Samoa-sunt momente in viata cand lucrurile vin exact cand ai nevoie de ele si ti  se potrivesc ca o manusa…la mine a fost invers- am mers eu dupa ele….dar mi s-au potrivit, tot ca o manusa…Samoa…

Cum ajungi in Samoa?

Pentru a ajunge in insulele din Pacific, din Europa, trebuie sa opresti in Australia sau Noua Zeelanda si de acolo sa iei…un avion…sau poti sa iei si un yacht privat daca esti milionar. Problema este ca sunt putine companii aeriene care deservesc insulele( tarile) din mijlocul oceanului, si preturile nu sunt deloc concurentiale; un zbor din Noua Zeelanda  costa in medie 500 de dolari…doar dus…deci dus-intors cam 1000 de dolari …din Australia, un pic mai mult. Daca ai putin noroc, si rezervi din timp , poti sa gasesti cu 800-900 zborul dus-intors…deci, daca mai pui si zborul din Europa in Noua Zeelanda ( vreo 1500 euro) , in total vreo 2300 euro –doar zborul - vine automat si concluzia : nu o sa vezi multi europeni pe aici…iar , rucsangii- saraci, cum vezi in toata Asia,  nici unul. Marea majoritate a turistilor prin insule sunt australieni, kiwi ( asa se numesc localnicii din Noua Zeelanda) si americani…si unul din 100 este European…cu bani… J

Dupa un zbor placut de 4 ore am ajund seara la 10 pe un aeroport ( cum imi place mie sa compar)  cat gara din Breaza… 30 de grade !...si umiditatea peste 80% …sauna in aer liber ! …iti iei singur bagajul din avion, te plimbi singur pe pista , si ajungi sa-ti puna stampila intr-o dugeana…apoi vine partea interesanta – te verifica , la sange, daca nu introduci pe insula mancare, seminte,fructe,  flori si alte “vietati”care ar putea infecta insula …au si detectoare cu raze X prin care iti trec bagajele pentru a fi verificate. Te mai intreaba si daca nu vii dintr-o tara cu risc de Ebola ( Africa).

Afara ( de fapt totul se desfasoara afara pentru ca cladirea nu are geamuri sau usi ) te asteapta o armata de taximetre pentru a te duce in capitala tari, Apia, care se afla la vreo 40 de kilometrii departare de aeroport- tariful 20 de dolari! Cu experienta pe care o am , am reusit sa gasesc rapid un localnic care venise sa ia un turist si avea loc in masina …totul este sa intrebi…se bucura sa te ajute …”doar avem loc in masina si nu costa nimic” –mi-a raspuns si in urmatoarele 45 de minute stiam cate ceva despre insula direct de la o localnica nascuta in Samoa, traita in Noua Zeelanda , si retrasa aici la pensionare …

Locatia rezervata de mine ( prima noapte in general imi iau cazare cam oriunde ma duc), era la 2 kilometri de centrul capitalei, pe singura plaja din oras –Vaiala beach…bineinteles ca masina m-a dus direct la bungalow-ul meu care se afla…la 2 metri de plaja …si la 10 metri de ocean; am un bungalow imens, cu dormitor, bucatarie( dotata cu de toate) , living si baie…A, si terasa ! sunt vreo 10 bungalow-uri in curte , toate inconjurate de francipani( un copac cu flori  f frumos mirositoare- unde sunteti Paul si Laura ?).

A batut miezul noptii si eu eram pe plaja din apropierea bungalow-ului  si incercam apa…perfecta !...nu stiu ce temperatura avea, dar imaginati-va ca afara e sauna si atunci nu mai conteaza daca apa oceanului are 25 sau 30 de grade ( cam intre avea) – tot ce conteaza este sa te bagi sa te racoresti .

Am adormit tarziu in noapte( sau devreme  dimineata) dupa ce am omorat vreo 20 de tantari …dar cred ca tot au mai ramas vreo 300 care mi-au gustat sangele .

Prima impresie : oameni extraordinari, toti localnicii sunt supraponderali ( in special femeile sunt ca bucataresele negrese din filmele americane) ) , majoritatea vorbesc engleza, sunt foarte religiosi – pe drumul de la aeroport in capitala ( si apoi in capitala) am vazut zeci de biserici( toate religiile derivate din crestinism) , nu exista pericole de furt, jaf, sau alte primejdii din partea oamenilor- este o tara super sigura- …singura primejdie sunt tantarii si …cainii !...iubita mea sotie – nu e de tine aici !- mi s-a explicat ca noaptea pot fi destul de agresivi , dar de anul acesta s-a infintat un departament de combatere a inmultirii cainilor ( ii sterilizeaza) .

Am adormit “leganandu-ma” in ritmul valurilor si ascultand tantarii facand galagie ( probabil batandu-se pe sangele meu) la urechile mele…  

Auckland – Noua Zeelanda

Din pacate bucuria pe care o simt acum cand calatoresc imi este umbrita de tragedia din Bucuresti L …. sunt alaturi ( si le trimit un gand bun) de cei care sufera prin spitale , sunt alaturi de rudele si prietenii celor decedati, alaturi de romanii care tin doliu zilele acestea. Voi spune o rugaciune , duminica dimineta cand voi merge la biserica crestina din Samoa , si ma voi ruga la templul bahai din Apia pentru sufletul celor care nu mai sunt printre noi . Doamne ajuta sa nu se mai intample asa tragedii nicaieri pentru a nu mai suferi  atatia oameni nevinovati.

Revin cu greu la turul meu…si la povesti…

Pai daca vii din Tokyo , Auchland ti se pare un orasel de provincie …cu un aeroport micut, repede si  usor de ajuns de aici  in centru orasului ( cu autobuzul) , cu un centru care contine o strada principal –Queen str- si un port micut totul putand fi parcurs in maxim o ora – pe jos . Pe strada principala( care se termina in port) se afla zeci de hoteluri( si mari si mici) , zeci de magazine ( si mari si mici) si zeci de restaurante ( si ieftine si scumpe). Bineinteles ca am stat in apropierea strazii principale, la un hostel renumit “YMCA” in care stau multi strainii care vin aici pentru un timp mai indelungat …despre Noua Zeelanda , am mai scris acum 5 ani cand am petrecut aici cateva saptamani  (intrati pe blog si puteti citi) , dar nu cred ca v-am spus ca aceasta tara este cea mai convenabila tara( vorbitoare de engleza)  pentru cei care vor sa invete limba engleza – sunt cele mai ieftine cursuri ( de 1, 2, 3, ..pana la 12 luni) si cele mai bune conditii de cazare si masa ( raport calitate-pret); e plin de tineri  europeni( in special rusi) , sud-americani, asiatici , africani, arabi,  care , probabil, sunt trimisi de parinti sa invete(sunt tineri multi si de aceea am concluzionat asta)  cateva luni, engleza la ea acasa …pe strazi auzi vorbindu-se multe limbi , si multi turisti sunt tineri …rar vezi aici turist in varsta!

