joi, aprilie 09, 2015

Din Siam Reap , poti sa ajungi in multe orase asiatice cu avion direct; marea majoritate a companiilor low-cost zboara aici, deci un bilet de avion poate costa si numai 20-30 de dolari . Noi luand biletul Siam Reap- Bangkok  cu 2 saptamani inainte a trebuit sa platim 70 de dolari; un zbor rapid ( o ora) si inapoi in orasul mult-iubit de mine – Bangkok. Am incheiat turul cu o zi si 2 nopti in Bangkok, cu multa mancare, cu multe fructe, masaj peste tot, plimbari relaxante pe strazile pline de turisti(si localnici comercianti) din centrul orasului, am golit cardurile de bani cu ultimele cumparaturi, si …ne-am facut planuri pentru urmatoarea destinatie J . Excursia , din pacate , era la sfarsit si , la fel ca majoritatea oamenilor, ne gandeam la trecut si la viitor mai mult decat la prezent – sa stiti ca este adevarat ca oamenii se gandesc in marea majoritate a timpului la trecut si viitor si foarte , foarte rar la prezent- acum am realizat si eu cat adevar este in asta !
Nu a fost un tur usor…hai mai bine sa rectific : a fost un tur greu ! Sa calatoresti , mai ales prin astfel de tari, nu este usor, caldura de multe ori te doboara- fizic si psihic- mizeria te deprima, oboseala te macina, stresul te consuma, imprevizibilul te deruteaza, nervozitatea refuleaza ….dar, exista ceva frumos  in viata care sa nu necesite efort ?  …Da !...cu siguranta ca exista ! sunt destule lucruri frumoase care nu necesita deloc efort !...DAR…inca un mare “dar” :
Veti fi toti de acord cu mine ca pentru a ne antrena , a ne dezvolta aptitudini , calitati , a castiga experienta, a ne cali, avem nevoie de dificultati si greutati ; cine are parte numai  de lux, rasfat, cine traieste in puf  nu are cum sa-si antreneze muschii vointei, nu poate sa evolueze , sa urce pe scara vietii!
 In varf ajung doar cei care trec prin greutati, care ies din tipare, care “se antreneaza” si incearca si altceva decat confortul si lenea. Cei indrazneti ajung sus …spectatorii si cei comozi raman la baza si ii admira ( sau invidiaza) pe primi ,care se bucura de varf, de peisaj, de drumul in sine, de experientele castigate!
Imi scriu  multi cunoscuti ( si necunoscuti) ca viseaza sa calatoreasca – multi in stilul meu, multi cu mai mult confort si mai putin risc, multi au propriu stil…tuturor le spun ca important este sa inceapa- ESTE CEL MAI GREU LUCRU DIN VIATA ! – in orice domeniu! Dupa ce faci “primul pas” totul pare mult mai usor si inertia te ajuta sa continui. Cu riscul de a ma repeta , voi insista spunandu-va ca daca vrei sa faci ceva cu adevarat( in cazul asta a calatori) , vei gasi o cale J ….daca nu…vei gasi o scuza L
 La sfarsitul turului suntem cu totii obositi … (sau asa credem …am citit undeva ca oboseala este o creatie a mintii…si asa e !..daca sunt obosit si vorbesc de viitoare calatorii si fac planuri pentru un nou tur, credeti-ma ca oboseala dispare instantaneu J) …urmeaza zborul spre casa , urmeaza zile de munca in profesiile pe care fiecare le avem…pe toti patru ne asteapta munca profesionala care este si ea necesara …vom intra toti pe “fast forward”si vom uita greutatile si lucrurile mai putin placute prin care am trecut …ne vom aminti cu siguranta de tot ce a fost frumos ( si au fost destule lucruri frumoase), iar  intamplarile mai putin placute le vom transforma in amintiri haioase …nu-i asa Laura ? … esti de acord Dana? J
Tururile pe care le-am facut impreuna cu actuala echipa , timpul petrecut impreuna m-au convins de adevarul grait de un mare filozof : “daca vrei sa ajungi repede, mergi singur, daca vrei sa ajungi departe, mergi insotit!“
Prietenilor nostri Laura si Paul vreau sa le multumesc … nu mai zic pentru ce le multumesc ca sa nu scap vreun motiv…le multumesc pentru tot !...Danei ii multumesc ca mi-a fost alaturi, ca a ( si ca m-a) suportat acest tur greu si o felicit , si pup J , pentru asta.
Paul pregateste selectia de poze fantastice pe care le-a facut , si voi nu trebuie sa ratati un tur virtual prin Thailanda, Laos si Cambodgia , vazut prin obiectivul , si cu ajutorul talentului acestui om pasionat !
