , la statuie,  cu orasul , la oras, lor insusi  ( selfie-stick-urile sunt omniprezente)…oricum ar face pozele, nu au cum sa iasa rau aici…360 de grade ai o panorama unica! Te desparti cu greu de asa o priveliste si vrei sa inmagazinezi in minte cat mai multe imagini cu acest frumos oras vazut de sus ; daca as mai veni odata la Rio , cu siguranta as mai merge odata sus pe Corcovado!  Muntele ( de fapt parcul natural de pe acesta)  se spune ca este cea mai mare jungla urbana din lume…in aceasta jungla omul a construit o sosea cu serpentine si un traseu pentru trenul turistic ( un fel de funicular) unde zeci de mii de turisti trec zilnic pentru a ajunge sa vada , de sus, Rio in toata splendoarea lui .

Va fi greu sa ma mai uimeasca vreo priveliste de acum ….voi avea mereu un etalon ….

Se spune ca statuia Mantuitorului este una din minunile contemporane ale globului ( desi eu nu as putea sa o incadrez nici pe departe aici- poate peisajul) , cantareste peste 1000 de tone si are o inaltime de 38 de metri ; statuia a fost construita de sculptorul francez Paul Landowski si – aici vine lucru cel mai interesant pentru noi romanii - un roman , sculptorul  Gheorghe Leonida, a fost cel care a lucrat la chipul lui Iisus….cum sa nu fii mandru de asta? !...

Cu un taxi am ajuns rapid de la baza muntelui  Corcovado in cartierul Lapa, care este considerat de majoritatea centrul economic al orasului …un amestec de cladiri istorice si blocuri  zgarie-nori; atractia principala aici este o biserica imensa ( Catedrala metropolitana San Sebastian)  , construita dupa o arhitectura futurista ,neconventionala care seamana mai mult cu o piramida, cu multe vitralii , foarte inalta si impunatoare ;aici se spune ca pot incapea peste 20.000 de oameni. In centru se afla si majoritatea cladirilor cu birouri din Rio si pe strazi vezi un contrast amuzant : turistii cu ale lor tricouri, pantaloni scurti si slapi si  oamenii de afaceri in costum si cravata…la 35 de grade castigatori sunt turistii !  sute de magazine, cafenele, restaurante, terase,   cladiri care gazduiesc muzee, ministere si multe piete pline cu turisti…si hoti ! Aici am fost avertizati, de la hostel,  sa nu scoatem aparatele foto , noi am facut-o si imediat cativa localnici ne-au atentionat ca nu e bine ce facem …suntem prada sigura pentru hotii care smulg aparatele din mana si fug ; ne-am conformat , dar nu foarte convinsi ca era un pericol…pietele pareau sigure , era in plan zi si mai ales ca erau pline de oameni ! Poate ca incidenta atacurilor este mare aici, dar cred ca hotii actioneaza cand e mai putina lume si ataca turistii mai firavi…eu ma indoiesc ca m-ar ataca cineva pe mine sa-mi smulga aparatul din mana…dar nu am vrut sa risc inutil !

Nu-i asa ca va imaginati unde am servit pranzul in Rio-downtown( centru ) ?....bingo ! …la un “buffet a kilo” ! ….rapid, gustos, mult si ieftin ! …nu exista alt local mai bun in Rio !

Am promis ieri ca va povestesc despre mancarea din Brazilia, dar o sa va mai tin cateva zile pentru ca trebuie sa mai experimentez cateva feluri de mancare si abia apoi o sa pot sa va introduce si pe voi in gastronomia locala.

Nu poti sa declari ca ai vizitat Rio, fara o vizita in faimoasele ( din pacate din punct de vedere negativ) favele. Multi ati auzit de ele dar putini stiu ce sunt acestea : cartiere in care stau majoritatea localnicilor ,  multe din ele neaccesibile turistilor sau strainilor , in care legea era ( sau este in majoritatea  din ele) facuta de traficantii de droguri. Maine vom merge acolo ! …  

        

 Dupa 12 ore de zbor ( de la Londra ) ,am trecut Ecuatorul,  ne-am intors cu “capul in jos” , am schimbat anotimpul , si am ajuns  in   Rio de Janeiro.

 “raul din ianuarie”- in traducere libera , te cucereste din primele clipe : trecerea frontierei la aeroport este o formalitate iar politistii ( imbracati in tricou si pantaloni scurti) nu te intreaba nimic ci doar zambesc si iti spun “bun venit”; asa usoara intrare intr-o tara mai rar intalnesti. Desi o tara imensa ( cat intreaga Europa) , aeroportul pare micut (bine , probabil mi s-a parut venind de la Heatrow cu a lui cateva terminale ), am gasit repede soferul de la hostel care ne astepta cuminte cu numele nostru scris pe un bilet in mana , la fel de repede am iesit din parcare si pe o caldura de 32 de grade ( la 9 seara)  in 30 de minute eram la hostelul nostru in apropiere de Copacabana si Ipanema . Mara –nepoata mea din Canada- venita cu o zi inainte ne astepta cuminte in camera ei ( nici nu putea sa ne astepte altcumva pentru ca, compania aeriana ii pierduse bagajul si era …aproape…in fundul gol) . Am facut cheta …un chilot, un tricou, o pasta de dinti ….si am “imbracat-o”cat de cat…Prietenul ei ,Noni, la fel de “norocos”ca si ea , a fost oprit pe aeroport de autoritatile americane , si …a pierdut avionul …nu s-a lasat , a doua zi a platit alt bilet – de data asta fara escala in America- si a ajuns cu cateva ore inaintea noastra ….imi place de el ! …hotarat baiat !