Diferenta fata de acum cativa ani este ca , parca, totul s-a scumpit …asa mi se pare , pentru ca nu tin minte sa fi fost atat de scumpa( 60 de dolari) cazarea la hostel atunci; deasemenea si mancarea mi s-a parut destul de scumpa…sau poate nu mai tin eu minte!

Fiecare hostel are tarife mult reduse pentru cei care stau un timp mai indelungat aici , si peste tot in oras exista anunturi cu “inchiriez camera pt student” , “cautam om in agricultura”, “cautam om in constructii” , “se cauta IT-ist” , “vanzator” si multe alte anunturi de munca; se pare ca Noua Zeelanda are nevoie de forta de munca . Tin minte ca acum cativa ani am fost mai impresionat de insula de sud , si chiar incurajam pe blog romanii care vor sa emigreze sa o faca aici , dar cred ca totusi in Nord gasesti mai usor un loc de munca . Daca nu stiti , Noua Zeelanda este alcatuita din doua insule mari , cea din Nord (in care se afla Auckland) si cea din Sud unde densitatea populatiei este foarte mica.

Traseul aeroport-centru este deservit non-stop de autobuze , si in 30 de minute ajungi dintr-o parte in cealalta; nu am vazut nicaieri aglomeratie aici, nu sunt multe masini si nici trafic caracteristic marilor orase iar aerul este mult mai curat decat in orice metropola mondiala( este si un mare avantaj ca este port la ocean).

Din pacate ziua pe care am petrecut-o in Auckland a fost o zi ploioasa , nu am reusit sa ma tin de planul cu vizitarea unei insule micute din apropiere pentru a ma plimba prin natura dar in schimb am stat la povesti cu cei din hostel- calatori ca mine sau studenti care stateau cateva luni pentru cursuri de limba.

Sunt deja in Samoa si ma grabesc sa inchei cu Auckland-ul( sper sa mai scriu cate ceva despre acest oras la intoarcere- voi mai sta atunci 2 nopti aici) pentru ca Samoa m-a dat pe spate !...si nu sunt decat de cateva ore aici !

Nu pot sa inchei fara sa salut niste vechi prieteni de-ai mei ( pe care-i  cunosc de cand ma stiu…sau mai bine zis ei ma cunosc de cand exist…) care locuiesc de multi ani in Germania( si care ma urmaresc acum cu drag)  si care m-au ajutat pe perioada cand faceam “bisnita” cu produse de acolo si cu masini …inca odata multumesc Lili si Peter pentru ajutorul dat atunci, in timpul “saraciei” mele cand eram nevoit sa strang “gunoaie”din Germania…sunt vremuri pe care mi le amintesc cu drag si acele vremuri au pus bazele omului de afaceri de astazi … cu banii pe care ii castigam vara in vacantele studentesti, puteam sa cutreier Europa si sa visez ca intr-o zi voi vedea lumea intreaga.

Maine primul post din fascinanta Samoa !...

.

Konnichi wa, dragi cititori,

Din pacate timpul alocat orasului Tokyo a fost prea putin …as mai fi vrut sa fiu alintat de japonezi cu zambetele lor si plecaciuni la fiecare intalnire , sa mai fiu rasfatat de niste gazde care parca au inventat ospitalitatea, sa intru mai adanc in cultura unica a acestui popor frumos ,   sa mai descopar orasul inca cateva zile , iar apoi sa ies din oras si sa vizitez si alte parti misterioase ale Japoniei…cu siguranta ca o voi face data viitoare .

Sa va spun cateva cuvinte despre clima din Japonia : tara se afla in zona de climat subtropical , cu umiditate ridicata datorita faptului ca este o insula ; in luna august este cea mai calduroasa luna (aproximativ 30 de grade) , iar in ianuarie cea mai friguroasa ( -10 grade) . Destul de des ploua, dar iarna foarte rar ninge, in schimb sunt furtuni si vanturi puternice .

Despre relieful tari va pot spune ca este diversificat in majoritate muntos( cu munti acoperiti de paduri- peste 60% din suprafata este acoperita de paduri ), si este plin de izvoare termale unde japonezii au construit adevarate statiuni balneoclimaterice  ; muntii sunt de origine vulcanica- sunt peste 40 de vulcani activi.

Sunt multe informatii interesante pe care le-am citit despre Japonia , dar , deja sunt in Auckland , si trebuie sa inchei partea japoneza a calatoriei mele.

Ca o concluzie finala : un oras superb , cu oameni minunati, civilizati , modesti, cu o disciplina si constiinta ( inclusiv a muncii) exemplara si in care te simti bine ca oaspete….

O tara fascinanta , plina de mister, enigmatica , care te face sa vrei sa o descoperi cat mai curand ( muntele Fuji-san, insulele Hokkaido si Okinawa, lacuri, cascade ,orase mari, natura, vulcani, parcuri …sunt doar cateva locuri in care as fi vrut sa ma mai duc) , sa-i cunosti istoria , sa cunosti traditia si cultura  localnicilor.

Am citit ,fiind aici, ca celebrul site “Tripadvisor” a facut un sondaj online sa afle cele mai bune destinatii turistice , la nivel mondial, si Tokyo a iesit pe primul loc : au fost peste 10 categorii de studiu , dintre care ( ce imi aduc aminte) –cei mai de ajutor localnici , cele mai bune servicii hotelieri,  cele mai bune servicii de transport, cel mai curat oras, cea mai buna mancare, cel mai bun raport calitate-pret…si mai erau cateva …aproape la toate categoriile Tokio era in primele 10 , la multe pe primele locuri , iar la cateva chiar primul…per general a luat coroana, devansand New-York-ul si Barcelona! Tare !, nu ? …