Va multumesc tuturor pentru ca m-ati insotit, din nou, prin aceste locuri minunate, va multumesc pentru mail-urile trimise ( nu am reusit sa raspund nimanui) , pentru incurajari, pentru comentarii ( si bune si mai putin bune) si va doresc tuturor un “Paste fericit”, distractie placuta in mini-vacanta care urmeaza  si “Hristos a inviat! “  
Paul va pune zilnic poze aici https://www.facebook.com/PaulBirisPhotography  si aici https://www.flickr.com/photos/birispaul/sets  , va rog  aveti rabdare si intelegere ca din 5000 de poze e  greu si dureaza timp sa prelucrezi cateva …nu-mi ramane decat sa va doresc ca visurile- stiu ca veti visa admirand aceste locuri deosebite- sa devina , cat mai curand, realitate.

Deci, Pe curand !  al vostru : costinelstef@yahoo.com 

miercuri, aprilie 08, 2015

Inainte de a “intra” in Cambodgia inca cateva informatii utile despre Laos:
Am citit undeva ca Laos a fost cea mai bombardata tara din lume…da, in timpul razboiului din Vietnam- intre 1964 si 1973- americanii au lansat din avione peste 2 milioane de tone de bombe asupra acestei mici tari…un calcul rapid ar suna cam asa : o bomba la fiecare 8 minute, timp de 24 de ore pe zi , timp de 9 ani !....mai multe bombe decat s-au folosit in intreg al doilea razboi mondial intre toate tarile implicate in el !!!...si acum vine partea interesanta!:  Laosul nu a fost implicat , oficial, in acest razboi din Vietnam !!!...dar a primit mai multe bombe decat intreg Vietnamul ! O explicatie ar fi ca americanii , dupa ce bombardau Vietnamul , pentru a nu se intoarce la bazele de aterizare cu bombe, goleau “rezervoarele” in tara vecina – fara ca aceasta sa le fie inamic !
in Thailanda am aflat ca in Laos cel mai comun nume este “NOY” …am incercat de cateva ori sa vad daca este adevarat ( Dana , Laura si Paul erau disperati ca tot timpul ii intreb pe localnici daca ii cheama Noy…) dar abia la sfarsitul calatoriei am gasit un “Noy”…of , ce fericire ca am gasit si eu un Noy( se traduce prin “pui”sau “bebe”).
Am intalnit cativa localnici pe care i-am intrebat de ce sunt atat de multe masini scumpe aici – mi-au raspuns toti ca datorita vanzarii terenurilor ( multe catre companii si  straini )  , localnicii au facut rost de bani, si …au investit in masini…scumpe si pompoase …majoritatea masini mari de teren  !...va mai amintiti Romania  inainte de criza ? …
Si as vrea sa inchei cu Laos spunandu-va ca “se mananca bine” peste tot aici…prietenii stiu de ce  …J
Cambodgia :
Nu va voi povesti prea multe despre ea ( voi face un “copy-paste” cu ce am scris acum 8 ani) , dar cateva lucruri in plus ,- cu ce s-a schimbat- trebuie sa va spun.
Frontiera dintre Laos si Cambodgia , este o frontiera folosita mai mult de rucsangii, putini turisti trec prin ea si de aceea nu ai multe optiuni de transport de aici in Laos si Cambodgia ; exista o singura firma care transporta turistii, autocarul pleaca la ora 14 din frontiera si te duce pana la primul oras. Daca vrei sa mergi cu altceva in primul oras , e greu sa ajungi pentru ca nu circula vehicule pe aici- timp de 2 ore cat am asteptat in frontiera nu a trecut nici o masina. Deci, esti la mana unicei firme de transport ( care este mana in mana cu vamesii si politistii) , iar aceasta iti vinde si transportul din primul oras( Stung Treng)  pana in Siam Reap.