Rio este cu patru ore in urma Romaniei , si pe la ora 11 seara ( ora 3 in Romania) am adormit fericiti ca totul decursese perfect pentru noi.

Dimineata, mic dejun ideal pentru niste  calatori ca noi ( fructe si mai putina mancare) , am socializat un pic cu receptionerul si dupa cateva sfaturi  am iesit pe strazi cu putini bani la noi, cu aparatele foto camuflate si cu putina  teama de multele povesti auzite ; faima Rio-ului este de oras periculos, dar daca respecti cateva reguli nu ai de ce sa te temi : nu mergi in locuri izolate( mai ales singur) , noaptea mergi cu taxiul peste tot, nu te afisezi cu haine, bijuterii, aparate foto scumpe , si daca chiar vrei sa te aventurezi sa simti “pulsul”orasului si sa traiesti “la maxim”, nu-ti iei nimic la tine( bani, telefon , aparat foto)  si in afara de a-ti lua hainele de pe tine nu patesti nimic ; aici nu e Irak, Afganistan sau Siria, nu sunt teroristi sau localnici care sa te omoare…sunt doar oameni saraci care vor sa traiasca mai bine  !...si daca gasesc vreo “comora” (pentru ei si un tricou e valoros)  la vreun turist ratacit , scot cutitul ( sau arma) si amenintandu-l i-o iau !

Sunt multe “legende” legate de oras si evenimente de aici , dar in nici una nu am auzit  de crime cu turisti si de lucruri mai grave ….oricum, daca respecti regulile sugerate de localnici, nu ajungi sa ai nici o problema!

Nu-mi aduc aminte sa fi intalnit in calatoriile mele de-a lungul si de-a latul Pamantului un oras care sa le aiba pe toate ( sau ma rog aproape pe toate) : plaje superbe , munti cu panorama unica, temperatura ideala tot anul , mancare pentru toti mofturosii, atmosfera de vacanta mereu, muzica care te face automat sa te misti dupa ritmul ei , oameni calzi, sociabili, vorbareti , preturi rezonabile …si sunt doar cateva atribute pozitive descoperite pana acum … Rio a intrat ( dupa prima zi) in topul 3 orase  pentru mine( a subclasat Buenos Aires) .

Dimineata am urcat cu telecabina pe faimosul munte de zahar – Pao de Azucar- unde ai o panorama impresionanta asupra plajelor care fac ( si ele) faimos acest oras : Copacabana, si Ipanema. Noi aici , pentru prima oara,  ne-am facut o idee despre maretia acestei metropole – de aici vezi relieful geografic al zonei , descoperi  golfuri de vis, zeci de plaje, poduri suspendate,  zgarie-norii din centru economic , vezi zecile de favele care strajuiesc orasul ( iti imaginezi ca acolo traficantii de droguri fac legea)  si realizezi ca Rio este unic   ; la o aruncatura de bat vezi muntele Corcovado unde se afla statuia Mantuitorului Iisus Hristos – adevaratul simbol al orasului si cel mai vizitat obiectiv.

A urmat o baie ( deocamdata doar la picioare) pe faimoasa plaja Ipanema , o plimbare pe nisipul alb si bine incins de soarele din emisfera sudica ( unde acum e plina vara) , multe poze, putina lume( la ora 12 , la 35 de grade putina lume sta la soare) si majoritatea terenurilor de volei si fotbal de pe plaja erau goale- spre seara , se aprind reflectoarele si apar si jucatorii( jucatoarele J) .

Imediat dupa Ipanema ( la fel de mare si frumoasa ca si rivala ei mai faimoasa) se afla , poate, cea mai cunoscuta plaja din lume : Copacabana! …imensa …lata , lunga , curata…strajuita,pe o parte,  de la fel de celebru bulevard “Atlantico” cu zecile de hoteluri si magazine de lux si de cealalta parte de un ocean cu valuri mari si in permanenta activitate- Oceanul Atlantic .

Pe plaja zeci de comercianti ( ca pe vremuri la Mamaia) , care vand de toate ( haine , lucruri de plaja, prostioare, etc) , zeci de barulete cu bere , sucuri si mancare simpla, si mii de turisti si localnici care , ca si noi, casca ochii….si gura …

Preturile la comerciantii de aici nu sunt prohibite ( pe Coasta de Azur sunt mult mai mari) si toate localurile sunt curate si la standarde ridicate …aproape orice turist cred ca isi permite sa bea un suc sau o bere pe Copacabana …ceea ce la Miami sau Monaco nu as putea spune .