Am uitat sa va spun si despre primul japonez intalnit de mine acum 24 de ani … 1991- desi student , eram un copil plecat prima oara intr-o aventura prin Europa …destinatia finala Valencia, la un congres de Esperanto…din Germania , neavand bani , am plecat cu autostopul in Spania, iar acolo a trebuit sa lucrez voluntar in cadrul congresului pentru a putea avea cazare si masa …cateva zile am lucrat la garderoba congresului si alte cateva zile la biblioteca …intr-o zi , in camera bibliotecii a intrat un japonez micut care zambind a dat buna ziua ( Bonan tagon – in esperanto) si si-a inclinat trupul spre noi ( eram doi voluntari, eu si o iranianca care radeam…); ne-a intrebat de unde suntem , s-a minunat cum de am ajuns acolo ( din Romania si Iran se pleca la fel de greu cu viza si multi bani)…despre Iran stia multe lucruri , dar despre Romania mai putine …am povestit cateva minute cu el, iar apoi a cautat pe rafturi o carte …”Tehnici de masaj Yumeiho”…a luat toate cartile de pe raft ( vreo 20) si le-a platit …apoi ni le-a dat noua rugandu-ne sa le dam gratis la cei care intra la biblioteca…”un om multumit de masaj”- ne-am zis noi , dar cand a plecat am deschis cartea si pe prima pagina era poza lui…era autorul cartii, creatorul tehnicii de masaj Yumeiho …un om atat de MARE , dar atat de modest rar am intalnit ! Nu s-a laudat o clipa ca el este , ci chiar a vrut sa raspandeasca gratis cartile, ramanan anonim , deoarece credea din tot sufletul in ceea ce facea –domnul  Masaiuchi a fost primul japonez cunoscut de mine …peste cativa ani, cu ajutorul tatalui meu ( esperantist vechi ,  cunoscut si  cu experienta in Romania) , domnul Masaiuchi a vizitat tara noastra  si a pus bazele unei fundatii in Romania , care promoveaza aceasta tehnica de masaj-Yumeiho-in traducere tehnica – stimularea fortei vitale . Specialistii au descoperit ca acest masaj este foarte eficient in tratarea multor boli provocate de o pozitie incorecta a spatelui , care afecteaza coapsele si picioarele. De cativa ani eu fac de 2 ori pe luna acest masaj, iar ca o curiozitate, sotia mea a devenit , acum nu mult timp terapeut Yumeiho , care ii da dreptul de a face masaj terapeutic….japonezii astia !...cum au “intrat” ei in viata mea !? …fara sa-mi dau seama ! 

Cu aceasta scurta poveste , incursiunea mea in   Japonia ( mai bine zis in Tokyo) s-a terminat…

Un alt avion de cursa lunga( 12 ore) m-a dus pe cealalta  emisfera si azi dimineata am aterizat in frumoasul oras Auchland …aici e primavara si localnicii( Kiwi- asa li se spune) se pregatesc de vara. Maine un pic despre Auckland …Somn usor dragii mei si lectura placuta dimineata cand va treziti !

.

Konnichi wa !( buna ziua) din Tokyo –Japonia

Frumusetea unei tari este data si de locuitorii acesteia ! cu siguranta este o propozitie adevarata si datorita localnicilor ,Japonia pare mult mai frumoasa decat este –cel putin Tokyo!

Oameni atat de amabili nu am vazut in viata mea : jumatate din timpul petrecut cu tine il consuma pe multumiri si plecaciuni….chiar daca ei te ajuta pe tine J…

 Dupa o zi de stat in Tokyo deja ma aplec si eu cand intru in vorba cu un localnic ( in magazine, locuri turistice, cand cer ajutor…sau primesc fara sa cer…) si acest gen de respect si salut cred ca este adoptat de toti turistii care viziteaza Japonia – nu poti sa nu o faci cand vezi ca toti o fac …si o fac din inima si fara eforturi- pur si simplu este modul lor de salut si de respect; este ca si cum cineva iti zambeste – nu ai cum sa nu-i raspunzi inapoi cu un zambet …si in Japonia se zambeste “pe banda”.

In Japonia nu se practica stransul mainii si sa fiu sincer aceasta forma de salut de la ei ( plecaciunea)  pe mine ma incanta mai mult decat stransul mainii cum suntem obisnuiti noi. As practica-o cu mult drag , dar cred ca as fi penibil daca la intoarcere m-as inclina sa salut pe cineva … J

 

Una din cele mai apreciate destinatii turistice in Tokyo este templul Senso-ji- probabil cel mai vizitat loc din Tokio ( peste 30 de milioane de turisti anual ); templul Senso-ji este un temple budist , foarte modest si simplu construit ( mult diferit de templele budiste din Nepal sau Thailanda ) care se afla in districtul Asakusa ; este si statie de metro Asakusa si este usor de ajuns din orice parte a orasului . Asakusa este unul din cartierele vechi ale orasului si pe timpuri aici era “cartier rosu”…nu prea se impaca cu templul budist din apropiere , dar probabil ca fiecare cu placerea lui.

Cel mai vechi templul din Tokyo, Senso-ji, incepe cu o poarta de intrare “Kaminarimon”- Poarta Tunetului care are in dreapta si stanga ei doua statui imense-zeul vantului si al tunetului. Zona este foarte aglomerata- va imaginati ca asa este fiind cel ma vizitat loc – dar este o aglomeratie ordonata si atmosfera este una linistita si plina de spiritualitate- ca de astfel peste tot in locurile budiste ; multe insemne budiste , roti specific budistilor , dar aici ele nu se intorc  cu mana ca in Nepal . In jurul templului sunt zeci de magazinase cu suveniruri , toata lumea parca cumpara ceva , si toata lumea e vesela si destinsa . Nu am ratat sa cumpar nelipsitul magnet de aici si m-am invartit mult sa cumpar si eu o “pisica” japoneza , dar sunt prea voluminoase ... Probabil ati vazut statui cu pisici avand labuta ridicata( si multe si miscand-o) – aceste “pisicute”sunt din Japonia si se spune ca aduc noroc … pisicile sunt o adevarata amuleta- se numesc Maneki-neko  dar nu mi le permit in bagaj ( turul meu abia incepe si e lung ). Pe Nakamise Dorj – cea mai veche strada comerciala din Tokio  am hotarat sa mananc la un restaurant local; de fapt nu cred ca era chiar atat de mult “local” pentru ca nu avea mese cu “tatami”( saltele pe care stai jos) si nici nu te descaltai la intare …probabil astfel de restaurante sunt cele cu “stele”, sau cel putin mai scumpe , dar nu am experimentat astfel de locuri. Restaurantul ales de mine era plin de localnici, mesele erau pline si asta m-a facut sa cred ca este o buna alegere…l-a sfarsit m-am felicitat pentru alegerea facuta.