Pe o caldura de 40 de grade ( dar “real feel” – adica cat simti- era 45 de grade) am asteptat 2 ore , apoi cu un autocar vechi si rablagit ( si numai cu rucsangii in el) am ajuns dupa 30 de minute in Stung Treng , la sediul unicei companii care face acest drum – sediul era probabil la patron acasa pentru ca era intr-o curte private unde locuia o familie) ; inca doua  de asteptare  ( tot la 40 de grade) si au venit 3 minibusuri care sa preia cei 40 de turisti ; unul din minibusuri pleca in Phon Phaen , si 2 spre Siam Reap; bagajele noastre fiind ultimele, am ramas ultimii care sa se urce in microbuze…dar, nu mai era loc. Organizatorii au inghesuit pe banchetele de 3 locuri ale microbuzului , cate 4 turisti, dar au mai ramas pe afara 4 clienti ….noi patru !...oricum noi nu am fi acceptat sa calatorim 7 ore inghesuiti “ca sardelele”…microbuzele au plecat si noi am ramas in curte…singuri cu patronul…si fara sa avem nici macar o chitanta ca achitasem la frontiera cate 25 de dolari de fiecare – tipul de la frontiera a spus ca nu trebuie chitanta ca totul este aranjat . Se parea ca vom petrece noapte in acest oras micut si necunoscut si, ce era mai rau, a doua zi vom pleca tot in minibusuri identice si , probabil, tot la fel de inghesuiti; am inceput negocierile cu patronul, el vroia sa ne convinga sa ramanem peste noapte acolo , dar noi insistam sa plecam ….in final am mai platit 10 dolari si am avut un microbus doar pentru noi …si asa tot raul a fost spre bine, am calatorit mai confoortabil ca niciodata, si la ora 10 seara intram in Siam Reap. Pe drum soferul a mai luat niste autostopisti localnici, am fost de acord , dar cand un localnic a intrat in microbus cu gaini, am facut niste figuri de oameni suparati si soferul l-a dat jos …totusi , in final , totul a fost cum planuisem , am gasit un hotel ok, si toti eram fericiti.
Cambodgia, vazuta 6 ore pe drumul nou asfaltat pana la Siam Reap , era la fel ca acum 8 ani : saracie, masini putine, oameni simpli pe motoare si biciclete( poate mai multe motociclete ca acum 8 ani) si case saracacioase construite pe piloni.
Nici o schimbare…dar, intrand in Siam Reap, parca am intrat intr-o alta tara: un oras modern , cu multe cladiri luxoase, cu multe masini (mult mai noi), lumina multa  si cu un furnicar de oameni ; am intrat in centru si ne-am simtit ca in Las Vegas…sincer, centru orasului este un loc care rivalizeaza cu marile orase din lume…si ne aflam in una din cele mai sarace tari din lume.
Terase langa terase, restaurante de toate categoriile, magazine , o agitatie continua pana la miezul noptii , mii ( sau zeci de mii)  de turisti … toate in centru unui oras care parca a fost invadat de turisti; acum 8 ani aici erau cateva hoteluri si poate cateva sute de turisti …Of, ce mare schimbare !...in ritmul asta de crestere a numarului de turisti ( si implicit si a facilitatilor turistice) orasul va depasi marile metropole ale lumi .
Laura si Paul au inchiriat biciclete si in prima zi au vizitat deja mare parte din ansamblu Angor Wat, iar noi  ne-am relaxat ( masaj, papa, cumparaturi, plimbare) prin centrul acestui incredibil oras dezvoltat exclusiv datorita Angor Wat-ului.  
A doua zi dimineata , inainte de rasarit, am plecat spre temple pentru a ne delecta cu primele raze ale soarelui care cad pe Angor Wat, si apoi in lacul din fata acestuia ( reflectand in lac imaginea maretului temple) .
In cateva ore am vazut templele mai importante din ansamblu, ( eu le vazusem dar a fost o placere sa le revad) iar la ora 14 eram din nou prin centru orasului , “bifand” ultimele cumparaturi ( si cadouri) .

Maine inchid turul cu cateva comentarii si concluzii…

duminică, aprilie 05, 2015

Inainte de a va povesti ultima zi si ultimele aventuri in Laos , sa va povestesc cate ceva despre localnici, despre laosieni.
Pot sa spun fara sa gresesc ca sunt puturosi ….si nu este o jignire pentru ei , asa au fost ei educati, asa ,probabil, au fost din mosi-stramosi , si , mai mult decat sigur, asa vor ramane mult timp. Si acum , ca sa va explic de ce nu este o jignire aceasta afirmatie o sa ma justific:
Am citit undeva , ca lenea lor vine dintr-o ramura a credintei budhiste –Theravada, si multi sunt adeptii acestei teorii: Nu trebuie sa te agiti prea mult ( si nici sa muncesti)  pentru ca iti deranjezi karma…daca te stresezi, iti strici karma….daca muncesti prea mult – la fel…deci, karma este cea care iti ghideaza viata si tu nu ai voie sa o perturbi ….degeaba muncesti, inveti, te rogi, faci fapte bune,  karma este cea care decide cat succes ai in viata! 
Am invatat in decursul calatoriilor mele , sa accept unele lucruri asa cum sunt…fara sa judec, critic, intervin…pur si simplu asa sunt lucrurile si, imi place sau nu,  trebuie sa le iau ca atare; aici, la fel am facut! M-a deranjat mizeria de la hoteluri, viteza cu care lucrau localnicii ,in ceea ce ne privea-la servitul mesei, cand ii rugam ceva, cand faceau ceva pentru noi- m-a deranjat ca ii vedeam ca stau pe hamace si toata ziua se odihnesc ( sau lenevesc …ca nu aveau de ce sa se odihneasca )  , dar , am acceptat ca au un mod de gandire( si actiune) diferit de al nostru( al meu) .