Frumoasa plaja si pot spune fara sa gresesc ca isi merita renumele…si as baga-o si pe sora ei “Ipanema” in aceiasi liga! …cred ca este eclipsata pe nedrept de Copacabana!

In apropiere unde credeti ca am mancat de pranz ? ….”buffet a kilo” !...da, pe Copacabana am mancat la un restaurant ( unde mananca localnicii) la kilogram ….mi se pare cel mai practic restaurant din lume ; mancare traditional braziliana , multa, gustoasa si….destul de accesibila ….dar despre asta …si mult mai multe …maine ...  somn usor 1     

Brazilia …si eu ma mir cum a scapat pana acum …majoritatea tarilor din America de Sud mi-au fost gazde , dar cea mai mare tara de pe acest continent vesel “s-a lasat asteptata”…probabil nu am fost pregatit  pentru o asa maretie( si la propriu si la figurat)….sau nu a fost ea pregatita pentru un asa maret calator :-)  …

Peste cateva zile este timpul Braziliei …si va voi invita si pe voi sa vizitati in cel mai usor, comod si ieftin  mod aceste meleaguri…lecturand !

-Este cineva care nu a auzit de orasul distractiei mondiale ? …Rio …

-este cineva care nu a auzit de cel mai ( probabil)  faimos carnaval ? …carnavalul de la Rio !

-este cineva care nu a auzit de cea mai (probabil) cunoscuta plaja?  …Copacabana !…

-este cineva care nu a auzit de cel mai mare , impresionant si renumit stadion de fotbal ? …Maracana ! …sa va mai intreb si de Pele ?

Samba ,bossa-nova,  Amazon , fotbal , cafea , favelele rau famate din filme …sunt doar cateva cuvinte care duc cu gandul la Brazilia …peste cateva zile sper sa stiti mult mai multe .

Pe drumul de intoarcere din Samoa , ma documentam despre Mexic …era destinatia aleasa pentru februarie impreuna cu Honduras si Belize …cu 2 luni inainte ( cam asa cumpar eu biletele) nu am gasit bilet de avion sub 900 euro (si la asa tarif numai in insulele din  Pacific concept sa ajung)…am amanat turul mayas prin cele 3 frumoase tari si trebuia sa le inlocuiesc cu ceva la fel de fascinant …Paul si Laura m-au ajutat …in cateva zile aveam “bilete la Rio” .

Am ales saptamana de dupa carnaval- cand nebunia ( inclusiv a preturilor) se diminueaza… am ales sa vizitam partea de nord unde se afla unul din cele mai frumoase orase ale tari –Salvador de Bahia – fosta capitala …apoi turul este deschis si vom merge “unde vom vedea cu ochii” .

In premiera , alaturi de prietenii nostri Paul si Laura , va mai fi un cuplu : nepoata mea ( era sa zic nepotica mea , dar mi-am adus aminte ce mare s-a facut) Mara impreuna cu prietenul ei care cu acest tur vor avea botezul calatoriilor…sper sa fie de bun augur si , curand, sa ma depaseasca ca frecventa  …Sotia mea, Dana,  abia asteapta sa se imbrace in fustita , tricou si slapi …probabil de asta  zilele acestea isi face muuulte  provizii “anti Zika”-

Stati  “aproape” , in curand Rio va fi la picioarele noastre si pe monitoarele voastre… veti fi conectati cu atmosfera unui oras vibrant (vegheat de statuia Mantuitorului  catarata pe un munte ) , veti avea plaja , apa , distractia de pe Copacabana la un “click” distanta , “cariocas” ( localnicii orasului) vor fi pe blogul meu , veti manca( din pacate virtual)  alaturi de noi la restaurantele “comida a kilo” renumite in intreaga America de Sud ,  voi pune pe blog si facebook poze cu voleibalistele sexi de pe plaje :-) ...cum numai in filme vedeti ! …si veti afla muuuuuulte , muuuuulte lucruri despre aceasta indepartata destinatie .

Nu am obligat pe nimeni niciodata sa calatoreasca( nici nu as putea chiar daca as vrea)  , dar prin umilele mele relatari  am incercat sa conving cat mai multa lume ca orice calatorie este o experienta de viata care te ajuta sa descoperi( sau sa redescoperi)  adevaratele valori in viata pentru fiecare , sa te bucuri de zile relaxante, sa interactionezi cu localnici diferiti de conationalii tai, sa meditezi,  sa te incarci cu energie …dar cel mai important :  SA TE BUCURI SI SA APRECIEZI VIATA – lucru care , din pacate, majoritatea , datorita stilului de viata modern, nu-l mai fac in viata de zi cu zi ….

Mi-am adus aminte de o zicala populara: “ poti sa duci un cal la rau  , dar nu poti sa-l obligi sa bea apa….dar daca ii dai sa linga sare un timp , o sa bea apoi apa cu siguranta singur …eu incerc sa va dau sarea ! …

Ne auzim din Brazilia …