Sa vii in Japonia si sa nu mananci sushi e ca si cum nu ai vizitat-o …am comandat cateva sortimente de sushi ca aperitiv …deja ma saturasem dupa ce le-am terminat , dar venea felul principal: cateva fructe de mare ( creveti cu o scoica gigant) care mi le pregateam la un mini-gratar adus la masa- era un gratarel ( asta o fi diminutivul ?) cu butelie mica de gaz , foarte practic si rapid…in cateva minute mancarea era pregatita si chiar daca eram deja satul , am savurat-o cu multa placere..scoica pregatita in carapacea ei a fost delicioasa cu un sos pe baza de lamaie…m-am lins pe degete dupa- de fapt am mancat mai mult cu degetele deoarece betele aduse nu mi-au fost de nici un ajutor – am uitat sa mananc cu ele –niciodata nu am fost un expert , dar in cele cateva zile din China  parca invatasem un pic …am uitat repede. Localnicii din jurul meu isi comandasera supa , pe care o sorbeau cu placere…si zgomot… si desi as fi gustat si eu sa vad cum e, nu cred ca as mai fi putut sa mai mananc ceva …a fost foarte satioasa mancarea sushi ; japonezii considera ca este o gresela sa irosesti aroma pestelui prin fierbere sau prajire …de aceea au creat sushi. O mancare delicioasa si sanatoasa !

Data viitoare cand vin in Japonia , o sa mananc si o portie de  carne de vita “Kobe” – dar vreau sa ma bucur impreuna cu sotia de asemenea bunatate …singur parca nu-mi vine ! Si o sa platesc cu cardul sa nu vad cat de scumpa e ( am auzit ca undeva pe la 200 de euro portia)-dar e cea mai buna carne de vita din lume …o data in viata merita !

In Japonia , nu se practica bacsisul si nicaieri nu ti se va lua mai mult decat scrie chiar daca insisti …singurul lucru practicat este zambetul ...ii vei multumi pe ospatari cu un zambet sincer, cald ,  cu un “domo arigato”, si o plecaciune la despartire …ce frumos !

Tot in districtul Asakusa, am vazut prima oara renumitele gheise- bine, nu stiu daca erau chiar “originale”, dar erau imbracate ca niste gheise , micute cu mijlocul subtire, gingase… erau sfioase si timide zambind tot timpul fiind imbracate cu kimonouri iar mijlocul era strins in niste brauri largi , legate cu o funda mare la spate. Adevarate papusi !...

Aici in Asakusa au loc multe festivaluri traditionale( “matsuri”) dar trebuie sa fi aici la momentul potrivit.

In Romania am vazut la cativa prieteni , un ceas inteligent care se conecteaza la mobil si este foarte practic in timpul zilei… nu mai scoti mereu telefonul din buzunar, poti sa vezi pe ceas cine te suna , sa citesti mesajele si sa si raspunzi si vorbesti la el …am vrut sa-mi iau si eu pe loc , dar am zis ca in cateva zile voi fi in tara tehnologiei avansate , deci imi voi cumpara de aici. Japonia , ca si Germania , este un nume pe care daca il vezi pe produse , atunci garantia unui produs de calitate este asigurata. Cea mai buna zona de cumparaturi electronice se afla in cartierul Akihabara, un oras in oras care  cred ca are mai multe magazine de electronice decat intreg Bucurestiul ; tot felul de gadgeturi si elctronice gasesti aici, dar preturile sunt muuuuuult mai mari decat in Romania ( pe internet) …ceasul pe care mi-l doream era dublu la pret…si nu deduceam TVA-ul ! J In rest e un spectacol de lumina , reclama , noutati, aglomeratie  si multe , multe  electronice pe metru patrat …merita o vizita , dar nu merita sa cumparati nimic !  

Ultimul obiectiv care am vrut sa-l vizitez ( de fapt mai aveam multe de vizitat , dar nu mai era timp)  a fost cladirea Guvernului Metropolitan- aflat in cartierul Shinjuku – o cladire cu doua blocuri gemene lipite in care poti sa urci la etajul 40 , aproximativ 200 de metri si sa ai o priveliste minunata a intregului oras ; din pacate era aglomeratie la intrare( unde nu e aglomeratie in Tokyo ?) si nu am ajuns “deasupra”orasului …data viitoare!...mai ales ca accesul e gratuit…

Alte locuri de vizitat in Tokyo ar fi  piata  Tsukiji- o piata imensa dedicate pestelui unde zilnic se vand peste 2000 de tone de peste proaspat- este o adevarata bursa a pestelui unde se ruleaza peste 20 de milioane de dolari …zilnic ; puteti sa cumparati ton proaspat, sa gustati peste de ocean …bineinteles crud…si sa va minunati de , probabil,cea mai mare piata de peste din Asia.

Ueno Park- un parc renumit pentru ciresi infloriti din martie pana in mai .

Tokyo Disneyland , primul construit din afara Americii si care este cea mai vizitata destinatie turistica a Asiei – peste 30 de milioane de turisti anual …Radu!- aici e de tine !

Bineinteles , puteti sa si mergeti la baza muntelui Fuji, si sa admirati varful inzapezit, probabil cea mai renumita imaginea publicitara a Japoniei; este un munte sfant pentru aponezi si nu trebuie ratata o vizita aici.

Eu nu am avut timp sa ajung aici , dar daca veniti in Japonia sunt lucruri care trebuiesc neaparat facute…si nu uitati ca Japonia nu insemna doar Tokyo – desi este destinatia de top .

Maine voi incheia turul meu prin Tokyo, va voi mai povesti cate ceva din acest minunat oras, despre japonezi , si apoi va introduc putin si in Noua Zeelanda –tara mea de transit spre insulele din Pacific . Noapte buna din Tokyo …in cateva ora va trimit Soarele puternic de aici sa va incalzeasca si pe voi !

Sayonara pe maine dragii mei !

 