Am mai observat in calatoriile mele prin lume, ca popoarele cu care natura a fost mai darnica ( care se afla la tropice, cu o clima blanda, resurse naturale bogate, etc), sunt popoare puturoase si nu sunt obisnuite sa munceasca din greu ; o explicatie ar fi ca nu au fost obisnuite sa o faca… nu trebuie sa faca provizii pentru iarna, nu trebuie sa se ingrijeasca sa-si faca o casa, sa-si cumpere haine groase, lemne pentru iarna,  etc ….traind intr-o tara la tropice, natura (cu un pic de efort din partea ta)  iti ofera de toate – mancare tot timpul anului ( deci nu trebuie sa faci provizii), hrana pentru animale, apa, nu ai nevoie de casa ci doar de un acoperis …am  citit  ca poti trai ani de zile  mancand numai nuci de cocos …iar acestea sunt din abundenta peste tot in zone tropicale. Daca facem o comparatie cu popoarele nordice, ele avand atatea vicisitudini- au fost invatate sa munceasca, sa stranga, sa “construiasca”ceva si …se vede…Norvegia, Finlanda, Suedia, sunt in fruntea tarilor la bunastarea locuitorilor .Ar fi o explicatie…
Alte pareri spun ca sunt lenesi datorita caldurii…si asta ar fi o explicatie…la 40 de grade nici sa stai nu poti….dar sa si muncesti!.
Este o vorba prin Asia: “Vietnamezii planteaza orezul, cambodgienii se uita cum creste orezul, laotienii asculta cum creste orezul”…
In Laos , conditiile meteo permit ca pamantul sa produca 2-3 recolte de orez ( vietnamezii scot 3 recolte) …niciodata laotienii nu vor munci pamantul de 2 ori intr-un an...lor le ajunge orezul dintr-o cultura.
Trecem la ceva pentru care merita sa vii special in Asia:
Mancarea traditional din Laos este alcatuita din: orez, orez si orez…adica supele sunt in general cu paste de orez, felul 2 cu siguranta are ceva de orez, iar ca desert, poti intalni des orez ( cu ceva dulce)…totusi, pe langa orez cele mai bune feluri pentru noi erau fructele… multe , bune, ieftine, proaspete, racoritoare , la tot pasul…ne-am umflat ( si la propriu si la figurat ) zilnic stomacul cu ele.
Este orezul o mancare prezenta la fiecare masa, dar sa stiti ca o sa gasiti si altceva aici; in primul rand in Asia nu se pune problema sa nu gasesti mancare – la orice colt de strada( in unele zone din metru in metru) exista bucatarii cu bunatati. In cele 4 state vecine-Thailanda, Cambodgia,Vietnam si Laos cred ca se mananca carne cat in intrega Europa ; peste tot( mai ales pe strada la bucatarii ambulante) poti gasi pui ( la gratar sau prajit) , fructe de mare, carne de porc, vita, ciudatenii gen lacuste si viermi de matase, peste de toate marimile si felurile…. in Laos am vazut boboci de rata si gasca cu tot cu cioc prajiti si infipti ( sau mai bine spus cracanati) pe un bat de bambus…e o imagine ciudata si nici unul din noi nu a incercat.
Pentru noi , cele mai bune feluri de mancare au fost fructele…si apoi am descoperit “sticky rice”- un orez care se lipeste si il poti manca ca o paine – poti sa-l inmoi in sos, sa-l mananci gol, cu ceva dulce ….e ceva ce nu am mai vazut pana acum si ne-a placut…o sa iau cateva kilograme si in Romania si o sa invit cititorii blogului meu la o masa mare la Rasnov!!...dar sa stiti ca pe ratustele mele nu le “pun la bataie”
Ultima zi in Laos:
Toate agentiile de turism ( de fapt nu sunt doar de turism pentru ca vand de toate , inchiriaza de toate si intermediaza de toate) vand bilete peste tot in zona : un bilet pana la Siam Reap( in Cambodgia) costa 40 de dolari aici; stiam ca daca cumparam pe bucati iese mult mai ieftin pentru ca aici toti isi pun in plus cand intermediaza ceva , deci am hotarat sa plecam pe cont propriu si sa luam bilete pe loc:
 La ora 8 am parasit insula si am plecat cu barca la Nakasang ( pe continent ) , de aici am luat 2 motociclete cu atas si 20 de kilometrii ( pana la frontiera cu Cambodgia)  am mers ca  in filmele vechi si mute- un localnic pe motor si intr-un atas inca 2 europeni cu 2 bagaje mari si 2 mici…eram haiosi !