Tokyo –Japonia  

Aeroportul Narita – langa Tokyo, un aeroport demn de o tara ca Japonia : imens- cu 3 terminale, modern, curat, foarte usor de descurcat prin el iar localnici angajati special pentru indrumarea turistilor  la fiecare colt te intreaba mereu daca ai nevoie de ceva ; zambitori, timizi, saritori ( nu trebuie decat sa te uiti la ei si deja te intreaba cu ce te pot ajuta) , dar cu cunostinte de engleza minime- trebuie multa rabdare si concentrare sa intelegi ce spun. In cateva minute eram trecut de “frontiera”si ma instalasem la un oficiu de informatii turistice : harta gratis , imi arata pe ea locurile interesante de vizitat , cum se ajunge la ele si, in primul rand,  cum ajung in Tokyo ; cel mai convenabil mod este sa iei trenul (JR- Japan Rail), unde ai doua optiuni-tren normal ( care face peste 2 ore) sau Narita –Express, un tren de viteza care intr-o ora si ceva te aduce in centru capitalei; se pare ca mai exista o varianta de Skytrain, dar este mult mai scumpa si cei de la informatii nu mi-au spus de ea ( am vazut eu cateva pliante) . Toata lumea este saritoare si incearca sa te ajute -daca te opresti si  stai sa te uiti imediat vine cineva ( in general angajati , dar sunt si dintre localnici care te intreaba cu ce te pot ajuta ), In aeroport totul este pus la punct si chiar si pentru americani este usor sa se descurce ( stiti ca am eu ceva cu americanii astia “balalai”); peste tot este scris si in engleza , peste tot poti plati cu cardul, la fiecare metru sunt indicatoare, fiecare tronson este si colorat si cu litere aparte , deci e greu sa te ratacesti sau sa nu te descurci chiar daca nu stii engleza. Toate sunt bine puse la punct , dar eu tot am avut probleme – nu de la japonezi mi s-a tras ci de la banca mea – Piraeus( na! ca m-am razbunat pe ea ca mi-a creat necazuri si i-am facut reclama negativa- sunt mai linistit acum ! J ) – mi-au restrictionat cardul , si in Tokio fara card esti mort …noroc ca mai aveam unul de rezerva de la Transilvania , dar era de rezerva si cu bani putini- pentru Tokio ! J
Biletul de tren pana in centru costa aproximativ 25 de euro , in tren ai internet gratuit si mereu informatii in engleza – pana si informatii despre cutremure si cum sa actionezi in caz ca vine “unul mare”…ca micute sunt zilnic cateva ! am citit ca sunt peste 1000 de cutremure pe an in Japonia .
Japonia este alcatuita din 4 insule mari si peste 4000 de insule mai micute ; insulele s-au format la intersectia a trei placi mari tectonice :placa Euroasiatica, placa Filipineza si placa Pacificului – asta face ca zilnic tara( deci insulele) sa fie zguduita de cutremure ; din cand in cand mai vine si unul mare , dar japonezii sunt pregatiti mereu si stiu ce si cum sa faca in caz de calamitate. Desi stiam ca riscul e mare aici ( si nu mi-as dori sa fiu “leganat”de vreun cutremur), eu m-am  simtit in siguranta si nu cred ca as fi intrat in panica daca s-ar fi intamplat – autoritatile iti dau un sentiment de siguranta si stii ca au experienta iar  cladirile sunt proiectate sa reziste la cutremure majore…dar haideti sa nu mai vorbim de “Dracu” in tara lui …
Statia  central “Tokio” : cea mai mare statie pe care am vazut-o eu in viata mea – la suprafata este gara propriu-zisa unde sosesc trenurile ( super-expres, expres, semi-expres, local, etc , fiecare cu culoarea lui si fiecare tronson cu numar ), acestea opresc fiecare la ora exacta si-si  “parcheaza” fiecare vagon exact in locul indicat .  Nu poti sa ratezi in statia “Tokio” subsolul unde dai de un oras intreg subteran , plin de magazine ,restaurante,  zeci de tronsonsoane de metro, si ...sute de mii de oameni …bine, nu or fi chiar sute de mii dar senzatia de furnicar o ai mereu si este aproape imposibil sa te opresti daca esti in mijlocul lor ( trebuie sa mergi la margine sa stai daca vrei sa te opresti sa privesti ). Aici intelegi de ce multi japonezi poarta masti la gura – riscul e imens sa te imbolnavesti in aglomeratia asta , si multi se protejeaza – desi se spune ca ei isi pun masti pentru a-i proteja pe ceilalti de la imbolnavire – la cat de corecti sunt japonezii cu siguranta asa fac !
   Cateva minute am ramas paralizat si nu stiam in ce directie sa o apuc ….ma uitam la furnicarul de oameni care se deplasau in directii diferite , si ma blocasem !...nu mai stiam unde mi-e directia si unde sa o apuc! M-am hotara sa “hibernez”cateva minute si sa urmaresc ce se intampla in jur :in  cele cateva minute de paralizie nu am vazut niciun turist , doar localnici care aveau directie si care nu aveau timp sa “caste gura”. Localnici imbracati diferit , de la haine sport , la costume la “patru ace”, de la rochii elegante la chimonouri, de la blugi la haine ciudate totul intr-un amestec mobil si viu colorat, acompaniat de cuvinte de neinteles ( multi vorbeau si la telefon) intr-o limba ermetica pentru mine ; daca nu m-as fi oprit cateva minute cu siguranta ca as fi ametit in mijlocul localnicilor si m-ar fi luat valul . Dupa ce mi-am facut curaj sa plec , mi-a trebuit ceva timp sa descopar unde sunt (la ce etaj , ce platforma) si apoi alte cateva minute sa ajung la suprafata- sper ca ma credeti ca am considerat o mare victorie faptul ca am reusit sa vad cerul . Fiecare statie de metrou in Tokio este un adevarat labirint : pe langa zeci de tronsoane si directii, are multe iesiri la suprafata si niciodata nu o nimeresti pe cea buna( eu nu am reusit niciodata sa ies direct unde vroiam) .
In jurul statiei de metro( sau tren) “Tokyo”se afla Palatul Imperial , inconjurat de Gradinile Imperiale unde acum multi ani a fost castelul Edo ( pana in 1868 , Tokio se numea Edo) ; din pacate Palatul imperial, care este locuit de familia imparatului Akihito) nu este vizitabil ( doar 2 zile pe an este deschis  publicului –de ziua imparatului 23 decembrie- , si de ziua mea-02 ianuarie J …da e deschis in cinstea Anului Nou  pe 02 ianuarie ).
Palatul Imperial se poate vedea de afara si impresioneaza prin simplitate si modestie ; desi Japonia a fost si este o mare putere, imparatul afiseaza o modestie specifica japonezilor- care este de laudat.
In jurul Palatului Imperial ( si al Gradinilor implicit) se afla zeci de cladiri moderne de birouri , cateva blocuri “zgarie-nori”, hoteluri de lux, magazine faimoase , si tocmai aceasta contradictie intre nou si vechi este remarcabila : armonia intre simplu si modern , trecut si viitor; de altfel mereu in Tokio am intalnit acest amestec intre cladiri inalte si modern si case mici care se pierd printre aglomeratia zonei .
Dupa prima experienta cu schimbat metrouri in Tokyo , am inceput sa invat “care-i faza” cu metroul si cum se foloseste iar toata perioada cat am stat aici , am folosit numai acest mijloc de transport- este foarte practic , rapid , si eficient…si pot spune , acum J , ca simplu de utilizat   .
Dupa  Gradinile Imperiale , pasii ( si metroul) m-au dus la templul Meiji –una din atractiile turistice ale orasului. Sanctuarul Meiji , este un temple sintoist , inchinat impartului…Meiji . Dupa ce treci de doua porti imense de lemn , de cateva expozitii cu flori si de zeci de tarabe de suveniruri, ajungi in fata templului, care la fel ca multe alte lucruri in Japonia , se remarca prin simplitate; am intalnit un preot Shinto , care initia un ritual traditional de purificare ;nu prea sunt eu familiarizat cu crezul sintoist si nu am stat prea mult aici, preferand sa ma plimb mai mult prin jurul acestui templu  unde se afla un parc superb : Yoyogi.
In interiorul parcului se afla si un mic  rau , inconjurat de o mica jungle  iar in jurul acestora zeci de localnici stau cu aparate de fotografiat performante sa “prinda”o pasare . Pe aleile parcului alerga zeci de localnici( de fapt am vazut si europeni alergand) practicand sport , sunt multi copii veniti cu scoala, mame cu copii mici( in carucioare , brate sau pe jos) , multi veniti la plimbare cu caini, si nu in ultimul rand multi turisti ( majoritatea japonezi , dar se vede ca sunt turisti- dupa aparatele foto si comportament) . Japonezii au respect si o stima aparte pentru  natura si peste 40% din suprafata capitalei este acoperita de parcuri si zone verzi ; am citit ca in centru( unde nu mai e loc de natura) , japonezii au inceput sa faca gradini pe acoperisul cladirilor inalte. Mi-a prins foarte bine iesirea in natura prin parcul Yoyogi , si dupa reincarcarea bateriilor, am luat-o la pas ( fara metrou de data asta) pe bulevardul Omotesando – este sinonimul celebrelor Champs-Elysee din Paris si…Magheru din Bucuresti .
Un bulevard plin de magazine-muzeu ( am copiat  expresia de la Marina Almasan- este cuvantul perfect) , pentru ca in afara de a privi nu poti face altceva in ele ; toate marile case de moda se afla cu magazine pe aceasta strada , care mai de care se intrec in marimea spatiului expus , in designul interior si…in preturi. Dar se intrec  si in reduceri – zeci de reclame luminoase imense anunta reduceri la diverse branduri…degeaba !...tot magazine-muzeu raman( pentru majoritatea).  Nu putea Tokio sa nu fie pe axa modei ( New-York,Milano, Paris, Tokyo). Ramanand pe aceeasi pozitie a elegantei , am plecat( cu metroul)  in cartierul Ginza, un cartier cosmopolit, linistit , cu localnici frumos imbracati , multi oameni de afaceri- barbati in costume impecabile , femei in rochii maiestoase ; pe langa tinute somptuoase mai erau si localnici “fistichii”, in culori vii si care dadeau o pata de culoare zonei …si bineinteles nelipsitii turisti – majoritatea japonezi- nu stiu daca v-am spus dar japonezii sunt turisti si la ei acasa , nu numai in locurile turistice din intreaga lume unde ii recunosti mereu in grupuri( mereu cu ghid)  si blindati de aparate foto si camera de filmat. Zona este plina de reclame luminoase , in culori stridente, si majoritatea sunt si in litere latine. Ginza este singura zona in care am vazut femei in tocuri inalte si subtiri, imbracate cu rochii moderne si traditionale( chimonouri) si carora le deschis barbatii portiera masinii! J. Majoritatea  japonezele nu exceleaza printr-un fizic impresionant ( nu o sa vezi asa multe  frumuseti ca in Europa) dar sunt si exceptii dupa care intorci capul; cred totusi ca, printre frumuseti,  metisele sunt cele mai atragatoare. Si ca sa fim corecti, majoritatea japonezelor au picioare strambe si se poate vedea asta deoarece ele nu au complexe si  poarte pantaloni stramti sau rochii scurte ; se spune ca acest lucru se datoreaza statului pe tatami ( salteaua lor traditional din paie). Desi nu exceleaza prin frumusete ( din punctul de vedere al nostru, al europenilor care avem alte standard) , japonezele exceleaza prin gratie, obedienta , caldura sufleteasca  si rabdare .
Un loc faimos in Tokio este deasupra statiei de metrou Shibuya; aici se afla o intersectie care concureaza la sectiunea “cea mai aglomerata intersectie din lume” . numai la Arcul de Triumf in Paris am vazut mai multe bulevarde care se intersecteaza intr-un punct . Aici este la fel , numai ca in clipa in care se face verde pentru pietoni , tot traficul auto se opreste si intersectia este inundata de sute de oameni care se deplaseaza in toate  directii; e ciudat sa vezi intr-o intersectie “zebra”pietonala si in diagonala si nu poti sa-ti imaginezi ( decat daca vezi)cum se deplaseaza toti oamenii in acelasi timp in toate directiile)…impresionanta imagine !
In piata de deasupra statiei Shibuya , se afla un simbol al devotamentului si al rabdarii : statuia cainelui Hachiko .Este o legenda adevarata ( intarita cu poze ) care spune ca acum ceva ani, un profesor avea un caine de rasa ( Akita) care il insotea pe stapan pana la statia de metro, si il astepta cuminte acolo pana acesta se intorcea de la slujba ( scoala) ; intr-o zi profesorul a facut un atac cerebral si a murit in timp ce era la scoala…catelusul l-a asteptat in fiecare zi , timp de aproape  10 ani , in acelasi loc in care obisnuia el sa se intoarca .Localnicii din zona , stiind ca stapanul a murit, au hranit catelul si au avut grija de el pana acesta a murit si el dupa ani de asteptare; in cinstea acestui catel, s-a construit o statuie ( reprezentant un caine – dar care nu seaman cu cel din poze J) in jurul careia isi dau intalnire localnicii – este un fel de “ceas de la Universitate” din Bucuresti.
Multumindu-va foarte frumos ( Domo arigato gosaimasu) pentru ca ati fost cu mine prin Tokio astazi, va invit si maine sa mai decoperim si alte  minunatii ale acestui fascinant oras-capitala.