Proprietarul motocicletei cu atas , ne-a agatat si intrebat daca mergem la frontiera, am negociat pretul ( vreo 2 dolari) si cand a vazut ca suntem 4 plus bagaje s-a blocat….s-a deblocat rapid si a rezolvat problema: a luat alta motocicleta de la vecin , si-a chemat sotia, a pus-o sa conduca motocicleta si sa-l urmeze . Problema mare era ca sotia nu stia sa conduca o motocicleta…si cei care au nimerit cu sotia novice eram eu si Dana…va dati seama ce ochi am facut cand am vazut ca ii explica cum sa porneasca de pe loc si sa schimbe vitezele…noroc ca 20 de kilometri nu am intalnit mai de loc masini…
La frontiera ne-a lasat la cateva sute de metri de cladire, pentru ca ii era frica de politie; se pare ca in Laos este un monopol al transportului- numai firmele de transport  pot sa faca asta , nu este ca in alte state din Asia unde gasesti masina oriunde.
Am trecut frontiera fara probleme, am luat rapid viza de Cambodgia si apoi am inceput sa cautam transport spre Siam Reap…aici a inceput aventura!...asta va povestesc maine, dar astazi haideti sa tragem cateva concluzii despre Laos:
Daca cineva ma intreaba daca mi-a placut in Laos , raspunsul vine automat : mi-a placut, dar a doua oara nu as mai merge …tara are o natura superba , este ieftin( cum imi place mie) , are mancare buna, raman cu amintiri placute, experiente unice, am aflat lucruri noi, dar…of, de ce incep tarile sa se strice cand incep sa vina turistii si se dezvolta turismul  ?… dupa un boom in turism , sunt cativa ani in care localnicii sunt lacomi, incearca sa fraiereasca turistii, sa faca bani din orice –rapid si prin orice mijloace-  dar apoi totul se aseaza, intervine concurenta si localnicii invata sa faca turism ( si mai intervin si strainii care vin, se stabilesc,   investesc si incep sa-I educe pe localnici in afacerile din turism). In Laos avem ambele timpuri : in zonele populate masiv de turisti ( Vang Vieng, Luang Prabang, insulele Don) totul este super, dar sunt si zone mai virgine unde turistul e vazut ca o vaca de muls…asta s-a intamplat si in Romania acum 10-20 de ani…mai tineti minte ce pateau strainii in aeroport , garile feroviare sau la frontiera? …erau prada sigura a soferilor de taxi, a bisnitarilor si a smecherilor…acum totul s-a schimbat …in Romania…sper! J
In Laos( in intreaga tara)  urmeaza sa se aseze lucrurile si probabil ca in cativa ani totul va fi concurential si ok!






sâmbătă, aprilie 04, 2015

Iar pe drum…de data asta nu departe…ceva mai la sud , aproape de frontiera cu Cambodgia, se afla asa numitele “four thousand islands”- 4000 de insule , un loc mirific, format de Mekong si care a devenit o destinatie turistica , in special aleasa de turistii tineri, de “backpackeri”( rucsangii), datorita costurilor mici de aici si posibilitatilor de distractie multiple.
Din Pakse, cu  autocarul sau cu minibusuri ( acum am invatat- autocarul este mai confortabil, dar minibusul mai rapid) in aproximativ  2 ore ajungi in orasul Nakasang; aici, chiar langa statia de autobuz, te asteapta ferry-urile ( de fapt sunt niste pirogi lungi si inguste cu motoare micute ) care te duc pe una din cele 2 insule locuite – Don Det si Don Khon. Mai este o insula locuita ( cea mai mare) , Don Khong , unde se spune ca merg cei mai in varsta , cei linistiti ,mai putini activi , si unde mergi sa te odihnesti. In tot arhipelagul “Phan Don” ( asa se numeste in limba laosiana ) , exista doar cateva insule locuite , si multe dintre cele nelocuite  dispar in sezonul ploios cand Mekongul se “umfla” si le inghite pe cele mai putin inalte.
In toata excursia asta , Paul a fost cel cu internetul si care se documenta cel mai mult, el sugerandu-ne sa alegem insula Don Det pentru ca e mai micuta  si “activa” .
Nici n-am ajuns bine pe insula si ne-am dat seama ca media de varsta a turistilor de aici era vreo 20 de ani, toti cu bugete limitate , si majoritatea cautand distractii nocturne si speciale…ce cautam noi aici ????
Am gasit o locatie acceptabila, curata si cu AC( fara aer-conditionat nu am fi rezistat) , apoi imediat  ( ca intotdeuna) dus, schimbat haine ( care erau ude de parca am fi venit inot) , si …sa vedem ce gasim pe insula ! :
De toate !...restaurante – fara numar !, baruri- fara numar !, hoteluri, pensiuni, hosteluri, bungalow-uri- fara numar !....agentii de turism – fara numar… distractie- totul pe apa… grade Celsius- numar mare … 45 de grade… si in loc sa ne bagam in apa, noi  am inchiriat biciclete si la pedalat sa vedem insula….de fapt noi pedalam dar in acelasi timp faceam si baie ….de transpiratie…
Totusi , a fost cea mai buna idee, cand mergi cu viteza aerisesti organismul … am vizitat in cateva ore ambele insule ( sunt unite intre ele printr-un pod lung) , am putut sa vedem cea mai spectaculoasa cascada din Laos, am facut baie in cea mai spectaculoasa plaja din Laos,  si am mancat si baut fructe si bauturi exotice cand am vrut.
Seara am incheiat-o intr-unul din putinele restaurante non-“happy” de aici si am comandat …bingo !...peste de Mekong !
Am ras cu totii de ne-am prapadit dupa ce ospatarul mi-a adus comanda :
 Eu am comandat supa de legume + peste la cuptor de Mekong si taietei de orez….si am primit … 3 in 1 !...o supa de peste cu taietei !!!...la cata engleza stia ....bine ca nu mi-a adus pizza …in supa ! -:)





  

vineri, aprilie 03, 2015

 SABAIDEE ! …este salutul ,in sfarsit invatat, din Laos ; cu acest cuvant smulgi mereu zambete de la localnici…din pacate toata conversatia cu ei se opreste aici…prea putin stiu cateva cuvinte in engleza …iar cei care inteleg si vorbesc ( chiar si cateva cuvinte) , lucreaza in industria turistica sau…nu i-am intalnit noi.
 “Bolaven Plateau”-  zona din jurul orasului Pakse in care se afla cele mai frumoase cascade din Laos, zona in care creste una din cele mai scumpe cafele din lume , o zona pe care am explorat-o intr-o zi intreaga si care ne-a convins ca natura a facut minuni in Laos.
Dimineata la prima ora am plecat cu un microbus, impreuna cu alti 4 turisti spre Platoul “Bolaven”( sau botezat de mine “platoul Bolovan”. Prima oprire am facut-o la o plantatie de cafea si ceai…desi mai vazusem asa ceva, totusi aici am aflat pentru prima oara ca exista si ceai alb si ceai rosu …care este din aceiasi planta cu ceaiul negru si verde – eu stiam doar de ceaiul verde si negru …am gustat si din cel alb si din cel rosu si au gust diferit ; cel alb are putina culoare, iar cel rosu este mai aromat ( si bineinteles de culoare rosie) . Tot aici am vazut pentru prima oara, in acelasi loc arbori de cafea “Arabica“ care cresc langa cafeaua “Robusta” – nu sunt arbori la fel si  de obicei cresc in locuri total diferite. Cafeaua din Laos este renumita in lume ( nu sunt bautor de cafea deci nu stiam) , peste 90% din productie este exportata , si aici , pe zeci de hectare o sa gasesti paduri intregi de arbori de cafea ; exista cateva fabrici imense de cafea care o prelucreaza ( usuca, prajeste, ambaleaza)  dar noi am vizitat o plantatie mica( si de ceai si de cafea) unde un localnic si-a cumparat un mic cuptor, cateva utilaje de prelucrare si vinde cafeaua si ceaiul produse in serie mica  turistilor carora le explica ( si arata) procesul intreg .   A fost interesant , si  chiar si eu ,care mai vazusem, am avut de invatat lucruri noi .
Dupa plantatie a urmat  cea mai inalta cascada din Laos ( 120 de metri) , o priveliste impresionanta , dar din pacate cascada este la mare departare de locul  din care o vedeam…nu ai acces direct langa ea deoarece terenul este inaccesibil turistilor ( cred ca si alpinistii experimentati cu greu ajung in apropierea ei); sunt de fapt 2 cascade gemene,  una langa cealalta , dar chiar cu “zgomot dublu”  nu se auzea , din locul unde eram , “zumzetul” apei in cadere de la 120 de metri.