Sayonara ( la revedere) pana maine !

Primul zbor si prima escala- Viena- nimic senzational in aeroport , doar mii de oameni imbracati elegant,proaspeti din toate punctele de vedere  si parca  fiecare avea o directie; eu, printre putinii din aeroport care ma plimbam fara vreo directie si holbam ochii la spectacolul din jur ! Dupa nici o ora stiam fiecare colt al aeroportului ( zona de magazine si imbarcare) si apoi, plictisindu-ma sa ma plimb ,urmatoarele 2 ore am stat pe net; acum cateva zile am descoperit facebook-ul si incerc sa ma obisnuiesc cu “prieteniile”, “like-urile” , postarile, si sa gust din viata asta virtuala. O amica de-a mea imi scria acum cateva zile ca nu intelege cum pot oamenii sa-si etaleze asa mult intimitatea prin facebook: “ce mananca la micul dejun”, “cu ce se imbraca seara”, ce “prostii”au mai facut”, unde le-au facut…etc … “e ca si cum m-as plimba in pijamale pe bulevard…sau chiar goala”- spunea ea . Stau si ma gandesc ca are si nu prea are  dreptate !...are dreptate  daca cel care posteaza depaseste bunul simt …dar, daca postarile se incadreaza in limite normale ale bunului simt ( ca majoritatea) nu vad nimic rau :  multi o fac pentru ei - isi posteaza “prostiile ”facute , ca apoi, peste luni sau ani , sa aiba amintiri placute… multi posteaza lucruri interesante …multi vor sa se laude… vor sa afle lumea ce “tari”sunt ei ! … multi vor sa imparta bucuria sau necazul cu prietenii ( reali sau virtuali) …e ceva gresit in asta ?! …nu , atata timp cat nu afecteaza viata nimanui cu postarea lor si nu calomniaza.