A urmat o vizita interesanta la cateva triburi minoritare  din zona – Alak, Nge si Ka Tu ; sunt triburi care au obiceiuri diferite de ale laosienilor, traiesc in sate izolate si traditiile lor sunt ciudate : de exemplu, in timpul vietii, ei isi construiesc propriul cosciug, il tin pe terasa de sub casa ( casele sunt pe piloni si sub casa , intre piloni, este o terasa in care petrec marea majoritatea a zilei; cosciugul este facut din lemn de esenta tare , sculptat cu mare grija iar viitorul locatar mereu il curata si are grija de el . Alt obicei interesant este ca lor le place sa locuiasca impreuna…ok, am zis , ce e rau in asta ? …impreuna toata familia…iar toata familia inseamna 50- 60 de membrii…intr-o casa …nu mai mare decat un apartament de 2-3 camere !...si asta nu ca  faca economie la ceva …pur si simplu se simt bine impreuna ! Probabil dorm unii peste altii…si probabil de aceea fac atat de multi copii.
Cel mai mult te impresioneaza intr-un sat de localnici laosieni ( deci si aici la aceste triburi) naturaletea, fericirea, frumusetea si gingasia acestor “pui de oameni”…sunt fantastici copiii astia mici !....sunt fantastici in intreaga lume ! uitandu-te la ei  , examinandu-i iti dai seama ca ei sunt etalonul  puritatii si naturaletii; cele mai multe poze le-am facut lor : jucandu-se - nu va dati seama ce imaginatie bogata aveu, se jucau cu orice- , zambindu-ne – mereu cand ii salutam , ne raspundeau cu zambetul pana la urechi, fumand- da, fumau imitandu-i pe adulti din mini-pipe cu tutun facut din ierburi, sau facand diverse treburi gospodaresti- cei mai mari. Cu imaginea acestor copii ( si in general a tuturor copiilor intalniti) vom ramane mult timp si probabil amintind de Laos, ne vom aminti automat de copii. La plecarea din sat am cumparat un Jack-fruit, l-am impartit cu tot minibus-ul , iar resturile le-am dat purcelusilor care misunau pe la piciorele noastre si unei bufnite mari care era , probabil , mascota satului; era saraca orbita de soarele zilei si nu cred ca vedea ceva  – mi-am adus aminte de o zicala care era sub imaginea unei bufnite: “no matter how you look , important is what you see”-  nu este important cum arati, ci ce poti vedea”…
Am parasit satul avand  sute de ochi atintiti asupra noastra , si bucurandu-ne ca nu am fost nici o clipa hartuiti sa le dam bani- probabil nu ne vedeau ca un sac cu banii, cum din pacate se intampla, mereu, in locurile turistice.
O noua cascada-Tad Lor, mai larga dar mai putin spectaculoasa-aici ne-am plimbat in jurul ei, se putea face si baie dar ( din motive de igiena) noi nu am facut , in schimb am mancat la un restaurant local; pentru prima oara in excursia asta am comandat mai putin decat am fi mancat, unul dintre motive fiind ca nu am avut incredere prea mare in restaurant- ne-am inselat !...mancarea a fost excelenta !
La masa am stat cu o fata de 20 de ani , din Elvetia , si cu 2 francezi , tata si fiu …persoane total diferite : baiat cel mic francez ( si el de vreo 30 ani) , un copil de “bani gata”, intretinut de tata pensionar era in contrast cu elvetianca , plecata de ceva timp de acasa, care isi castiga singura banii necesari si care avea o deschidere la minte mult mai mare decat a multor oameni maturi; a lucrat ca instructoare de scufundari in Filipine , a calatorit in intreaga America de Sud si Centrala, iar acum calatorea vreun an prin Asia…a zis ca nu are responsabilitati, nu are rate la casa , si “daca nu acum , cand ? “…cu experienta de viata, cu experienta in relatii umane , cu tot ce a invatat calatorind , cu siguranta ca va avea succes (pe toate planurile) in viata. Mi-as dori sa aud de cat mai multi romani care sa faca asta …cu siguranta acestia( cu experienta de viata castigata)  vor ajuta Romania sa creasca si sa fie un loc mai bun pe Pamant.
Inca o cascada vizitata, inca un sat traditional- unde se crosetau manual esarfe de diverse texturi, toate destinate turistilor-   si ziua s-a incheiat spre seara cand minibus-ul ne-a lasat la piata orasului sa mai “gustam” din atmosfera localnicilor si a orasului.
Seara , “eat, pay, sleep”…mancat, platit, somn…


miercuri, aprilie 01, 2015

LAOS – sudul tarii…
Zona de sud a tarii este mai plata si fara munti maiestosi ca in nord , dar este mai deasa in paduri unde fauna si flora abunda peste tot ; sudul este renumit pentru natura mai bogata , pentru plantatiile de cafea si ceai,  pentru cascadele impresionante,  pentru insulele formate de “raul raurilor”- Mekong, pentru animalele salbatice existente aici si nu in ultimul rand pentru calmul si rabdarea localnicilor obisnuiti sa stea mai mereu pe “hold” ( pauza).