Ma gandeam acum daca voi deveni si eu dependent de facebook….niciodata sa nu spui niciodata, dar, daca ai alta optiune mai buna , cu siguranta nu voi sta cu orele pe acest site de socializare …sunt postari care merita citite, sunt stiri care ar trebui raspandite , sunt lucruri amuzante care te destind , informatii de cultura generala , etc …dar daca toate acestea iti mananca din timpul tau liber si “sugruma”alte activitati , aici este o problema …
-in loc sa socializezi la hotel cu turistii, stai sa citesti …pe facebook
-in loc sa te plimbi …facebook
-in loc sa citesti o carte buna …facebook
In los sa faci miscare …facebook
Cel mai bun exemplu : in loc sa socializez direct cu pasagerii ( de langa mine) care se imbarca spre Tokyo , eu stau pe facebook …
Si exemplele pot continua !...concluzia (  a mea !) nu voi deveni niciodata dependent !
Acum sa va spun de ce nu socializez  “live” cu cei care se pregatesc sa se imbarce in acelasi avion …prima incercare la japoneza din dreapta mea : mi-a raspuns printr-un zambet si ceva in japoneza ….am zambit si eu…si am renuntat …apoi l-am intrebat pe japonezul din stanga mea daca a fost in vacanta in Europa …mi-a raspuns in germana ca lucreza in Austria si merge la familie in Japonia, inca cateva minute de conversatie de baza si… cu gemana mea m-am oprit aici…dupa cateva minute a venit un baiat de vreo 30 de ani ….am fost sigur ca stie engleza ….m-am inselat ! … dupa 3 incercari nereusite am concluzionat : marea majoritate a  japonezilor  nu vorbesc engleza DELOC ! …si atunci m-am retras intr-un colt si …facebook si mail…vreo 10 minute !- internetul e gratis in aeroport !...si cum prea mult strica, am iesit de pe net si am inceput sa scriu :
Mai sunt inca 50 de minute pana pleaca avionul ….90,9% dintre pasageri sunt japonezi …un grup de rusi  cu ghid , mai  vad doar  3-4 “caucazieni”, niciun negru , arabi deloc ( am auzit ca japonezii nu se impaca prea bine cu musulmanii); marea majoritate a calatorilor sunt la varsta pensionarii- dar par foarte activi.  Ceva interesant : am observat cativa japonezi ( in varsta) care calatoresc cu catei ( rasa mica care incape intr-o cutiuta) – toti ( cateii) sunt tunsi , spalati, toaletati si foarte ascultatori; am numarat cel putin 4… sunt curios unde va fi locul lor in avion – pana acum nu am vazut animale prin avioane .   La cat de multi calatori sunt la imbarcare cu siguranta este un jumbo avion…urmatoarele 12 ore le voi petrece intr-un avion plin de japonezi…e mai bine decat intr-un avion de indieni …orezul nu miroase !
Si…in avion a dat norocul peste mine …langa mine o pustoaica din Taiwan ( dar seamana perfect ca fizionomie cu janonezii) care vorbeste fluent engleza …de anul acesta a inceput sa studieze medicina si inainte de studii a petrecut 3 luni prin Europa …i-a parut rau ca nu a ajuns in Romania ! …povestim mult ( ea despre Taiwan, eu despre Romania …si lumea intreaga) , dorm mult, beau apa din ora in ora si ma plimb des pe culoar . Eliza ( asa o cheama)  este o mana de fata ( cred ca are sub 1,30 inaltime) , dar este plina de viata si dornica sa vada lumea intreaga ( cum eram si eu la 19 ani….cum sunt si acum ….si cum o sa fiu toata viata ! ) ; mi-a spus ca ma invidiaza ca am vazut , aproape toata lumea, ii raspund ca nu e bine sa invidiezi pe nimeni – “cand invidiezi e ca si cum faci o declaratie de inferioritate” – asa a spus Napoleon …dar si eu mereu ii invidiez  pe cei care calatoresc luni si ani non-stop! J.  Ne-am urat la debarcare si despartire sa ne mai intalnim in vreun colt de lume ! J, sau macar prin Taiwan sau Romania …din experienta calatoriilor din ultimii 25 de ani pot sa afirm ca rar te mai intalnesti a doua oara cu cineva cu care te-ai intalnit in vreo excursie! ; eu nu mai tin legatura cu nimeni .
Ora 8 dimineata…aterizam in timp ce Soarele isi face datoria luminand si incalzind pamantul …prima oara pe ziua de astazi …abia peste 7 ore va ajunge si in Romania ! .
Aterizarea  are loc intr-un oras destul de departe de Tokyo , Narita , si toata lumea cand merge la Tokyo aterizeaza pe Narita ; nu stiu cat de departe e Narita de centru capitalei , dar stiu ca, cu trenul expres( Narita Expres), faci cam o ora si jumatate mergand cu viteza destul de mare si fara opriri.

Aventura mea in Tokyo a inceput pe Narita …

introducere si pregatiri...

Japonia , Noua Zeelanda, Samoa- un triunghi indepartat si…

…fascinant, magnific, incredibil…numai astfel de atribute auzi si citesti despre aceste locuri …

Va era dor de mine ? ….da , stiu, nu de mine va era dor !... lumea minunata a calatoriilor este cea care va fascineaza!... dar destinatiile alese va plac ?...acum stiu ca destinatia finala, este o tara de care putini au auzit si foarte putini au vizitat-o. …curiosi ?

Dragi prieteni cititori ,timp de 3 saptamani vom colinda , impreuna, prin aceste locuri, voi incerca sa va aduc in inima, atmosfera unor “lumi” indepartate si mult diferite de cea in care traim , va voi prezenta viata localnicilor, obiceiuri , locuri deosebite, aventuri, bunatati gastronomice si tot ce cred eu ca este interesant si deosebit sa aflati ; stiti ca iubesc calatoriile , dar daca impart bucuria ( care la mine este mare oriunde as calatori) cu cat mai multi , aceasta creste progresiv cu numarul celor care-mi sunt si se bucura alaturi de mine ; si mai stiti ca imi doresc sa molipsesc pe cat mai multi cu virusul calatoriilor prin lume in stilul meu : independent, ieftin si profund ( direct in mijlocul localnicilor) .

Japonia : exista un citat care spune ca lumea este impartita in doua : Japonia si Restul lumii …si multi (cei care au fost oaspetii acestei tari) au confirmat !

Un proverb japonez spune ca “cea mai frumoasa floare e floarea de cires , iar cel mai bun om e samuraiul” …din pacate nu voi vedea floarea de cires iar samuraii numai in filme si prin carti mai sunt de gasit; pornind de la acest proverb, acum cativa ani m-am hotarat sa vizitez Japonia in perioada de inflorire a ciresului ( luna mai) …au trecut anii, am amanat calatoria ( nu, nu din cauza cutremurelor , a taifunurilor sau a tsunami-urilor) si anul acesta a aparut “oportunitatea” – o “oportunitate” putin fortata, care se numeste o carte de calatorie- (Eu Japoneza- Marina Almasan). Dupa citirea acestei carti ( nu o ratati – merita citita) , am hotarat sa fac un ocol si sa poposesc si prin Tokyo putin; da, nu voi sta decat in Tokyo, va fi ca un oras de tranzit, dar sper sa-mi fac o parere si sa pregatesc urmatorul tur , exclusiv in Japonia , in luna…bingo !, mai !- nu stiu al carui an , dar va fi intr-o luna de Mai  . Acum cateva zile am aflat ca un amic ,pe care il stimez pentru tot ce face in domeniul turistic , organizeaza ( sau conduce) o excursie anul viitor in Japonia …in luna Mai !...pentru cei fara experienta calatoriilor independente , recomand aceasta excursie impreuna cu el www.razvanpascu.ro ..sa nu va speriati de pret !- este chiar ieftin pentru Japonia ! ..si turul foarte complex!

Dupa Tokyo, voi zbura pentru odihna( da, nu radeti , Tokyo se spune ca te stoarce de energie) in frumosul oras Auckland ….am mai fost aici, am scris pe blog , dar mereu mi-am dorit sa revin pe pamant “nou-zeelandez”

Destinatia finala , si locul in care voi petrece cea mai lunga perioada de timp , va fi in Samoa…sa nu va fie rusine daca nu stiti unde se afla …faceti parte din cei multi! Este o insula din continental “Oceania”, o insula in care voi descoperi autenticitatea vietii insulelor din Pacificul de Sud ; aici voi vizita ultima parte a lumii care a ramas neatinsa de mine si care ma fascineaza de mult timp. Pentru multi calatori experimentati, Oceania este un trofeu cu care se lauda dupa multe alte “reusite”. Ati auzit de Bora Bora ( una din cele mai exclusiviste statiuni din lume) – este in Oceania, dar din pacate este o insula scumpa si plina de turisti “fitosi”…mereu am evitat aceste locuri si am incercat sa le inlocuiesc cu ceva mai accesibil , mai nepopulate de hoardele de turisti, mai autentice ( desi asta insemna sa stau la localnici si sa traiesc ,un pic, ca ei ) si in care simti , vezi, experimentezi viata asa cum e ea , fara sa fie denaturata de un ghid, agentie sau cineva care vrea ceva de la tine …Asa am ajuns sa inlocuiesc Maldive cu India, Mauritius cu Madagascar, Seychelles cu St Maria , Zanzibar cu Etiopia, Barbados cu Nicaragua , Bahamas cu Dominicana , Miami cu Cuba etc …putem mult sa povestim pe aceasta tema ...alta data !

De ce Samoa ? …in primul rand pentru ca aici inchid pelerinajul meu ca bahai prin toate cele 7 temple( pe fiecare continent) ale religiei bahai – in Samoa se afla unul din cele sapte temple ale credintei mele ( bahai) – celelalte se afla in Frankfurt-Germania ( unde am descoperit acum 25 de ani religia Bahai) , Chicago-USA, New-Delhi-India, Kampala-Uganda, Sydney-Australia, Panama City- Panama.

Voi merge sa meditez si sa ma hranesc spiritual in mijlocul bahailor din Samoa, ma voi incarca spiritual si voi fi alaturi si de localnicii crestini ai acestei insule ,( localnicii din Samoa se spune ca sunt printre cei mai religiosi din zona ), voi vizita apoi cele doua insule mari ale acestei tari , si , daca timpul imi va permite( si bineinteles si cardul) voi da o fuga prin Vanuatu sau prin Fiji …din ce am auzit sunt insule tabu pentru calatori ca mine , dar voi incerca .

Cu siguranta turul va fi cel mai scump facut de mine vreodata , cu siguranta voi cheltui mult mai mult decat am estimat, imi va tremura de multe ori mana cand va trebui sa platesc , pe noapte, la vreun hotel o suma cu care traiam o saptamana prin Asia ( si acum “sangerez” dupa ce am facut plata biletului de avion de la Auckland in Samoa -800 de euro- un drum! …4 ore !...si nu e la “first class”!) dar satisfactia vizitarii unor tari unice, unor locuri mirifice, intalnirea cu localnici total diferiti de cei intalniti pana acum , va vindeca “sangerarea”! 

Se spune ca la un moment dat , ca om de afaceri, ajungi sa ai mai multi bani decat timp…eu nu vreau sa ajung acolo !

Voi deschide turul in tara unde Soarele rasare prima oara- Japonia , iar dupa cateva zile voi fi in ultimul loc din lume unde apune Soarele- Samoa ….?????....

Pai , sa va explic !

Japonia se afla in partea vestica a linie internationale de schimbare a datei ( este o linie imaginara , create de om, care separa doua zile calendaristice consecutive- o veti vedea pe orice harta, aceasta fiind marginea hartii ( din dreapta sau stanga), sau pe orice glob pamantesc intre America si Asia ; Samoa se afla in partea estica a liniei, deci “Revelionul”in Samoa are loc dupa , aproape, 24 de ore fata de Japonia …interesant, nu ? …si inca un lucru interesant: sunt doua state Samoa : Samoa de vest ( numita simplu Samoa) si Samoa de est ( numita Samoa Americana)…si in cateva zile urmeaza multe , multe lucruri interesante si fascinante …ca doar megem intr-una din cele mai misterioase parti ale lumii …

…de aceea am hotarat sa-mi activez contul meu de facebook , pentru ca am descoperit ( cam tarziu, stiu) ca aici se raspandesc cel mai rapid stirile …multumesc anticipat tuturor celor care vor “da mai departe”, prin facebook, adresa blogului meu .

In cateva zile voi spune primul “buna dimineata”, iar dupa alte cateva zile( sarind peste “International data line” ) voi spune ultimul “noapte buna” !

Pe curand !

in curand ....