Orasul Pakse este capitala provinciei Champasak , un oras in care marea majoritate a turistilor se opresc pentru a face tururile cascadelor din jur , pentru a vizita sate ale diverselor triburi, sa viziteze unicul complex khmer din laos,   pentru a merge in excursii prin paduri si pesteri , sau unde vin si pleaca turisti spre ( sau dinspre ) cele “4000 de insule”…un fel de delta a Mekongului in Laos, aflata la frontiera cu Cambodgia .
Turistii calatori prin sudul Laosului  se opresc toti  in Pakse, unii isi “intind” tabara aici si de aici exploreaza zilnic atractiile sudului , altii sunt doar in tranzit spre nordul tarii ( venind dinspre Cambodgia si Thailanda ) sau in tranzit spre sud ( mergand in Cambodgia sau Thailanda)- ca noi.
Orasul nu are mare lucru de oferit, si prezenta turistilor se face simtita doar dimineata si seara  ( cand se imbarca sau debarca din autocarele care ii duc sau aduc  la obiectivele din imprejurimi) . E plin de hoteluri in centrul orasului , majoritatea turistilor mananca tot aici si tot in aceasta zona sunt si zecile de agentii care organizeaza tururi la obiectivele turistice.
Noi, ca de altfel multi turisti, am hotarat sa ramanem 3 zile aici, sa mergem zilnic undeva , dar sa ne intoarcem mereu “la baza”…eram plictisiti, obositi, satuli de autocare si nu mai vroiam sa ne mutam cu tot cu bagaje zilnic.
A fost o idee stralucita, ne-am odihnit ( fizic si psihic) si am si vizitat destul prin imprejurimi , bifand tot ce era mai interesant de vazut prin zona .
Primul obiectiv vizitat ( si unul dintre cele mai vizitate in Laos)  este complexul religios Khmer de la Wat Phu; este un mini Angkor Watt al Laosului  , a apartinut aceluiasi imperiu ( khmer) si arhitectura este mult similara cu cea de la Siam Reap ; totusi , cel mai indicat este sa-l vezi pe acesta inainte si apoi pe cel de la Siem Reap , in caz contrar te impresioneaza mai putin acesta (Angkor Watt-ul este magnific si imens) . Totusi, are ceva in plus fata de fratele mai mare din Cambodgia….inainte de a fi complex religios  khmer , complexul a fost templu hindus, si sunt cateva monumente  inchinate lui Shiva…impresionante sunt si  doua stanci in care sunt scruptate un elefant si un crocodil iar impreuna cu lacul din mijlocul complexului si copacii care strajuiesc ( si umbresc)  zona , totul pare rupt din cartea de istorie…un muzeu aflat langa complex-  in care sunt adunate toate statuile si alte obiecte gasite in timpul excavarii -intregeste  atmosfera mistica a locului .
Am remarcat numarul redus de turisti, organizarea perfecta a celor care intretin si administraza site-ul dar si ….cele 40 de grade de afara. Se pare ca locul i-a impresionat, si,  pe  cei de la UNESCO , pentru ca din anul 2001 este si acesta sub tutela organizatiei.
Dupa baia de transpiratie de la complex, am hotarat sa mergem pe insula Don Daeng, o insula formata de fluviul Mekong, in care se afla cateva sate si unde se spune ca, cresc  muuuulti  pomi cu fructe, mananci numai peste de la pescarii de acolo, si natura este virgina si luxurianta.
Am luat o barca cu motor ( de fapt o luntre in care nu trebuia nici sa respiri de frica) am ajuns pe insula , prima oprire a fost la un resort de 4 stele frantuzesc ( “la folie”), nu ne-a “placut” acolo ( nu au vrut sa ne lase la piscina hotelului ….si nici sa ne inchirieze biciclete) si am luat-o “la picior”prin satele localnicilor ; am vizitat o scoala, casele localnicilor , ne-am zambit si vorbit prin semne cu ei , am incercat sa facem baie… dar Mekongul este murdar si am abandonat , am incercat sa mergem pe nisip… dar parca era nisip de fiert cafea turceasca ( ne ardeau talpile)  si intr-un final am luat masa la un localnic din sat…nici gand de peste proaspat din Mekong( am mancat nelipsitul orez) …nici gand de fructe ( erau dar prin copaci si majoritatea necoapte) iar baia mult asteptata am facut-o seara la hotel.
Seara tot in oras am mancat ( cate 2 portii de persoana) si ne-am pregatit – culcandu-ne devreme-  de a doua zi cand programul este mult mai incarcat…